HOLERA

Genul Vibrio

Genul Vibrio
Genul vibrio este alcatuit din
bacterii Gram-negativi,foarte
mobile,care au forma de
bastonas usor
curbat.Majoritatea speciilor
apartinand acestui gen sunt
saprofite,nu sunt
holerigene.Altele produc
imbolnaviri usoare.
Vibrionul holeric, descoperit de
Robert Koch spre sfarsitul
secolului trecut intr-o epidemie
de holera in Egipt, este cel mai
important reprezentant al
genului Vibrio si este holerigen.

Holera

Holera este o boala digestiva infectocontagioasa produsa de

enterotoxina vibrionilor holerici.

Este caracterizata prin varsaturi,diaree,tulburari umorale si

evolutie foarte grava,deseori letala,daca nu este tratata

Etiologie
Vibrionul holeric se prezinta ca un
bacil,scurt,incurbat,gramm-negativ,prevazut cu
flagel,care-I permite o mobilitate marcata.
Exista doua tipuri de vibrioni holerici,cel clasic si cel
actual,denumit El Tor.

Epidemiologie
Izvorul de infectie este omul
bolnav, care elimina inca din
ultimele zile ale incubatiei si pe
toata perioda bolii,mari cantitati
de vibrioni holerici prin materiile
fecale.
Transmiterea se face prin
contact direct (in care rolul
mainilor murdare este
primordial) si prin contact
indirect (prin apa,obiecte,muste
infectate)

Simptomatologie
Tabloul clinic este expresia efectului toxic exercitat
de enterotoxina holerica(holeragen) la nivelul
epiteliului ciliat din intestinul subtire, care antreneaza
modificarile chimice ce duc la hipersecretia de apa si
electroliti.
Debutul este brusc,cu scaune diareice,la inceput
necaracteristice,care apoi devin riziforme(cu aspect
de zeama de orez) si abundente,uneori apar si
varsaturi.Duce la pierderi apreciabile de lichide,stare
de deshidratare, exprimata prin sete intensa,facies
livid,cu ochii excavati,tahicardie cu puls slab si
hipotensiune,pierdere in greutate etc.

Rezistenta la agenti fizici,chimici si biologici

Vibrionii holerici sunt distrusi in cateva ore de
radiatiile soalre, in 30-40 de minute de
radiatiile ultraviolete, intr-o ora prin incalzire
la 50 C si foarte rapid prin fierbere.El
rezista,un timp destul de indelungat in apa si
alimente.
Vibrionii holerici sunt foarte sensibili la
substante antiseptice obisnuite:sublima5,
formol, fenol, cloramina etc.Ei sutn sensibili
la tetraciclina, streptomicina, dar rezistenti la
penicilina.

Diagnosticul de laborator
Avand in vedere gravitatea si
rapiditatea cu care epidemia se
poate extinde,diagnosticul
holerei,in care laboratorul are u
rol decisiv.trebuie stabilit cu
maxima urgenta.Diagnosticul de
laborator se bazeaza pe izolarea
si identificarea vibrionului holeric
la bolnavi,contacti si purtatori,iar
in caz de epidemie, de la
cadavre,din apa si din alimente
contaminate.

Recoltare
Recoltarea produselor
patologice materii
fecale, vomismente,
continutul intestinal sau
al veziculei biliare la
cadavre,alimente si apa
infectata) se face in
recoltoare speciale,din
material plastic,car nu
sunt utilizate decat o
singura data.

Tratament
Pe langa aplicarea unui regim igienico-dietetic, cu
rehidratarea masiva, administrarea de antibiotice(in
primul rand tetraciclina) este, totdeuna indicata atat
pentru vindecarea bolnavului, cat si pentru evitarea
starii de purtator de germeni.