Ca orice lucru de care vrei sa te bucuri cat mai mult timp, si relatia de cuplu necesita atentia ta. Din
cand in cand se impune o ecologizare a acesteia, din cand in cand este indicat sa iesi din rutina vietii
de zi cu zi cand aceasta va ia prin surprindere cu monotonia si obisnuitul ei; dupa cum cineva
candva, undeva zicea, trebuie sa nu lasi sa se aseze praful....
Chiar si cele mai stabile cupluri au momentele lor de criza, asa numitele "pase proaste" si asta
pentru ca dupa un timp avem tendinta sa credem ca partenerii ni se cuvin, ca odata ce sunt langa
noi, nu mai trebuie sa facem nimic, ca "treaba" noastra s-a incheiat si ne canalizam energia spre alte
domenii "importante" din viata noastra.
Uitam de cel de langa noi, ne "lenevim" si surprinzator niciodata nu uitam sa cerem, dar uitam sa
mai daruim celuilalt de langa noi. Alteori ambii parteneri, fals securizati de relatia creata, uita de
acel "noi" si se concentreaza asupra carierei, altor aspecte. Cu trecerea timpului, ei se trezesc ca doi
"straini" impartind acelasi pat. Iubirea lor pare de mult uitata....
Si intreb:
Suntem noi o natie care stie sa lupte pentru "castigarea" unei iubiri cu pasiune si cu daruire si care,
cand e vorba de a pastra ceea ce s-a creat si ceea ce ne uneste, uitam...pasiunea dispare si "ne
lenevim" dupa cum spun unii, pierzand?
Nu suntem interesati de dragostea pe termen lung?
Chiar asa ne plictisim?
Poate ca da, poate ca nu!!?
Care este parerea voastra?
Ce am avut si ce-am pierdut?!!! Ar spune unii.....
* Obisnuiati sa fiti nedespartiti, unde se ducea unul, era si celalalt...cu timpul interesele au inceput
sa se diferentieze, fiecare ati pornit pe "drumuri" separate. Lucrurile comune de odinioara par sa nu
fi existat vreodata. Abia mai aveti timp sa va spuneti doua vorbe si atunci pe graba si fara de
importanta.......
Departarea unul de celalalt doare....
Doare un timp, dupa care dispare, antrenati fiind in treburile de zi cu zi...
Ce ramane de facut?
Cand simtiti ca acest lucru se intampla, nu lasati timpul sa treaca, luati atitudine.
Este foarte bine ca cei parteneri sa aiba interese diferite, se pastreaza astfel spatiul propriu si
individualitatea. Fiecare dintre noi avem si nevoi care nu tin de cuplu si nu pot fi satisfacute astfel,
cum ar fi nevoia de realizare socio-profesionala.
* Obisnuiati sa fiti cel mai elegant cuplu din grupul de cunoscuti, nu era moment care sa te
surprinda nepregatita....parfumul corpului lui te urmarea zile in sir....pielea ta matasoasa era o
delectare a degetelor lui....eleganta...tinuta....mereu o delectare a ochilor....
Atractia a disparut de mult din cuplu...acum ati devenit comozi, tu nu te mai deranjezi sa te
machiezi...dusul de dupa gatit a disparut...corpul tau acum este marturia aromelor mancarii gatite,
pe el nu-l mai vezi decat in pijamale....exercitiile de gimnastica...de intretinere au disparut...
INSA INTR-UN CUPLU, MENTINEREA INTERESULUI SEXUAL TREAZ UNUL FATA DE
CELALALT ESTE O CONDITIE DE NETRECUT CU VEDEREA.
Se intampla uneori sa nu mai gasim timp pentru noi insine zi de zi; cat de obosita te poti simti dupa
a zi de munca si o seara in bucatarie...daca mai ai si copii...ai sentimentul ca deja timpul nu iti mai
ajunge pentru nimic decat somn.
Fiecare are dreptul sa se simta bine ca femeie sau barbat, fiecare are dreptul de a-si lua cateva
momente pentru a se ocupa de sine..este bine sa va dati seama ce va deranjeaza la voi sau la
partener, sa faceti schimbari in viata voastra, sa luati atitudine... Aflati daca va place asa cum sunteti
in ultima vreme, nu este obligatoriu ca ceea ce nu-ti place tie, sa fie si pentru el la fel de neplacut....
Puteti "incepe" un nou inceput, redescoperiti bucuriade a fi impreuna, lasati-va mesaje romantice
prin casa, trimiteti-va SMS-uri, faceti-va surprize unul altuia, dati-va intalniri...
Situatii criza sunt mereu si diferite, de multe ori specifice fiecarui cuplu sau comune tuturor.
Acestea nu au fost decat cateva exemple tocmai pentru a puncta ca exista astfel de momente in viata
unui cuplu si totodata ca exista raspunsuri si solutii pentru fiecare dintre ele. Subiectul ramane
deschis ca provocare personala pentru fiecare dintre noi sau ca o invitatie de "constientizare" a
nevoii de ajutor.