NOTIUNI RECAPITULATIVE

Presiunea dinamica de fund pd , se defineste ca fiind presiunea masurata la media perforaturilor

cu sonda curgand.
Presiunea masurata la suprafata in acest caz (in capul de eruptie) se numeste presiune dinamica
de suprafata.
Presiunea statica de fund pc , se defineste ca fiind presiunea masurata la media perforaturilor cu
sonda inchisa dupa ce aceasta se stabilizeaza (presiunea nu mai creste, atingand valoarea maxima).
Este presiunea existenta pe conturul exterior al zonei de drenaj de raza rc si se mai numeste si
presiune maxima de zacamant.
Ratia de solutie rs , se defineste ca fiind cantitatea de gaze care se gaseste dizolvata intr-un
metru cub de titei mort in anumite conditii de presiune si temperatura.
Pentru conditii normale de presiune si temperatura ratia de solutie se exprima in m3N/m3.
TN = 273,15 K ; tN = 0 C
pN = 101325 Pa = 1,01325 105 N/m2 = 1,01325 bar
Pentru conditii standard de presiune si temperatura ratia de solutie se exprima in St m3/m3.
Ts = 288,15 K; ts = 15 C
ps = pN
Gazele intrate in solutie sunt considerate ca fiind sub forma de lichid. Prin urmare, cresterea unui
volum de titei datorita intrarii in solutie a unui volum de gaze nu poate fi calculata pe baza
volumului pe care l-ar ocupa gazele respective la temperatura si presiunea considerata. Cresterea
reala de volum este mai mica decat volumul pe care l-ar ocupa gazul respectiv.
Daca se considera 1m3 de titei mort si gazele care-l insotesc, exprimate m 3N sau Stm3, este
evident ca actionand asupra acestui sistem prin marirea presiunii, o parte din gaze se dizolva in titei.
Marind in continuare presiunea la un moment dat intreaga cantitate de gaze se dizolva in titei.
Presiunea la care are loc acest fenomen se numeste presiune de saturatie p sat. In termeni de zacamant
presiunea de saturatie psat, se defineste ca fiind presiunea la care apar (ies din solutie) primele bule de
gaze.
Ratia de solutie poate fi determinata cu ajutorul nomogramei lui Standing (fig. 1).
Ratia de solutie poate fi determinata si analitic, in literatura de specialitate fiind prezentate o
multime de relatii de calcul. De exemplu:

rs = 0,134 rg p

( 0 , 0288 1, 62 10 3 t )

10
10

1, 204

1, 768 1, 643 rt
rt

, m3 N / m3

(1)

in care: p este presiunea absoluta, bara;

rg - densitatea relativa a gazelor in raport cu aerul;
rt - densitatea relativa a titeiului in raport cu apa pura;
t - temperatura, C.
1

Fig. 1. Nomograma pentru calculul ratiei de solutie (Standing).

Ratia gaze-titei RGT, se defineste ca fiind cantitatea totala de gaze (m 3N sau Stm3) care
insoteste 1 m3 de titei mort. Practic ea se determina pe baza etalonarii sondei, impartind debitul de
gaze produs Qg , la debitul de titei al sondei Qt.
RGT

Qg
Qt

Fig. 2.

Avand in vedere ca la p = psat , toate gazele sunt dizolvate in solutie, rezulta ca rs = RGT. Deci,
psat poate fi determinat astfel:
- cu ajutorul nomogramei lui Standing, marcand pe aceasta punctul rs = RGT si
2

procedand invers ca la determinarea ratiei de solutie;

- cu ajutorul relatiei (1) inlocuind rs = RGT si determinant psat .
Factorul de volum al titeiului bt , reprezinta volumul pe care il ocupa in conditii de zacamant
1m de titei mort. Factorul de volum are o valoare mai mare ca unitatea, datorita gazelor care intra in
solutie in conditiile de presiune si temperatura existente in zacamant sau in tevile de extractie.
Influenta intrarii gazelor in solutie asupra lui bt , este preponderenta comparativ cu cea a
presiunii si temperaturii. Dilatarea termica si compresiunea elastica a titeiului sunt fenomene care se
contracareaza reciproc.
3

Coeficientul de volum bifazic u, se defineste ca fiind volumul pe care il ocupa la o presiune si

temperatura data 1m3 de titei mort impreuna cu gazele care-l insotesc. Prin urmare din volumul total
de gaze asociate titeiului, o parte sunt dizolvate in solutie, iar cealalta se afla sub forma de gaze
libere. Rezulta:
u = bt + Bg (RGT - rs);
Bg este factorul de volum al gazelor.

CURGEREA PLAN-RADIALA STATIONARA A LICHIDELOR

CURGEREA OMOGENA
O sonda care strabate intreaga grosime a stratului productiv si primeste fluid prin peretele ei
natural (intreg) se numeste sonda perfecta din punct de vedere hidrodinamic. Daca stratul productiv
este orizontal si are grosimea h constanta, iar sonda produce la o presiune dinamica de fund pd
constanta, dintr-o zona cilindrica coaxiala avand pe frontiera de raza rc , presiunea constanta pc ,
miscarea este plan-radiala stationara.
Curgerea omogena are loc atunci cand in intregul zacamant presiunea este mai mare decat
presiunea de saturatie ( p > psat ) iar de la rc la rs curge o singura faza, faza lichida.

Fig. 3.

Debitul sondei exprimat in conditii de zacamant, in cazul curgerii omogene este egal cu:
3

Qt

2k t h( p c p d )
t ln rc rs

(1)

In conditii de suprafata debitul va fi egal cu:

2kt h( pc pd )
Qt
bt t ln rc rs
In practica relatia (2) mai poate fi scrisa si sub forma:
Qt = IP(pc - pd) = IPp
unde IP este indicele de productivitate si este dat de relatia:
IP

2k t h
bt t ln rc rs

(2)

(3)

(4)

Indicele de productivitate se defineste ca fiind raportul dintre debitul de lichid produs de sonda si
caderea de presiune sub care are loc curgerea. De asemenea, indicele de productivitate arata cat
produce o sonda corespunzator unei presiuni diferentiale
( pc - pd) egala cu 1 bar.
Pentru a putea compara capacitatea de productie a doua strate trebuie sa se tina seama si de
grosimea lor. In acest sens s-a introdus notiunea de indice de productivitate specific, IPS, dat de
relatia:
IPS = IP / h

(5)

Deasupra presiunii de saturatie odata cu cresterea presiunii bt scade foarte putin (din cauza
compresibilitatii lichidului) in timp ce t creste foarte putin (datorita faptului ca lichidul cu gazele in
el se apropie tot mai mult de o stare complet lichida).

Fig. 4.

Asfel, s-a constatat ca pentru valori p > psat produsul btt este practic constant. De asemenea, in
relatia (4), kt = constanta, h = constanta, rc = constanta, rs = constanta si btt = constant.
Rezulta deci ca in cazul curgerii omogene indicele de productivitate este constant figura 5.

Fig. 5.

N este cumulativul de titei extras.

Reprezentand grafic debitul sondei functie de presiunea dinamica de fund Q = f (pd), se obtine
curba caracteristica sau curba de comportare a stratului si ea caracterizeaza curgerea prin zacamant.
In literatura de specialitate ea este cunoscuta sub denumirea de curba IPR (Inflow Performance
Relationship) figura 6.

Fig. 6.

Qt1
Qt 2
tg

IP constnt
pc pd 1 pc pd 2

(6)

Curba de comportare a stratului poate fi determinata astfel:

1. Se efectueaza o operatie de cercetare a sondei, in urma careia rezulta Qt, pc si pd. Se
reprezinta grafic cele trei puncte si se traseaza curba de comportare a stratului. Cu ajutorul
relatiei (3) se determina indicele de productivitate.
2. Metoda prezentata mai sus implica oprirea sondei din productie pentru determinarea lui pc.
Aceasta conduce la pierderi de productie si la costuri suplimentare. Mai simplu curba de
comportare poate fi trasata efectuand doua etalonari (sonda este lasata sa produca pe doua
duze cu diametre diferite) in urma carora rezulta doua seturi de perechi de valori Qt1, pd1 si
Qt2, pd2. Reprezentand grafic aceste perechi de valori se obtine curba caracteristica a stratului.
Ulterior se determina pc si IP.
5

Presiunea statica de zacamant si indicele de productivitate pot fi determinate si analitic scriind

relatia (3) pentru cele doua seturi de perechi de valori:

Qt1 IP( pc pd1 )

Qt 2 IP( pc pd 2 )
Rezolvand sistemul de mai sus rezulta pc si IP.

Fig. 7.

Daca dupa un anumit timp de exploatare a sondei se traseaza din nou curba de comportare a
stratului si aceasta porneste de la un pc1 < pc , dar este paralela cu prima ( = constant) figura 7,a
inseamna ca avem de-a face cu o depletare (scadere a presiunii) a zacamantului fara ca in jurul
sondei sa fi aparut o zona contaminata.
Daca curba de comportare a stratului porneste de la aceiasi valoare p c dar cu un unghi 1 < figura 7,b inseamna ca nu avem de-a face cu o depletare a zacamantului, ci doar cu o contaminare a
zonei din jurul gaurii de sonda care face ca IP sa fie mai mic.
Daca curba de comportare a stratului porneste de la o valoare pc1 < pc si un unghi
1 < figura 7,c inseamna ca in afara unei depletari a zacamantului, in jurul sondei a aparut o zona
contaminata care face ca IP sa fie mai mic.
Daca sonda produce titei si apa rezulta:
IP

unde:
Qa

Ql Qt Qa

p
p

2k a h( p c p d )
ba a ln rc rs

(7)

(8)