Meditatia omului modern

Implica un alt mod de perceptie a realitatii si a ceea ce suntem. Multi cred ca

pentru a medita trebuie sa te asezi in zazen si sa stai cu ochii inchisi, dar a fa
ce asta nu e numaidecat o meditatie, dupa cum, daca stai in genunchi si rostesti
Tatal Nostru, nu inseamna neaparat ca te rogi.
Orice lucru pe care il faci poate deveni o meditatie, caci este un mod de functi
onare a constiintei, care se conjuga mai curand cu verbul a simti decat a gandi .
A te simti pe tine insuti si realitatea inconjuratoare, fara a judeca aceste rea
litati, adica fara a le trece prin filtrul ratiunii.
Iesirea din perimetrul liniar al perceptiei rationale este, in sine, o practica
spirituala. Are legatura cu practicarea prezentei si este, de foarte multe ori,
legata de tehnici de respiratie.
E importanta o precizare: meditatia zilelor noastre este diferita de cea care a
fost practicata mii de ani, intrucat constiinta timpurilor noastre este diferita
.
Concentrarea pe sine
Este o abordare care a patruns in Occident in anii 60, odata cu maestrii oriental
i care au venit sa predea in Occident. Multa lume asociaza meditatia cu traditii
le vedice si cu budismul.
A ramane centrat in sine, a practica tacerea mentala, a face din respiratie mijl
ocul de intoarcere la momentul acum , la prezenta, toate acestea exista si in tradi
tiile iudeo-crestine ale Orientului Apropiat si ale Europei si, de fapt, este un
tip de cunoastere ancestrala practicata in toate timpurile pe toate continentel
e.
Numele sale au fost diferite, dar esenta a fost aceeasi. Face parte din mostenir
ea fundamentala a umanitatii, din care s-a nascut ceea ce Huxley numea filosofia
perena .
Nu conteaza numele unui maestru sau al altuia, ci faptul ca a insotit umanitatea
pe tot parcursul ei, ca mijloc de a ramane in contact cu realitatea inefabila a
fiintei.
Maestrul sau metoda este mai putin importanta, caci toate se reduc la un singur
lucru: a respira, a simti, a ramane in tacere interioara. Aceasta este poarta si
este accesibila oricui.
Maestrul nu poate decat crea un cadru al experientei, dar procesul in sine numai
practicantul il poate declansa.
Schimbarea interiorului
Relatia cu sine se schimba, si asta schimba felul in care relationam cu tot ceea
ce ne inconjoara. Dizolva fricile primordiale care articuleaza identificarile n
oastre, rolurile pe care le jucam devin relative si descoperim o noua libertate.
Incetul cu incetul, recapatam constiinta spirituala si descoperim ca suntem nu f
iinte umane in cautarea experientei spirituale, ci, ca sa parafrazez un mare mae
stru, fiinte spirituale care-si asuma experienta umana.
Descoperim ceea ce crestinismul numeste Christosul interior , adica dimensiunea noa
stra arhetipala, universala, barierele inconstientului se prabusesc si incepem s

a avem acces la intreg. Ce beneficii aduc toate acestea?

Pot sa spun un singur lucru aici: daca sunteti multumiti cu viata voastra, atunc
i NU va apucati de nici o practica spirituala. Dar daca simtiti ca dincolo de ac
easta realitate liniara mai e ceva, daca simtiti un fel de neliniste permanenta,
un fel de insatisfactie, un sentiment de incompletitudine care va urmareste chi
ar si in partile reusite ale vietii voastre, atunci, da, e timpul pentru expansiun
ea constiintei.
Intr-un cuvant, expansiunea aduce cu ea pacea si, mai ales, starea de bucurie. O
bservati ca nu folosesc cuvantul, putin ridicol, fericire . Fiecare isi imagineaza
fericirea cum poate, in functie de dorintele sale. Bucuria nu are nevoie de nici
un motiv.
O experienta accesibila tuturor
Meditatia nu se poate invata. Oricine spune ca te poate invata sa meditezi, se i
nsala pe el insusi si pe altii. Nu exista 7 pasi catre a medita. Exista insa adeva
rati maestri care se pricep ca creeze mediul de constiinta si de energie potrivi
t, in care poti descoperi singur adevarata meditatie.
Nimeni nu poate face ceva pentru tine, doar tu insuti. Intregirea este un proces
personal, chiar daca are si dimensiuni transpersonale. In Occident exista nenum
arate scoli, orientari, tehnici si abordari ale meditatiei, si oricine le poate
gasi pe net.
Dar sunt putine acelea care, dupa parerea mea, creeaza acest mediu de constiinta
despre care vorbesc. E o veste proasta doar pentru aceia care nu au suficienta
incredere in ei insisi si in propriile lor trairi.
Pana la urma, nimeni nu te poate invata sa ai incredere in ceea ce simti. Nu tre
buie sa ai capacitati speciale pentru a intra intr-o stare de constiinta extinsa
. Oricine o poate face. Este un exercitiu de atentie, de respiratie si de incred
ere in propriile tale simturi.
Problema intervine atunci cand mintea neaga ceea ce simti: Nu poate fi adevarat,
este o halucinatie, este irational . Asa este. Este irational, dar nu este o haluc
inatie. Ei bine, aceasta incredere este cheia si nimeni nu ti-o poate da. Decat
tu insuti.
Orice scoala nu este decat o trambulina catre acest moment in care esti doar tu,
fata in fata cu propria ta traire. Ce faci? O validezi ca fiind adevarata sau n
u? Acesta e punctul de cotitura.
Orientalii au investigat adanc, timp de mii de ani, arhitectura interioara a fii
ntei umane. Psihologia occidentala s-a ocupat, pana de curand, doar de dimensiun
ea personalitatii liniare, articulata de mental.
Din fericire, traim timpuri in care omul poate descoperi singur calea, in interi
orul sau. Nu mai e nevoie de nicio tehnica arhaica, de nicio referinta la metode
le stravechi. Acestea au fost create in alt moment al constiintei si erau instru
mente pentru atunci, nu pentru acum.
Tehnicile de meditatie orientale si-au facut datoria, au servit scopului pentru
care au fost create, ca si abordarile psihologiei europene. Acum, insa, e timpul
de a merge mai departe de orice tehnica.
O tehnica este ceva rigid, inchis. Viata nu incape in nicio tehnica, in niciun t
ext sacru, in nicio dogma, in nicio forma, oricat de veche si respectabila ar fi
. Este timpul ca umanitatea sa nu mai caute in exteriorul sau, nici la guru, nic
i la popa, nici la psiholog, ci sa regaseasca increderea in sine.

Omul acestui timp, al transformarii, are la dispozitie tot ce are nevoie pentru
a deveni el insusi. E vorba doar despre alegerea de a face acest lucru. E mai us
or sa astepti sa fii mantuit , decat sa faci ceva pentru propria mantuire, adica sa
renunti la vechi sisteme de credinta.