CARACTERIZARE GENERALA A DREPTULUI CIVIL ROMN

I. Notiunea si obiectul dreptului civil

Dreptul civil ca stiinta juridica
Stiinta ca sistem de cunostinte se constituie n subsisteme de stiinte: stiintele
naturii; stiintele sociale (despre societate); stiintele gndirii.
Stiintele juridice sunt o componenta a subsistemului stiintelor sociale ce studi
aza realitatea juridica ca parte a realitatii sociale. Stiintele juridice, ca
parte a subsistemului stiintelor, formeaza sistemul (subsistemul) stiintelor jur
idice in care sunt incluse:
a) Teoria general a statului si dreptului
ca stiinta ce studiaza statul si drep
tul n general;
b) Stiintele juridice istorice;
c) Stiintele juridice de ramura;
d) Stiintele auxiliare (ajutatoare).
Stiinta dreptului civil face parte din categoria stiintelor juridice de ramura s
i are ca obiect de studiu normele juridice apartinnd dreptului civil si
relatiile sociale ce formeaza obiectul de reglementare al acestei ramuri de drep
t.
Dreptul civil ca ramura a sistemului de drept
Sistemul unitar de drept cuprinde dreptul public si dreptul privat.
Notiune
Dreptului civil este acea ramura a dreptului privat care reglementeaza raporturi
patrimoniale si personale
nepatrimoniale stabilite
ntre persoanele fizice si/sau persoanele juridice, aflate pe pozitii de egalitate
juridica, precum si conditia juridica a persoanelor fizice si persoanelor
juridice, n calitatea lor de subiecte ale raporturilor juridice civile.
Elemente:
- este o ramura a sistemului de drept - Dreptul civil se nfatiseaza ca un ansambl
u de norme juridice cuprinse n acte normative care alcatuiesc
izvoarele dreptului civil;
- este principala ramura a dreptului privat, constituind dreptul comun pentru ra
murile de drept nvecinate. n cazul n care o ramura de drept nu
contine norme proprii pentru a rezolva un caz concret, se apeleaza la dreptul ci
vil care mprumuta principiile sau normele sale;
- reglementeaza raporturi patrimoniale si nepatrimoniale ce formeaza obiectul dr
eptului civil;
- persoanele fizice si juridice sunt subiectele raporturilor juridice de drept c
ivil;
- pozitia de egalitate juridica a subiectelor raportului de drept civil, adica n
raportul juridic civil nici una dintre parti nu este subordonata celeilalte;
- normele de drept civil, de principiu, sunt grupate pe institutii de drept civi
l, adica formeaza grupe omogene de norme sociale, alcatuind subdiviziuni
ale obiectului dreptului civil.
Sunt institutii de drept civil: raportul juridic civil; actul juridic civil; sub
iectele de drept civil (persoana fizica si persoana juridica); prescriptia extin
ctiva;
drepturile reale (dreptul de proprietate si alte drepturi reale derivate din ace
sta
uzul, uzufructul, abitaia, superficia, servitutea); contractul civil;
raspunderea civila (contractuala si delictuala); dreptul de proprietate intelec
tuala (dreptul de autor si dreptul de inventator); dreptul de mostenire sau
de succesiune (mostenire legala, mostenire testamentara) etc.

Obiectul de reglementare
Normele de drept civil reglementeaza relatii sociale patrimoniale si nepatrimoni
ale pe care le convertesc n raporturi patrimoniale si raporturi
nepatrimoniale.
Categorii de raporturi sociale reglementate:
A. Raporturi patrimoniale care cuprind:
raporturi reale, adica acelea care au n continutul lor drepturi reale, respectiv
dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale principale;
raporturi obligationale (raporturi de obligatii), care contin drepturi de creant
a izvorte din acte juridice ori fapte juridice (licite sau ilicite).
B. Raporturi nepatrimoniale care cuprind:
raporturi care privesc existenta si integritatea fizica ori morala a persoanei,
care au n coninutul lor drepturi personale nepatrimoniale, cum sunt:
dreptul la viata, dreptul la sanatate, la integritate fizica, la secretul vietii
private etc.;
raporturi privind elementele de identificare a unei persoane, cum sunt: dreptul
la nume, la pseudonim, la domiciliu (pentru persoana fizica), la
denumire, la sediu (pentru persoana juridica) etc;
raporturi izvornd din creatia intelectuala, care se refera la dreptul de autor as
upra unei opere stiintifice, literare, artistice sau dreptul de inventator,
inovator, etc.
Sensurile notiunii Drept civil
 Drept civil
drept obiectiv = totalitatea normelor juridice adoptate de organele
statului n scopul reglementarii relatiilor dintre persoanele fizice si
juridice.
 Drept civil
drept subiectiv = prerogativa (posibilitatea) unei persoane de a ave
a o anumita conduita, de a ndeplini anumite acte juridice, adica de
a-si exercita drepturile prevazute si ocrotite de dreptul obiectiv, precum si de
a pretinde persoanei obligate sa aiba o comportare corespunzatoare
dreptului sau, ce poate fi impusa la nevoie prin forta de constrngere a statului.
 Drept civil
stiinta juridica de ramura, parte a stiintelor juridice, care are ca
obiect studierea dreptului civil ca ramura a sistemului unitar de drept din
Romnia.
 Drept civil
ramura de drept civil, ca ansamblu de norme juridice ce reglementeaz
a relatii sociale ce formeaza obiectului dreptului civil.

II. Principiile dreptului civil

Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept.
Notiunea de principiu; importanta teoretica si practica.
Principii fundamentale ale dreptului care guverneaza si dreptul civil
- principiul democratiei;
- principiul egalitatii n fata legii;
- principiul legalitatii;
- principiul separatiei functiilor n stat.
Principii fundamentale ale dreptului civil.
- principiul garantarii dreptului de proprietate;
Principiul este nscris n Constitutie si dezvoltat de Codul civil
 art. 44 alin. 2 din Constitutie prevede:
Proprietatea privata este garantata si ocrotita n mod egal de lege, indiferent de
titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobndi dreptul de proprietate
asupra terenurilor numai n conditiile rezultate din aderarea Romniei la Uniunea Eu
ropeana si din alte tratate internaionale la care Romnia este
parte, pe baza de reciprocitate, n conditiile prevazute de lege organica, precum
si prin mostenire legala .

 art. 136 alin. 5 din Constitutie: Proprietatea privata este inviolabila, n conditi
ile legii organice .
- principiul egalitatii n fata legii civile;
 art. 16 din Constitutie precizeaza: alin. 1: Cetaenii sunt egali n fata legii si au
toritatilor publice, fara privilegii si discriminari
alin. 2: Nimeni nu e mai presus de lege .
 art. 4 (2) din Decretul nr. 31/1954 dispune: Sexul, rasa, nationalitatea, religia
, gradul de cultura, originea nu au nici o nrurire asupra capacitatii .
- principiul mbinarii intereselor individuale cu cele generale;
Acelasi Decret 31/1954 consacra principiul n art. 1: drepturile civile ale persoan
elor fizice sunt recunoscute n scopul de a satisface interesele
personale materiale si culturale n acord cu interesul obstesc.
Drepturile civile pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic si soc
ial, n caz contrar titularul lor savrseste un abuz de drept .
- principiul ocrotirii drepturilor subiective civile.
Acest principiu este consacrat n legislatia interna de Constitutie si n Decretul 3
1/1954, precum si n norme internationale de catre Pactul
international privind drepturile civile si politice ale omului.
Principiile institutiilor dreptului civil.
n aceasta categorie enumeram acele idei, care calauzesc anumite institutii, avnd d
eci o vocatie mai redusa dar o importanta deosebita n aplicarea
legii civile. Enumeram cu titlu exemplificativ:
- principiul ocrotirii bunei credinte: n materia drepturilor reale; n constructii;
n privina posesiei; n privinta prescripiei achizitive; n materia
conventiilor.
- principiul consensualismului, privind forma actului juridic civil;
- principiul fortei obligatorii si al relativitatii, n privinta efectelor actelor
juridice.
Criterii de delimitare:
Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept se face pe baza unor criteri
i cum sunt: obiectul de reglementare, metoda de reglementare (criteriu
principal), calitatea subiectelor, caracterul normelor, specificul sanciunilor, p
rincipiile de ramura, vointa legiuitorului (criterii auxiliare).
obiectul de reglementare - categorii de relatii sociale, avnd trasaturi specifice
proprii care le diferentiaza de alte categorii de relatii sociale.
Dreptul civil cuprinde doua categorii de relatii sociale: patrimoniale si person
al nepatrimoniale.
metoda de reglementare - mijloace prin care se exercita puterea de stat pentru a
influenta reglementarea unor relaii sociale de catre anumite
categorii de norme juridice precum si acele mijloace prin care statul, prin inte
rmediul normelor juridice, asigura conduita corespunzatoare a
subiectelor raporturilor juridice.
Metoda specifica dreptului civil este egalitatea partilor raportului juridic.
calitatea subiectelor
subiectele raportului juridic civil nu presupun existenta
unor conditii speciale, fiind suficienta calitatea de persoana fizica si
juridica.
caracterul normelor juridice
specific dreptului civil este caracterul dispozitiv
al normelor.
caracterul sanctiunilor
definitoriu pentru dreptul civil este restabilirea drept
ului subiectiv civil ncalcat, fie prin repararea prejudiciului n cazul
raporturilor patrimoniale, fie prin ncetarea aciunii de vatamare n cazul raporturil
or personal nepatrimoniale.
principiile de ramura - pot contribui la delimitarea ramurilor cu precizarea ca
unele principii sunt comune la doua sau mai multe ramuri.
vointa legiuitorului
legiuitorul poate hotar categoriile de raporturi juridice ca
rora le sunt aplicabile anumite norme juridice.

Vocabular
conflict de legi
situatia n care, cu privire la un raport de drept cu element de
extraneitate, sunt susceptibile a se aplica doua sau mai multe legi
apartinnd unor state diferite.
mostenire legala
transmiterea patrimoniului unei persoane, n temeiul legii, n cazu
l n care defunctul nu a dispus prin testament.
nulitate
sanctiunea de drept civil care lipseste actul juridic civil de efectele
contrarii dispozitiilor normelor juridice cerute pentru ncheierea
sa valabila.
norme dispozitive
norme juridice ce ngaduie partilor sa deroge de la dispozitiile
pe care le cuprind.
norme imperative
norme juridice care impun subiectelor de drept civil o actiune
sau o abstentiune si de la care partile nu pot sa deroge.
prejudiciu - rezultatul, efectul negativ suferit de o persoana ca urmare a fapte
i ilicite savrsita de o alta persoana.
principiul consensualismului
principiu aplicabil formei actului juridic, conform
caruia simpla manifestare de vointa este si suficienta si
necesara pentru a ncheia un act juridic valabil (solo consensu
prin simplul consi
mtamnt).
principiul fortei obligatorii
actul juridic valabil ncheiat se impune partilor nto
cmai ca legea.
principiul relativitatii efectelor actului juridic
actul juridic produce efecte
numai fata de autorii lui, fara a profita sau dauna altor persoane.
III. Norma juridica civila si izvoarele dreptului civil
Notiunea si trasaturile specifice ale normei juridice civile
Regula de conduita generala, impersonala, obligatorie, edictata de organele comp
etente ale statului avnd ca scop
asigurarea ordinii sociale, ce poate fi ndeplinita la nevoie prin forta de constrn
gere a statului.
Normele juridice si raporturile juridice formeaza ordinea juridica.
Trasaturile normei juridice
- este generala (este aplicabila la un numar nelimitat de cazuri)
- este impersonala (nu se adreseaza direct unei persoane)
- este obligatorie (prevederile sale pot fi impuse prin forta de constrngere a st
atului)
Structura normei juridice
structura logico-juridica:
ipoteza
descrie mprejurarile, conditiile n prezenta carora se aplica dispozitia;
dispozitia
prescrie conduita pe care trebuie sa o aiba o persoana n conditiile de
scrisetde ipoteza;
sanctiunea
precizeaza consecintele nerespectarii dispozitiei.
structura tehnico
legislativa.
alineate; articole; paragrafe; sectiuni; capitole; titluri; parti (carti); acte
normative.
Clasificarea normelor juridice
criterii
dupa obiectul de reglementare: norme juridice constitutionale, administrative, c
ivile, penale.
dupa forta juridica a actului normativ normele juridice sunt exprimate n legi, de
crete, hotarri si ordonante ale guvernului.
dupa caracterul conduitei prescrise de dispozitie;
imperative:
onerative (prevad obligatia pentru parti de a savrsi o anumita actiune);
prohibitive (interzic expres o anumita conduita a partilor).
dispozitive:
permisive (nu impun o actiune pozitiva sau negativa ci doar permit subiectelor ra

portului juridic civil sa dispuna potrivit

vointei lor);
supletive (stabilesc o anumita conduita, care este obligatorie pentru parti numai
n cazurile n care acestea, prin vointa
lor, nu au stabilit o alta conduita).
dupa sfera de aplicare;
- generale (se aplica n toate cazurile si n orice domeniu);
- speciale (au o aplicatie limitata la cazurile expres reglementate);
 Norma speciala are prioritate n aplicare fata de cea generala
specialia generalib
us derogant iar pentru unele
aspecte care nu sunt reglementate expres de norma speciala, aceasta se completea
za cu norma generala.
dupa criteriul sanctiunii aplicate:
- punitive;
- stimulatorii;
dupa tehnica de elaborare:
 determinate: complete
cuprind cele trei elemente.
 incomplete:
de trimitere
fac trimitere la un alt act normativ sau la alta norma.
n alb
urmeaza sa fie ntregite printr-o norma cuprinsa ntr- un act juridic normativ c
va fi adoptat n viitor.
Noiunea de izvor de drept
 n sens material
condiiile materiale de existena a societaii care au rol determinant n
procesul formarii voinei cuprinse n normele de drept;
 n sens formal
formele de exprimare a normelor de drept.
Definirea izvorului de drept civil
Prin izvor de drept civil se nelege forma exterioara de exprimare a a normelor jur
idice
civile, adica a formei interne a dreptului.
Categorii de izvoare de drept civil
a) Acte normative:
Legea (Constituia; legile constituionale; legile organice; legile ordinare; codul
civil)
Decrete
legi;
Decretele;
Ordonanele si Hotarrile Guvernului;
Ordinele, instruciunile si regulamentele ministrilor ori ale altor conducatori ai
organelor
administrative publice centrale;
Actele normative emise de autoritaile administraiei publice locale;
Reglementari internaionale
acorduri, tratate, pacte.
b) Obiceiul (cutuma) ca izvor de drept = reprezinta o regula de conduita statorn
icita n viaa
sociala de-a lungul timpului si respectata n virtutea unor deprinderi, ca o lege
nescrisa (lex non
scripta) socotita obligatorie.
c) Doctrina juridica si precedentul judiciar (jurisprudena), nu constituie n siste
mul nostru
izvoare de drept, dar se recunoaste acestora un rol important n formarea normelor
de drept, mai
ales n domeniile n care normele juridice sunt echivoce sau lipsesc.
5. Precizari
 Cel mai important izvor de drept civil este legea. Cuvntul lege cunoaste doua sensu
ri:
- n sens larg, prin lege se desemneaza totalitatea actelor normative emise de
organele statului (legi, decrete, ordonane, hotarri) cu respectarea unei anumite
proceduri (sensul larg este utilizat n vorbirea curenta);
- n sens restrns, legea este actul normativ adoptat de puterea legiuitoare, adica de
Parlament, dupa o procedura prestabilita.

 Obiceiul are valoare de izvor de drept n doua cazuri:

a) cnd legea face trimitere expresa la el.
b) n cazul uzurilor portuare din dreptul maritim.
n primul caz, unii autori apreciaza ca obiceiurile la care fac trimitere expresa
normele de
drept au valoare de izvor de drept, dar nu pot fi socotite izvoare distincte faa
de normele juridice n
care sunt cuprinse.
n ceea ce ne priveste, socotim ca n cazurile n care norma juridica face expres refe
rire la
obicei, acesta este izvor de drept deoarece regula de conduita este data de cutu
ma si nu de norma
legala.
Uzurile portuare , ca obiceiuri n dreptul maritim, au direct valoarea unui izvor de
drept.
Acestea contribuie la interpretarea contractelor de navlosire prin explicarea un
or noiuni din contract si
prin completarea clauzelor contractuale.
 Desi jurisprudena (precedentul judiciar) nu constituie n sistemul nostru izvor de
drept
deoarece judecatorul este chemat sa aplice legea, neavnd atribuii de a crea norme
juridice, totusi,
exista unele cazuri n care s-ar putea recunoaste jurisprudenei caracterul de izvor
de drept civil.
Conform art. 147 (4) din Constituie, deciziile Curii Constituionale sunt obligatori
i si au
putere de lege pentru viitor, iar art.25 din Legea nr. 47/1992 privind organizar
ea si funcionarea
Curii Constituionale aplica aceeasi dispoziie pentru deciziile definitive prin care
s-au soluionat
excepiile de neconstituionalitate ale unor legi. Astfel, decizia prin care Curtea
Constituionala
admite o excepie de neconstituionalitate, va constitui un izvor de drept, deoarece
n soluionarea
unor litigii ulterioare, judecatorii nu vor mai aplica textul declarat neconstit
uional.
n ceea ce priveste deciziile Seciilor Unite ale naltei Curi de Justiie si Casaie, desi
nu
constituie izvoare de drept, sunt obligatorii pentru instanele inferioare.
7. Vocabular
actele normative emise de autoritaile administraiei publice locale
cuprind
hotarrile consiliilor locale si judeene, dispoziiile primarilor, ordine
ale prefecilor.
decrete
acte normative emise de presedintele Romniei; acestea constituie izvoare
de drept
numai n masura n care reglementeaza anumite relaii sociale, altfel ele
sunt decrete individuale (conferire de decoraii, grade militare).
decrete
legi acte normative adoptate de Consiliul Frontului Salvarii Naionale n
perioada decembrie 1989 - mai 1990, pna la alegerea Parlamentului.
doctrina
lucrari scrise prin care se comenteaza ori interpreteaza normele juridi
ce.
hotarrile Guvernului
acte care emana de la Guvern, subordonate legii si decretulu
i.
legi constituionale
acte normative adoptate de Parlament cu o fora juridica
superioara celorlalte legi; intra n aceasta categorie Constituia si
legile de revizuire a Constituiei.
legi organice
legi adoptate pentru reglementarea diferitelor domenii de relaii,
prevazute expres n Constituie.
lex non scripta
lege nescrisa.

ordonanele Guvernului
acte normative adoptate numai n cazul n care Guvernul este
abilitat printr-o lege speciala.
ordinele si instruciunile ministrilor
acte normative emise la nivelul organelor
centrale ale administraiei publice pentru executarea legilor.
precedentul judiciar (jurisprudena)
ansamblul hotarrilor instanelor judecatoresti.
IV. Interpretarea legii civile
1. Noiunea de interpretare a legii civile
Interpretarea este o etapa premergatoare aplicarii normei, al carei coninut este
dat
de activitatea raionala de cunoastere a voinei legiuitorului exprimata n norme si
care are ca scop ncadrarea corecta a situaiilor de fapt si ca rezultat final justa
aplicare a legii civile.
Interpretarea presupune determinarea coninutului, nelesului, sensului corect al
unei norme juridice n scopul justei si uniformei aplicari a acesteia la situaiile
de fapt concrete.
2. Importana practica a interpretarii
data fiind varietatea si complexitatea faptelor, norma civila, orict de perfecta
ar fi
formularea ei, nu poate cuprinde toate cazurile la care urmeaza sa se aplice;
legiuitorul se exprima, nu rareori, n termeni generali;
instana de judecata nu poate refuza judecarea sub cuvnt ca legea nu prevede sau ca
este ntunecata ori nendestulatoare; un astfel de judecator este culpabil de denega
re de
dreptate;
interpretarea este necesara pentru a lamuri eventualele contradicii aparente ce s
e pot
ivi ntre diferite acte normative sau chiar ntre dispoziiile aceluiasi act normativ;
termenii, cuvintele folosite de legiuitor n cuprinsul normei, au sensuri diferite
, iar
formularile sunt neclare, echivoce.
3. Clasificarea interpretarii - criterii
a) n raport de fora juridica:
interpretarea oficiala: este facuta de organul de stat legislativ, executiv,
judecatoresc;
interpretarea neoficiala (doctrinara): este facuta de persoane care nu acioneaza
n calitate de organ de stat (juristi, teoreticieni, avocai).
b) n raport de rezultatul interpretarii:
literala (n litera legii)
cnd exista identitate ntre formulare si coninutul real;
extensiva (n spiritul legii)
prin coninutul ei norma civila acopera mai multe
cazuri dect lasa sa se neleaga textul ei;
restrictiva (n sprijinul legii)
formularea textului este prea larga n raport cu
coninutul sau real.
4. Metodele de interpretare
Interpretarea gramaticala: se face sub doua aspecte:
al nelesului n care este exprimata norma;
alcatuirii si succesiunii propoziiilor si frazelor (legatura dintre cuvinte, cazu
l,
numarul, genul substantivelor)
Interpretarea sistematica: prin comparaie cu alte norme din acelasi ori alt act
normativ.
Interpretarea logica: prin aplicarea regulilor si argumentelor de logica formala
a) Reguli de interpretare:
- unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem (ubi lex non distingu
it,
nec nos distinguere debemus); prin interpretare nu se poate restrnge aplicaia
unui text care a fost formulat general; generalitatea formularii duce la general
itatea
aplicarii.
- norma juridica trebuie interpretata n sensul aplicarii, iar nu n sensul

nlaturarii aplicarii ei (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut

pereat); regula consacrata expres pentru interpretarea contractelor de catre art
. 978
din Codul civil care dispune: Cnd o clauza este primitoare de doua nelesuri,
ea se interpreteaza n sensul ce poate avea un efect, iar nu acela ce n-ar putea
produce nici un efect . Ea a devenit de aplicabilitate generala n dreptul civil.
- excepiile sunt de stricta interpretare (exceptio est strictissimae
interpretationis); normele de excepie trebuie sa-si gaseasca o aplicaie numai la
ipotezele la care se refera neputnd fi extinse la alte cazuri. Pe baza acestei re
guli
se rezolva raportul dintre legea generala si legea speciala deoarece legea speci
ala
reprezinta excepia iar legea generala regula astfel nct legea speciala deroga de la
legea generala (specialia generalibus derogant)
b) Argumente de interpretare
- Per a contrario: acesta se bazeaza pe legea terului exclus (A nu poate fi A si
non
A); Tertium non datur: principiul se exprima prin adagiul qui dicit de uno, nega
t
de altero, aut qui de uno negat de altero dicit. Argumentul nseamna ca ori de
cte ori un text de lege prevede un anumit lucru, se poate prezuma ca el neaga
contrariul.
- A fortiori rationae: argumentul justifica extinderea aplicarii unei norme la u
n caz
neprevazut de ea, deoarece motivele avute in vedere la stabilirea acelei norme s
e
regasesc cu si mai multa tarie n cazul dat.
- A majori ad minus (o particularizare a argumentului A fortiori) este expresia
concentrata a raionamentului Cine poate mai mult poate si mai puin (qui potest
plus potest minus).
- Argumentul reducerii la absurd (reductio ad absurdum), se bazeaza pe ideea ca
dintre
nelesurile posibile ale normei se evideniaza soluia logica, corespunzatoare scopului
normei si se nlatura soluiile ilogice, absurde.
- Argumentul de analogie (a pari
de la egal) sintetizat n adagiul ubi eadem est
ratio, eadem lex esse debet (unde este aceeasi raiune a legii, acolo trebuie apli
cata
aceeasi dispoziie a legii).Analogia opereaza n cazul n care nu exista o norma
juridica care sa reglementeze cazul dat, se aplica o alta norma, care reglemente
aza
un caz asemanator.
Interpretarea istorica
stabilirea nelesului normei prin analiza condiiilor concrete
care au determinat emiterea ei.
Interpretarea teologica
urmareste aflarea scopului urmarit de legiuitor la adopt
area
normei respective, folosindu-se lucrarile pregatitoare si mijloacele mass
media.
6. Vocabular
actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat
norma juridica
trebuie interpretata n sensul aplicarii, iar nu n sensul neaplicarii
ei.
a fortiori rationae
de la cel mai tare catre cel mai slab.
a majori ad minus
expresia concentrata a raionamentului cine poate mai mult
poate si mai puin .
a pari
de la egal.
exceptio est strictissimae interpretationis
excepiile sunt de stricta
interpretare.
Interpretare
Oficiala
Neoficiala

- generala - facuta de organul de stat nume

investit
- judiciara - facuta de organele judecatoresti
Literara
Extensiva
Restrictiva
per a contrario
prin opoziie.
qui potest plus, potest minus
cine poate mai mult, poate si mai puin.
qui dicit de uno negat de altero
ori de cte ori un text de lege prevede un
lucru, se prezuma ca el neaga contrariul.
reductio ad absurdum
reducere la absurd.
ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet
unde este aceeasi raiune a legii acolo
trebuie aplicata aceeasi dispoziie a legii.
ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus
unde legea nu distinge,
nici interpretul nu trebuie sa distinga.