COMPLIANTA

Gradul de expansiune pulmonara in urma cresterii unitare a presiunii transpulmonare

(dupa o perioada de timp necesara echilibrarii dinamice) este denumit complianta pulmonara.
Matematic se exprima prin: (delta v supra delta p atunci cand = 1 cm H 2O.
Complianta este diferentiata in: complianta pulmonara si de cutie toracica, dar in final, sistemul
functioneaza ca un tot unitar si ca atare avem de a face cu complianta toraco-pulmonara.
Complianta se poate descrie printr-o diagrama specifica ce evidentiaza relatia grafica dintre
variatiile volumului pulmonare si variatiile presiunii transpulmonare. Diagrama prezinta 2 curbe:
curba compliantei inspiratorii respective curba compliantei respiratorii. Panta compliantei este
unghiul format intre orizontala si oblica care uneste cele 2 extreme ale curbelor. Aceasta poate
caracteriza diverse tipuri de disfunctii.
Caracteristicile diagramei compliantei sunt determinate de fortele elastice pulnonare. Acestea pot
fi separate in doua categorii:
(1) fortele elastice ale tesutului pulmonary propriu-zis si
(2) fortele elastice produse de tensiunea superficiala a lichidului care acopera interiorul
alveolelor si al altor segmcnte aerifere de la nivel pulmonar.
Fortele elastice ale tesumlui pulmonar sunt determinate in principal de rcteaua fibrelor de
elastina si colagen inserate in parenchimul pulmonar. Cand plamanii sunt colabati, aeeste fibre
se gasese intr-o stare de contractie si deformare elastic. Ulterior, cand se produce expansiunea
plamanilor, fibrelc sunt intinse si nedeformate, prin urmare se alungesc si exercita o forta elastic
mai mare.
(figura diagrama)
Exista 3 tipuri de complianta toraco-pulmonara: statica, specifica si complianta dinamica.
Pentru evidentierea compliantei statice subiectul este instruit sa inceapa manevra respiratorie
de la capacitatea reziduala functionala. El va face inspir corespunzator volumului respirator
curent (500 ml), dar inspirul nu este continuu si se face pe trepte mici de cate 100 de ml de aer.
In cursul manevrei respiratorii se masoara variatia de presiune din sistem. Se constata ca intre

variatia de volum si variatia de presiune nu exista relatie liniara, adica, variatia cu 1 cm de H 2O a

presiunii nu determina intotdeauna aceeasi variatie de volum, ci la inceputul inspirului, la
capacitate reziduala functionala, complianta este scazuta, dupa care complianta creste brusc).
In expir, relatia presiune volum reperzinta tot o curba, insa aceasta este mai turtita (o parte din
lucrul mecanic utilizat in inspir nu se regaseste in expiratie sistemul revine mai repede la
pozitia de repaus). Diferenta dintre curba inspiratorie si cea expiratorie a compliantei se numeste
histerezis. Histerezisul este datorat urmatorilor factori:

rezistenta vasco-elastica la deformare a pompei toraco-pulmonare,

reculului elastic pulmonar din expir si
nu in ultimul rand modificarii tensiunii superficiale intraalveolare cu fazele respiratiei.
Valoarea compliantei statice este de 0,2l/ cm H2O, adica pentru fiecare variatie cu 1 cm a
presiunii, in plaman intra 200 de ml

Complianta specifica plamanul drept: are o complianta de 0,1 cm H2O si cel stang tot de 0,1 cm
H2O (0,2 complianta statica in total). Plamanul drept are 3 lobi, iar cel stang are 2 lobi. Pentru
plamanul drept, fiecare lob are o complianta de 0,03 si plamanul stang are pentru fiecare lob o
complianta de 0,05.
Complianta dinamica: respiratia continua defineste complianta dinamica. In complianta
dinamica avem aceeasi axa de ordonate, pe ordonata: variatia de volum si pe abscisa variatia de
presiune. Se pleaca de la valoarea volumului rezidual si se ajunge la capacitatea pulmonara
totala. Pentru complianta dinamica, la inceput, la volume foarte mici pulmonare complianta este
scazuta; la nivelul capacitatii reziduale functionale, curba compliantei incepe sa semene cu
complianta statica, pentru ca, ulterior, cand ne apropiem de capacitatea pulmonara totala,
complianta sa scada brusc catre 0. Valoarea compliantei dinamice este 0,13 l/cm H2O, adica o
valoare mai mica decat a compliantei statice.
Determinarea compliantei = diferenta intre disfunctiile de tip obstructiv si disfunctiile de tip
restrictive.
Restrictia este incapacitatea de a ajunge la performanta maxima in cazul plamanului.
Restrictie = fibroza pulmonara (tesut elastic -> tesut fibros).
In cazul bolilor restrictive, curba compliantei este turtita, valoarea compliantei este mica si panta
compliantei este inclinata. O stare care imita restrictia din punct de vedere al compliantei este

obezitatea - complianta este mai mica decat normal (panta insa ramane normala, ca expresie a
faptului

ca

tesutul

pulmonar

nu

este

afectat).Fibroza

pulmonara.

Obstructia: astmul bronsic, emfizemul pulmonar. Daca se masoara complianta in emfizemul

pulmonar, se obtine o complianta mare, curba compliantei devine abrupta, planta compliantei se
verticalizeaza.
Emfizemul pulmonar