Genere in explicarea unor fenomene (apaqrent inexplicabele prin intermedeiului

gindirii aristotelice)si se asoceze astfel noi demersuri filasofice in teoriei cunoasterii.

Totus,logica respective nu pare interesanta de stintele soceale,pentru care nu are
reflectii.De si autorul citat imite un studio privind logica artei sau experienta
estetica,in care arat arta se bazeaza pe conteplatia,in timp ce etica(la care
presupunem ca a fost integrat si dreptul),contral logicii esteticii,este o cerecetare a
non contradictiei,in care de fiacre data trebue sa se aleaga intrun das au nu,totusi in
intreaga opera respire o anume rigitate in coceperea lucrilor aflate in
devenire.Potentilitatile si virtualizarile detin rolul de elemente intrun process cu
oscilatoriu de structura ontological,in care cantitatile de inergie devin,pe rind
,actuale sau virtual,fara sase acorde nici un interes unor intrebari de genul:,,de une
provine aceasta nazuinta si care este sensul ei?; ,,in materea relatiiilor soaciale se
aplica acelasi reguli?.Daca energia(si non energia respective)provin exclusive din
confruntarea antagonica,atunci procesul este conceput mecanezabel prin el
insusi,nu cunoaste nici un sens,ci numai energii care se confrunta,vizind,fara
incetare si fara sorti de izbinda,un puct fix de echilibru .Si,aflati in-tro astfel de
lume,cu greu ne putem explica fenomenele soaceale si indeosebi cele juridece in
care relatile nu pot fi rupte de legatura lor cu datele de expirenta,istoriciotate si
progress social.Fenomenele juritece nu constau in elemente de sucesiune fara sens
si nici nu sint uniforme,nu se realizeaza in toadeauna prin alternate intrelimete,ci
prin opriri,stagnari,regresiuni,in care,desi contradiictile militeaza,idificil de
intrevazut ce si cit apartine unor reguli de inainte concepute.
Spre exzeplu in argumentarea juritica,avem intodeauna cel putin doua parti care se
confrunta;cea care afirma cea care neaga,ear propozitiile formulate de ele se
lanseaza delaolimita la alta sup forme ce par ireductibele,dar in final putiduse
atmite una sau alta,ori oricite alte vareante intermediare,de si una din parti nu
socoteste car fi adevarul juritec.Se da totusi o decizie bazata pe adevar,ear un alt
for sau auditoriul,in alte inrejurari,se pote opri la alta decizie care tot adevar se
numeste.
De aici rezulta ca gindirea juritica postuleaza pentru fiecare caz concret un singur
adevar juritic possible,asa cum ne apare el in urma operati fde incadrare a
actului,faptului sau evenimentulcu consencinte juridece intr-o norma sau principiul
de drept.Aceasta incadrare se efectueaza prin intermediul argumetarilor lansate de
parti,in care principiul non contradictiei(ori adevarat ori fals)este neinlocuit.Desi
operatea insine de argumentarea nu urmeaza directive unica,ci se afla fuctie
deoserie de termen care defera inraport de situati si circumstate,totusi ea intra in
incidenta cunotiunea de dreptete,pentru care nu exista decit o singura
alternative.Asadar,argumentarea juritica poate fi privita ca o confruntare intre doua
opinii contrare,una care afirma,cealalta care neaga in vesnic talaz si fieacre
incercind sa se stabilizeze la un punct de mjloc acceptabil partilor in conflict.Se
folosesc ierarhirizari valorice intr termini argumentative si e discutabil,daca intr-o
asemenea situatie ne mai aflam in limita ideii lupascene adevarului contradictoriu.
Dreptul refuza contrdictia in gindire una pozitiva alta negative(actiunea si
aptinerea),nu intotdeauna se exclude reciproc.uneori putind sa coexiste in acelasi
system normativ,in care o persoana poate fi pusa in situatia ca din punct de vedere
a comandamentelor normative sa actioneze dar sis a abtina de la un lucru.Cu alte

cuvinte,cimpul,de interventie al contradictiei normative pare minat de un viciu

fundamental,el nu are character de universalitate .Acelasi lucru se intimpla si cu
permisiunea (Pp)care se poate exprima prin