UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE

SPECIALIZARE: MEDICINA GENERALA

PROIECT LA INFORMATICA
MEDICALA

ORADEA
2015

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE
MEDICINA GENERALA

INFECTII BRONHOPULMONARE LA
SUGAR SI COPIL

COORDONATOR:MEDA TODOR
STUDENT: BUZDUG DUMITRU

ORADEA
2015
[Type text]

Cuprins

I. Introducere....4
II. Material si metoda.....5
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.

Notiuni de anatomie si fiziologie a plamanilor...5

Etiologie..9
Histologic9
Fiziopatologie .9
Debutul..10
Examenul clinic.11
Investigatii.11
Diagnosticul pozitiv...12
Diagnosticul diferenial.12
Itoxicatia cu organofosfatati..14
Prognostic .16
Prevenire...16
Tratament......17
Evolutie si complicatii18
Epidemiologia..19

III. Rezultate.....20
IV. Concluzii..21
V. Bibliografie....22
Dictionar cu termeni medicali.23

[Type text]

I.

Introducere

Bronhopneumonia este o afectiune acuta infectioasa a cailor aeriene inferioare in care, alaturi
de procesul alveolitic si perialveolitic (evocator pentru un proces pneumonic), este prezenta si o
componenta bronsitica (exsudat purulent in bronsii).
Termenul de bronhopneumonie tinde sa fie abandonat in terminologia actuala, in special in
tratatele de limba engleza, unde sunt prezentate infectiile respiratorii dupa criterii etiologice si nu dupa
criterii topografice. Infectii respiratorii ale cailor aeriene inferioare, deci si bronhopneumonia, sunt
expuse unitar ( in alte tratate pediatrice), fiind detaliate doar particularitatile clinice, etiologice si
terapeutice ale diverselor grupe de varsta.
In practica pediatrica din Romania s-a folosit termenul de bronhopneumonie pentru a puncta
diferentele clinice si evolutive fata de pneumonia adultului, care in general este localizata la
nivelul lobar sau segmentar . Din nefericire, utilizarea improprie a termenului, in special in reteaua
primara pediatrica, a generat confuzii,astfel incat de mai multe ori, se eticheteaza ca bronhopneumonia
o afectiune banala a cailor respiratorii, doar pe existenta componentei bronsice (raluri
subcrepitante, tuse frecventa, chinuitoare, expectoratie), in absenta componentei pneumonice
(modificari ale transmiterii murmurului vezicular, bronhofonie, raluri crepitante, dispnee, tahipnee
etc.), in special la copiii ce prezinta febra inalta sau la cei cu alterarea marcata a starii generale .
Boala pulmonara cronica la copii este o boala care apare la nou nascuti prin lezarea tesutului
pulmonar, determinand afectiuni respiratorii si variate probleme de sanatate. Plamanii sechestreaza aer
sau sunt colabati, umpluti cu lichid si produc mucus in exces. Majoritatea copiilor cu boala pulmonara
cronica supravietuiesc si multi dintre ei depasesc boala (se obisnuiesc sa traiasca cu ea).
Bronhopneumonia apare la sugarii si copiii cu diverse deficite ale mecanismelor de aparare
antiinfectioasa : distrofie, prematuritate, rahitism, boli anergizante (rujeola, gripa, tuse convulsiva,
infectie HIV), neuropenie (neutropenie indusa iatrogen : terapie citostatica, corticoizi, iradiere,
medicatie aplazianta cum ar fi cloramfenicolul, sarurile de aur ; neutropenia din malignitati ce
invadeaza maduva - leucoze, neuroblastom,limfoame, histiocitoza X ; neutropenie cu alt mecanismneutropenie ciclica), anomalii ale mecanismelor de clearance mocociliar (sindromul cililor imobili,
mucoviscidoza) alterarea a structurii surfactantului (aspiratie de lichid amniotic sau de meconiu la
nou-nascut, aspiratie sau inghitire de hidrocarburi, inecul). De cele mai multe ori, bronhopneumonia
este precedata de o afectiune virala aparent banala care prin efectul citopatic asupra epiteliului ciliat
respirator, deschide poarta pentru proliferarea bacteriana .
Bronhopneumonia este o afectiune acuta infectioasa a cailor aeriene inferioare in care, alaturi
de procesul alveolitic si perialveolitic (evocator pentru un proces pneumonic), este prezenta si o
componenta bronsitica (exsudat purulent in bronsii).
Boala pulmonara cronica la copii, denumita medical diplazia bronhopulmonara, se refera la
anomaliile tesutului pulmonar al nou-nascutilor care determina o serie intreaga de afectiuni
respiratorii. Majoritatea bebelusilor care se nasc cu aceasta afectiune reusesc sa supravietuiasca si sa
duca o viata normala prin controlul simptomelor.[1]

[Type text]

II.

Material si metoda

1. Noiuni de anatomie si fiziologie aparatului respirator

Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care servesc la efectuare respiratiei
pulmonare: eliminarea bioxidului de carbon din sange, respectiv preluarea oxigenului din aerul
ambiant .
Respiratia privita in totalitatea ei cuprinde de fapt doua etape fundamentale :respiratia
pulmonara sau respiratia externa, asigurata de aparatul respirator, si respiratia tisulara sau respiratia
interna care se realizeaza la nivelul celulelor din organism. Aerul ambiant inspirat ajunge pana la
nivelul alveolelor pulmonare prin intermediul cailor respiratorii, ventilatia pulmonara fiind realizata
prin contractia muschiului respirator care pun in miscare tot mecanismul si formatiunile implicate in
acest proces. Oxigenul strabate peretele alveolar si al capilarelor perialveolare, se combina cu
hemoglobin si ajunge prin intermediul vaselor sangvine in celule unde participa la arderea substantelor
energetice. De altfel respiratia tisulara este considerata procesul de optinere a energiei prin arderea
principiilor nutritive. Dioxidul de carbon rezultat dina ceste arderi trece din sesns opus in capilarele
tisulare, de unde este transportat tot pe cale sangvina la capilarele perialveolare. La acest nivel el
paraseste sange, strabate peretele capilar si peretele alveolar, iar de aici este eliminat prin expiratie .
Aparatul respirator este format din doua categorii de organe :
Caile respiratorii. Sunt reprezentate de cavitatea nazala, laringe, trahee si bronhii ; inaintea
cavitatii nazale este situata o proeminenta, nasul extern.

Cavitatea nazala este situata in centrul maxilarului superior, deasupra cavitatii bucale, sub
craniul neural, inaintea portiunii nazale a faringelui si intre cele doua orbite.
Cavitatea nazala comunica cu sinusurile paranazale, situate in jurul ei. Cavitatea nazala este
divizata de septu, l nazal in doua cavitati numite fose nazale.
Fosele nazale sunt doua coridoare lungite antero posterior, relativ inalte si usor turtite.
Fiecare fosa nazala se imparte in cate doua regiuni : vestibulul nazal si fosa nazala propriuzisa. Fosa nazala propriu-zisa are la randul ei o regiune respiratorie si alta olfactorie.
Laringele este un organ tubular care face parte din caile respiratorii si este in acelasi timp
organul principal al fonatiei.
Laringele vaiaza cu varsta : la nou-nascut este situat la nivelul primelor patru vertebre
cervicale, pentru ca la varsta de 12-14 ani sa ocupe pozitia lui definitiva. Situatia laringelui
variaza si cu sexul, la femei fiind mai ridicat cu 0,5-1 cm. Situatia laringelui mai variaza
permanent si cu miscarile coloani cervicale,masticatia, deglutitia, vorbirea, cantatul, respiratia.
Cu flexiunea coloanei cervicale laringele coboara iar cu extensia acestuia laringele urca.
Laringele este rotunjit si scurt la nou-nascut. La adult are forma de piramida triungiulara, cu
baza mare orientata in sus, iar cu baza mare orientata in jos .[2]
Traheea se intinde de la a sasea vertebra cervicala unde continua laringele si pana la vertebra a
patra toracica, unde se divide in cele doua bronhii principale. La nou-nascut limitele sunt
modificate : marginea inferioara a vertebrei cervicale a patra si vertebrele toracice trei si patru.
La origine, traheea este relativ superficiala, fiind situata la aproximativ 15-20 de mm de
suprafata tegumentului. Directia este insa oblica, de sus in jos si dinainte inapoi, asa incat
distanta care o separa creste in acelasi sens : la nielul orificiului superior al toracelui creste la
45 mm, iar la terminatia troheei ajunge la aproximativ 75 mm.
Troheea are o forma de tu cilindric cu peretele posterior turtit. Ea prezita de asemenea doua
impresiuni determinate de organelle invecinate : impresiunea tiroidiana, situata intre al doilea
si al saselea cartilaj traheal ; este data de lobul stang al glandei tiroide ; o a doua impresiune
este cea aortica situate chiar la terminatia organului, tot pe latura ei stanga ; este data de arcul
aortic care se sprijina pe trahee.

[Type text]

Traheea este situata in planul medio-sagital al corpului inaintea esofagului .

Bronhiile, dreapta si stanga, rezulta din bifurcarea traheei la nivelul celei de a patra vertebra
toracice. De la origine, bronhiile se indreapta lateral si in jos formand intre ele un ungi de 7580. Dupa ce ajung la nivelul plamanilor bronhiile principale se ramifca intrapulmonar,
formand o arborizatie foarte bgata. Rezulta ca atat cele doua bronhii situate extrapulmonar, cat
si arborizatiile lor situate intrapulmonar fac parte din caile respiratorii. Ele asigura ventilatia
pulmonara.
Forma exterioara bronhiilor este asemanatoare cu cea a traheei ; bronhiile sunt insa mai scurte
si mai subtiri. In cele doua deosebiri in cea ce priveste traiectul si calbrul lor.
Bronhia dreapta merge putin inapoi si cea stanga putin inainte.
Bronhia dreapta se apropie mai mult de verticala, iar cea stanga se apropie mai mult de
orizontala. Intre cele doua bronhii principale se formeaza un unghi diadru cu deschiderea in
jos ; deoarece bronhia dreapta este mai verticala, corpi strain intra mai mai usor in aceasta
decat in bronhia stanga.

Plamanii. Sunt organele principale ale respiratiei. Sunt in numar de doi : unu drept si unul
stang. La nivelul plamanilor are loc schimbul alveolar de gaze. Ei sunt continuti in cele doua seroase
pleurale, complet separate intre ele. Seroasele pleurale si plamanii, separati la randul lor prin mediastin
sunt situati in cavitatea toracica. Intre pleurele pulmonar si peretii cavitatii toracelui se stabilesc relatii
reciproce, prin care se asigura mecanica respiratorie .
Plamanii variaza cu varsta, sexul, individul in expiratie si in inspiratie.la copil este mai
dezvoltat lobul inferior, iar diametrul transversal este cel mai mare, spre deosebire de adult unde
diametrul vertical este predominant. La un adult normal, in starea intermediara dintre inspiratie si
expiratie, plamani au in medie urmatoarele dimensiuni : diametrul vertical este de 25 cm ; diametrul
sagital la nivelul bazei este de 15 cm ; diametrul transversal la nivelul bazei este de 10 cm .
Consistenta plamanilor este moale, spongioasa si foarte elastica. La nastere plamanii au
culoarea rosie, iar dupa primele respiratii devine roza. La nou-nascuti care nu au respirat, plamani sunt
gri-albiciosi si pusi intr-un vas cu apa cad la fund, spre deosebire de plamanii care au respirat si
plutesc la suprafata apei. Acest fapt are deosebita valoare in cadrul medicinei legale, pentru a pune
diagnosticul, daca copilul sa nascut mort sau a murit dupa ce a respirat (docimazia hidrostatica).
Plamanii sunt constituiti in felul urmator :

Componenta brahiala, care se arborizeaza in ramificatii din ce in ce mai mici si are rol in
conducerea aerului pana la nivelul paranchinului pulmonar.
Componenta parenchimatoasa, reprezentata de totalitatea acinilor cu rol in realizarea
schimburilor respiratorii pulmonare.
Stroma, care care delimiteaza si uneste cele doua compartimente ale plamanilor.
Vasele si nervi plamanilor.

Pleurele se reflecta la nivelul ambilor pediculi pe care ii invelesc, dar numai la portiunea lor
laterala, apropiata de hilul plamanilor ; portiunea mediala a plamanilor este lipsita de invelis pleural.
Nervii vagi descind prin mediastin, trecand trecand inapoia pedinculilor pulmonari si a bronhiilor
principale. Nervii frnici trec inapoia pediculilor pulmonary. Vena cava superioara coboara inaintea
pediculului pulmonar drept ; inapoia pediculului urca vena azigos, iar arcul acestuia depaseste in sus
pediculul, se indreapta inainte, incaleca pendiculul si se varsa in vena cava superioara .
Inflamatia pleurelor, numita pleurita, sint relativ frecvente. Majoritatea sunt de natura
tuberculoasa. Ele pot fi seci, cu depozite fibrinogene in cele doua foite pleurale, sau lichidiene, cu
exudat serofibrinos. Lichidul continut in cavitatea pleurala poate fi seros. In acest caz vorbim de
hidrotorace. Hidrotoracele poate sa fie un exudat de natura inflamatorie sau sa fie dat de cauze
mecanice, ca in unele staze circulatorii, cand lichidul seros este un transudat. Daca lichidul este

[Type text]

hemoragic ca in traumatismele pleuropulmonare, vorbim de hemotorace. Cand lichidul este purulent

ca in cazul tuberculozei, putem vorbi de empiem .
Pneumotoracele este prezenta aerului in cavitatea pleurala. Pneumotoracele poate fi spontan,
datorita comunicarii traumatice a cavitatii pleurale cu exteriorul sau cu o bronhie deschisa.
Pneumotoracele therapeutic consta in introducerea aerului sub presiune, intre cele doua foite pleurale,
obtinandu-se astfel colabarea unui plaman ( ca in cazul cavernelor tuberculoase).
Alveola pulmonara - reprezint suprafata de schimb a plamanilor.
In jurul alveolelor se gasesc o bogata retea de capilare perialveolare, care impreuna cu peretii
alveolelor formeaza bariera alveolo-capilara, in a carei structura mentionam epiteliul alveolar,
membrana bazala fibro-elastica a alveolelor, membrana bazala a capilarului si endoteliu capilar. La
nivelul acestei bariere au loc schimburile de gaze dintre alveole si sange .
Plamanii au o dubla vascularizatie: nutritiva si functionala.
Vascularizatia nutritiva este asigurata de arterele bronsice, ramuri ale aortei toracale, care
aduc la plaman sange cu oxigen.
Vascularizatia functionala reprezinta mica circulatie a sistemului circulator si este alcatuit
din urmatoare ramuri principale :

ramuri ale arterei pulmonare: care aduc sangele neoxigenat ventricului drept;
ramuri ale venelor pulmonare care aduc sangele oxigenat in atriul stang.
Limfa plamanului este colectata de ganglionii din hilul plamanului.

Inervatia plamanilor provine din plexul bronhopulmonar. Fibrele parasimpatice determina

bronhoconstrictie si secretia glandelor din mucoasa bronsica, iar cele simpatice, bronhodilatatie.
Pleura - fiecare plaman este invelit de o seroasa numita pleura.
Pleura reprezinta o foit parietala care captuseste peretii toracelui si o foit viscerala ,
care acopera plamanul patrunzand si in scizuri. Intre cele dou forte exista o cavitate virtuala, cavitatea
pleurala, in care se afla o lam fina de lichid pleural. In cavitatea pleurala exista o usoara presiune
negativa care obliga cele doua foite sa stea lipite una de cealalta. Cele doua foite ale pleurei se
continua una cu cealalta la nivelul hilului.
Actul integral al respiratiei se realizeaza in trei etape principale :

etapa pulmonara respiratie extern;

etapa sangvina transportul gazelor;
etapa tisulara respiratie celulara sau intern.

In timp ce respiratia pulmonara asigura schimbul de gaze dintre organism si mediul

inconjurator la nivel pulmonar, functia respiratorie a sangelui realizeaza transportul in dublu sens al
acestora pe cale sanguina, in vederea utilizrii oxigenului la nivel cellular si indepartarii CO2 rezultat
din combustiile tisulare .
1. Etapa pulmonara realizeaza o captare de O2 si eliminarea de CO2, realizate la nivel
pulmonar si cunoscute sub denumirea de respiratie pulmonara. Organele respiratiei externe sunt
plamanii si cutia toracica (organe pasive) si muschii respiratori (organe active).
Miscrile respiratorii au loc ca urmare a intrrii si iesirii ritmice din activitate a muschilor
respiratori. Aceste miscari se desfasoara in doua faze: inspiratie si expiratie.

[Type text]

Inspiratia este un proces activ prin care aerul atmosferic patrunde in plamani. Principalul
muschi inspirator este diafragmul. Prin contractie, diafragmul coboara se aplatizeaza si mareste astfel
diametrul vertical al cutiei toracice. In afara de diafragm, inspiratia este produsa si de muschii
intercostali externi.
Expiratia reprezinta actul prin care aerul paraseste plamanii. Singurii muschi ce intervin in
expiratie sunt intercostali interni.
Cele doua faze ale respiratiei pulmonare se succed ritmic, fara pauza cu o frecventa de repaus
de 14-16 cicluri/minut la barbat si 18 respiraii/minut la femeie.

Reglarea neuroumorala a respiratiei pulmonare

Prin reglarea respiratiei se intelege in mod curent reglarea miscarilor ventilatorii si a
debitului ventilator. Debitul ventilator variaza prin variatia frecventei si a amplitudinii
miscarilor respiratorii si de faz aacestora.
Reglarea nervoasa a ventilatiei se realizeaza prin interventia centrilor respiratori.
Acetia asigura o reglare automata a respiratiei.
Exista centri respiratori primari, situati in bulb si centrii respiratori accesori localizai
la nivelul puntii, reprezentati prin centrul apneustic din 2/3 posterioare si centrul
pneumotoxic din 1/3 anterioara.
Activitatea centrilor nervosi bulbo-pontini este modificata atat in intensitate cat si in
frecventa, sub influente nervoase si umorale.

Influentele nervoase pot fi clasificate:

directe, de la centrii nervosi encefalici sau de centri vecini;

reflexe nervoase, de la receptorii raspanditi in tot organismul.

Influentele nervoase directe corticale permit controlul voluntar in anumite limite a miscarilor
ventilatorii. Ele explica modificarile respiratiei in stari emoionale precum i reflexele conditionate
respiratorii.
Reglarea umorala a respiratiei se datoreaza influentelor exercitate asupra centrilor respiratori
de catre o serie de substante. Rolul cel mai important in reglarea umorala a respiratiei il joaca gazele
respiratorii CO2 i O2.
2. Etapa sangvina reprezinta transportul de gaze respiratorii de catre sange.
Transportul O2 se face de la plamani la tesuturi in plamani O2 difuzeaza din aerul alveolar
unde presiunea sa partiala este 100 mm Hg, in singele venos unde PO2 este de 40 mm Hg.
Formele de transport ale O2 sunt: dizolvat fizic in plasma (0,3 O2%) si bogat chimic sub
forma de oxihemoglobina (HbO2) in proportie de 20O2% sange.
Transportul CO2, se face de la tesuturi la plamani. Dioxidul de carbom difuzeaza din tesuturi
unde PCO2 este de 46 mm Hg spre sangele arterial unde PCO2 este 40.
Formele de transport ale CO2 sunt:

dizolvat fizic in plasma prezenti sub forma de acid carbonic in proporie de 3cm %;
legat chimic sub forma de bicarbonat de sodiu in plasma in proportie de 60 cm %;
legat chimic de proteinele plasmatice, de Hb si de bicarbonat de potasiu in eritrocite;

3. Etapa tisulara - participarea O2 la reactiile oxidoreductoare celulare, producatoare de

energie si CO2.
[Type text]

Reprezinta respiratia propriu-zisa a celulelor corpului. Acest proces consta, in esenta, in reactii
de oxido-reducere in cursul carora hidrogenul se combina cu oxigenul dand apa si energie chimica ce
sta la baza vietii celulare. [2]

Infectia bronhopulmonara la sugar si copil

1. Etiologie
Etiologia proceselor pneumonice este in stransa corelatie cu varsta copilului:
La nou-nascut cel mai frecvent sunt incriminati Streptococcus B, Escherichia coli , alti
bacili gram negativi, Staphilococcus aureus (la acest grup de varsta, cel mai frecvent ca infectie
nosocomiala), Chlamidia trachomatis (dupa Stagno, 1981);
La copiii intre o luna si cinci ani, in prim plan se afla etiologia virala (virusul sincitial
respirator, virusurile paragripale si griale (adenovirusurile) si mai rar, etiologia bacteriana (fiind
responsabila de 30% din pneumoniile acestui grup de varsta): pneumococul (Streptococcus
pneumoniae), Haemophillus influenzae (tip b sau tulpini netipabile), stafilococ auriu, Chlamidia
trachomatis;
La copiii peste cinci ani pe primul loc se afla pneumococul (dupa J. Klein, 1996) si, mai rar, H
influenzae si Mycoplasma pneumoniae (desi dupa alti autori K. Mclntosh, 1994 aceasta ar fi
etiologia cea mai frecventa). In tara noastra,etiologia cu H influenzae pare a fi mai des incriminata
decat in tarile vest europene si SUA, datorita faptului ca nu se face in mod curent vaccinare antihaemophillus (influenzae) de tip b.

2. Histologic
Aspectul tipic il reprezinta bronzoalveolita, care este constituita dintr-un exsudat inflamator
abundent ce ocupa lumenul alveolelor (alveolita) si bronsiile, asociat cu noduli peribronsici Charcot.
Frisonul solemn poate marca debutul bolii este de obicei unic, dureaza 30-40 minute, se
poate insoti de dureri de cap, varsaturi si este invariabil urmat de ascensiune termica. Febra atinge
limite foarte importante, 39-40 C, iar dupa acest frison de o perioada relativ lunga pentru cel in cauza,
apare junghiul toracic; este de obicei intens, are sediul submamar si se accentueaza cu respiratia
greoaie si tusea. Tusea apare rapid dupa debutul bolii, este initial uscata, iritativa, dar devine
productiva, cu sputa purulenta. Cei care sufera de aceasta boala pot deveni confuzi, cu o stare de spirit
alterata sau chiar deliranti.
Manifestarile atipice care le prezinta infectia bronhopulmonara, sunt precedate de infectii ale
cailor respiratoare superioare, pacienti prezentand secretii nazale, obstructie nazala inflamatii la
nivelul faringelui, dureri musculare si oboseala. Apoi apare tusea, modificarile respiratorii si durerea
toracica. Pentru inceput febra are valori medii sau chiar poate lipsi . [3]

3. Fiziopatologie
1. Virala
Virusurile pot ajunge la plamani pe diverse cai. Virusul sinctial respirator este de regula contactat
atunci cand oamenii intra in contact cu obiecte contaminate si apoi isi sterg nasul sau ochi. O alta
infectie virala are loc atunci cand se inhaleaza pen as sau gura picaturi mici contaminate, purtate de
aer. Odata ajunse in tractul respirator superior, virusurile pot ajunge la plamani, unde invadeaza
[Type text]

celulele ce captusesc caile respiratorii, alveolele sau paranchimul pulmonar. Anumite virusuri, ca de
exemplu cele care provoaca pojarul sau herpesul simplex, pot ajunge in plamani prin sange. Invazia
plamanilor poate duce la grade variate de moarte a celulelor. Atunci cand sistemul imunitar
reactioneaza la infectie, plamanii pot fi afectati si mai mult. Celulele albe din sannge, mai ales celulele
mononucleare, genereaza in principal inflamatia. Pe langa faptul ca afecteaza plamanii, multe virusuri
afecteaza in mod simultan si alte organe perturband astfel alte functii ale organismului. De asemenea,
virusurile fac ca organismul sa fie mai predispus la infectii bacteriene ; astfel, pneumonia bacteriana
poate aparea ca o boala comoribda .
2. Bacteriana
Majoritatea bacteriilor patrund in plamani prin aspirarea unor organisme mici, aflate in gat sau
nas. Jumatate din oamenii normali manifesta astfel de aspiratii in timpul somnului. In timp ce in gat se
gasesc intodeauna bacterii, cele potential infectioase sunt prezente numai in anumite momente si in
anumite conditii. Cateva tipuri de bacterii, cum ar fi Mycobacterium tuberculosis si Legionella
pneumophila, pot ajunge in plamani prin intermediul unor picaturi mici contaminat si purtate de aer.
Bacteriile se pot raspandi prin sange. Odata ajunse in plamani, bacteriile pot invada spatiile dintre
cellule si alveole, unde macrofagele si neutrofilele (celulele albe din sange cu rol defensive) incearca
sa anihileze bacteriile. De asemenea, neutrofilele elibereaza cytokine,determinand astfel o activitate
generala a sistemului imunitar. Acest lucru duce la febra, frisoane si oboseala, intalnite in pneumonia
bacteriana. Neutrofilele si lichidul din vasele de sange inconjuratoare umplu alveolele, rezultand
acumularea ce apare la radiografie.

5. Debutul
Debutul boli propriu zise este precedat de manifestari ce sunt echitate in general ca banale de
catre familie. In cateva zile(in general 3-4 zile sau maxim o saptamana de la primele anifestari) se
observa tuse, rinoree cu diverse aspecte (seroasa, seromucoasa, mucopurulenta), obstructie nazala
,febra ,alimentatie dificila ,varsaturi si alterare a reactivitati (agitatie sau somnolenta).
Progresiv apare degradarea sezonului, sugarul devenind hiporeactiv, febra devine mai inalta si
mai greu reductibila cu mijloace antitermice uzuale (uneori fiind intalnite convulsii febrile),iar
semiologia respiratorie devine dramatica tabloul clinic este in general denumit sindrom functional
respirator (SFR) si este expresia mecanismelor compensatorii induse de insuficienta respiratorie acuta
(prin hipoxemie, hipercapnie, acidoza).
SFR este compus din tuse frecventa, tahipnee, tiraj subcostal sau intercostal (chest
retractions in literatura anglosaxona), miscari de retropulsie a capului (miscari de pison), batai
preinspiratorii de aripioare nazale, balans toraco-abdominal (in inspir se observa o ascensionare a
abdomenului,iar in expir o bombare toracica) si dispnee expiratorie cu geamat expirator scurt
(zgomotul produs de expir este de tonalitate joasa, elaborat, dominand net insprul care il succede
imediat, practic fara pauza). In aceasta faza a bolii se observa aparitia cianozei, ce se accentueaza
progresiv( initial este doar perioronazala si la nivelul mucoaselor, apoi se generalizeaza).
In general factori care determina bronhopneumonia sunt de origine bacteriana si din aceasta
cauza unul sau mai multi succede o infectie virala: pneumococ, stafilococ, streptococ,piocianic,
anaerobi, proteus, salmonella.
Factori favorizanti pt bronhopneumonia la copil si sugar il constitue:

Sugari mici

Tarele biologice

Imunitatea scazuta

[Type text]

Distrofia

Prematuritatea

Bolile pulmonare cronice (bronsiectazie, malformatii, corpi straini)

Septicemia

Manevrele medicale (endoscopie, bronhoscopie, traheostomie, intubatie)

Corticoterapia prelungita

Alimentatia dezechilibrata (din punct de vedere cantitativ si calitativ, cu un continut scazut in

vitamine)

Boli alergizante (rujeola, gripa, tuse convulsia)

Aspirarea unor lichide in caile respiratorii.

Radiografia pulmonara evidentiaza leziuni de bronho-alveolita supurata-nodului Charcot, in focare de

congestie pulmonara, confluate, diseminate in parenchim. Se poate observa acumularea de lichid seros
sau purulent cu infiltrate inflamatorii, adenoparie hilara si alte leziuni.
Privita clinic debutul infectiei bronhopulmonare la copii si sugari debuteaza dupa infectii ale
cailor aeriene superioare, aceste infectii se agraveaza si apare dispneea mixta si febra cu valori intre
39-40 C, cu sau fara convulsii, mai poate sa apara cianoza si tulbirarile digestive. Sindromul
respirator are o deosebita importanta datorita caracteristicilor sale si anume: gravitatea sindromului
functional, tahipnee (60-80 respiratii/minut) cu dispnee expiratorie (expir scurt, gemut), tiraj intercostal, geamat respirator, tuse, la inceput uscata apoi umeda, respiratie superficiala, miscare de piston
a capului. [4]

6. Examenul clinic
Examenul clinic deceleaza, prin percutie, submatitate (in formule pseudolobare) iar
auscultatoriu pot fi obiectivate atat participarea bronsica (raluri subcrepitante de diverse tonalitati), cat
si ce apneuonica (bronhofonie, raluri crepitante localizate, diverse grade de modificare a transmiterii
murmurului vezicular: fie diminuare in formele cu predominanta a tulburarilor de ventilatie sau, mai
frecvent, respiratie suflanta, pana la suflu tubar).
Alte modificari clinice observate la unii sugari cu bronhopneumonie:
-distensie abdominala prin ileus paralitic (indus de hipoxie, colaps circulator, hipopotasemie
etc.);
-semne de iritatie meningeala (meningismul poate si obeservat si in absenta unei infectii SNC,
produs prin edem cerebral acut);
-hepatomegalie cu o consistenta moale si reflux hepato-jugular sau, rareori, icter,varsaturi in
zat de cafea(prin hemoragie digestiva superioara).
La sugarii distrofici, la imunodeprimati, la copii cu teren particular (cu mocoviscidoza, cu
bronsiectazie, cu alte malformatii de cai aeriene etc.), bronhopneumonia evolueaza in contextul unei
infecti sistemice, uneori oligosimptomatic si, intr-un procent ridicat, cu sfarsit letal.

[Type text]

7. Investigatii
1.Radiologice
Prin examen radiologic este confirmata existenta zolnelor de condensare pulmonara, cu
diverse aspecte mai mult sau mai putin tipice:
a)

Forma cu focare micronodulare diseminate (pseudogranulica);

b)

Forma cu distributie segmentara (pseudolobara);

c)

Forma paravertebrala

d)

Forma hilio-bazala
2.Biochimice

Prin examene uzuale pot fi obiectivate:sindromul inflamator (VSH crescuta, CRP pozitiva,
fibrinemie crescuta) si modificari ale echilibrului acido-bazic, precum si ale gazelor sanguine
(micrometoda ASTRUP foloseste sange capilar sau arterial pentru a evalua oxigenarea,ventilatia si
echilibrul acido-bazic; in sangele capuilar valorile obtinute se coreleaza cu cele din sangele arterial
cel mai bine pentru pH, in timp ce corelatia penru PCO2 este moderata, iar cea pentru PO2 este
minima). Pentru a monitoriza bolnavi in stare critica este necesar un plus-oximetru (acesta masoara
indirect, noninvaziv, valorile saturari hemoglobinei in oxigen cu ajutorul unui algoritm ce evalueaza
caracteristicile absortiei luminii de catre hemoglobina si oxihemoglobina). Aceasta metoda este utila
pentru evaluarea eficientei oxigenoterapiei, putand stabili debitul de O2, precum si, eventual,
necesitatea initierii ventilatiei asistate.
3.Bacteriologice
Acestea vizeaza determinarea etiologiei bronhopneumoniei prin efectuarea de culturi din
sputa,sange,lichid pleural (in formele cu particularitate pleurala), sau, cu totul exceptional in aspiratul
pulmonar. La blnavii care fusesera in prealabil tratati cu antibiotice are o valoare foarte mare banalul
frotiu (din produsul patologic recoltat) colorat Gram sau albastru de metilen (putand orienta
diagnosticul etiologic prin vizualizarea germenilor la cazurile in care culturile raman sterile). [5]

8. Diagnosticul pozitiv
Se stabileste prin corelatie clinico-radiologica, la un sugar sau la un copil imunodeprimat, care
prezinta SFR, stare generala alterata si modificari stetacustice evocatoare pentru sindromul de
condensare pulmonra.
Daca supunem sugarul sau copilul unui examen fizic al aparatului respirator se constata
condensarea-submatitate diseminata, murmur vezicular diminua, respiratie suflanta, raluri crepitante si
subcrepitante bilateral.
In urma examenelor sau descoperit doua sindroame foarte importante si anume sindromul
toxi-infectios (acesta cuprinde tulburari metabolice,tulburari digestive, tulburari renale, acidoza,
hipoxie, tulburari ale Sistemului Nervos Central,) si sindromul cardio-vascular (acesta este prezent in
simptomatologie).

9. Diagnosticul diferential
[Type text]

Acesta este realmente dificil doar la bolnavii epuizati, la care simptomatologia respiratorie
tinde sa fie inlocuita de un tablou neurologic, cu letargie, convulsii,coma,meningism,hipotonie
generalizata sau la acei bolnavi cu bacteriemie si tulburari severe de hemostaza (cei cu CID). In fata
unor afectiuni extrem de grave, amenintatoare de viata, un examen clinic incomplet sau superficial
poate rata diagnosticul real.
La copii cu SFR bine exprimat trebuie excluse: bronsiolita,in special formele grave, asa
numite forme edematoase, crizele severe de astm, stafilococia pleuropulmonara, pneumonia cu
Pneumocystis carinii, tuberculoza miliara, pneumonia interstitiala limfoida in cazul infectiilor HIV,
ARDS (adult respiratory distress syndrome = sindromul de detresa respiratorie a adultului), aspiratia
de corp strain, decompensarile survenite la copii cu maladii cardiace cngenitale .
Alte afectiuni dispneizante cu care se face diagnosticul diferential de bronhopneumonie la
sugar si copii sunt:

Pneumonii virale in care sindromul functional respirator dispneizant contrasteaza cu saracia

semnelor fizice;

Bronsiolita edematoasa

Stafilococia pleuro-plmonara (stare generala alterata, componenta toxica fiind pe prim plan,
componenta pleurala lichidiana cvaziconstanta, prezenta bulelor de enfizem, prezenta eractie:
pneumotorax, pneumomediastin);

Tuberculoza pulmonara: caracter radiologic particular, bacilul Koch prezent in sputa, PPD
pozitiv;

EPA (edem pulmonar acut) cu insuficienta cardiaca;

Intoxicatie cu organofosforati (acesta prezinta mioza)

Laringita acuta (dispneea este inspiratorie).

Pneumonia este o boala inflamatorie a plamanilor, cauzata de o infectie cu virusuri, bacterii,

paraziti sau alte microorganisme. Afectiunea poate aparea la unul sau la ambii plamani si poate fi
extrem de periculoasa pentru sanatate, in cazul in care copilul are un sistem imunitar slabit sau sufera
si de alte boli severe. Iata care sunt principalele simptome prin care se depisteaza pneumonia la copil
si cum se trateaza corect.
Tratamentul pneumoniei este prescris doar de catre medic si in urma consultului medical
amanuntit si a analizelor de sange. Schema terapeutica administrata in caz de pneumonie depinde, in
cea mai mare masura, de cauza care sta la baza afectiunii .
Cele mai frecvente tipuri de pneumonii la copii sunt cele virale si bacteriene. In cazul in care
copilul este diagnosticat cu pneumonie bacteriana, pediatrul ii va prescrie un tratament cu antibiotice.
Dupa 24-48 de ore de la administrarea medicamentelor, starea copilului se va imbunatati considerabil.
Febra va scadea, copilul va respira mai bine si chiar si apetitul alimentar ii va reveni treptat .
Tusea este singurul simptom care ar putea persista mai mult timp, chiar si cateva saptamani.
Este extrem de important sa administrezi tot tratamentul cu antibiotice copilului, indiferent de cat de
mult se imbunatateste starea lui de sanatate in timpul acestuia .
Daca etiologia pneumoniei este virala, antibioticele nu au niciun efect in vindecarea bolii. In
aceasta situatie, recuperarea se face de la sine, treptat, in 2-4 saptamani. Singurele masuri terapeutice
sunt simptomatice. Se pot administra medicamente doar pentru scaderea febrei, nu si pentru tuse,
doarece nu sunt eficiente in caz de pneumonie .

[Type text]

Copilul are nevoie de un tratament ambulatoriu specific. Are nevoie de odihna, intr-o incapere
bine aerisita, departe de fumul de tigara sau alte toxine. Pentru ameliorarea simptomelor de tuse, dar si
pentru o respiratie mai usoara, plaseaza o perna in plus sub capul copilului, in timpul repausului la pat
sau somnului. In acest fel, va avea capul mai sus decat restul corpului si va putea respira mai
usor.Hidratarea este esentiala pe perioada recuperarii copilului cu pneumonie. Este important sa bea
multe lichide, dar in cantitati mici si dese, pentru a se evita riscul deshidratarii .
In situatia in care copilul bolnav are o varsta mai mica de 1 an, internarea in spital este
obligatorie. Riscul de complicatii este foarte mare la bebelusi, iar medicii prefera sa-i tina sub
supraveghere medicala 24 de ore din 24.
Internarea copilului in spital ar mai putea fi o optiune si in situatia in care nu este apt sa ia
medicamente pe gura sau este deshidratat, din cauza evolutiei rapide a bolii si acutizarii febrei.
Dificultatile mari de respiratie necesita internarea copilului si mentinerea lui sub supraveghere
medicala atenta.
Bronsiolita edematoasa (pneumonita cu plaman opac sau forma umeda), care apare mai ales
la sugarii mici (sub 6 luni), este considerata cea mai dispneizanta bronhopneumopatie. Insuficienta
respiratorie este grava, cu cianoza si efort respirator maxim, sugarul avand capul extins si prezentand
batai ale aripilor nasului, tahipnee, tiraj cu balans toraco-abdominal si retractie xifoidiana. Dispneea
expiratorie si wheezingul apar pe fondul unei respiratii barbotate (copilul avand spuma aerata la
nivelul orificiului bucal) si tuse chintoasa. La ausculatia plamanului se percep raluri umede bronsice.
Sindromului de insuficienta respiratorie acuta i se pot adauga: sindromul cardiovascular (tahicardie,
hepatomegalie, colaps), sindromul neurotoxic (meteorism ileus convulsii) si manifestari de CID.
Tahipneea, agitatia, febra, lipsa de aport sunt urmate frecvent de instalarea tulburarilor
hidroelectrolitice (care, necorectate, duc la tulburari acidobazice). Alterarea echilibrului acido-bazic
poate fi si consecinta tahipneei de peste 60 respiratii/minut, care pe langa hipoxemie, determina si
retentie de CO2 cu instalarea acidozei respiratorii (care se transforma rapid in acidoza mixta).
Stafilococia pleuro-pulmonara. Este o forma grava de pneumonie care afecteaza de obicei
sugarii mici si copii pana la varsta de 1 an. Boala afecteaza frecvent copii prematuri sau dismaturi,
sugari ventilati in perioada neo-natala, sugari cu deficite imunitare congenitale, cu cardiopatii
congenitale, sau cu depresie imunitara post-virala, mai ales dupa rujeola .
Stafilococia pleuro-pulmonara este o afectiune severa care va fi tratata obligatoriu in spital.
Masurile terapeutice vor fi ierarhizate astfel:

asigurarea reechilibrarii hidroelectrolitice prin perfuzie care sa asigure 150 ml de

lichide/kgcorp pe cale venoasa

va fi asigurata alimentatia prin administrarea de solutii de glucoza 10%, aminoacizi si lipide

perfuzabile

Oxacilina in doze de 100-200 mg/kgcorp, administrate in 4 injectii intavenos cu Gentamicina

5 mg/kgcorp in 2 injectii intravenos. Aceasta prima asociere poate fi administrata timp de 14 zile. Ca
prima asociere, poate fi folosita si Cloxacilina 100 mg/kgcorp/zi intravenos cu Netilmicina 6
mg/kgcorp intravenos in 3 prize

in formele severe grave si in evolutia de peste 2 saptamani a bolii, este recomandata asocierea
Vancomicina 40 mg/kgcorp/zi administrate in 4 prize intravenos cu Amikacina 15 mg/kgcorp/zi
intravenos in 3 prize. [6]

10.Intoxicatia cu organofosfatati

[Type text]

Factorul principal este reprezentat de substantele organofosforice care sunt esteri ai acidului
fosforic ce au ca actiune farmacologica inactivarea acetilcolinesterazei. Ele sunt utilizate in agricultura
si gospodarie ca : insecticide fungicide, radenticide etc., fiind denumite si pesticide.au fost utilizate in
scop militar de armata germana in al doilea razboi mondial .
Clasificarea acestor substante organofosforice :
1.
Extrem de toxice
Paration = ester al acidului tiofosforic
Etiparation+ parafox 50E, selefos
2.
Puternic toxice
3.
Moderat toxice
4.
Cu toxicitate redusa
Caracteristici generale ale organofosfatilor:

solubili in esteri si in solventilor organici, insolubili in etil-esteri, insolubili n apa

stabili numai la un pH acid sau neutru

sunt lichide incolore sau galben; n forma comercial: maron inchis sau verde

apar pe piata ca pulbere metalica 15-35%, lichid emulsifiabil 28-45%; in praf 1-4%
sau in aerosoli 15%.
Tuberculoza
Tuberculoza este o boala grava. Multi asociaza tuberculoza cu fumatorii inraiti, insa e gresit,
deoarece afectiunea face ravagii si in randul copiilor. Copii se inbolnavesc in cea mai mare parte, in
conditiile, in care in mediul lor de viata au contact cu o persoana dj afectata de tuberculoza.
Tuberculoza este o boala infectocontagioasa provocata prin bacilul tuberculos numit Mycobacterium
tuberculosis, numit si bacilul Koch, dupa numele medicului Robert Koch care a descoperit acest agent
patogen al patologiei. Tuberculoza afecteaza in special plamanii, care sunt locul unde bacilli isi gasesc
conditii prielnice, dar cu toate acestea poate aparea si in alte organe cum ar fi: oasele, creierul,
ganglioni, meningele, articulatiile etc .
Tusea rezistenta la antibiotice, subfebrilitatea si astenia nejustificata trebuie sa determine
prezentarea de urgenta a acopilului intr-un cadru specializat pentru un examen clinic si diagnosticare
corecta. Tuberculoza se poate afla in diferite stadii de evolutie, in functie de rezistenta organismului la
aceasta infectie : aceasta poate fi primara, pulmonara, complicata meningian sau extrapulmonara,
ganglionara, vertebrala, a seroaselor si articulatiilor .
Tuberculoza in cazul copiilor apare atunci in cazul unui copil nevaccinat sau o persoana
neatinsa de infectie este contaminata. Nu exista varsta de predilectie pentru primoinfectia
tuberculoasa. Aceasta este cu atat mai grava, cu cat copilul are o varsta cat mai frageda, care pot duce
la apritia unor complicatii foarte grave cum ar fi : meningita, tuberculoza miliara, care pot pune viata
copilului in pericol. De cele mai multe ori, primoinfectia tuberculoasa nu se manifesta, nu este insotita
de nici un simptom specific si din aceasta cauza, ea trece neobservata. In alte cazuri, la copii poate
aparea febra intre 37-39C si este indispus, transpira in timpul nopti, arev tuse mai multe saptamani la
rand, uneori cu expectoratie, ii scade apetitul, scade in greutate si devine palid .
Laringita acuta
Laringta este o boala respiratorie, frecventa intalnita la copii cu varsta sub 5 an. Laringele este
un organ care apartine cailor respiratorii, in interiorul cauia sunt incluse corzile vocale; inflamarea
laringelui determina o simptomatologie foarte diversa si zgomotoasa .
Laringita acuta poate aparea si in urma unor infectii ale laringelui cu bacterii, virusuri sau
fungi. Daca ai amigdalita sau rinosinuzita te poti aalege si cu o complicatie destul de grava la nivelul
laringelui, deoarece sistemul imunitar al organismului nu mai poate lupta corespunzator cu aceasta
[Type text]

infectie. Trebuie stiut ca tusea initiativa, schimbarile bruste de temperatura sau consumul de bauturi
alcoolice si fumatul predispun organismul la apritia acestei boli .
Laringita acuta este asemenea asociata febrelor eruptive ale copilariei (rujeole, varicela,
rubeola etc.). Cauze mai rare ce predispun organismul la inflamarea laringelui sint inhalarea de gaze
iritante si fum ; boala poate sa apara si datorita lezarii laringelui, in cadrul manevrelor de explorare
locala.
Simptomatologie

Raguseala;
Senzatia de jena in gat;
Dureri la acest nivel;
Dureri in timpul deglutitiei;
Tusea seaca;
Oboseala si febra moderata;
Stare de spirit alterata;

La copii manifestarile boli sunt mult mai grave decat la adult, pentru ca copiii au capacitatea
redusa de a expulza secretiile in tuse. Factorii ce predispun copilul la infectarea laringelui, sunt
infectiile acute virale sau bacteriene ale cailor respiratorii, traumatisme locale sau febrele eruptive. Ca
simptome distincte la copil apar : o disfonie cu voce modificata, febra putin mai accentuata, respiratia
dificila cu cianoza (invinetirea tegumentelor) si aparitia zgomotelor respiratorii anormale .
Medicul de familie sau personalul specializat ORL, este cel care poate sa diagnosticheze cel
mai bine cazul unei laringite acute. Acesta iti pune diagnosticul pe baza simptomelor caracteristice
boli, dupa examinarea clinica. Laringoscopia indiracta este o procedura simpla prin care se
vizualizeaza laringele cu ajutorul unei oglinzi cu diametrul de 2-3 cm. Operatiunea se efectueaza de
obicei fara anestezie, dar in cazul persoanelor sensibile si al copiilor se poate recurge la o anestezie
locala, cu xililna sau cu spray anestezic. Pe baza acestui examen, se vizualizeaza in laringita acuta
mucoasa inflamata, rosie cu secretii aderente la nivelul corzilor vocale .
Copii si persoanele diagnosticate cu infectie la nivelul laringelui, trebuie sa renunte la fumat si
sa evite mediile poluate, mai ales daca locuiesti intro zona cu cu risc de poluatie crescut. Este bine sa
se evite vorbitul pana la ameliorarea simptomelor. Foarte folositoare sunt curele balneoclimaterice.
Este bine pentru persoanele care isi permit sa mearga intr-o excursie la Govora, Slanic Moldova sau
chiar la mare, pentru o cura heliomarina. Ca alternativa poti face aerosoli cu hidrocortizon sau alfachemotripsina. Se poate face si interventie chirurgicala de ablatie .
Ca tratament medicamentos iti pot fi recomandate vitamin, antibiotic in cazul infectiilor
(penicilina pentru Treponema sau tuberculostatice pentru Mycobacterium) . [7]

11.Prognostic
Prognosticul pacientilor variaza in functie de anumiti factori, importanti fiind : varsta
pacientului, starea imuna, tipul agentului patologic, raspunsul la tratament. Pacientii cu pneumonie
banala, cu germeni comuni si stare imuna satisfacatoare (care ajuta si inbunatateste eficienta
tratamentului) au un prognostic favorabil si se vindeca adesea adeasea fara sechele sau complicatii.
Pneumoniile virale se pot rezolva chiar si in absenta unui tratament specific (daca pacientul
este imunocompetent), iar cele bacteriene se rezolva chiar si in absenta unui tratament antimicrobian.
Printre cele mai periculoase pneumonii raman (in ciuda tratamentului) pneumoniile stafilococice,
pneumoniile cu virusul Varicelo-zoster. Sechele (frecvente si grave) pot ramane la copii
imunocompromisi, la cei cu afectiuni pulmonare subiacente, la nou nascuti si la sugari .
[Type text]

12.Preventie
Prevenirea pneumoniilor se poate face prin imbunatatirea conditiilor de mediu din comunitate
(crese, gradinite), de acasa (evitarea fumatului si e foarte important aerisirea camerelor), prin evitarea
contactului care sunt deja infectate (pneumonia este o boala foarte contagioasa). Se pot face si
imunizari (unele obligatorii, alte facultative) care sa protejeze copilul impotriva contactarii anumitor
infectii.
Vaccinarea previne anumite infectii bronhopulmonare la copii si sugari. Vaccinurile antigripale
au o oarecare eficienta impotriva tulpinilor virale A si B ale gripei. Centrul pentru Controlul si
Preventia Bolilor (CDC) recomanda vaccinarea anuala pentru fiecare persoana incepand cu varsta de 6
luni. Imunizarea personalului sanitar diminueaza riscul raspandirii pneumoniei virale printre pacienti.
Atunci cand au loc eruptii de gripa, medicamente ca amatadina sau rimantadina pot fi eficiente la
prevenirea bolii. Nu se stie daca zanamivirul sau oseltamivirul sunt eficiente, deoarece compania care
produce acest tip de medicament a refuzat sa publice testele clinice pentru o analiza independenta .
Exista suficiente dovezi care sa sustina utilitatea vaccinarilor impotriva Haemophilus
influenzae si Streptococcus pneumoniae. Vaccinarea copiilor impotriva Streptococcus pneumoniae a
redus incidenta acestor infectii la persoanele adulte, deoarece multi adulti contacteaza boala de la
copii. Sa demonstrat ca vaccinul pneumococic, disponibil pentru adulti, scade riscul aparitiei bolii
pneumococice invazive. Exista si alte vaccinuri care ofera protectie impotriva pneumoniei, iar printre
acestea se numara si cele contra: petussis, varicelei si rujeolei .
Renuntarea la fumat si reducerea poluarii aerului din interiorul locuintelor, cum ar fi cele in
care se gateste cu foc de lemne sau baligar, sunt doua masuri recomandate. Igiena mainilor si
acoperirea gurii atunci cand se tuseste, pot prezenta intr-o oarecare masura metode preventive
eficiente. Mastilor chirurgicale de catre persoanele bolnave poate impiedica raspandirea bolii.[5]
Testarea femeilor insarcinate pentru depistarea streptococului de grup B si Chlamydia
trachmatis si administrarea tratamentului antibiotic, daca este necesar, reduc incidenta cazurilor de
pneumonie la sugari; masurile de preventie a transmiterii HIV de la mama la copil pot fi si ele
eficiente. La nou-nascuti, aspiratia lichidului amniotic contaminat cu meconiu din gura si din gat nu au
indicat o reducere a ratei imbolnavirilor de pneumonie de aspiratie, dar poate provoca leziuni, astfel
ca, in majoritatea cazurilor, aceasta procedura nu este indicata .

13.Tratament
Vizeaza eradicarea agentului etiologic, folosind antibiotice alese empiric (initial), pe criterii
de probabilitate in functie de grupa de varsa a bolnavului, ulerior reevaluare in functie de rezultatele
optinute in urma examenelor bacteriologice si ale antibiogramei.
-la nou-nascut se recomanda asocierea de ampicilina + gentamicina, sau ampicilina +
cefotaxim (R. Polin, F. Burg) sau ampicilina + ceftriaxona.
-la copilul peste o luna si sub 5 ani sunt folosite clasic asocieri intre -lactamine cu
aminoglicozide: penicilina + gentamicina. In cazurile severe, initial, pana la sosirea
antibiogramei, se pot asocia penicilina + oxacilina + gentamicina sau cefalosporita de
generatia a II-a + aminoglicozid.
Se citeaza si optiuni terapeutice care nu sunt asa de agresive, mai ales la cei care prezinta
forme mai putin severe: amoxacilina oral sau amoxacilina + acid clavulanic. In cazurile severe se
recomanda utilizarea unei cefalosporine parenterale ( cefuroxim, cefotaxim, ceftazidim, ceftriaxona)
[Type text]

sau a cloramfenicolului injectabil intra venos. Alte tratamente recomandate in cazul sugarilor, pentru
infectii nazocomiale, oxacilina + gentamicina, pana la izolarea germenului. Daca este un sugar cu
varsta sub 5 luni iar pneumonia evolueaza in afebrilitate, se ridica suspiciunea de infectie cu
Chlamidia trachomatis si se adauga un macrolid (eritromicina sau claritromicina).
-la copilul mare si adolescent, in formele usoare, se poate administra un macrolid
eritromicina, sau la cei cu varstele peste 10 ani, claritromicina sau azitromicina, sau la cei care
nu tolereaza o tetraciclina retard (vibramicina).
-la copilul alergic la penicilina sunt evaluate urmatoarele alternative: macrolide sau
cloramfenicol.
Terapia antivirala devine necesara la doua categorii de bolnavi:
-sugari cu risc crescut de evolutie severa cu VSR (virus sincitial respirator): cei cu maladie congenitala
de cord, cei cu displazie bronhopulmonara, cei cu imunodeficienta, cei cu boala pulmonara cronica,
cei cu imunodeficienta, cei cu boala pulmonara cronica preexistenta la cei cu varsta sub 6 saptamani;
-cei care printro evolutie prelungita, ar putea agrava o boala cronica preexistenta (malformatii
congenitale multiple, suferinte SNC, boli ereditare metabolice). La acesti bolnavi se poate administra
ribavirina in aerosoli.
Durata tratamentului variaza in functie de etiologie si de teren, fiind de minim 10 zile pe cale
parenterala (in stafilococia pleuropulmonara durata = 6 saptamani, din care 3 intravenos).
Alte mijloace terapeutice folosite sunt: oxigenoterapia, hidratarea, corectia tulburarilor
acidobazice si electrolitice pe cale endovenoasa, drenajul colectiilor pleurale, corectia anemiei severe
prin transfuzie de masa eritrocitara etc. Unii copii necesita administrarea de cardiotonice, de
anticonvusivante (atentie la efectul depresor al benzodiazepinelor asupra cenrilor respiratori), de
analgezice-antipiretice. [8]

14.Evolutie si complicatii
Depind de doua categorii de factori: de varsta si de terenul bolnavului, respectiv de etiologia
bronopneumoniei.

Semnificatie nefavorabila au:

-varsta mica (sub 3 luni);
-imunodepresia (HIV, fibroza chistica, copilul splenectomizat cu varsat sub 5 ani si care nu au
fost vaccinat antipneumococic etc.);
-asocierea unor malformatii congenitale;
-infectii nosocomiale;
-stafilococul auriu;

Acesti copii pot prezenta evolutii particulare, cu tendinta la abcedere (pulmonara sau in alte
organe: ficat, rinichi, SNC), cu aparitia revarsatului pleural para- sau metapneumonic, cu diateza
hemoragica (coagulare intravasculara diseminata).
Tot la acest grup de bolnavi sunt mai frecvente schelele la distanta: atelectazii, bronsiectazii,
fibroza pulmonara sau brosiolita obliteranta.
Revarsat pleural, empiem si abces
In cazurile de pneumonie poate aparea acumularea de lichid in spatiul din jurul plamanului.
Uneori, acest lichid poate fi infectat cu microorganisme, care produc empiem. Pentru a deosebi
[Type text]

empiemul de revarsatul parapneumonic simplu, care este mult mai des intalnit, se poate preleva o
proba de lichid cu ajutorul uni ac (toracocenteza), care se examineaza. Daca analiza indica prezenta
empiemului, este necesar sa se faca drenajul complet al lichidului, de obicei cu ajutorul cateter de
drenaj. In cazurile grave de epiem poate fi necesara operatia chirurgicala. Daca lichidul infectat nu este
drenat, infectia poate persista, deoarece antibioticele nu patrund bine in cavitatea pleurala. In cazul in
care lichidul este steril, drenajul este necesar numai daca exista simptoame sau daca nu se vindeca.
Mai rar, bacteriile din plamani formeaza o punga de lichid infectat denumita abces pulmonar.
De obicei, abcesele pulmonare pot fi investigate prin radiografie toracica dar, de multe ori, pentru
confirmarea diagnosticului este nevoie de tomografie toracica. Abcesele se produc in special in
cazurile de pneumonie prin aspiratie si de multe ori contin mai multe tipuri de bacterii. De obicei,
pentru tratamentul acestui abces pulmonar se administreaza antibiotice pe termen lung, dar uneori
abcesul trebuie drenat cu ajutorul chirurgului sau al medicului radiolog.

Revarsatul pleural: asa cum apare pe radiologiea toracica. Sageata A indica acumularea de
lichid intrapleural in partea dreapta a toracelui. Sageata B indica latimea plamanului drept. Volumul
plamanului este redus datorita lichidului care s-a acumulat in jurul sau .

15.Epidemiologie
Bolile tractului respirator sunt foarte des intalnite, pneumonia afecteaza aproximativ 450 de
milioane de oameni pe an, prezenta in toate partile lumii. Pneumonia reprezinta o cauza majora a
deceselor la toate grupele de varsta, soldata cu 4 milioane de decese (7% din numarul total al deceselor
din lume) anual. Rata deceselor este mai mare la copiii cu varstele sub cinci ani si la adultii cu varste
peste 75 de ani. Pneumonia este mai frecventa de aproximativ cinci ori in tarile in curs de dezvoltare
decat in tarile dezvoltate. Pneumonia virala reprezinta aproximativ 200 de milioane de cazuri. In SUA,
peunmonia reprezenta in 2009 a opta cauza a deceselor .[4]
In 2008 pneumonia a afectat aproximativ 156 de milioane de copii (151 de milioane in tarile in
curs de dezvoltare si 5 milioane in tarile dezvoltate). A avut ca rezultat 1,6 de milioane de decese,
adica 28-34% din numarul total al deceselor la copiii cu varstele sub cinci ani, din care 95% s-au
produs in tarile in curs de dezvoltare. Printre tarile cel mai greu lovite de aceasta boala se numara:
India (43 de milioane), China (21 milioane) si Pakistan (10 milioane). Pneumonia este principala
cauza a deceselor la copiii din tarile cu venituri mici. Multe dintre aceste decese au loc la nou-nascuti.
Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca unul din trei decese la copiii nou-nascuti este cauzat de
pneumonie. Teoretic, aproximativ jumatate din aceste decese pot fi prevenite, deoarece sunt cauzate de
bacterii pentru care esxista vaccin eficient .[4]
In anul 1918, Sir William Osler, cunoscut ca parintele medicinii moderne, caracteriza
decesul si neputinta provcata de pneumonie capetenia mortii, deoarece depasise tuberculoza in
randul principalelor cauze ale deceselor din vremea sa. Aceasta expresie a fost consacrata de John
Bunyan, atunci cand se referea la casexie (tuberculoza). De asemenea, Osler descria pneumonia ca
[Type text]

prietenul omului batran, deoarece de multe ori moartea este rapida si lipsita de durere, spre
deosebire de multe feluri de a muri, care ar fi lente si dureroase . [9]

III.

Rezultate

Bronhopneumonia este o forma particulara de pneumonie semnalata la varste destul de fragede

(sugar -in special- si copil mic, pana la varsta de 2-3 ani) si la batrani. Se individualizeaza prin
componenta bronsica (exudat purulent in bronhii), prezenta nodulilor peribronsici (noduli Charcot) si
unele particularitati fiziopatologice. Etiologic, factorii favorizanti sint: varsta, handicapul biologic
(distrofia, rahitismul, alimentatia artificiala precoce), bolile care micsoreaza potentialul imun (inclusiv
asa-numitele boli anergizante: rujeola, gripa, tusea convulsiva), anotimpul rece, conditiile deficitare de
mediu. Agentul etiologic determinant este un germene microbian (v. Etiologia pneumoniilor) dar
infectia bacteriana este prefatata (precedata) de o infectie virala, in cele mai multe cazuri.
Anatomopatologic in afara particularitatilor amintite retin atentia aspectul alveolar (alveole cu
lumenul ocupat de un exudat inflamator abundent, cu prezenta a numeroase leucocite) si nodulii
peribronsici. Clinic, infectia prodromala respiratorie, virala se manifesta prin coriza, tuse uscata,
obstructie nazala, febra moderata, anorexie si stare de agitatie. Debutul este marcat de febra mare (3940C) si aparitia tulburarilor respiratorii. La debut pot surveni convulsii. In perioada de stare,
tulburarile functionale respiratorii devin foarte nete: tahipnee, dispnee, expiratorie cu expir scurt,
superficializarea respiratiei, geamat expirator, batai ale aripilor nasului, tiraj inter- supra- si subcostal
(retractii). Exista tahicardie. Tusea este frecventa, uscata, spastica, sacadata, moniliforma, chinuitoare.
Cianoza este prezenta (de intensitate variabila uneori exclusiv circumorala). Desaturarea in O2 a
sangelui arterial este relativ o mica dar PaO2 este mult scazuta (diferentele provin din decalajul
alveoloarterial al tensiunii O2). Retentia cazului carbonic poate sa nu fie semnificativa (urmarea
excitarii hipoxice a centrilor respiratori?). Ventilatia maxima pe minut este crescuta, iar cantitatea de
aer pe o inspiratie este scazuta. Tahipneea si superficializarea respiratiei fac sa sacada eficienta
schimburilor gazoase, fiind intens vehiculat numai aerul din spatiile moarte. La examenul fizic,
modificarile stetacustice sint concordante cu sindromul functional. Toracele apare distins, cu zone de
submatitate la percutie (in special in formele segmentare sau pseudolobare). Murmurul vezicular este
diminua; respiratia suflanta corespunde zonei de condensare . Mai sint notate, eventual, si ralurile
subcrepitante (fine in ploaie, cu focar unic sau multiplu, cu caracter fugace, aparand si disparand la
intervale scurte. Distensia peretelui abdominal este comuna. Hepatomegalia este consecinta coborarii
diafragmului sau/si insuficientei cardiace. Rareori sugarul este icteric (sau numai urobilinogenul este
crescut in urina), iar meningismul poate fi decelat la copilul ceva mai mare. Examenul radiologic
defineste forme clasice de bronhopneumonie. Forma paravertebrala se caracterizeaza prin imagini
dispuse de o parte si de alta a coloanei vertebrale; imaginile sant neomogene si rezulta din confluarea a
numeroase opacitati macronodulare, cu volum, forma si intensitate variate. Bronhopneumonia
paravertebrala apare mai frecvent la nou-nascuti, sugari in primele 3 luni de viata, prematuri si
distrofici, fiind favorizata de pozitie si de proasta ventilare a regiunilor paravertebrale. Forma cu
focare macronodulare diseminate sau multiple prezinta radiologic opacitati cu dimensiuni variate,
rotunde sau neregulate, dispuse izolat, uni- sau bilateral. Este o forma reactiva, caracteristica la sugarul
fara handicapuri biologice severe. Forma micronodulara diseminata sau pseudogranulica se aseamana
radiologic cu granulia (miliaria) tuberculoasa, dar opacitatile sant distribuite mai mult hilar si
paravertebral, regiunile costale ramanand mai mult sau mai putin indemne. Forma hiliobazala inscrie
opacitati rau delimitate, localizate in regiunile hilare si paracardiace; unghiurile cardiofrenice apar
opace. Se aseamana cu pneumonia interstitiala complicata bacterian. Forma segmentara sau
bronhopneumonia pseudolobara se aseamana cu pneumonia lobara si este semnalata, obisnuit, in al

[Type text]

doilea semestru al primului an de viatza. Opacitatea este segmentara, triunghiulara, bine delimitata,
omogenamai mult sau mai putin intensa.
Evolutia depinde de forma de gravitate, varsta bolnavului, starea preexistenta (distrofie,
rahitism sau alte handicapuri biologice). Prognosticul a fost considerabil ameliorat prin masuri
antiepidemice,prin folosirea antibioticelor si prin alimentatie corespunzatoare, mortalitatea scazand la
3-5% (de la 20-50%). [10]

IV.

Concluzii

Copii si sugarii intra intr-o categorie de pacienti cu un risc foarte mare de expunere la
infectarea cu virusuri si bacterii, care pot genera infectii bronhopulmonare, care sunt foarte
diversificate, cu simptome tipice cum ar fi dureri in piept, tuse care la inceput e seaca, dar in scurt
timp ea va deveni productiva febra 39-40C, respiratie grea, frisoane etc. Toate aceste simptome sunt
foarte grave pentru copii si sugari care nu sunt prezentati unui cadru medical specializat intr-un timp
cat mai scurt. Prin urmare parintii copiilor sunt primi care trebuie sa supravegheze copiii si sa ia in
serios orice simptome, nu tratate ca fiind normale si banale.
Dupa cum spun statisticile efectuate de Organizatia Mondiala a Sanatatii, rata mortalitati la
varsta frageda este ingrijoratoare,de aceea trebuie ca populatia sa ia masuri de preventie, in special
doamnele care vor sa aiba un copil sau au dj unul, trebuie sa fie responsabile de conditiile de
dezvotare a acestuie, inca din perioada de sarcina, cand acestea trebuie sa faca teste pentru depistarea
streptococului de grup B si Chlamydia trachomatis, iar in cazul in care testele ies pozitive, viitoarelor
mame li se va administra antibiotice, astfel se va micsora riscul de incidenta al cazurilor de infectii
bronhopulmonare la copii.
Infectiile bronhopulmonare in randul copiilor si sugarilor au devenit o problema mandiala,care
incepe sa scada, insa din nefericire, populatiile din popoarele subdezvotate sau in curs de dezvoltare
nu acorda importanta la semnalul de alarma tras de medici sau, mai sunt o mare categorii care sunt
extrem de saraci si nu isi permit creerea unui mediu ambiant sanatos pentru cresterea copilului si nu isi
permit tratamente in cazul infectiilor. Rezultatele se vad 95% din copii decedati de infectii
bronhopulmonare sunt in tarile sarace in curs de dezvoltare.

[Type text]

Bibliografie
1. Compendiu in pediatrie, de Adrian Georgescu si Ioana Alina-Anca, Editura All, decembrie
2012..
2. Papilian Victor, Anatomia omului volumul II Splanhologia, Editura Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 1982, p.169
3. http://www.romedic.ro
4. http://www.wikipedia.ro
5. Gemanaru Mircea - Bronhopneumonia in Pediatrie, Editura Didactica si Pedagogica,
1983.
6. http://www.copilul.ro
7. http://www.sfatmedical.ro
8. http:// www.sanatateatv.ro
9. http:// www.medlive.to
10. Sidibe Michel Etiology of severe pneumonia in children in developing countries.
Pediatric infect, 1986

[Type text]

DICTIONAR CU TERMENI MEDICALI

1. Aerosoli = Dispersie de microparticule medicamentoase solide ori lichide ntr-un gaz sau n
aer.
2. Afebrilitate = Care nu are sau nu face febra
3. Analgezice = (Medicament) care atenueaz sau suprim temporar durerea. V. calmant.
4. Anergizante = Care nu produce energie.
5. Antibiotic = Substan organic solubil, produs de unele microorganisme animale i
vegetale, care are capacitatea de a distruge anumi i microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt
pentru care se utilizeaz n tratamentul bolilor infec ioase.
6. Antipiretice = (Substan) care combate febra; febrifug, antifebril.
7. Apneustic = Tulburare respiratorie caracterizata printr-o inspiratie lunga, urmata de o pauza
de cateva secunde data de contractura persistenta a muschilor inspiratori, si de o expi-ratie
scurta, uneori urmata de alta pauza.
8. Atopic = (despre o leziune) care nu are un loc anume.
9. Bacili = Gen de bacterii de forma unui bastona, unele specii fiind patogene.
10. Bronhoscopie = Metod de examinare vizual a bronhiilor cu ajutorul bronhoscopului.
11. Citostatic = Medicament sau alt agent fizic care opre te sau mpiedic nmul irea celulelor i
care este folosit n tratamentul cancerului.
12. Colabati = (Med.; despre un organ) A (se) turti.
13. Congenitale = Care exist n momentul naterii; din natere, nnscut.
14. Convulsive = Care se refer la convulsii; care provoac convulsii, caracterizat prin convulsii,
nsoit de convulsii. Tuse convulsiv = boal infecto-contagioas, frecvent la copii,
caracterizat prin accese de tuse spasmodic, de o mare violen ; tuse mgreasc.
15. Corticoizi = Hormon secretat de corticosuprarenal; corticosteroid.
16. Cronic = Care are o evoluie lent, care are un caracter de durat. Care se prelunge te mult
vreme i nu mai poate fi uor nlturat.
17. Displazia = Dezvoltare anormal a unui esut sau organ, a unei pri a corpului.
18. Distrofie = Stare patologic constnd n alterarea structurii unui esut, a unui organ, a unui
sistem sau a organismului, n urma tulburrilor de nutriie.
19. Edematoasa = Referitor la edem
20. Endoscopie = Metod de examinare pe viu a unui organ cavitar sau tubular cu ajutorul
endoscopului
21. Exsudat = Lichid bogat n albumin, fibrinos, hemoragic sau seros, ie it din vasele sangvine,
limfatice sau din esuturi, n urma unui proces patologic, microbian, bacterian sau a
interveniei unui factor chimic, fizic sau traumatic.
22. Fiziologic = Care aparine fiziologiei, privitor la fiziologie.
23. Foliculi = Nume generic dat formaiunilor anatomice de dimensiuni reduse n form de
scule.
24. Frotiu = Pictur de snge, suspensie de microbi etc. ntinse n strat sub ire i omogen pe o
lam de sticl pentru a putea fi examinate la microscop
25. Handicap = Dezavantajat fizic, ca urmare a unei deficien e senzoriale sau motorii.
26. Hepatomegalie = Mrire a dimensiunilor ficatului, ntlnit n sifilis, ciroz, tuberculoz etc.
27. Hidratarea = Introducere de ap n organism, care se efectueaz n caz de hemoragii,
vrsturi etc.
[Type text]

28.
29.
30.
31.
32.

33.
34.
35.
36.
37.
38.
39.
40.
41.
42.

43.
44.
45.
46.
47.
48.
49.
50.

Hilare = Care se refer la hil, care aparine hilului.

Histiocitoza = Reticuloz cutanat.
Imun = Care prezint imunitate; care nu poate contracta o anumit boal infec ioas.
Intubatie = Introducere a unei sonde ntr-un organ tubular n scopul aplicrii unor substane
medicamentoase, anestezice sau n scopul golirii de con inutul patologic;
Iradiere = Expunere a unui corp, a unui material etc. la aciunea unui flux de fotoni sau de
particule.(Med.) Expunere a organismului la aciunea unor radiaii electromagnetice,
radioactive, de obicei n scopuri terapeutice.
Leucoze = Boal grav caracterizat prin creterea anormal a leucocitelor din snge i
manifestat prin febr, anemie, hemoragii; leucemie.
Limfoame = Nume generic pentru proliferarea, adesea malign, a unui esut limfoid.
Lumenul = Spaiul din interiorul unui organ tubular (intestin, vas sangvin) sau al unor fibre
textile.
Macrolid = Grup de 'antibiotice constituite dintr-un ciclu lactonic (macro-lid) unit prin
tegaturi glucozidice cu glucide dietilaminate.
Malformatii = Anomalie morfologic congenital a unui organ, a unui aparat sau sistem sau a
unei pri a corpului unei fiine.
Neuroblastom = Tumoare malign, format din celule asemntoare neuroblastelor.
Pediatrie = Ramur a medicinei care se ocup cu studiul fiziologiei i patologiei copilului.
Precoce = Care se dezvolt fizic sau psihic nainte de vrsta normal, care este mai matur
dect alii de aceeai vrst.
Prematuritate = Caracterul a ceea ce este prematur; dezvoltare timpurie.
Rahitism = Boal caracteristic primei copilrii, provocat de lipsa vitaminei D, care produce
tulburri n metabolismul fosforului i al calciului, cu repercusiuni, n special, asupra
sistemului osos.
Sebacee = Gland sebacee = gland n form exocrin, care se gse te la rdcina firelor de
pr i care secreteaz sebumul.
Seroasa = De natura serului sau a serozitii, avnd caracterul serozit ii. Snge seros = snge
n compoziia cruia predomin serul.
Stetacustice = Metod de determinare a direciilor din care vin sunetele.
Subcrepitante = Zgomote supradaugate zgomotelor normale, care se asculta cu stetoscopul la
nivelul aparatului respirator .
Sugar = (Copil) care se hrnete sugnd, care nu a dep it vrsta alimentrii cu laptele mamei;
sugaci, sugtor.
Topograf = Descrierea unei regiuni anatomico, a localizarii si a raporturilor anatomice ale
formatiunilor componente ale regiunii respective, precum si a relatiilor cu alte regiuni.
Traheostomie = Deschidere a traheii pentru a permite respira ia direct prin trahee.
Tuberculoza = Boal infecioas i contagioas produs de localizarea bacilului Koch la
plmni, la intestine, la oase etc. care poate provoca distrugerea esutului, supura ii etc.

[Type text]