PLUMB-SIMBOLISM

Simbolismul este un curent literar de circulatie universal, aparut in Franta, la

sfarsitul secolului al XIX-lea, ca reactie impotriva retorismului romantic si a
formalismului parnasian, valorificand simbolul. Printre reprezentantii curentului se
numara Jean Moreas, care a dat numele curentului, precum si Alexandru
Macedonski, teoritician simbolist, Elena Farago, Dimitrie Anghel, dar si George
Bacovia, in literatura romana. Printre poeziile acestuia din urma se numarasi
Amurg, Lacustra,Frig si Plumb aparuta in volumul eponim in 1916.
Printre elementele specifice simbolismului se numara si utilizarea corespondentelor,
a sugestiei, tehnica preferata a simbolistilor, a simbolului, muzicalitatea si prozodia.
In primul rand, poezia Plumb prezinta o tema des intalnita in operele simboliste,
conditia solitara a poetului, izolat intr-o lume artificiala, mineralizata, in care
moartea domina totul. Eul liric se simte singur, nefericit, agresat deopotriva de
factorii naturali si de nelinistile interioare. De asemenea, laitmotivul ce constituie
titlul, este prezent de 6 ori in poezie, intotdeauna in metafora, in pozitii simetrice,
prin asociere atat cu elemente naturale (flori, aripi), cat si cu elemente imateriale
(amor) sau concrete (sicrie, coroane). Totodata, caracteristicile metalului au
corespondente diferite in sfera simbolica. Astfel, prin greutatea ce sta sugereaza
apasarea sufleteasca, prin sonoritate caderea intr-un vid ontologic,iar prin toxicitate
moartea. Sensul conotativ deriva din cel propriu si sugereaz acromatic, in plan
poetic, apasarea, monotonia, dezorientarea, claustrarea, angoasa. Plasarea in rima
a motivului, in versurile 1-4, are ca efect inchiderea perspectivei, claustrarea.
In al doilearand, din punctul de vedere al constructiei, se remarca doua
secvente poetice, structurate pe doua planuri: macrocosmic, al spatiului
inconjurator, si microcosmic, sufletesc, aflate in raport de simetrie. Astfel se
identifica doua planuri in oglinda, cadrul exterior al fiintei ("sicrie","funerar",
"vestmant") si cel interior (amor, sastrig, frig). Simetria se remarca atat la
nivelul semnelor de punctuatie, liniile de pauza si punctele de suspensie avand rolul
de a mentine suspansul, introducand o pauza, cat si la nivelul lexical, prin verbul
dormea, la modul imperfect, ce sugereaza somnul ca anticipare a mortii. Acesta
este, totodata, insotit de un epitet verbal: adanci sugerand o profunzime si o
accentuare a starilor, iar ntors evidentiind atat interiorizarea eului, cat si o
corelare cu sfera mortuara, amintind de intoarcerea mortului cu fata spre apus,
motiv prezent si in opera Baltagul. Starea de solitudine a eului liric este sugerata
de repetarea sintagmei stam singur, devenita refren, si care alaturi de celelalte
simboluri accentueaza senzatia de izolare si pustietate sufleteasca. Aceasta
contribuie totodata si la muzicalitatea textului, evidentiind o sugestie incantatorie.
Cele doua strofe se afla sub semnul corespondentelor. Spre deosebire de romantici,
Bacovia disociaza realitatea exterioara- intotdeauna ostila- de cea exterioara, in
care se izoleaza, dar fara sa obtina un sentiment de confort sufletesc. Strigatul de

invocare a celui decedat reprezinta una din singurele forme de salvare sufleteasca
ale poetului. Fenomenul mortii este, insa, ireversibil fapt sugerat de o noua
perceptive tactila: era frig, insotita de naruirea ultimei sperante prin imaginea
vizuala a aripilor de plumb, ce nu conduc spre un zbor, ci catre o iminenta
prabusire in moarte.
Intr-o alta ordine de idei, caracteristicile liricii bacoviene se remarca si in cadrul
nivelurilor textului. Astfel, la nivel fonetic se evidentiaza predominana vocalelor
inchise (u si o) : plumb, funerar, flori, si semideschise (e si i): sicriu, strig,
precum si a consoanelor fricative (f si v): flori, funerar, vestmant. De
asemenea, se remarca utilizarea figurilor de stil sonore, aliteratiile (stam singur)
si asonantele (atarnau aripile) cu rol in sporirea muzicalitatii textului. La nivel
lexical se observa prezenta cuvintelor apartinand atat vocabularului fundamental
(flori", vant) cat si masei vocabularului (vestmant, funerar), fiind evidenta
preferina poetului pentru cuvinte sumbre, din campul lexical al morii
(funerar,sicriu, dormeau), limbajul fiind caracterizat prin monotonie. In ceea
ce priveste nivelul morfo-sintactic, predomina verbele, in marea lor majoritate
statice. Timpul imperfect desemneaza trecutul nedeterminat, permanent a unei
stari de angoasa: dormeau, stam,era, scaraiau. Cele doua verbe ,la perfect
compus am inceput-si, respectiv, la conjuctiv sastrig, sugereaza disperarea
poetului care constata ca universul nconjurtor este cuprins de atmosfera sumbr a
morii. Adverbele utilizate (adanc, ntors) sporesc sentimentul general al
creaiei: singurtatea, sentimentul mortii, in timp ce adjectivele (funerar)
contribuie la creionarea unui cadru sumbru. Sintaxa propoziiilor este una simpla,
definind idei poetice clare si trairi specifice. Textul este structurat pe o serie de
propoziii principale, independente, coordonate prin juxtapunere sau copulative. De
asemenea, se remarc topica inversa, cu subiect postpus : dormeau adanc
sicriele, dormea intors amorul meu . La nivel stilistic, se remarca preferinta
pentru metafore ce conin laitmotivul plumb: sicrie de plumb, flori de plumb,
aceasta din urma reprezentand o metafora oximoronica, incluzand elemente
vegetale care i pierd atributele. De asemenea, atat epitetele verbale (dormeau
adanc), personificarea (dormea intors amorul), cat si repetiiile (plumb) au rolul
de a creiona un cadru sumbru, fcand trimitere spre sfera funebrului, a morii.
Nu n ultimul rand, imaginarul bacovian se axeaza pe prezentarea confesiva a unui
intreg univers, simbolizat de sicriu, cuprins de moarte ,prin imbracarea lui intr-un
funerar vestmant. Existenta umana este marcata de constrangere sociala, dar mai
ales de cea a iminentei morti. Interiorizarea discursului liric este evidenta la nivelul
expresiei, prin marcilele zicogramaticale: persoana I a verbelor (stam, am
inceput ), persoana I a adjectivului posesiv (amorul meu).
In concluzie, poezia Plumb a lui Bacovia este, nendoielnic, nscris in
simbolismul european prin atmosfera, procedee, cromatica, muzicalitate. Astfel,
sunt de accord cu afirmatia lui Dumitru Micu Ducand simbolismul depresivprotestatar la expresia lui ultima, creatia bacoviana a nscris implicit n istoria
lirismului romanesc o experienta artistica dintre cele mai originale, cu nsemnate
urmri pentru ntreaga evolutie a limbajului poetic.