REGIMUL DE AP

AL PLANTELOR

CUPRINSUL

1.Regimul de ap al plantelor.....................................................................................2
1.1 Rolul apei n viaa plantelor..................................................................................2
1.2 Procele fizice implicate n accesul apei n plante.................................................4
1.3 Absorbia apei n corpul plantei............................................................................5
1.3.1 Absorbia radicular a apei................................................................................5
1.3.2 Factorii care influeneaz absorbia radicular a apei.......................................7
1.4 Transportul apei n corpul plantei.........................................................................8
1.4.1 Sistemul conductor al plantei pentru ap......................................................... 8
1.5 Eliminarea apei de ctre plante.............................................................................9
1.5.1 Stomatele si rolul lor n transpiraie...................................................................9
1.5.2 Factorii care influeneaz tanspiraia plantei.....................................................10
1.5.3 Gutaia...............................................................................................................12

1.REGIMUL DE AP AL PLANTELOR

Regimul de ap al plantelor se refer la ansamblul proceselor de absorbie a apei, din substrat si

din atmosfer, la circulaia ei pe traiectul corpului plantelor si la eliminarea curentului de ap n
mediul extern prin procesele de transpiraie si gutaie.

1.1 ROLUL APEI N VIAA PLANTELOR

n viaa plantelor, apa indeplineste un rol multiplu si complex. Prin faptul c apa particip la
formarea celulelor si a esuturilor, ea are un rol structural insemnat.
Apa asigur transportul unor substane la nivelul compartimentelor plantei; Transport seva
brut de la radacini spre frunze si seva elaborat de la frunz spre organele de depozitare.
Stabilind legatura indispensabil dintre organism si mediul nconjurator, apa faciliteaz
absorbia substanelor anorganice si organice din sol n organismul vegetal.
Apa creeaz n organism mediul necesar reaciilor biochimice de hidroliz, hidratare,
oxireducere etc. Particip direct la realizarea unor reacii de sintez si degradare din plante.
Avand o mare putere de solubilizare, apa determin n organism formarea soluiilor
moleculare si a celor coloidale.
Prin constanta dielectric mare, apa favorizeaz disocierea ionic(electrolitic) a diferitelor
substane. De asemena, ea indeplineste un rol important n procesele de termoreglare, n procesele
de transpiraie si de eliminare a substanelor de excreie.
Apa este un element de baz n fenomenul de osmoz si concur la realizarea strii de
turgescen a celulelor.
n procesul fotosintetic, apa ramane un element de baz, fiind donatorul de hidrogen necesar
reducerii carbonului.
Dintre fenomenele fiziologice cresterea este procesul cel mai sensibil la lipsa apei.
Alturi de lumin si temperatur, apa joaca un rol ecologic nsemnat, ntrucat determin
repartizarea vegetaiei pe globul terestru. Astfel , n regiunile cu exces de ap cresc plantele
hidrofile, n cele cu umiditate potrivit , plantele mezofile iar n regiunile cu umiditate scazut,
cresc plantele xerofile.
Inportana mare a apei pentru organismele vegetale se datoreaz unor proprieti fizicochimice
caracteristice, care i confer unele particulariti de un deosebit interes biochimic. Astfel,
apa este o substan cu caracter polar, datorit aranjrii atomilor de hidrogen de aceeasi parte a
moleculei.
O alt particularitate se leag de faptul c apa are o cldur specific mare(cldura necesar
pentru a ridica temperatura unui gram cu 10 C); datorit ei temperatura plantelor nu suport
variaiuni bruste, cand temperatura mediului extern variaz ntr-un timp scurt. Ea constitue un
mijloc eficace de aprare contra frigului.
Apa are, de asemenea cldura de vaporizare mare; ea reprezint numarul de calorii necesare
pentru evaporarea unui gram de apa la 1000 C. Din aceast cauz, cand se avapor apa la suprafaa
plantelor este nevoie de mult cldur, ceea ce produce rcirea organismului.Aceasta proprietate a
apei constitue un mijloc eficace de aprare mpotriva cldurii.
Apa se gseste repartizat n organismele vegetale atat extracelular cat si intracelular sub dou
stri: lichid si gazoas. n timpul iernii apa se gseste uneori n stare solid, materializat prin
prezena cristalelor de ghea
n constituia corpului plantei, apa lichid se gseste sub dou forme: apa liber si apa legat.
Daca apa liber si pstreaz proprietile obisnuite, apa legat are proprieti diferite si nu
inghea
nici la -600 C.
Apa din sol provine din precipitaii si mai puin, din vaporii de ap din atmosfer. Exist mai
multe forme de ap n sol: apa de constituie, apa higroscopica, capilar, pelicular si
gravitaional.
Cantitatea de ap din organismul vegetal variaz cu varsta, cu starea fiziologic, regiunea
geografic, cu intensitatea metabolismului etc. n general, esuturile tinere conin o cantitate de ap
mai mare decat cele btrane.

1.2 PROCESELE FIZICE IMPLICATE N ACCESUL APEI N

PLANTE
Nu exist un paralelism ntre absorbia apei li a elementelor minerale, fiecare avand legi
specifice de ptrundere n plante.Apa ptrunde prin procese fizice, respectiv prin osmoz si
imbibiie, sub form molecular.
Osmoza este fenomenul fizic de ntrepatrundere a dou soluii sau gaze miscibile, cu
concentraie diferit separate printr-o membran poroas, semipermeabil care permite trecerea
solventului, dar se opune traversrii substanelor dizolvate.
Osmoza are loc ntotdeauna de la partea sistemului un potenial chimic mai mare(soluia mai
diluat) spre aceea cu un potenial chimic mai redus(soluia mai concentrat). Endosmoza va avea
loc atunci cand apa din soluia externa are un potenial chimic mai ridicat(o disponibilitate de
activitate a moleculelor apei mai ridicate, n cazul soluiilor mai diluate sau a apei pure).Exosmoza
va avea loc cand apa din soluia intern va avea un potenial chimic mai ridicat( soluia intern va
fi
mai diluat decat soluia extern).
Pentru a absorbii apa celula trebuie s se afle ntr-un mediu hipotonic ( mai diluat) iar sucul su
vacuolar s fie hipertonic( mai concentrat). Rezultatul acestei situaii se materializeaz printr-un
curent endosmotic, adic un curent de ptrundere al apei n celula respectiv. Dac celula se afl
ntr-un mediu hipertonic, adic un mediu a crei concetraie este mai mare decat concentraia
sucului ei vacuolar, vom asista la un curent exosmotic, adic de iesire a apei din celula respectiv.
Curentul endosmotic implic cresterea volumului celulelor, ceea ce nseamn c apa a ptruns n
vacuolele acestora pe cale osmotic. n aceast situaie, membrana pectocelulozic a celulelor este
supus ntinderii (cu 10-100%), iar celula se gaseste n stare de turgescen. La punctul de
turgescen maximp, endosmoza nceteaz, chiar dac sucul vacuolar este nc hipertonic fa de
soluia extern. Exist ns si cazuri cand endosmoza contiunu peste acest moment, iar celula se
sparge si moare, fenomen numit citoliz; situaia se ntalneste dup ploi excesive la fructe (cirese,
visine, tomate, struguri), la grunciorii de polen si la unele rdcini (morcovi).
Curentul exosmotic implic micsorarea volumului celulei si ulterior, genereaz deprinderea
plasmalemei de membran proctocelulozic a acesteia, fenomen numit plasmoliz.
Deplasmoliza este supapa de siguran care intervine n momentul plasmolizei convexe, n
sensul c, dac celula plasmolizat se introduce, la scurt timp n ap, ea poate s revin la starea
de
turgescen, ntrucat celula va absorbi apa, pe cale osmotic, n mediul extern.
Alturi de osmoz, ca proces rspunztor n ptrunderea apei n celulele vegetale, se afl si
fenomenul de imbibiie, care este un fenomen fizic prin care apa ptrunde n gelurile coloidale ale
celulei.

1.3 ABSORBIA APEI N CORPUL PLANTELOR

Viaa este legat de ap, aceasta reprezentand mediul n care se desfsoar toate procesele
biochimice.
Exist plante care sunt capabile s supraviesuiasc inactive ntr-o atmosfer uscat, fr a fi
vtmate. Reprezentanii unei astfel de adaptri sunt bacteriile, algele verzi inferioare, ciupercile si
lichenii. Aceste organisme posed celule mici, fr vacuola central, care n cazul uscrii se strang
regulat neproducand deteriorri n structura final a protoplasmei.
La plantele vasculare, situaia este diferit; protoplasma celulelor lor se poate oarecum detasa de
condiiile externe, nivelul apei rmanand n celule destul de stabil, graie prezenei vacuolei.
1.3.1 ABSORBIA RADICULAR A APEI
Rdcina este unul dintre cele trei organe vegetative ale cormofitelor (gr. cormos = trunchi,
tulpina), alturi de tulpin si frunze, care ndeplineste dou funtii principale: de fixare a plantei n
sol si de absorbie a apei si a srurilor minerale. ns rdcina poate ndeplinii si alte funcii: de
depozitare a materialului de rezerv, regenerare, nmulire etc.

Dupa originea si funciile lor, rdcinile pot fi grupate n trei categorii:

- rdcini normale, care se dezvolt din radicula embrionului si ndeplinesc cele dou funcii
specifice;
- rdcini adventive, care se formeaz pe tulpini, ramuri sau frunze;
- rdcini metamorfozate, care s-au adaptat la alte funcii decat cele specifice, modificandusi
forma si structura, corespunztor noilor funcii.
Examinand cu atenie rdcina unei plantule tinere, distingem patru zone sau regiuni
morfologice: varful vegetativ, zona neted, zona pilifer si zona aspr.
Varful vegetativ sau conul vegetativ al rdcinii este zona n care celulele se nmultesc prin
diviziune mitotic, din care cauz are un caracter tipic meristematic.
Examinand mai atent varful vegetativ al rdcinii observm o formaiune care acoper si
protejeaz varful delicat al rdcinii, numit piloriz, caliptr sau scufie. La plantele acvifere
piloriza este substituit de o formaiune mult mai lung, n forma unui deget de manus, numit
rizomitr, de alt origine decat piloriza. Ea este mai mare la rdcinile aeriene si lipseste la
plantele
parazite si unele plante autotrofe.
Zona neted, urmeaz imediat dupa varful vegetativ. Este foarte scurt (5-10 mm) si
corespunde zonei de crestere n lungime a rdcinii. Celulele sale nu se mai divid, dar cresc prin
ntindere, mrindu-si mult dimensiunile iniiale si sporind astfel fora datorit creia rdcina
ptrunde n sol.
Zona pilifer (zona perisorilor absorbani), variaz ca lungime de la caiva mm la caiva cm, n
funcie de specie. Se numeste astfel deoarece ntreaga zon este acoperit de perisori absorbani,
subiri si lungi, care nconjoar rdcina asemeni unui manson pufos, vizibil si cu ochiul liber.
Perisorii absorbani cresc perpendicular pe axa rdcinii, prin alungirea celulelor rizodermice.
De regul, sunt unicelulari si foarte rari bicelulari sau pluricelulari.
La nivelul perisorilor absorbani apa ptrunde din substrat n planta printr-o absorie pasiv sau
activ.
Absorbia pasiv a apei este rezultatul transpiraiei frunzei, nivel la care se pierd cantiti
importante de ap. Deficitul de ap din comportamentul foliar acioneaz asemeni unui stimul care
va fi recepionat de intreg corpul plantei. n final, acest stimul ajunge la nivelul comportamentului
radicular, generand o reacie din partea perisorilor absorbani, care vor aspira apa din soluia
solului. n aceast situaie apa este absorbit n mod pasiv de perisorii absorbani.
Absorbia activ a apei presupune consum de energie si se realizeaz cu ajutorul energiei
metabolice proprii celulelor radiculare prin mecanisme neosmotice. n acest caz, apa ptrunde ncet,
mpotriva gradientului de concentraie, tocmai datorit energiei metabolice specifice celulelor
radiculare.
La unele plante, cele acvatice, rdcinile sunt lipsite de perisori absorbani ntrucat fiind
scufundate n ap, absorbia apei si srurilor minerale se realizeaz pe toat suprafaa lor. La alte
plante, n locul perisorilor se fixeaz hifele unor ciuperci simbiotice care ndeplinesc aceeasi funcie
de absorbie. Aceste ciuperci triesc n simbioz cu rdcinile plantelor, dup un tip de relaii
trofice
directe, numit micoriz.
Zona aspr, este ultima zon a rdcinii care se ntinde de la zona pilifer pan la colet.
Numele ei se leaga de prezena cicatricelor lsate de perisorii absorbani care au czut. Culoarea ei
brun se datoreaz suberificrii celulelor din primele straturi ale scoarei(cutis).
1.3.2 FACTORII CARE INFLUENEAZ ABSORBIA RADICULAR A APEI
Absorbia radicular a apei st sub amprenta influenei pe care o exercit o serie de factori legai
de sol: temperatur, presiunea osmotic a soluiei solului, aeraia si cantitatea de ap disponibil
din
sol.
Temperatura solului. Acest factor influeneaz absorbia apei de ctre rdcinile plantelor, n

sensul c aceasta decurge mai bine n solurile calde decat n cele reci. Temperatura minin pentru
absorbia apei este n jurul valorii de 0 0 C. Concomitent cu cresterea temperaturii se intensific si
absorbia apei, intervalul de temperatur optim fiind ntre 20-320 C.
Concentraia soluiei solului. Absorbia apei n plant se realizeaz cand concentraia sucului
vacuolar al celulelor absorbante este mai mare decat presiunea osmotic a soluiei solului. Se
cunosc plante (halofitele) care prezint o mare toleran fa de concentraiile saline mari ale
soluiei solului, motiv pentru care si valoare presiunii osmotice a celulelor acestor plante este mai
mare, comparativ cu a altor plante. n general, concentraia soluiei solului este de 0,5-1,5g
sruri/litru.
Aeraia solului. Ca o regul general, o aeraie deficitar a solului limiteaz posibilitatea unei
absorbii active a apei din substrat. Cand concentraia oxigenului din sol scade sub 5% respiraia
rdcinilor va lua un sens anarob caracterizat printr-un slab randament energetic.
Disponibilitatea apei in sol. Sistemul radicular al plantelor este ntr-o contiuna miscare spre
locurile cu ap din sol. Pe masur ce solul devine mai srac n ap, rdcinile plantelor ptrund
mai
adanc, dar cu timpul se usuc si pier.

1.4 TRANSPORTUL APEI N CORPUL PLANTELOR

Apa absorbit de perisorii absorbani ai rdcinii strbate o cale relativ lung pan la nivelul
frunzelor, nivel la care ea se pierde prin procesul de transpiraie. Circulaia apei de la organul de
absorbie spre cel la al carui nivel se pierde, determin o legatur funcional strans ntre aceste
organe distanate spaial.
Pe traseul parcurs, coloana de ap intalneste atat elemente vii(celulele din parenchimul rdcinii
si frunzei) cat si elemente lipsite de coninut viu(trahee si traheide), acestea din urm
constituinduse
in sistemul lemnos conductor al plantei.
n celulele rdcinii n sens transversal apa circul prin difuzie si parial, datorit unor efecte
osmotice.
Scoara rdcinii serveste ca un rezervor de ap, compensand fluctuaiile diurne relativ scurte n
aprovizionarea cu ap din sol. Cand ajunge n endoderm, transportul apei este blocat de elementele
hidrofobe sau de cele lemnoase din pereii celular. Apa este atunci vehiculat ctre prile din
endoderm permeabile pentru ap. n cilindrul central apa trece n vasele conducatoare, de unde este
urcat spre etajele superiaore ale plantei.
Potenialul apei din esuturile tulpinei este mai sczut decat cel din rdcini, iar potenialul apei
din frunze este mai sczut decat cel din tulpin. Apa circul de la un ptential mai mare ctre un
potenial mai sczut.
1.4.1 SISTEMUL CONDUCTOR AL PLANTEI PENTRU AP
Corpul plantelor este traversat de un dublu curent de lichide, care constitue seva brut si seva
elaborat. Seva brut este o soluie de sruri minerale, absorbit din sol de ctre rdcini la
nivelul
regiunii ei pilifere si circul de jos n sus, ascendent pan la esuturile asimilatoare, prin intermediul
esutului conducator lemnos.
Seva elaborat este o soluie de substane organice, ndeosebi glucide, format n urma
procesului de fotosintez; ea circul n general, de sus n jos, descendent, prin intermediul esutului
conducator liberian.
Pentru ndeplinirea funciei de transport, corpul plantei este strbtut de esuturi speciale, numite
conductoare. n procesul evolutiv, s-a difereniat cate un esut special de conducere pentru fiecare
categorie de sev: esutul lemnos pentru seva brut si esutul liberian pentru seva elaborat.
esutul conductor lemnos (lemn sau xilem) , implicat n transportul sevei brute are
urmatoarele elemente histologice:
- vasele
- celulele de parenchim lemnos

- fibrele lemnoase
Dup forma si dimensiunile lor, dup structura si modul de ngrosare al pereilor, vasele
lemnoase sunt de dou feluri: traheide si trahee.
Traheidele, numite si vase nchise sau imperfecte, sunt elemente conductoare unicelulare,
suprapuse unele n continuare celorlalte (formand siruri longitudinale), cu pereii transversali
persisteni si adesea oblici, a cror capete sunt ascuite sau rotunjite.
Traheele, numite si vase deschise sau perfecte sunt tuburi continue, mai largi decat traheidele
si ntre pereii transversali au disprut complet sau n cea mai mare parte.

1.5 ELIMINAREA APEI DE CTRE PLANTE

Concomitent cu absorbia si transportul apei n plant are loc si eliminarea ei n atmosfer,
proces realizat la nivelul tuturor organelor aeriene prin dou procese distincte: transpiraia si
gutaia. Dac prin transpiraie apa este eliminat sub form de vapori, prin gutaie apa este
eliminata sub form lichid, de picturi.
Dou faze importante se petrec n timpul transpiraiei: prima, la evaporarea apei din celulele
mezofilului foliar n spaiile intercelulare si a doua,la difuziunea vaporilor de ap din spaiile
respective n aerul exterior.
1.5.1 STOMATELE SI ROLUL LOR N TRANSPIRAIE
O stomat este alcatuit din dou celule epidermice specializate numinte celule stomatice, care
las ntre ele o deschidere numita osteol.
n componena acestor structuri intr si camera substomatic, compartiment la nivelul cruia
se acumuleaz vapori de ap nainte de a fi evacuai, n exterior, prin procesul transpiraiei.
Celulele stomatice sunt nconjurate de celulele anexe, cu rol accesoriu, materializat prin
contribuia lor la diminuarea eventualelor presiuni exercitate asupra celulelor stomatice.
Distribuia stomatelor pe organele plantelor. Ele se formeaz de obicei, pe toate organele
supraterestre ale plantelor, dar mai ales pe frunze. Pe elementele florei, petale sau semine,
stomatele sunt nefuncionale(incomplet dezvoltate).
Numrul de stomate. Acesta creste sau scade la aceeasi specie sau la diferite specii de
plante,fiind n funcie de faz ontogenetic a plantei si de condiiile ecologice n care acestea se
dezvolt. Din acest motiv, se ntalnesc adesea la aceeasi specie, un numr diferit de stomate, de
regul, pe suprafaa unei frunze pot fi ntre 1000 si 60 000 de stomate pe 1 cm2 ceea ce reprezint
o suprafa mic, de 1-2 % din limbul foliar.
Poziia stomatelor pe suprafaa limbului. n privina nivelului la care sunt dispuse stomatele
faa de celulele epidermice, se ntalnesc mai multe situaii:
- stomate la acelasi nivel cu celulele epidermice;aceast dispoziie se ntalneste mai ales la
mezofite
- stomate sub nivelul celulelor epidermice; aceast dispoziie este caracteristic speciilor
xerofite
- stomate deasupra nivelului celulelor epidermice; o asemenea dispiziie creeaz premisa
derulrii transpiraiei intenre si este caracteristic plantelor hidrofile si mezofile.
Deschiderea osteolei. nchiderea si deschiderea osteolei se datoreaz ngrosarii inegale a
pereilor celulelor stomatice.
1.5.2 FACTORII CARE INFLUENEAZ TRANSPIRAIA PLANTELOR
Derularea transpiraiei este influenat de o serie de factori interni, prioritari fiind cei legai de
distribuia, numrul, poziia si reacia de nchidere, respective deschidere a stomatelor. n plus,
acest
proces fiziologic se afl si sub semnul influenei altor factori interni, ca : structura frunzei, suprafaa
foliar si relaia dintre sistemul radicular si cel extraradicular.
Structura frunzei. Modificrile structurale ale frunzelor le confer plantelor xerofite o
rezisten mare n privina pierderii apei si fa de ofilire. Plantele care cresc n zone cu climat
umed, au cuticula frunzei mai subire si transpir mai mult.

Suprafaa foliar. Cu toate c nu exist o relaie de proporionalitate ntre suprafaa foliar si

transpiraie, este evident faptul c, cu cat suprafaa foliar este mai mare, cu atat si cantitatea de
ap
pierdut prin transpiraie va fi mai accentuat.
Relaia dintre sistemul radicular si sistemul extraradicular. Ceea ce regleaz intensitatea
transpiraiei ine de mrimea suprafeei absorbante a rdcinilor si suprafaa de evaporare a
sistemului foliar.
Intensitatea transpiraiei este influenat de diferii factori externi care acioneaza asupra
evaporrii apei si care modifics potenialul apei dintre suprafaa plantei si aerul atmosferic. Dintre
acestea cei mai inportani sunt: lumina, umiditatea atmosferic, temperatura, curenii de aer si apa
disponibil din sol.
Lumina. Acest factor modific intensitatea transpiraiei prin intermediul deschiderii stomatelor;
la lumin osteolele stomatelor se deschid iar la ntuneric se nchid, ceea ce intensific sau
blocheaz transpiraia. Frunzele au capacitatea de a absorbi energia luminoas si de a o transforma
(peste 70%) n energie caloric.
Umiditatea atmosferic. Este cunoscut faptul c atmosfera extern se afl ntr-o continu stare
de nesaturaie, comparativ cu atmosfera intern a frunzei care se consider c este permanent
saturat sau parial saturat cu vapori de ap.
Temperatura. Stomatele se nchid n jurul valorii de 0 0 C si au o deschidere maxim la
temperatura de 300 C.
Curenii de aer. Intensitatea transpiraiei se micsoreaza cand aerul care se afl la suprafaa
frunzei se ncarc cu vapori de ap emisi prin acest proces fiziologic. Prezena curenilor de aer, n
aceast situaie, poate fi benefic pentru intensificarea procesului transpirator.
Apa din sol. Acest factor mpreun cu activitatea absorbant a rdcinilor au o influen
profund asupra intensitii transpiraiei.
1.5.3 GUTAIA
Este procesul fiziologic caracteristic plantelor prin care apa lichid, n exces, se elimin sub
form de picuri prin structuri specializate numite hidatode. Ele se afl n varful frunzelor
(graminee), al dinisorilor de pe marginea frunzelor (creusc) sau pe ntreaga suprafat a frunzelor
(fasole).
Gutaia are loc cand condiiile externe nu permit transpiraia cand atmosfera este saturat de
vapori de ap, primavara si vara, cand dupa zile cu arsi urmeaz nopi rcoroase. n aceste
condiii
se produce un dezechilibru ntre absorbia radicular care rmane la un plafon ridicat, datorit
solului mai cald si transpiraiei care este mult redus, drept urmare a nchiderii stomatelor, a
temperaturii sczute din atmosfer si a umiditii relative ridicate. Prin perturbarea raportului dintre
absorbie si transpiraiei n esuturile frunzei se acumuleaz un exces de ap care se elimin n
exterior direct, sub form de picturi de gutaie.
n atmosfera umed a pdurilor ecuatoriale gutaia poate avea loc n decursul intregii zile. O
frunz, ntr-o singur noapte, poate elimina prin gutaie, circa 100 ml ap. n general, fenomenul de
gutaie este mai intens n timpul nopii si mai sczut sau absent n timpul zilei.
Gutaia reduce presiunea hidrostatic n vasele de lemn, favorizeaz absorbia si conducerea
srurilor minerale n corpul plantei si contribuie la eliminarea excesului de ap si de sruri
minerale.
Gutaia intervine asemeni unei supape de siguran prin care se evit asfixierea celulelor, n
contextul spaiilor intercelulare inundate cu ap si intoxicarea celulelor, ca urmare a excesului de
sruri.
.