UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE AGRICULTUR I HORTICULTUR

SPECIALIZAREA B.C.E.
ANUL II

RECONSTRUCIA TERENURILOR AFECTATE DE INDUSTRIA CHIMIC

(CIMENT)

MASTERAND: DRAGOMIR-MEREANU CRISTINA

CRAIOVA
2015
1

RECONSTRUCIA TERENURILOR AFECTATE DE INDUSTRIA CHIMIC

(CIMENT)

Acoperirea cu vegetaie este metoda cea mai economic si acceptabil

ecologic pentru stabilizarea, remedierea, reabilitarea terenurilor degradate, reducerea
polurii.
Terenurile degradate sau/i poluate prezint o larg varietate ca provenien i
condiii oferite pentru instalarea vegetaiei pe ele.
n activitatea de reabilitare este necesar stabilirea unui scop final ctre care se
tinde n privina utilizrii ulterioare a zonei degradate. Procesul de remediere i
reabilitare trebuie integrat in context ecologic i economico-social.
Din punct de vedere ecologic, situl trebuie s devin un anumit ecosistem, care
s ating prin dezvoltare:
- structur proprie,
-o funcionare cu autointreinere si autoreglare,
-un echilibru dinamic cu o anumit dezvoltare in timp.
1. Dac nu se intervine, situaia se poate inruti datorit faptului c
materialele neprotejate pot provoca alunecri, eroziuni sau vehiculri ale poluanilor.
Aceast nrutire nu va stopa succesiunea natural a proceselor de instalare a
vegetaiei si ecosistemul va incepe s progreseze lent ctre ecosistemul original,
dezvoltat.
n absena altor factori limitativi, acest proces dureaz circa 100 de ani n
regiunile temperate i numai dup aceast perioad se poate astepta la realizarea unui
ecosistem echilibrat. n condiii de prezen a altor factori limitativi precum aciditate
mrit sau/i metale toxice, este posibil ca nici dup 50 - 100 de ani s nu se realizeze
o colonizare vegetal semnificativ.
2. Dac remedierea se face activ, sunt posibile trei scopuri diferite.
1. Restaurarea prin care se incearc refacerea exact a ecosistemului original
(ecosistemul dinainte de degradarea sitului). Atingerea acestui el este improbabil
intruct ecosistemul original s-a realizat in sute sau mii de ani, dar se pot obine
uneori rezultate remarcabile. Dac terenul iniial a fost arabil, ecosistemul fiind unul
artificial, acesta nu este dificil de refcut.
2. Reabilitarea adic refacerea unui ecosistem asemntor cu cel original, dar
ceva mai puin dect o restaurare complet.
3. nlocuirea care nu-si propune nici o restaurare ci o inlocuire a
ecosistemului original cu un altul diferit. Acesta poate fi un ecosistem mai
simplu dar mai productiv (un ecosistem agricol, o pajite sau pune) ori poate fi mai
simplu i mai puin productiv (o pdure este nlocuit cu o pajite cu scop de zon de
agrement).
Utilizarea termenilor de reconstrucie ecologic i de refacere a mediului.
Termenul de reconstrucie ecologic se poate suprapune peste oricare dintre
termenii de restaurare, reabilitarea, nlocuire, ns reconstrucia ecologic nseamn o
nlocuire activ i dirijat (inginereasc) a ecosistemului iniial cu altul n scop bine
definit.
2

Din punct de vedere al fazelor practice, posibilitile de reutilizare a

terenurilor sunt extrem de variate. Scopurile propuse pot fi mai mult sau mai puin
corelate cu posibilitile practice oferite de specificul sitului. Posibilitile de
reutilizare a terenurilor trebuiesc puse n acord cu condiiile concrete ale sitului, cu
posibilitile materiale i financiare i cu solicitrile comunitilor locale mici lucrri
de remediere a suprafeei, terenul poate fi redat agriculturii.
1. Carierele i haldele uscate provin de la exploatarea n carier a rocilor sau
minereurilor. Atunci cnd nu conin substane toxice (metale, aciditate) carierele sunt
colonizate de ctre plante care reprezint o flor interesant din punct de vedere
stiinific.
Stncriile rezultate pot fi utilizate ca parcuri sau rezervaii de protecie a naturii
ntruct speciile instalate aici nu sunt concurate de ctre alte plante mai viguroase.
Carierele, mai ales cele situate in apropierea oraselor, se pot utiliza in calitate
de depozit de gunoaie, la care, dup umplerea complet, suprafaa trebuie acoperit i
revegetalizat.
Carierele umede provin de la exploatarea pietrisului si nisipului. Acestea se
preteaz in special pentru amenajarea unor zone de agrement, baze pentru sporturi
nautice sau/si a unor parcuri rezervate pentru protecia naturii (zone de balt cu o via
slbatic deosebit de interesant). Viaa slbatic se instaleaz singur, dar unele
intervenii asupra topografiei, unele construcii si chiar diseminarea plantelor pot fi
utile.
2. Deseurile miniere prezinta probleme specifice de reabilitare. Adesea
haldele de deeuri miniere sunt colonizate incet in mod natural de ctre vegetaie.
Aceasta depinde foarte mult de materialul din care a fost construit halda.
a. Multe halde miniere nu prezint limitri pentru creterea plantelor n afar
de lipsa azotului i eventual a fosforului. Astfel, se poate instala uor o vegetaie care
include obligatoriu plante fixatoare de azot. Pentru astfel de halde poate fi luat n
considerare o gam larg de utilizri de la pduri pn la cmpuri agricole.
De exemplu, n Northamptonshire (Anglia) pe haldele provenite de la
exploatarea fierului s-au plantat in urm cu 45 de ani arbori iar proprietarii actuali ai
terenului exploateaza pdurile formate [Bradshaw, Chadwick, 1980.].
b. Multe halde miniere au ns un coninut mai mic sau mai mare de pirit, iar
prin oxidarea acesteia se formeaz acid sulfuric. Aceste halde prezint restricii att
pentru instalarea natural a vegetaiei, ct i pentru o serie de alte utilizri. Coninutul
de pirit este mic, exist ansa instalrii lente a unei flore compuse din plante
tolerante fa de aciditate, care poate prezenta chiar interes stiinific. Adesea,
instalarea vegetaiei trebuie ajutat prin tratamente cu var. Astfel de terenuri nu pot fi
utilizate pentru agricultur intruct costurile de reabilitare ar fi prea mari iar eficiena
lor agricol ar fi redus.
c. Haldele cu coninuturi de metale neferoase si pirit sunt mai dificile.
Aici, aciditatea vehiculeaz si ionii de metale grele care sunt toxici pentru vegetaie i
pentru microorganisme.
Haldele vechi, provenite de la exploatarile de minereuri neferoase au
coninuturi adesea ridicate de metale, datorit eficienei slabe a tehnicilor de
extracie a metalelor utilizate in acele vremuri. Deseori aceste halde mai conin 1% i
chiar mai mult metal.
Haldele mai noi conin n general peste 0,1 % metale printre care i metale
nsoitoare deosebit de toxice (ex. Cd).
3

Spre exemplu, la Spike Island, Widnes - Cheshire s-a amenajat un parc pe

fostele terenuri ale primelor exploatri de cupru din Marea Britanie. Haldele s-au
acoperit cu material dragat din canale.
Acela tratament s-a realizat i pentru haldele de la minele de plumb-zinc din
nordul rii Galilor, dupa ce terenul a fost acoperit cu piatr de carier
[Bradshaw,Chadwick, 1980].
3. Haldele de gunoi reprezint o problem din ce n ce mai stringent datorit
cantitilor crescute de de gunoaie menajere depozitate n apropierea localitilor
urbane. n privina depozitrii acestora legislaia este diferit de la stat la stat.
Aceste depozite trebuie cel puin acoperite cu un strat de sol vegetal. Peste
acesta se poate instala vegetaia si terenul poate fi amenajat pentru agrement.
Terenul nu prezint stabilitate i prin urmare nu se pot amenaja nici un fel de
construcii.
Exist ns limitri datorit gazelor care se formeaz n interior prin
descompunerea materiei organice care este prezent n cantitate mare. Gazele, dac nu
sunt drenate si colectate, i creeaz ieiri prin fisuri ale solului si produc mirosuri
neplcute i zone prohibite de vegetaie. Cu o bun drenare si captare a gazului, se pot
lua n considerare utilizri pentru agrement sau agricultur.
4. Terenurile de la demolarea cldirilor prezint materiale fizic i chimic
stabile.
Ele pot fi utilizate pentru construcii civile sau industriale, parcuri de
agrement, etc.
Instalarea vegetaiei este limit de lipsa de azot, dar aceasta poate fi suplinit
prin fertilizare.
7. Deeurile industriale sunt extrem de diverse ca si problemele pe care le
ridic.
Utilizarea terenurilor va trebui fixat n concordan cu aceste probleme
specifice.
Se va avea n vedere un domeniu limitat de utilizri i tratamente
corespunztoare, n concordan i cu necesitile zonei si cu posibilitile
materiale ale sitului.
Tratamentele n Tehnologiile de reconstrucie ecologic a siturilor
degradate sau poluate industrial
n privina costurilor tratamentelor necesare, siturile pot fi mprite n trei
grupe [Bradshaw, Chadwick, 1980]:
1. Situri care necesit tratament puin, costurile fiind cuprinse ntre 825 - 1650
USD/ha. Din aceast categorie fac parte carierele si deeurile industriale ce sunt
colonizate n mod natural de ctre plante.
2. Situri care necesit un tratament suplimentar unei simple curiri, cum ar fi
lucrri de plantare si fertilizare, dar fr deplasri importante de pmnt. Costurile
sunt cuprinse intre 3 300 + 8 250 USD/ha, (ex. haldele de crbune neutre, zone de
demolri etc.)
3. Situri care necesit un tratament considerabil, inclusiv mutri de pmnt.
Acestea sunt in general terenurile ce conin materiale poluate. Costurile sunt cuprinse
intre16 500 49 500 USD/ha. Aceste costuri reflect ceea ce ar fi trebuit s se fac i
nu s-afcut atunci cnd s-a format situl. Haldele au fost lsate n stare de instabilitate,
materialele toxice au fost lsate descoperite sub influena factorilor atmosferici.
Tratamentul unui sit se compune n general din dou pri.
1. Un tratament imediat care are drept obiectiv
-mbuntirea nsuirilor fizice, chimice, topografice, de toxicitate,
4

-de stabilitate ale sitului,

-scopul asigurrii condiiilor pentru tratamentul pe termen lung.
2. Tratamentul pe termen lung const n: instalarea i ntreinerea vegetaiei pe
sit etc.
1. Pentru ameliorarea structurii fizice a terenului se fac prin tratament imediat:
-lucrri de scarificare sau de discuire - dac structura este prea compact;
-de compactare si acoperire cu materiale fine-dac structura este afat;
-lucrri de stabilizare prin tratamente cu diverse materiale stabilizatoare;
-lucrri de drenare;
-de umezire pentru imbuntirea stabilitii si a umiditii.
Alte lucrri de tratare pot fi realizate in vederea
-asigurrii condiiilor cerute de instalarea eficient a vegetaei:
-se pot realiza lucrri de fertilizare (adaosuri de ingrsminte
si de amendamente),
-de corectare a pH-ului cu var ;
-lucrri de neutratizare si fixare a unor substane toxice (ex.metalele grele).
SCOPUL REABILITRII ECOLOGICE
Realizarea cu succes a ecosistemului autosustenabil necesit n mod
obligatoriu ca toate problemele subliniate la analiza sitului original s fie rezolvate,
fie ele fizice, nutriionale, ori legate de toxicitate. Dac una dintre ele este numai
parial rezolvata (tratat parial), atunci aceasta problema va reaperea, si, de regul,
apare foarte repede. Este dificil si foarte costisitor s se revin a doua oar pentru a
trata o problem nerezolvat.
De exemplu dezvoltarea de aciditate din pirita continut in materialul haldat
poate face ca noul ecosistem proaspt instalat s intre rapid n degenerare. Singura
soluie este s se adauge cantiti suficiente de carbonat de calciu (calcar, creta) si s
se urmareasc orice nou generare de aciditate.
Durata lucrarilor.
Nu se va putea realiza un ecosistem complet ntr-o perioad de un an, chiar
dac acesta ar fi un ecosistem simplu precum o pajite de iarb verde.
Este foarte dificil de creat un sol totalmente fertil, complet biologic, intr-un
singur an pornind de la deseuri, o cu exceptia cazurilor cd exist un strat substanial
de sol vegetal adugat peste deseurile preexistente, ori de material organic adus din
alt parte (nmol de canalizare, compost). Asemenea adaosuri se pot realiza ns
numai la scar mic.
Solul trebuie sa se construiasc pe o perioad de caiva ani, acordndu-se
o
atenie deosebit proceselor formatoare de sol.
Cerina nu este formarea unui sol care s fie complet dezvoltat n sensul
pedologic (ceea ce poate lua mii de ani), ci un sol complet dezvoltat in sensul
biologic.
Aceasta inseamn ca el s posede
-continuturi adecvate de materie organica si in special de azot, asociate cu procese
active de mineralizare.
Ecosistemele normale n regiunea temperat necesit circa 150 kg azot/ha
anual. De obicei acesta poate fi produs numai dac n sol capitalul de azot
este de 10 ori mai mare, rezultand un capital minimal de azot necesar, sol
de 1000 kg/ha, legat de o mare cantitate de materie organic.
5

Un astfel de sol se poate constitui numai dac in ecosistemul n dezvoltare

printre speciile de plante exista leguminoase ori alte plante fixatoare de azot. Acestea
pot sa nu mai fie necesare in partea finala a dezvoltarii ecosistemului, dar n partea
iniial, speciile fixatoare de azot o trebuie sa fie nu numai prezente printre cele
semanate sau plantate, o sa fie adecvate condiiilor concrete, astfel inct ele s se
menin, iar contributia lor la fixarea azotului sa fie durabil.
Pe de alt parte, trebuie acordata atentie tratamentelor cu fertilizatori i de
asemenea aciunilor de cosire, sau psunat a ierbii.
n cazul ecosistemelor de padure, aceleasi lucruri trebuie avute n vedere , plus
actiunile de proptire si de rrire a puieilor.
Toate acestea vor asigura :
-rata satisfctoare a cresterii in ecosistemul in dezvoltare ;
-o producie satisfctoare de materie organic atat la suprafat cat si in
interiorul solului in formare (circa 10 000 kg/ha/an).
Aceasta materie organic, mpreun cu penetrarea actual a radacinilor n sol
i cu activitatea animalelor din sol ce se hranesc cu materie organica, vor fi deosebit
de importante in dezvoltarea unei structuri adecvate a solului care reprezinta cel mai
adesea o problem a terenurile degradate.
Ameliorarea structurii, mpreun cu covorul de plante de la suprafa vor
diminua eroziunea terenului.
Vor fi ameliorate:
-Densitatea solului, care va fi redus ;
-porozitatea, care va fi mbuntit in solurile grele si compacte;
-infiltrarea apei in sol ;
-capacitatea de reinere a apei disponibile.
La terenurile proaspat nierbate se constat adesea c dup un start foarte
bun, rata de cretere scade n perioada urmtoare la nivele deosebit de mici datorit
unei inadecvate ingrijiri ulterioare. Ca rezultat, intregul ecosistem este in pericol de a
disparea. Nici un tip de vegetaie nu scapa acestei probleme, desi unele specii sunt
mai tolerante decat altele la lipsa de intreinere. Astfel de specii mai tolerante sunt
in zona temperat leguminoasele Sarothamnus scoparius si Ulex europeus (tolerante
la aciditate si lips de fosfor). Asadar, necesitile de intretinere ulterioara a vegetaiei
fac parte integranta din aciunea de reabilitare si chiar din luarea deciziei privind felul
reabilitrii.
n concluzie, daca se lucreaza cu natura i se ia exemplu de la natur, ntr-o
perioada de caiva ani se poate realiza o reabilitare satisfctoare. Tot in acest sens se
poate aciona i pentru reducerea costurilor de reabilitare a terenului.
Plante utilizate n recultivarea terenurilor degradate
Plante ierboase
n mai toate cazurile de reabilitare a unor terenuri degradate formarea unui
covor vegetal ierbos este o int final sau o etap intermediar pentru atingerea
elului final care poate fi o pdure, un teren arabil sau un parc.
De regul printre ierburile care triesc pe o pajiste exist si leguminoase care
au o mare capacitate de a fixa azotul atmosferic iar printre acestea, trifoiul este cel
mai rspndit.
n fiecare zona climatic exist un numar mai mare sau mai mic de plante
ierboase care pot fi utilizate in lucrrile de recultivare a zonelor in curs de reabilitare.
In Marea Britanie, Bradshaw si Chadwick, 1980, citeaz
6

-140 de specii de ierburi

-70 specii de leguminoase dintre care se pot alege speciile adecvate pentru recultivare.
Plantele slbatice nu trebuie ignorate intruct pot avea o serie de insusiri extrem de
favorabile si pot aduce servicii foarte utile in activitatea de instalare si de
permanentizare a covorului vegetal.
Leguminoasele reprezint o component de importan crucial in aproape
toate mixturile de ierburi deoarece ele contribuie la meninerea unui influx adecvat de
azot i asigur furnizarea unui capital adecvat de azot organic n interiorul solului nou,
i formare.
Ele nltur necesitatea tratamentelor cu azot pentru intreinere prin marirea cantitii
de azot mineralizabil. Astfel, trifoiul este un fertilizator mai bun dect tratamentele cu
fertilizatori chimici, intruct furnizeaz azotul n mod gradual i continuu.
Arbori i arbuti
Alternativa la metoda de stabilizare prin nsmarea de iarb este cultivarea
de arbori sau arbuti. Arborii pot ajunge sa dea o producie comercial dac speciile
sunt bine alese. Ei pot fi plantai pe terenurile unde nu se poate face agricultur, in
carierele abandonate sub form de dealuri sau vi. Conturul acestora poate fi aranjat
astfel nct sa contribuie pozitiv la peisaj. Pe ele se pot realiza zone mpdurite pentru
agrement chiar dac sunt situate in mijlocul unei regiuni industriale. Totusi, pe termen
scurt, ele sunt mai puin eficiente dect iarba n stabilizarea solului mpotriva
eroziunii.
Alegerea speciilor
Ca i n cazul plantelor ierboase, posibilitatea de alegere este imens. Pentru
plantarea pe terenurile degradate, este necesar s se aleag specii cunoscute a fi bine
adaptate la mediul local, cu acordul inspectoratului silvic. n general, speciile cele mai
valoroase sunt cele care reprezint pionierii naturali.
Este posibil identificarea de specii care sunt adaptate in mod particular la condiiile
dificile de deficien de nutrieni, carena care este prezent n succesiunea
natural timpurie a vegetaiei pe terenurile degradate.

BIBLIOGRAFIE

1. http://www.usamvcluj.ro/files/teze/oprea.pdf
2. https://prezi.com/glxsr0ul-wex/reconstructie-ecologica-a-terenurilordegradate/
3. http://enrin.grida.no/htmls/romania/soe2000/rom/cap3/conv.htm