Curs 7 si 8 (15.11.

13):
Desi sunt forme de competenta diferite si nefiind o notiune abstracta
pentru ca priveste o activitate concreta (procesul penal) se analizeaza doar prin
prisma formelor de competenta si inafara lor. Instantele judecatoresti au dupa
caz, fie o competenta numai dupa materie, fie numai o competenta dupa
calitatea personei, fie atat o competenta dupa materie, cat si dupa calitatea
persoanei. Schimbarie in aceasta meterie nu sunt fundamentale.
Legat de calitatile care atrag competnta dupa calitatea persoanei, care au
fost transferate inca sub imperiul actualului cod, prin lega nr 202/2010, din
comeptenta sectiei penale a ICCJ cu scopul de a descarca rolul instantei supreme
in competenta dupa calitatea persoanei a Curtilor de Apel, cat si a Curtilor
militare de apel care are o competenta similara, deosebirea fiind ca in cazul
curtii militare de apel criteriul de determinare a competentei este calitatea de
miltar care treubie sa existe la momentul savarsirii infractiunii. Spre exemplu,
este cazul generalilor, amirailor, maresalilor si chestorilor care initial in CPP
actual au fost in competenta, in prima instanta, a sectiei penale a ICCJ. Legea
202/2010 a realizat doar tranferul chestorilor in competenta dupa calitatea
persoanei a Curtilor de Apel, in privinta generalilor, maresalilor si amiralilor au
ramas in competenta ICJJ, insa in NCPP s-a realizeat o reasezare a competentei
dupa calitatea personei pt toate calitatile care atrag o asemenea forma de
competenta, astfel incat aceasta categorie a determinat impartirea domeniului
de competenta intre:

Curtile de Apel chestorii pt ca portivit legei 360/2002 politisti au

fost demilitarilizati;
Curtii militare de apel generalii, maresalii si amiralii ;
Sectia penala a ICCJ judeca potrivit competentei persoenale doar
restul persoanelor, care sunt considerate de inalt rang, de nivelul
instantei supreme.

Prine legea 202/2010 au fost introdusi in mod expres membri Parlamentului

European in competenta ICCJ.
Normele ce privesc competenta sunt imperative, de ordine publica, sunt
obligatorii si nu pot fi incalcate. Ambele coduri reglemeneteaza si un al 4-lea tip
de comeptenta, competenta teritoriala, fiind prevazuta atat pentru organele
de uramarire penala cat si pt instantele judecatoresti. Sunt reglementari comune.
Dreptul comun il reprezinta competenta instantelor judecatoresti. In privinta
competentei teritoariale (adica a formei de competenta care se determina dupa
cirtierii teritoriale) ambele coduri fac diferenta intre competenta pentru teritoriu
pentru infractiuni savarsite in tara si competenta pentru teritoriu pentru
infractiuni savarsite in strainatate. Competenta teritoriala pentru infractiuni
savarsite in tara are la baza 4 crieterii, care sunt identice in ambelel coduri. Ele
sunt prevazute in cele 2 coduri intr-o anumita ordine, de aceea se vorbeste

despre o ordine prevazuta de lege, ea nefiind una arbitrala, ci reflecta vointa

legiuitorului si indica o asa numita preferinta legala. Cirteriile:
1. Locul unde s-a savarsit infractiunea locul unde s-a savarsit infractiunea in
total sau doar in parte, precum si locul unde s-a produs rezultatul
infracitunii. Daca o infractiune se considera savarsita in 2 sau mai multe
locuri, oricare dintre organele judiciare are competenta teritoriala dupa
acest criteriu. Acest criteriu are prioritate atunci cand este cunoscut fata
de toate celelate criterii.
2. Locul unde a fost prins fatptuitorul (CPP)/ suspectul sau inculpatul (NCPP).
Locul prinderii este mai favorabil administrarii probelor.
3. Locul unde isi are domiciliul sau dupa caz in situaita personei juridice
sediul faptuitorul / suspectul sau acuzatul.
4. Locul unde isi are domiciliul sau dupa caz sediul persoana vatamata.
Ordinea de aplicare a acestor criterii este de 2 feluri: legala si cronologica.
Cea legala, in ambele coduri, se aplica doar in caz de sesizari simultane,
respectiv au prioritate criteriile legale (in ordinea de mai sus). Ordinea
cronologica se aplica in doua situatii, atunci cand nu este cunoscut niciunul
din locurile care sunt amintite in criteriile de determinare a competentei
potrivit legi sau in caz de sesizari succesive, in acest caz competenta judiciara
revine organului judiciar penal mai intai sesizat.
Spre deosebire de CPP actul, NCPP stabileste in mod expres si competenta pt
infracitunile savarsite pe nave afalte sub pavilion romanesc si dupa caz a
aeronavelor care sunt inmatriculate in Romania, care se determina dupa aceleasi
criterii teritoraile pt infractiuni savarsite in tara atunci cand ele ancoreaza sau
stationeaza pe teritoriul romanesc. Aceasta noua regelemnetare ar putea crea
confuzii si dificultati de intrerpretare pt ca intra in contradictie cu normele
referitoare la competenta teritoriala pentru infracituni savarsite in strainatate
care instituie o regelemantare speciala.
Astfel, competenta teritoriala pentru infractiuni savarsite in strainatate
care este reglemenata identic in ambele coduri se determina dupa alte criterii.
Astfel, mai intai daca faptuitorul/suspectul sau inculpatul are domiciliul sau sediul
in tara, competenta revine instantelor corespunzatoare in a caror circumscriptie
teritoriala se gaseste domiciliul sau dupa caz sediul faptuitorului/suspectului sau
inculpatului. Daca faptuitorul/suspectul sau incaulpatul nu isi are domiciliul sau
sediul pe teritoriul Romaniei competenta teritoriala pentru infracituni care se
judeca de Judecatorie revine Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti (legiuitorul a
facut aceasta alegere). Pentru infracitunile care sunt de competenta celorlalte
instante, respectiv Tribunale si Curti de apel, competenta teritoriala revine
instantelor corespunzatoare din municipiul Bucuresti. In cazul infractiunilor
comise pe o nava sau aeronava (situatie prevazuta in NCPP si pt competenta
teritoariala pentru infractiuni savarsite in tara) daca infractiunile au fost savarsite
inafara porturilor sau aeroporturilor, competenta revine instantelor
corespunzatoare din Romania daca acestea se
opresc/stationeaza/ancoreaza/aterizeaza pe teritoriul Romaniei. In caz contrar, in
ambele coduri, se prevede ca sunt competente dupa caz instantele

corespunzatoare in a caror circumscriptie teritoriala isi are domiciliul sau sediul

suspectul sau inculpatul ori daca acesta nu are domiciuiul sau sediul in Romania,
Judecatoria Sectorului 2 bucuresti sau celelalte instante din municipiul Bucuresti.
Prorogarea de competenta
Prorogarea de competenta in materie penala nu poate fi decat legala in
ambelel coduri. Nu este adminisibila prorogarea conventioala. Ea inseamna
extinderea competentei firesti/normale, adica aceea care revine potrivit legii
instantei sau organului de urmarire penala dupa caz, cu privire la un alt organ
judiciar penal. Ea este posibila in ambele coduri in 3 situatii:
1. In caz de reunire a cauzelor penale Actualul cod de procedura penala
reglementeaza 2 situatii distincte:
Situatii de indivizibilitate cand se constata legaturi stranse,
indisolubile intre aspecte diferite ale aceleasi cauze penale, situatii
care se justifica prin unitatea ilicitului penal fiind vorba de o singura
infracitune sau dupa caz de o unitate materiala a infractiunii si
situatiile de conexitate care constau in existenta unor legaturi intre
2 sau mai multe infracituni care fac necesara judecarea lor deodata,
in acelasi timp, in scopul unei mai bine admnistrari a justitiei.
Indivizibilitatea in CPP actual exista in 3 situatii:
In cazul participatiei penale, unde la savarsirea unei infracituni
participa 2 sau mai multe persoane in calitate de coautori,
instigatori sau complici;
In cazul infractiuni continuate, continue si de obicei cand 2 sau
mai multe acte materiale compun aceeasi infractiune, in caz de
pluralitate de acte materiale;
In caz de concurs ideal de infractiuni sau concurs formal de
infractiuni cand printr-o singura actiune sau inactiune sunt
realizate elemetele constitutive a mai multor infractiuni.
In situatiile de indivizibilitate reunirea este obligatorie. CPP atual
prevede cazuele se reunesc in situatii de indivizibilitate nu ca se
reunesc.

Situati de conexitate conexitatea exista in siutatiile cand:

2 sau mai multe infracituni se savarsesc in acelasi timp si acelasi
loc infracituni simultane, criteriiul de conexitate fiind unitatea
de timp si de loc;
2 sau mai multe infractiuni se savarsesc in loc si timp diferit dupa
o prealabila intelegere a infractorilor. Criteriul de conexitate il
reprezinta intelegerea prealabila;
Cand o infractiune a fost comisa in scopul comiterii unei alte
infractiuni sau pentru a ascunde savarsirea ueni alte infracituni
ori in socpul de a favoriza persoana care a savarsit o alta
infractiune, respectiv de a ascunde savarsirea unei alte
infractiuni de o persoana sau de a asigura sustragerea ueni alte
persoane de la savarsirea unei infractiuni ori in scopul de a

asigura obtinerea folosului infractiunii de catre subiectul activ al

unei alte infractiunii. Aici criteriul de comexitate este cel al
legaturii de dependenta dintre infractiuni sau dintre infractiune si
autorul unei alte infractiuni. Este cazul asa numitor infractiuni cu
o conexitate etiologica, adica generata de scopul urmarit.
Conexarea mai este posibila in toate cazurile in care se constata
ca exista orice alta legatura intre infractiuni (ex.: cand se
conastat o indetitate de persoana vatamata).
NCPP nu mai reglementeaza distinct indivizibilitatea si
conexitatea, cele 2 institutii nemaintalnidu-se in NCPP. NCPP reia
insa toate cazurile existente in actualul cod pe care le considera
cazuri de reunire a cauzelor penale si face distinctie intre reunirea
obligatorie si reunirea facultativa. In lumina CPP actual reunirea
este obligatorie si in cazurile de conexitate (in toate cazurile de
conexitate si indivizibilitate reunirea este obligatorie conform CPP
actual). Prin acesta noua reglementare a NCPP se urmareste sa se
autorizeze o practica judiciara, care exista sub CPP, in sensul ca, in
pofida faptului ca nu se face distinctie intre indivizibilitate si
conexitate, practica judiciara penala actuala este constranta, in
sesnul ca reunirea este obligatorie doar in situatiile de indivizibilitate
(practica cu care Mateut nu este de acord pt ca este contrara
dispozitiilor legale).
Reunirea este obligatorie
In situatia in care avem o infractiune continuata;
Cand s-a comis un concurs formal de infractiuni;
In toate celelalte situatii in care 2 sau mai multe acte
materiale alcatuiesc o singrua infracitune (infractiunii
complexe, continue, de obicei, colective).
Reunirea este facutlativa
Participatiei penale cand la savarsirea undei infractiuni
participa mai multe persoane
In caz de concurs real de infractiuni- cand doua sau mai multe
infractiuni sunt comise de aceeasi persoana cu conditia ca
intre ele sa nu fi intervenit o hotarare definitiva
In toate cazurile in care se constata ca exista legatura intre
infractiuni si reunirea se impune pentru o mai buna
administrare a justitiei.
Sub aspectul procesurii de reunire, desi NCPP nu face nicio disinctie, in
ambelel coduri, competenta de reunire revine instantei care are competenta
potrivit legi de a judeca infracitunile/cauzele reunite. Sub acest aspect NCPP
prevde in plus fara de CPP, ca pot fi reunite si cazuele care au acelasi obiect daca
se afla pe rolul aceleasi instante (dupa parerea lui aceasta situatie ar trebui sa
duca la reunirea obligatorie, ea nu trebuie lasata la apreciarea organului judciar,

pentru a evita pronuntarea unor hotarari care nu se pot concilia). In acest fel, in
situatia in care competenta ar reveni in urma reunirii in competenta unor instante
de acelasi grad, judecata se va face de instanta mai intai sesizata in ambele
coduri. In situatia in care competenta revine unor instante de grad diferit in urma
reunirii, judecata se va realiza intotdeuauna de instanta superioara in grad. In
situatia in care compentanta in urma reunirii ar reveni unor instante de natura
deferita (civila si militara) , atunci competena va reveni instantei penale civile
nemilitare corepunzatoare, daca instanta militara este superioara in grad
instantei civile, judecata se va realiza de instanta civila corespunzatoare in grad
instantei militare. In cazul infracitunilor subsecvente (tainuirea, favorizarea
infractorului, omisiunea sesizarii sau denuntarii unor infractiuni) comepetenta de
judecata revine instantei care are competenta potrivit legi de e judeca
infracitunea la care se refera (infractiunea principala). Aceste dispozitii legale se
aplica si organelor de urmarire penala. In situatia in care dupa stabilirea
competentei dupa calitatea persoanei care a determinat competenta de judecata
a cauzelor reunite se dispune dupa caz incetarea procesului penal ori achitarea
pentru infracitunea care a atras reunirea ori instanta a dispus disjungerea cauzei,
instanta va ramane competenta sa judece cauzele reunite in ambele coduri.
Aceasta prevedre legala nu se aplica insa si organelor de urmarire penala, in
acesta situatie procurorul are obligatia de a dispune prin ordonanta declinarea
competentei in favoarea orgenului de urmarire penala a organului competent atat
in cazurile in care procurorul efectueaza persoanl urmarirea penala, cat si atunci
cand supravegheaza urmarirea penala. Intotdeauna competenta de declinare
apartine exclusiv procurorului in faza de urmarire penala.
2. In caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificari faptei
3. In caz de chestiuni prealabile
Verificarea comeptentei se realizeaza in tot cursul defasurarii procesului
penal si in tot cursul procedurii. Ea se realizeaza din oficiu sau la cerere. Cand se
realizeaza din oficiu, se vorbeste de un auto-control al comeptentei. El se
realizeaza in fiecare moment in ambele coduri, atat in momentul intial al
sesizarii, cat si in momentele ulterioare, in principiu pana in momentul
solutionarii definitive a cauzei penale. Verificarea comeptentei la cerere se
realizeaza la cerera procurorului, a partilor si in NCPP si a subiectilor procesuali
principali (suspectul si persoana vatamata). Cerea se materializeaza prin asa
numtia exceptie de necomepetenta. Ea poate fi formulata in scris sau oral, iar
in situatia in care se formuleaza oral se consmenaza de organul judiciar dupa caz
in procesul verbal (procuror) sau in incheiere (instanta). Exceptia de
necomepetenta materiala sau dupa calitatea persoanei in actuala reglementare
poate fi invocata in faza de judecata, cel mai tarziu pana la pronuntarea unei
hotarari penale definitive. Ea poate fi invocata si din oficiu de instanta penala in
orice stadiu procesual, pe cand exceptia de necompetenta teritoriala poate fi
invocata in faza de judecata cel mai tarziu pana la citirea actului de sesizare a
instantei.
In NCPP exceptia de necompetenta materiala sau dupa calitatea persoanei
a instantei inferioare poate fi invocata oricand pana la solutionarea definitiva a

cauzei penale, adica pana in momentul pronuntarii unei hotarari penale

definitive. Exeptia de necomeptenta mareiala/dupa calitatea personei/teritoariala
a instei superioare pot fi invocate cel mai tarziu pana la inceperea cercetari
judecatoresti, care se realizeaza odata cu cititrea actului de sesizare a instantei.
Aceasta regelmenetare din materia competentei este corelata cu cea existenta in
NCPP in materia nulitatilor unde se prevede ca nulitatea absoluta intervine numai
atunci cand nu au fost respectate dispozitiile legale referitoare la competenta
materiala sau dupa calitatea persoanei a instantei inferioare. De aceea, in mod
corespunzator dupa NCPP, judecatorul de camera preliminara restituie dosarul
procurorului in vederea refacerii urmaririi penale numai in situaita in care
neregularitatea actului de sesizare a instantei nu mai poate fi indreptata de
procuror, iar procurorul nu raspunde in termenul legal solicitarii judecatorului,
precum si atunci cand procurorul este cel care cere judecatorului de camera
preliminara sa restituie dosarul. Dupa NCPP nu mai este caz de restituire a
dosarului in situatia in care se constata ca nu au fost respectate dispozitiile legale
referitoare la comeptenta materiala sau dupa calitatea persoanei a procurorului
deoarece nu mai face parte potrivit NCPP dintre cazurile de nulitati absolute. Cu
alte cuvinte, nulitatea absoluta in materia competentei dupa materie/calitatea
persoanei este limitata la o singura situatie, atunci cand judecata s-a realizat de
instanta inferioara care este necomepententa dupa materie/calitatea persoanei
protrivit legii.
Sub aspectul procedurii in faza de urmarire penala procurorul atunci
cand in urma verificarii competentei fie la cerere, fie din oficu constata ca nu este
competent sa efectueze urmarirea penala ori dupa caz sa suprevegheze
urmarirea penala, precum si atunci cand constata necompetenta organului de
cercetare penala a carui activitate o supravegheaza potrivit legii dispune prin
ordonanta motivata declinarea competentei de urmarire in favoarea procurorului
pe care il considera competent potrivit legii. In faza de judecata, daca instanta
se considera necompetenta sa judece cauza, in oricare din fromele de
competenta prevazute de lege, dispune prin sentinta declinarea competentei in
favoarea instnatei pe care o considera competenta potrivit legii. Sentinta de
declinare a competentei este definitiva, nefiind suspusa vreunei cai de atac nici
in actuala, nici in viitoare reglementare. Ea trebuie sa cuprinda motivul pentru
care se dispune decliarea competentei si trebuie sa arate in mod expres care este
instanta la care se trimite cauza in vederea judecarii cauzei. Daca instanta omite
sa indice instanta la care sa trimita cauza in vederea judecari, in aceasta situaie
ne gasim in prezenta uni caz de intrerupere a cursului normal al justitiei care este
de competenta exclusiva a ICCJ. Situatia in care exista dezacorduri intre instante
in privinta competentei, in aceasta situatie se creeaza asa numitele conflicte de
competenta, care determina o intrerupere a cursului normal a justitiei. Conflictul
de competenta poate interveni doar intre instante, nu intre instante si procurori
in faza de judecata, in faza de urmarire penala intre procurori. Conflictul de
competenta poate interveni fie atunci cand 2 instante se considera deopotriva
competente sa judece cauza, in acest caz este un conflict pozitiv de competenta
si cand 2 insinate isi declina reciproc competenta una in favoarea celeilate,
confilctul fiind in aceasta situatie negativ. Competenta de solutionare a
conflictelor de competenta, atat a celor pozitive, cat si a celor negative revine,

potrvit ambelor coduri, instantei supariaoare si comune instantelor aflate in

conflict. Sesizarea instantei competente sa solutioneaza conflictul de
competenta, pozitiv sau negativ, se realizeaza in mod obligatoriu de instanta care
s-a considerat cea din urma competenta, in caz de conflict pozitiv, sau de
instanta care si-a declinat cea din urma competenta,in caz de conflic negativ.
Instanta superioara si comuna celor aflate in confict poate fi sesizata in afara
instantei la care se afla cauza (dupa criteriile analizate) si de procuror si de parti
in ambele coduri. Ce se intampla in caz de conflict pozitiv de competenta? NCPP
spre deosebire de CPP prevede pentru aceasta situatie un caz de suspendare
obligatorie, de drept a judecatii pana la solutionarea conflictului de competenta.
Instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta se pronunta printr-o
hotarare (CPP-decizie, NCP-incheiere), care are caracetr definitiv, fiind obligtorie
pentru instanta desemnata sa judece cauza in urma solutionarii conflictului de
competenta. Aceasta hotarare se numeste regulator de competenta. Spre
deosebire de sentinta de declinare a competentei, in cazul regulatorului de
competenta instanta la care se trimite cauza nu mai are posibilitatea de a-si
verifica competenta, ci este obligata sa judece cauza.
Aceste dispozitii legale se aplica si organelor de urmarire penala, cu
precizarea ca protrivit legii, competenta de solutionare a conflictelor de
competenta ivite intre organele de urmarire penala (procurori si organele de
urmarire penale) este intotdeauna de competenta procurorului ierarhic superior si
comun a organelor aflate in conflict de competenta. In situatia in care se
constanata necompetenta organului de cercetare penala nu se recurge la
procedeul solutionarii conflictului de competenta, pentru ca un conflict de
competenta nu poate avea loc decat intre procurori, ci se recurge la procedeul
trecerii cauzei de la un organ de cercetare penala la altul pe motiv de
necompetnta care este de competenta procurorului care supravegheaza
urmarirea penala.

Remedii procesuale ale impartialitatii organelor judiciare

Impartialitate este un mare principiu care guverneaza intreaga organizare
a tutoror organelor judiciare penale. Impartialitatea trebuie asiugrata in cursul
desfasurarii unui proces penal si a procedurilor penale pentru ca ea reprezinta o
importanta garantie e infaptuirii unei bune justitii in materie penala. In ambele
coduri de procedura penala sunt reglementate 2 categorii de remendii procesuale
si anume:
1. Abtinerea si recuzare in situatiile de incompatibilitate prevazute de lege.
2. Stramutarea cauzelor penale.
Ele au la baza asa numitele suspiciuni privind lipsa de impartialitate sau
subiectivismul membrilor organelor judiciare penale. Suspiciunile sunt de 2 feluri:
individuale (care privesc o peroana dintre cele care intervin in procesul penal in
calitate se subiecti oficiali si sub acest aspect ele pot exista in prvinta
judecatorilor, procurorului, org de cercetare penala, magistrat asitent, grefier,
expert, in NCPP pot exista si in privinta interpretului) si suspiciunile colective
(cele care privesc toti membrii unei instante de judecata, pot exista numai in

privinta instantelor de judecata, iar in mod exceptional ele pot exista si inainte de
judecata, suspiciuni care justifica uneori in cazurile prezumate de legiuitor
transferarea cauzei, nu de la un juecator la altul ca si in cazul recuzarii, ci de la o
intanta la alta.)
Incompatibiliatile sunt reglementate in termeni aproape indentici, in ambele
coduri, cu unele modificari generate doar de introducerea in mod expres intr-un
titlu preliminar a principiului separatiei functilor judiciare si de necesitatea
separarii a functiilor judiciare nou introduse (functia de dispozitie asupra
drepturilor si libertatilor exercitata de judecatorului de dreptul de libertati in faza
de urmarire penala si a functiei de verificare a legalitatii trimiterii in judecata, a
probelor si a solutiilor procurorului de catre judecatorul de camera preliminara).
Conform CPP nu pot face parte din acelasi complet de judecata persone care sunt
soti sau rude pana la gradul 4 inclusiv, NCPP il extinde insa si la fosti soti. Nu
poate participa la judecarea cauzei judecatorul care s-a pronuntat anterior in
aceeasi cauza penala acest caz se intalneste in ambele coduri si exista
indiferent de gradul de jurisdictie la care a participat judecatorul (prina instanta,
cale de atac ordinara/extraordinara sau a rejudecarii cauzei ca urmare a
desfintarii unei hotarari in apel sau a casarii unei hotarari in recurs). Nu poate
participa la judecarea cauzei judecaoturl care anterior si-a exprimat parerea in
legatura cu solutie exista in ambele coduri si se poate realiza in cadrul
procesului sau in afara procesului si poate fi explicita sau implicita. Nu mai poate
participa la judecarea cauzei si judecatorul care fiind anterior procuror a pus in
miscare actiunea penala, a sesizat instanta sau a pus concluzii ca procuror in fata
instantei in aceeasi cauza penala, si de asemenea, nici judecatorul care anterior
in cursul urmaririi penale a dispus cu privire la luarea sau prelungirea masurii
arestarii preventive. In NCPP judecatorul care anterior a fost procurorul care a
efectuau urmarirea sau a supravegheat urmaririea, nu doar cel care a pus in
miscare sau a dispus trimiterea in judecata, de asemea, fata de introducerea
pincipiului separatiei judiciare, NCPP prevde explicit ce exercitarea functiei de
judecator de drepturi si libertati este incompatibila cu functia de judecator de
drepturi de camera preliminara si cu functia de judecator de fond sau de scaun.
In NCPP functia de judecator de camera preliminara nu este incompatibila cu
functia de judecator de fond, insa aceste prevederi sunt in contradictie cu art 23
din Constitutie. NCPP prevede o derogare de la aceasta regula, care spune ca
judecatorul care a solutionat palngerea impotriva solutiilor porcurorului, care nu
este altul decat judecatorul de camera preliminara, nu mai poate participa la
judecata in aceeasi cazua penala si in privinta celeasi persoane. De asemena, nu
poate participa la judecarea cauzei judecatorul care a fost anterior reprezentant
sau aparator al uneia dintre parti (este nevoie doar sa fi avut aceasta calitate) si
nici judecatorul care a fost martor sau expert in aceeasi cauza penala, pentru
aceasta insa trebuie macar ca martorul sa fi dat declaratie si expretul sa fi
efectut o espertiza (in ambele cazuri). Este imcompatibil si judecatorul care este
interesat direct sau indirect, de solutionarea cauzei, el personal, sotul sau o ruda
apropiata. Acest caz bazat pe interesul judecatorului care poate fi nemijlocit,
personal, indirect, direct, este prevazut in ambele coduri. Nu poate participa la
judecarea cauzei judecatorul care are si alte legaturi cu
partile/avocatul/reprezentatul unei parti (ex.: cel care a primit o liberalitate de la

una din parti, judecatorul care este tutore sau curator, mandatar). Nu poate
participa la judecarea cauzei judecatorul care este in relatii de dusmanie cu
partile, reprezentantul acesotra, sotul sau ruda apropiata acestora. Este
incompatibil si judecatorul care este sot sau ruda apropiata cu procurorul care a
efectuat/supravegheat urmarirea penala. Legea nr 161/2003 prevede aceste
situatii.
Aceaste situatii sunt aplicabile si procurorului, organului de cercetare penala,
grefierului de sentinta, expertului, interpretului si magistratului asistent, iar in
NCPP interpretul este exclus. In cazul procurorului, se prevede un caz de
incompatibilitate speciala, el nu poate participa la refacerea urmaririi penale in
cazul restituirii dosarului la procuror in vederea refacerii urmaririi penale in aceasi
cauza si in privinta aceleasi persoane. Se mai prevede ca nu pot depune concluzii
in caile de atac procurorul, care fiind anterior judecator a pronuntat hotarearea
atacata, a participat la judecarea cauzei in prima instanta. Organul de cercetare
penala nu mai poate proceda la efectuarea cercetari penale in cauza cu privire la
care instanta a dispus restituirea pentru refacerea urmaririi penale. NCPP nu mai
prevede un asemenea caz de incompatibilitate, ce exceptia cazul in care
procurorul a participat ca si judecator in aceeasi cauza.
Procedura de rezolvare a incompatibilitatilor
Rezolvarea situatiilor de incompatibilitate este posibila pe 2 cai. Un principala
si anuma abtinerea judecatorul care se afla in una din situatiile prevazute de
lege este obligat sa faca declaratie de abtinere, declaratia de abtinere trebuie sa
fie data de indata sau imediat cand judecatorul a luat cunostinta despre existenta
cazului de imcompatibilitate prevazut de lege. In situatia in care judecaotrul nu
face declaratia de abtinere desi are cunostinta despre existenta cazului de
imcompatibilitate comite o abatere disciplinara. Ea se realizeaza fie in forma
scrisa, fie printr-o declaraltie orala. Competente revine in cazul in care
incompatibilitatea priveste judecatorul, magistrat asistent sau grfierul de sedinta,
presedintelui instantei, la fel ca si in cazul in care imcompatibilitatea priveste
expretul. Cand imcompatibilitatea priveste procurorul sau organul de cercetare
penala decalaratia de abtinere se rezolva de procurorul care supravegheaza
cercetarea penala sau procurorul ierarhic, dupa caz. In faza de judecata
declaratia de abtinere se rezolva de catre intanta de judecata in aceeasi
compunere din care insa nu poate face parte judecatorul care face decalratia de
abtinere, instanta pronuntandu-se prin incheiere. In faza de urmarire penala daca
abtinerea este intocmita de organul ce cercetare panala, comeptenta de
solutinare revine procurorului care supravegheaza urmarirea penala, iar daca
decalratia este data de procuror, competenta revine procurorul ierarhic care se
pronunta printr-o ordonanta. Abtinerea poate fi admisa su respinsa, dupa caz.
Incheierea instantei este definitiva si ae mai poate fi atacata. Situatia in care
judecatorul nu se abtine, desi se stie ca se afla in situatiile de incompatibilitate
in aceasta situatie se poate recurge la cea de-a doua cale, recuzarea care este
subsidiara. Ea se materializeaza intr-o cerere de recuzare a carui titular este in
CPP actual doar partea din proces. In NCPP recuzarea poate fi ceruta de parti,
subiecti procesuali dar si de procuror aceasta este o consecinta a reconsiderarii

rolului procurorului in faza de judecata a procesului penal si are la baza o noua

viziune a CPP. Cererea de recuare poate fi formulata in scris sau oral si este dupa
caz de competenta instantei de judecata in aceeasi compunere din care nu poate
face parte judecatorul a carui recuzare se cere, sau procurorul ori procurorul
ierarihic superior in faza de urmarire penala.
In privinta procedurii de recuzare in amblele coduri (CPP dupa modificarile
introduse prin legea legea 202/2010 si NCPP) este reglementata o etapa a
examniarii in principiu a adminisibilitatii cererii de recuzare care este in
competenta instantei in fata careia se formuleaza cererea de recuare. Astfel,
pentru a fi adminisibila cerera de recuzare trebuie sa cuprinda indicarea cazului
de incompatibilitate prevazut de lege (ambele coduri), temeiurile din care rezulta
exista cazului de incompatibilitate/motivele cererii de recuzare. Cerera de
recuzare pentru a fi admisibila trebuia formulata in privinta judecatorul care
judeca cauza, in NCPP si in privinta judecatorului de drepturi si libertati si a
judecatorului de camera preliminara. Ea este inadmisibila daca priveste
judecatorul din cadrul instantei care este investiti cu solutionarea cererii de
recuzare. De asemena, o noua cerere de recuzare este inadmisibila daca este
formulata pentru acelasi temeiuri pentru care a fost formulata cererea
precedenta care a fost respinsa sau pentru acelasi caz de incompatibilitate.
Solutinarea cererii de recuzare se relizaeaza in CPP actual de indata, aceasta este
o cerinta a urgentei procedurii, se relizeaza in camera de consiliu fara
participarea partilor, in mod exceptional se prevede ca instanta chema partile
daca considera ca este necesar pentru a fi ascultate. Ea se realizeaza insa cu
participarea procurorului. Din compunrea completului de judecata nu poate face
judecatorul fata de care s-a cerut recuzarea, dar instana poate dispune sa fie
ascultat cu privire la motivele pt care s-a cerut recuzarea. NCPP prevede in mod
expres, spre deosebire de CPP actual, un termen pentru solutionarea cererii de
recuzare, ea trebuie solutionata in maxim 24 de ore din momentul formularii.
Aceste prevderi se aplica si in cazurile in care se solicita recuzarea organelor de
umrarire penala, cu deosebirea ca in NCPP termenele sunt mai scurte raportat la
actuala reglementare. Astfel, in situatia in care cererea se formuleaza in fata
organelor de cercetare penala, aceasa este obligat sa o intaineze procurorului in
vederea solutionarii in termen de 24 de ore, iar procurorul este obligat sa o
solutioneze in termen de cel mult 48 de ore. In actuala reglementare termenul de
solutionare a cereri de recuzare este de 3 zile. In lumina ambleor coduri, instanta
poate dispunde cu privire la masurile preventive/de sigurnata, iar in faza de
urmarire penala procurorul efectueaza acte de urmarire penala pana in mom
solutionarii cereri de recuzare.
Stramutarea insemna transferarea unei cauze penale de la instanta la care
se judeca cauza la o alta instanta corespunzatoare in grad aflata intr-o
circumscriptie teritoriala invecinata, in cazurile in care exsita o suspiciune
rezonabila cu privire la impartialitatea tuturor judecatorilor din cadrul instantei la
care se judeca cauza. Nu exista deosebiri fundamentale intre cele 2 coduri de
procedura penala cu unele exceptii. In privinta temeiului stramutarii in CPP
stramutarea poate fi dispusa atunci cand se constata ca impartialitatea inastantei
ar putea fi stirbita datorita imprejurarilor cauzei, calitatii partilor sau dusmaniilor

locale, precum si atunci cand exista pericol de tulburare a ordinii publice sau
atunci cand una din parti este ruda pana la gradul 4 inclusiv cu vreunul din
judecaturii intantei, cu un procuror de la acea instanta, cu un grefier sau asistent
judiciar. NCPP modifica temeiul de stramutare in sensul restrangerii cazurilor de
stramutare la 2 situatii: cand exista o suspiciune rezonabila cu privire la
impartialitatea judecatorilor datorita imprejurarilor cauzei sau calitatii partilor si
atunci cand exista pericol de tulburare a ordiniii publice. Stramutarea cauzei este
posibila de la o judecatorie sau de la un tribunal la o instanta corespunzatoare in
grad din circumscriptia aceleiasi curti de apel, sau dupa caz de la o curte de apel
la alta curte de apel invecinata, ori in cazul instantelor militare de la un tribunal
militar la un alt tribunal militar, atat in CPP actul cat si in NCPP. NCPP prevede
insa ca cererea de stramutare nu poate fi introdusa in procedura camerei
preliminare (nu exista nicio ratiune care sa stea la baza acestei interdictii-de
aceea se lucreaza in prezent la o OUG pentru a modifica aceasta modificare).
Comeptenta de solutinare a cererii de stramutare revine dua caz curtilor de
apel cand se cere stramutarea unei cauze de la o judecatoire sau de la un
tribunal sau ICCJ cand se cere stramutarea cauzei de la o curte de apel ori curtii
militare de apel atunci cand se cere stramutarea unei cauze de la tribunalele
militare.
Suspendarea judecari cauzei la instanta la care se cere stramutarea. In CPP
actual poate fi dispusa de instanta competenta sa judece cererea de stramutare.
NCPP nu mai prevde posibilitatea suspendarii cauzei pana la solutinarea cereri de
stramutare. Sub aspectul procedurii, in ambele codri procedura se realizeaza in
etape si anume:
1. Introducerera cererii cererea de stramutare in CPP actual trebuie sa
imbrace forma scrisa si se introduce direct la instanta competenta sa
judece cerere de stramutare. Titularul ei este oricare din parti,
procurorul si Ministerul Justitiei. In NCPP Ministerul Justitiei nu mai este
titular al cererii de stramutare. Cerera de stramutare trebuie sa
cuprinda aratarea temeiului de stramutare dintre cele prevazute de
lege si motivele stramutarii, daca exista inculpat/arestat in cazua se
face precizare in cuprinsul cerereri. Aceasta reglemenatre se intalneste
si in NCPP.
2. Infromarea cerera de stramutare se judeca pa baza infromarii care se
solicita de la presedintele instantei superioare. Daca instanta
superioara este ICCJ in CPP actual infromarea se cere de la minsterul
justiei. Informarea priveste motivul stramutarii, pentru a lua cunostinta
despre atmosfera care exista la instanta de la care se cere stramutarea
cauzei, respectiv daca este o atmosfera corespunzatoare infaptuirii
justitiei. In NCPP infromarea se poate cere si direct de la presedintele
instanei de la care se cere stramutarea pentru ca in NCPP cererea de
stramutare se depune la instanta de la care se cere stramutarea care
are obligatia sa o inainteze spre solutinarea instantei care are
competenta de solutionare a cererii.

3. Judecarea cererii de stramutare se relizeaza in ambele coduri in

sedinta publica. Toate partile sunt instiintate cu privire la termenul de
judecata la cererii, avand posibilitatea sa se prezinte pentru a pune
concluzii, sa formuleze memorii pe care le pot depune la instanta
competenta si pot de asemena, sa depuna si inscrisuri in sprijunul
sustinerilor lor. Participarea procurorului este obligatorie. Cu ocazia
dezbatorilor partea care a formulat cererea de stramutare sustine
cererea si solicita stramutarea cauzei, dupa care se acorda cuvantul
procurorului. In situatia in care, cererea de stramutare este fromulata
de procuror sau ministerul justiei se acorda lor prima data cuvantul si
apoi partilor care sunt prezente.
4. Solutionarea cererii de stramutare prin sentinta definitva. In cazul
adminiterii cererii, instanta se pronunta prin sentinta in mod expres cu
privire la actelel de judecata mentiune. In situatia in care pana la
solutionarea cererii de stramutare s-a dat hotatare in cazua a carei
stramutare s-a cerut, daca se dispune adminitarea cererii hotararea
pronuntata se desfiinteaza de drept ca efect al admiterii cererii de
stramutare. Repetarea cererii de stramutare nu este posibila pentru
aceleasi motive cu exceptia cazului in care se invoca motive noi in
aceeasi cauza penala si cu privire la aceeasi persoana. Aceasta
regelemnetare este mentinuta in NCPP. Actualul cod nu prevede o
durata limita de solutionare a cererii de stramutare in faza de judecata,
un asftel de termen fiind prevazut in NCPP, solutionarea cererii de
stramutare nu poate avea o duarata mai mare de 30 de zile din
momentul inregistrarii cererii.
Desemnarea altei instante este prevazuta in termeni indentici in celel 2
coduri. Ea reprezinta o madalitate de stramutare a cauzei penale in faza de
urmarire penala. Astefel, procurorul poate solicita instantei competente, dupa caz
curtii de apel, curtii militare de apel sau ICCJ desemnarea altei instante pentru
judecarea cauzei, dupa finalizarea urmaririi penale prin prezentarea materialului
in CPP, dar inainte de intocmirea rechizitoriulu. In NCPP poate solicita doar inainte
de intocmirea rechizitoriului, poate cere desemnarea altei instante atunci cand
apreciaza ca este prezent unul din temeiurile de stramutare a cauzei penale
existente. Spre deosebire de stramutare, cererea de desemnarea a altei instante
se solutioneaza de instanta competenta in camera de consiliu in CPP cu
participarea procurorului, la fel si in NCPP, intr-un termen de cel mult 15 zile de la
data inregistrarii cererii, fara sa se parcurga insa procedura de informare care
este prevazuta de lege pentru solutionarea cererii de stramutare. NCPP nu mai
cuprinde procedura de prezentare a continutului urmaririi penale. Spre deosebire
de stramutare, solutionarea cererii de desemnare a altei instante se realizaeaza
prin incheiere, nu prin sentinta, care la fel este definitva. In rest sunt aplicabile
toate celelalte prevederi inclusiv cele referitoare la incunostiintarea partilor. O
asemena procedura puna insa in mare dificultate principiul garantarii carcterului
echitabil al procesului penal in ansamblul sau pentru ca partilor nu li se
recunoaste dreptul la fel ca al procurorului, de formulare a unei asemenea cereri
inainte de intocmirea rechizitoriului, pt ca procedura este lipsita de

contradictorialitae, si pt ca partile se afla in imposibilitate de a se apara in raport

de cerera formulata de procuror. Cu totate acestea, este mentinuta si de NCPP.
Partile, subiectii procesuali care pot inlocui partile (CPP), subeictii principali
procesuali, avocatul.
Partile sunt persoane fizice sau juridice care au drepturi si au obligatii in
cadrul procesului penal izvorate din actiunile care se execita in cadrul procesului
penal (din actiunea penala si civiala cand ea se exercita in cadrul procesului
penal). Actiunile judiciare fromeaza cadrul procesual legal care permite
localizarea drepturilor si obligatiilor ce revin partilor in procesul penal. In actuala
reglemenatre partile sunt enumerate in art 23 si 24 CPP actual, in CPP actul nu
poate fi parte orice persoana, ci doar persoanele enumerate in cele 2 texte. Prin
aceasta procesul penal se deosebeste de cel civil unde partile nu sunt prevazute
limitativ. Partile sunt in CPP actul: inculpatul, partea vatamata, partea civila si
partea responsabila civilmente. In NCPP se prevede cu tilu generic ce se intelege
prin parti in procesul penal. Partile sunt dupa NCPP persoanele care exercita sau
impotriva carora se exercita actiunile judiciare. In acelasi timp si NCPP mentine
prevederea limitativa a partilor care sunt aceleasi cu o singura exceptie si anume
a partii vamatamate care nu mai exista in NCPP, care este insa prezenta intr-un
anumit fel in modalitatea personei vatamate care in termeni NCPP fara a fi parte
in proces, participa la procesul penal fiindu-i recunoscute drepturi procesuale
aproape egale cu cele prevazute pentru partea civila.
Inculpatul este in ambelel coduri persoana impotriva caruia s-a pus in
miscare acitunea penala. In ambelel coduri dobandirea calitatii de inculpat nu se
realizeaza dintr-o data, ci in urma parcurgerii unor etape. In CPP actual exista
urmatoarele etape care sunt prelabile dobandirii calitatii de incupat:

Calitatea de faptuitor persoana fara drepturi si obligatii porcesuale,

care are o pozitie intermediara intre martor si invinuit. Faptuitorul este
o persoana care are vocatia de a deveni subiect procesual, adica
persoana implicata intr-un proces penal. Faptuitorul este in actuala
regelmentare un suspect virtual. Notiunea de faptuitor este prevazuta
in NCPP doar intr-un singur caz si anume in materia constatarii
infracitunii flagrante, fiind in viziunea NCPP persoana care are
aptitudinea de a deveni suspect. Acest statut al faptuitorului in viziunea
NCPP este rezultatul constatarii unei infractiuni flagrante, cand
persoana cu privire la care exista suspiciunea ca a comis fapta este
surprinsa in momentul comiterii faptei sau imediat dupa savarsirea
faptei.
Calitatea de invinuit in NCPP se schimba denumirea din invinuit in
suspect. In actuala regelmenatre este persoana fata de care s-a inceput
urmaririea penala. In NCPP este persoana cu privire la care exista o
banuiala rezonabila ca a savarsit fapta care trebuie sa rezulte din datele
stranse sau din probele admnistrate. Calitatea de suspect se
dobandeste tot prin inceperea urmaririi penale in NCPP. In actualul cod
prin rezolutie, iar in NCPP doar de procuror prin ordonanta.
Suspectul/invinuitul este o parte virtuala a procesului penal. In ambele

coduri este subiect procesual. NCPP il denumeste subiect procesual

principal pentru a il deosebi de alt subiecti procesuali care sunt
persoane neinteresat, nua u interes in rezolvarea actiunilor in procesul
penal.
Calitatea de inculpat se dobandeste in ambelel coduri prin ordonanta
data de procuror in cursul urmaririi penale. Spre deosebire de CPP
actual care nu prevede cand poate fi pusa in mmiscare actiunea penala
impotriva ueni persoane NCPP prevede expres ca pt punerea in miscare
a actiunii penale ca trebuie sa existe probe, nu simple indicii, din care
sa rezulte presupunerea rezonabila ca persoana a savarsit fapta si sa
nu existe nicio cauza legala de impiedicare. Spre deosebire de CPP
actual care permite punere in miscare a actiunii penale si prin
rechizitoriu la sfarsitul urmaririi penale, in NCPP punerea in msicare a
actiunii penale se realizeaza doar prin ordonanta data de procuror.
Exceptie face cazul in care pt sanctionarea ministerul public se permite
personei vatamate sa faca plangere impotriva solutiei de netrimitere in
judecata daca instanta in CPP actual, in NCPP judecatorul de camera
preliminara apreciaza ca probelel existente sunt suficiente pentru
judecarea cauzei in ambelel coduri. CPP nu contine prevederi
referitoare la drepturile inculpatului, singurele fiind cele din art 23 si 24
CPP. Invinuitul are aceleasi drepturi ca ale inculpatului, pe ambele
coduri. NCPP reglementeaza in mod expres drepturile pe care le are
inculpatul, iar referitor la suspect prevede ca acesta are toate drepturile
pe care le are inculpatul ce excetia cazului in care legea prevede altfel.
Sub aspectul drepturilor, reglementarile sunt identice. In ambelel
coduri, atat suspectul, cat si inculpatul are dreptul de a fi infromat cu
privire la invinuire, la fapt materiala si incadrarea juridica pentru care sa inceput urmaririea penala si s-a pus in miscare procesul penal, are
dreptul de a avea un aparator in ambele coduri, in amabelel codrui are
drpetul de a nu da nicio declaratie, drept care este insotit de
avertismetul dat de organul judiciar cu privire la consecintele care se
produc in situatia in care inculpatul sau suspectul fac declaratii
(respectiv ca ele pot fi folosite impotriva sa). Suspectului i se aduce la
cunostinta ca poate sa nu faca declaratii, si ca acest fapt nu ii poate
aduce consecinte defavorabila, aceasta reprezentatnd o garantie
suplimentara raportata la actuala reglementare.

In ambelel codruri se prevde dreptul suspectului sau inculpatului de a fomrula

cereri, de a depune conclucizii. In plus, NCPP prevede dreptul suspectului sau
inculpatului de consultare a dosarului de urmarire penala (drept nou). Un
asemena drept este prevazut pentru avocat ca un drept distinct. Cu privire la
dreptul avocatul sunt prevederi in NCPP cu privire la modalitatea concreta,
efectiva de exercitare a acestui drept, in privnta suspectului/inculaptului nu
exista nici o prevedere, ceea ce este inadmisibil avand in vedere ca este un drept
personal al acestuia diferit de cel al avocatului. Este criticabila noua
reglementare si pt omisiunea de a prevdea in NCPP dreptul
suspectului/inculpatului de a vedea materialul de urmarire panla in integralitatea
sa, drept prevazut distinct in cazul avocatului suspcetului/inculpatului in

procedura camerei preliminare. NCPP mai prevede pt suspect sau inculpat si

dreptul de a fi informat cu privire la drepturile de procedura pe care acesta le are
in procesul penal. Nu se prevede insa si obligatia corelativa a organului de
urmarire penala de informare a suspectului sau a inculpatului cu privire la cazul
urmaririi penale, este necesara o prevedere expresa in acest sens, altfel este
impiedicat efectiv accesul la integralitatea materialului de urmarie penala inainte
de intocmirea rechizitoriului si de sesizarea instantei.
Partea vatamata persoana care a suferit o vatamare fizica, materiala sau
morala prin infracitune si care s-a constituit parte in procesul penal. In CPP
actual, org judiciare au obligatia de a chema persoana vatamata si de a o
intreba daca vrea sa se constituie partea vatamata, in caz contrar poate
participa ca martor. In NCPP persoana vatamata nu mai face parte din cadrul
partilor din procesul penal, este un simplu subiect procesual principal. Cu
toate acestea se prevede in NCPP ca persoana vatamata poate participa in
procesul penal, avand in gereal aceleasi drepturi pe care le are si partea civila.
Are dreptul sa formuleze cereri, sa ridice exceptii, sa formuleze concluzii,
propuneri de administrare a probleor si orice alte cereri care privesc
solutionarea laturii civile a procesului penal. Persoana vatamata are dreptul, in
acelasi conditii ca partea civila, de a fi informata cu privire la stadiul urmaririi
penale,si la solicitarea expresa a acesteia sa participe la efectuarea actelor de
urmarie penala, sa puna intrebari inculpatului, martorilor, ceea ce apropie
persoana vatamata de persoanele care au calitate de parti in procesul penal.
NCPP prevede in mod expres ca nu exista incompatbilitate intre calitatea de
parte civila si cea de persoana vatamata. Mai prevede in mod expres ca
partea civila atunci cand exercita acitiunea civila in cadul procesului penal nu
determina renuntarea la participarea acelasi persoane in procesul penal in
calitate de persoana vatamata. In ralitate NCPP inregistreaza un regres in
raport cu actualul cod, in sensul ca realizeaza doar o schimbare de denumire
din partea vatamata in persoana vatamata, iar sub aspectul pozitiei
procesuale in loc sa realizeze intarirea pozitiei persoanei care a suferit o
vatamare prin infractiune si readucerea victimei infractiunii in procesul penal,
ii confera acesteia un statut inferior, de simplu subiect procesual, chiar daca
este denumit principal in raport de alti subiecti procesuali. Modelul pe care l-a
folosit legiuitorul cand a renuntat la calitatea de parte vatamata a fost aplicat
in mod eronat, pentru ca ratiunea renuntarii la calitatea de parte vatamata a
fost aceea de a largi continutul notiunii de parte civila, care dupa modelul
procesului adversial inglobeaza atat dreptul victimei infracitunii la o reparatie
a prejudiciului, cat si dreptul acestia de a contribui, alaturi de Ministerul Pulic
la exercitarea acitunii penale. Aceasta insemna ca se prezuma ca odata cu
exercitarea actiunii civile partea civila contribuie si la exercitarea actiunii
penale in toate cazurile.
Partea civila persoana care a suferit o vatamare prin infractiune care
pretine ca a suferit un prejudiciu material sau moral si care se constituie parte
civila in cadrul procesului penal. Partea civila este titularul act civile. In NCPP
succesorii au la fel calitate de parte civila atunci cand exercita actunea civila.
Nu este o noutate pt ca si in CPP actual succesori sunt subiecti care pot inlocui

partile in procesul penal si se comporta exact ca niste parti in procesul penal

pt ca participa in nume si interes propriu care este nascut prin succesiune.
Partea responsabila civilemnte persoana care raspunde civil pentru
prejudiciul cauzat prin infracitune potrivit legii civie. Are aceleasi drepturi pe
care le are si inculpatul si suspectul, acest principiu fiind mentiunut si in NCPP.
Subiectii care pot inlocui partile in procesul penal:
1. Succesorii
2. Reprezentantii
3. Subtituitii procesuali
In NCPP subiectii care pot inlocui partile sunt:
1. Repezentantii
2. Substituitii procesuali
Succesorii in drepturi ai partii civile au aceeasi calitate procesuala in CPP
actual, adica sunt parti in proces. Diferenta este ca NCPP ii include in mod expres
in categoria partilor civile.
Reprezentantii sunt persoane care participa in procesul penal, care
indeplinesc acte procesuale si proceduarel in numele si in interesul partilor
porcesului penal. Reprezentarea in procesul penal este de 2 feluri: legala si
conventioanal. Reprezentarea legala este prevazuta pt persoanele juridice
(identica in ambele coduri). Reprezentarea conventioanla este posibila in cazul
tutror partilor (in ambele coduri). Ea este posibila in oricare din fazele procesului
penal, ce exceptia cazului in care prezenta partilor si subiectilor procesuali este
obligatorie potrivit legii si situatia in care organele judicaire penale apreciaza ca
este necesara prezenta lor.
Substituitii procesuali sunt subiecti procesualui care participa in procesul
penal in nume propriu si care justifica un interes procesual care insa apartine
partilor. In acest fel, li se recunoaste o capacitate procesuala proprie, distincta de
cea a partior, nu insa si una functioanla sau substantiala de forma. Se intalnesc in
ambelel codruri, se intalnesc in materia plangerii penale (poate fi facuta pt
persoana vatamata si de sot sau de copilul major pt parinti), in materia apelului
(apelul poate fi declarat pt inclupat si de sotul acestuia), in ambelel coduri si in
materie reviziurii (cererea poate fi fromulata de sot sau ruda apropriata a
condamnatului chiar si dupa moartea acestuia). In metria apelului si a plangerii
prealabile, efectele juridice ale actului pe care le efectueaza subtititii procesuali
se produc doar in situatia in care acetele efectuate sunt insusite de titularul
dreptului, adica de partea in favoarea caruia a fost efectuata. Avocatul insa, nu
este subtituit procesual, daca o plangere panala este intocmita prin avocat, sau
in apel este decalarat prin avocat, titularul dreptului, partea pt care se
intocmeste actul, nu mai este intrebata daca isi insuseste cererea.