Dileme bioetice in patologia HIV

Poate mai mult decat oricare alta boala, pacientii cu HIV constituie un exemplu de
probleme i dileme bioetice.
D.I, 65 ani, Braila, pensionar (chirurg maxilo-faciala)
Pacientul se prezinta la Spitalul Braila acuzand astenie fizica, scadere ponderala si
prezenta unor leziuni la nivelul trunchiului, member superioare si inferioare. La
internare pe langa analizele uzuale, i se face un test rapid HIV care rezultat pozitiv,
motiv pentru care este redirectionat catre Centrul regional HIV/SIDA pentru
investigatii de specialitate.
La internare pacientul prezinta o stare generala relative buna, scadere ponderala,
mici pete eritematoase, forma rotund- ovalara de culoare roz-pal, contur regulat, cu
diametrul de 0,5 cm, neconfluate, nepruriginoase, diseminate pe trunchi, memrele
superioare si inferioare.
Examenul dermatologic pune in observatie diagnosticul de sifilis.
S-au reluat probe pentru HIV, Sifilis, care au iesit positive.
La primirea rezultatelor , pacientul este informat ca este HIV pozitiv, diagnostic
care pare sa-l accepte destul de usor, dand vina pe multiplete intepaturi si
accidente profesionale pe care le-a suferit in timpul operatiilor efectuate si neaga
faptul ca ar fi ar fi avut contact sexual neprotejat.
In momentul in care i se confirma si faptul ca leziunile de pe corp sunt sifilide,
acesta se abtine de la comentarii.
Pe durata internarii a primit tratament cu penicilina, cu remiterea semnificativa a
leziunilor tegumentare, a fost pus pe o schema de tratament cu ARV, I s-a explicat
patologia cu care a fost diagnosticat si efectul asupra celor din jur.
Inainte de efectuarea formalitatilor, pacientul si-a exprimat dorinta ca pe biletul de
externare sa nu fie mentionat faptul ca are sifilis, ci doar ca este un pacient cu HIV.
Ne-a spus faptul ca ar dori ca in fata familiei sa ramana doar un medic care in
prezent sufera de o boala dobandita profesional si nu ca un sot infidel.

Prin urmare avem in fata un caz de etica medicala.

Dorinele bolnavului (respectul autonomiei) in momentul cand acesta este n toate
facultatile mintale reprezinta un factor principal in abordarea ulterioara a cazului.
Astfel, tinand cont de varsta inaintata a pacientului, de implicarea familiei si
acceptarea noului diagnostic de catre acestia, chiar daca nu au fost complet
informati, ne face sa ne gandim la ce urmari si ce beneficii ar avea scrierea sau
omiterea unui diagnostic intr-un bilet de iesire in viata acestui pacient .
Medicii poarta responsabilitatea profesionala si morala de a se asigura ca refuzul
de catre bolnav, nu este expresia sentimentelor dominate temporar de disperare,
culpabilitate i depresiune. La polul celalalt, pastrarea unei viei normale reprezinta
cea mai buna alegere.
Prin urmare s-a luat deciazia de a informa pacientul asupra ambelor patologii
diagnosticate pe durata internarii, de atitudinea pe care acesta v-a trebui sa o
abordeze pe viitor fata de cei din jur pentru a nu-i pune in pericol, dar fara ai
vatama situatia familiala, s-a hotarat sa fie externat cu diagnosticul de Hiv pozitiv,
iar in locul diagnosticului cu sifilis sa fie trecut codul OMS.