Universitatea POLITEHNICA din Bucureti

Facultatea de Chimie Aplicat i tiina Materialelor

Proiect Operaii Unitare

Instalaie de separare a dioxidului de
carbon din gazele obinute la arderea
gazelor de sond

Student:
Cristiana Flavia BIRU

Titular curs:
Prof. dr. ing. Mihaela MIHAI

An III IM

Titular proiect :
ef lucrri dr. ing. Luminia GJIU

2014

Gaze de
ardere
Solutie MEA

Tema de proiectare

S se dimensioneze schimbtorul de cldur i coloana de absorbie dintr-o instalaie

de separare a dioxidului de carbon din gazele obinute la arderea unui gaz de sond. Se
3

consider c nainte de intrarea n schimbtorul de cldur gazele de ardere sunt supuse

unui proces de eliminare a vaporilor de ap.
Date de proiectare:
Debitul volumetric de gaze de ardere: Gvg = 4000 + 100n Nm3/h

Compozitia gazelor (n procente de volum):(10+0,2 n)% CO 2;(1,7-0,05 n)% O2,iar restul N2.
Temperatura gazelor de ardere la intrarea n racitorul de gaze:
tgi = 250 + n oC
Temperatura gazelor de ardere la ieirea din racitor: tge = 30 oC
Agentul de rcire este apa cu temperatura de intrare tai = 15 oC.
Absorbia CO2 are loc la presiune atmosferic ntr-o coloan cu talere sita.
Gradul de absorbie a CO2 este s=(99,8-0,01n) %.
Ca lichid absorbant se utilizeaza o soluie apoasa de monoetanolamina (MEA) cu
concentratia in amina de 30%. Solutia, recirculata de la instalatia de desorbtie a CO 2, are la
intrarea in coloana de absorbtie temperatura t L0=200 C si o concentratie in CO2 X0=0,11 kmol
CO2/kmol MEA.

n=5

Schema instalatiei de captare a CO2 din gazele de ardere:

1- racitor; 2- coloana de absorbtie; 3- schimbator de caldura;
4- coloana de desorbtie
2

1. Metode de retinere a dioxidului de carbon din

gaze
1.1.

Captarea CO

Captarea de CO2 se poate aplica surselor punctiforme mari, cum ar fi sursele mari de
combustibili fosil sau instalatiile de energie din biomasa, industriile cu emisii majore de CO 2,
industrii de prelucrare a gazelor naturale, uzine cu combustibil de sinteza si de uzine de
producere a hidrogenului pe baza de combustibili fosili. n general exista trei tipuri diferite de
tehnologii: post-combustie, pre-combustie, si arderea combustibilului pe baza de
oxygen (Oxyfuel).

n post-combustie, emisiile de CO2 sunt eliminate dupa arderea combustibililor fosili

acest sistem s-ar aplica la centralele electrice conventionale. Aici, dioxidul de carbon este
captat din gazele de ardere la centralele electrice. Tehnologia este bine cunoscuta si utilizata
in prezent la alte aplicatii industriale.

Tehnologia pre-combustie este aplicata pe scara larga la producerea de ingrasaminte,

combustibil chimic, gazos (H2, CH4), precum si la producerea energiei. n aceste situatii,
combustibilul fosil este partial oxidat, de exemplu, intr-un gazificator. Gazul de sinteza care
rezulta (CO si H2) este transformat in CO2 si mai mult H2. CO2 rezultat poate fi captat dintr-un
flux de evacuare relativ pur. H2 poate fi acum utilizat drept combustibil; carbonul este
indepartat inainte ca arderea sa aiba loc.

n Oxy-combustie, combustibilul este ars in oxigen in loc de aer. Pentru a limita

temperaturile flacarii rezultate la nivelurile obisnuite din timpul combustiei conventionale,
gazul de ardere racit este recirculat si injectat in camera de ardere. Gazul de ardere consta in
principal din dioxid de carbon si vapori de apa, acesta din urma fiind condensat prin racire.
Rezultatul este un flux de dioxid de carbon aproape pur, care poate fi transportat la locul de
sechestrare si depozitat. Procesele uzinale bazate pe arderea Oxycombustibilului sunt uneori
denumite cicluri "cu emisii zero", pentru ca CO2 depozitat nu este o fractiune scoasa din
fluxul de gaze de ardere (ca in cazurile capturii de ardere pre- si post-combustie), ci provine
din insusi fluxul de gaz. Trebuie remarcat, totusi, ca o anumita fractiune de CO 2 generat in
timpul combustiei va sfarsi in mod inevitabil in apa condensata. Pentru a justifica eticheta "cu
emisii zero", apa ar trebui sa fie tratata sau eliminata corespunzator. Tehnica este
promitatoare, dar pasul initiala de separare a aerului necesita o cantitate mare de energie.

Uzinele care produc etanol prin fermentare produc CO2 rece si in esenta pur, care poate fi
pompat in subteran. Fermentarea produce ceva mai putin CO 2 dect etanolul by weight. , n
2008, productia mondiala de etanol, a fost estimata la aproximativ 16 miliarde galoane, sau
48 de milioane de tone.

O metoda alternativa, in curs de dezvoltare, este combustia de looping chimic (CLC).

Lupingul chimic utilizeaza un oxid de metal ca un operator de transport pentru oxigenul in
stare solida. Particulele de oxid de metal reactioneaza cu un combustibil solid, lichid sau
gazos intr-un combustor de strat fluidizat, unde reactioneaza cu aerul, producand caldura si
regenerand particole metalice de particule solide din metal si un amestec de dioxid de carbon
si de vapori de apa. Vapori de apa este condensat, lasnd pur dioxid de carbon, care poate fi
sechestrat. Particulele solide de metal sunt transmise intr-un alt strat fluidizat unde acestea
reactioneaza cu aerul, producand energie termica si regenerand particulele de oxizi metalici,
care sunt recirculate spre combustorul de strat fluidizat.

Cateva propuneri de inginerie au fost facute pentru mult mai dificila sarcina de capturare
a CO2 direct din aer, dar munca in acest domeniu este inca la inceput. Global Research
Technologies au demonstrat un pre-prototip in 2007. Costurile captarii sunt estimate sa fie
mult mai ridicate decat din surse punctiforme, dar pot fi fezabile in cazul emisiilor din surse
difuze cum sunt automobilele si aeronavele.

1.2.

Transportul CO2

Dupa captare, CO2 trebuie transportat la siturile de stocare adecvate. Transportul se face
prin conducte, care constituie, in general, cea mai ieftina forma de transport. n 2008, in
Statele Unite au existat aproximativ 5.800 km de conducte de CO 2 . Aceste conducte sunt
utilizate in prezent pentru transportul CO2 la cmpurile de productie petrolifera, unde
productia de CO2 este injectat in campuri mai vechi pentru producerea titeiului. Injectarea
CO2 pentru producerea de petrol este, in general, numita "recuperare marita de titei" sau
EOR. n plus, exista cateva programe pilot, aflate in diferitele stadii pentru testarea stocarii pe
termen lung a emisiilor de CO2 in formatiuni geologice neproducatoare de petrol. Acestea
sunt discutate mai jos. Se mai pot utiliza sisteme COA de banda rulanta sau nave. Aceste
metode sunt in prezent folosite la transportul de CO 2 pentru alte aplicatii.

1.3.

Stocarea CO2 Storage (sechestrarea)

Pentru stocare permanenta a CO2 au fost concepute diferite recipiente. Acestea includ
stocare gazoasa in diferite formatiuni geologice aflate la adancime (inclusiv formatiuni saline
si zacaminte de gaze epuizate), stocare lichida in ocean si de stocare solida prin reactia
CO2 cu oxizi metalici pentru a produce carbonati stabili.

1.3.1. Stocarea geologica

Cunoscuta deasemenea ca geo-sechestrare, aceasta metoda implica injectarea

dioxidului de carbon, in general in stare supracritica, direct in formatiunile geologice din
subsol. Ca locuri de stocare au fost sugerate campurile petrolifere, campurile gazeifere,
formatiunile saline, zacamintele de carbuni neexploatabile si formatiunile bazaltice subterane
infiltrate cu apa sarata. Diferite mecanisme fizice (ex. roca din acoperis foarte impermeabile)
si mecanisme de captare geochimica ar preveni scaparea CO 2 spre suprafata. Uneori,
CO2 este injectat in campurile petrolifere aflate in declin, pentru cresterea recuperarii titeiului
(cresterea gradului de recuperare). Aceasta este o optiune atractiva deoarece costurile de
depozitare pot fi partial compensate prin vanzarea cantitatii suplimentare de titei extras.
Dezavantajele campurilor petrolifere vechi sunt distributia lor geografica si capacitatea lor
limitata, precum si faptul ca arderea ulterioara a petrolului suplimentar astfel recuperat va
compensa in mare masura sau in totalitate reducerea emisiilor de CO 2.

Stratele neexploatabile de carbune pot fi utilizate pentru stocarea CO 2 , deoarece

CO2se absoarbe la suprafata carbunelui. Totusi, fezabilitatea tehnica depinde de
permeabilitatea stratului de carbune. n procesul de absorbtie carbunele elibereaza metanul
adsorbit in prealabil, iar metanul poate fi recuperat (cresterea gradului de recuperare a
metanului din stratele de carbune). Vnzarea metanului pot compensa partial costul stocarii
CO2. Formatiunile salifere contin saraturi puternic mineralizate si pana in prezent nu s-a
considerat ca ar putea aduce vreun beneficiu omului. In cateva situatii, acviferele saline au
fost utilizate pentru stocarea deseurilor radioactive. Principalul avantaj al acviferelor saline
este potentialul lor larg de stocare volumetrica si ocurenta lor frecventa. Acestea vor reduce
distanta de transport a CO2. Dezavanatajul major al acviferelor saline este faptul ca sunt
putin cunoscute comparativ cu campurile petrolifere. Pentru a mentine pretul stocarii la un
nivel acceptabil, se pot limita lucrarile de explorare geofizica, ceea ce determina o mai mare
incertitudine privind structura acviferelor. Spre deosebire de stocarea in campuri petrolifere
sau in strate de carbuni, nu exista produse secundare care sa compenseze costul stocarii. In
cazul stocarii in acvifere, o problema o poate constitui scurgerea CO 2 inapoi in atmosfera.
Totusi, cercetarile actuale arata ca exista cateva mecanisme de captare care imobilizeaza
CO2 in subteran, reducand riscul scurgerilor.

In cazul siturilor de stocare geologica bine alese, proiectate si administrate, IPCC

estimeaza ca CO2 ar putea fi captat pentru o durata de milioane de ani, iar site-urile ar putea
retine peste 99% din CO2 injectat timp de peste 1.000 de ani.

1.3.2. Stocarea minerala

Captarea carbonului prin reactia cu CO2 a mineralelor naturale care contin Mg si Ca,
pentru a forma carbonati, are multe avantaje unice. Cel mai important este faptul ca
carbonatii au o stare energetica mai mica dect CO 2, motiv pentru care carbonatarea
minerala este favorabila termodinamic si apare in mod natural (de exemplu, alterarea
supergena a rocilor in cursul perioadelor geologice). n al doilea rnd, materiile prime, cum ar
fi mineralele pe baza de magneziu, exista din abundenta. n cele din urma, carbonatii produsi
sunt indiscutabil stabili, astfel ca nu se mai pune problema eliberarii CO 2 in atmosfera. Cu
toate acestea, la temperaturi si presiuni normale ale mediului inconjurator, reactiile
conventionale de carbonatare se produc lent. Provocarea in acest caz o constituie
identificarea unui traseu viabil din punct de vedere ecologic si industrial, care va permite ca
sechestrarea minerala care urmeaza sa fie aplicata sa fie acceptabila sin din punct de vedere
economic.

1.4. Scurgeri de CO2

O ingrijorare majora privind CCS o constituie raspunsul la intrebarea daca scurgerea

de CO2 stocat va compromite CCS ca optiune de atenuare a schimbarilor climatice. Pentru
situri de stocare geologica bine selectate, proiectate si administrate, IPCC estimeaza ca
riscurile sunt comparabile cu cele asociate cu activitatea curenta in domeniul hidrocarburilor.
Emisiile de CO2 ar putea fi captate pentru milioane de ani, iar locurile de stocare bine
selectate pot retine peste 99% din CO2 injectat pe o durata de peste 1000 de ani. In cazul
depozitarii oceanice, retentia CO2 ar depinde de adncime; IPCC estimeaza ca la adncimi
de 1000-3000 m, 30-85% din CO2 stocat ar fi inca retinut dupa 500 ani. Pentru stocarea
minerala nu se considerata ca ar exista vreun risc de scurgere. IPCC recomanda ca
stabilirea unor limite pentru valoarea scurgerilor care s-ar putea produce.

Trebuie, de asemenea, remarcat faptul ca in conditiile de adancime din oceane

(aproximativ 400 bari sau 40 MPa, 280 K), gradul de amestec intre apa-CO 2 (l) este foarte
redus (in cazul in care formarea de carbonat/acidificarea limiteaza a viteza de reactie), dar
este favorizata formarea hidratilor apa-CO2 (un fel de cusca solida de apa care inconjoara
CO2 ).

Pentru a investiga in continuare siguranta sechestrarii CO 2, sa aruncam o privire la

cmpul gazeifer Sleipner din Norvegia, deoarece este cea mai veche uzina care stocheaza
CO2 la scara industriala. Conform unei evaluari de mediu a cmpului de gaze efectuate dupa
zece ani de functionare, se poate afirma ca geosechestrarea CO 2 a fost cel mai adecvat mod
de stocare permanenta a CO2.

1 Dimensionarea schimbatorului de caldura

2.1.

Proprietati fizice ale componentilor

In continuare sunt prezentate dependentele anumitor propietati fizice fata de

temperatura.
Cunoscand temperaturile gazelor de ardere:
-la intrare: 256C
-la iesire: 30C
Se calculeaza tgm cu relatia:
tgm=(tgi+tge)/2=(256+30)/2=143C
Cunoscand temperaturile apei:
-la intrare: 15C
-la iesire: 25C
Se calculeaza tam cu relatia:
tam=(tai+tae)/2=(15+25)/2=20C

2.1.1. Propietati fizice ale dioxidului de carbon

Dioxidul de carbon CO2
t
(C)
0
100
200
300

Cp
(kcal/kg grd)
0.195
0.218
0.237
0.252

(cP)

(kcal/m h grd)

0.0138
0.0184
0.0226
0.0264

0.0126
0.0196
0.0266
0.0336
(Tabelul 1)

0.29
0.27
0.25

f(x) = 0x + 0.2
R = 0.99

0.23

Cldura specific, kcal/kg grd 0.21

0.19
0.17
0.15
0

100 200 300 400

Temperatura, C
Grafic 1 Dependenta caldurii specifice a dioxidului de carbon fata de temperatura

0.03
0.03

f(x) = 0x + 0.01
R = 1

0.02

Viscozitatea, cP

0.02
0.01
0.01
0
0

50

100 150 200 250 300 350

Temperatura, C
Grafic 2 Dependenta viscozitatii dioxidului de carbon fata de temperatura

0.04
0.04
0.03
0.03
Conductivitatea termica, kcal/m h grd

f(x) = 0x + 0.01
R = 1

0.02
0.02
0.01
0.01
0
0 100 200 300 400
Temperatura, C

Grafic 3 Dependenta conductivitatii termice dioxidului de carbon fata de temperatura

2.1.2. Propietati fizice ale oxigenului

Oxigen O2
t
(C)
0
100
200
300

Cp
(kcal/kg grd)
0.219
0.223
0.230
0.238

(cP)

(kcal/m h grd)

0.0192
0.0244
0.0290
0.0331

0.0212
0.0283
0.0350
0.0413
(Tabelul 2)

0.24
0.24

f(x) = 0x + 0.22
R = 0.98

0.23
0.23

Cldura specific, kcal/kg grd 0.22

0.22
0.21
0.21
0

100 200 300 400

Temperatura, C
Grafic 4 Dependenta caldurii specifice a oxigenului fata de temperatura
0.04

f(x) = 0x + 0.02
R = 1

0.03

Viscozitatea, cP

0.02

0.01

0
0

50

100 150 200 250 300 350

Temperatura, C

Grafic 5 Dependenta viscozitatii oxigenului fata de temperatura

0.05
0.04

f(x) = 0x + 0.02
R = 1

0.03

Conductivitatea termica, kcal/m h grd

0.02
0.01
0
0 100200300400
Temperatura, C

10

Grafic 6 Dependenta conductivitatii termice a oxigenului fata de temperatura

2.1.3. Propietatile fizice ale azotului

Azot N2
t
(C)
0
100
200
300

Cp
(kcal/kg grd)
0.248
0.249
0.251
0.255

(cP)

(kcal/m h grd)

0.0166
0.0208
0.0246
0.0280

0.0209
0.0271
0.0331
0.0386
(Tabelul 3)

0.26
0.25

f(x) = 0x + 0.25
R = 0.92

0.25

Cldura specific, kcal/kg grd

0.25
0.25
0.25
0

50 100 150 200 250 300 350

Temperatura, C

Grafic 7 Dependenta caldurii specifice a azotului fata de temperatura

0.03

f(x) = 0x + 0.02
R = 1
0.02

Viscozitatea, cP
0.01

0
0

50

100

150

200

250

300

350

Temperatura, C

Grafic 8 Dependenta viscozitatii azotului fata de temperatura

11

0.05
0.04
f(x) = 0x + 0.02
R = 1

0.03

Conductivitatea termica, kcal/m h grd

0.02
0.01
0
0

100 200 300 400

Temperatura, C

Grafic 9 Dependenta conductivitatii termice a azotului fata de temperatura

2.2.

Propietati fizice medii ale amestecului gazos

Se prezinta relatiile de calcul ale caldurii specifice, viscozitatii si conductivitatii termice

medii ale amestecului in functie de compozitia acestuia si valorile corespunzatoare ale
acelorasi proprietati ale componentilor, calculate fiecare la temperatura medie aritmetica a
amestecului gazos in schimbatorul de caldura.
Din enuntul temei de proiectare stim ca compozitia gazelor de ardere, in procente de
volum, este urmatoarea:
Gaze de
ardere
CO2
O2
N2

% de
volum
11
1.45
87.55

y
0.11
0.0145
0.8755

M
g/mol
44
32
28

2.2.1. Calculul caldurii specifice a amestecului gazos

Fractiile masice se calculeaza cu formula:
i = y i

Mi
M am

unde:

=fractia masica a componentului

yi

= fractia molara a componentului

i ;
i ;
12

Mi

= masa molara a componentului

M am

= masa molara a amestecului (Kg/kmol).

(Kg/kmol);

M am= x i M i
Y
Y
Y

N
( 2 M O )
( O 2 M O )+
( CO 2 M CO )+
M am=
2

Mam = (0.11*44) + (0.0145*32) + (0.8755*28) =29.818 g/mol

CO =0.1144/29.818=0.1623
2

O =0.014532/29.818=0.0156
2

N =0.875528 /29.818=0.8221
2

Caldura specifica a unui amestec gazos se calculeaza cu relatia:

C s , g= i C s ,i

Unde :
cs , g

=caldura specifica a amestecului gazos la temperatura medie in schimbator (J/Kg*K)

= fractia molara a componentului in amestec;

c si

= caldura specifica a componentului

la temperatura medie din schimbator

(J/Kg*K)
cs g =CO cs CO + O cs O + N cs N
2

cs CO =0.0002255+0.197=0.2255 kcal /kggrd

2

cs O =61 0 255+ 0.2179=0.2264 kcal/kggrd

2

13

cs N =21 05255+0.2473=0.2501kcal /kggrd

2

cs g =0.2458 kcal/ kggrd

2.2.2. Calculul vascozitatii medii a amestecului gazos

Vascozitatile specifice a compusilor gazosi se calculeaza cu relatiile:

CO 2=4105142.5+0.014=0.0197 cP
O 2=5105142.5+0.0195=0.0266 cP
5

N 2=410 142.5+0.0168=0.0225 cP

Vascozitatea la temperatura medie a amestecului gazos este:

M am
y M i
= i
am
i
Unde: Mam-masa molara a amestecului gazos(g/mol)
am-vascozitatea medie a amestecului gazos(cP)
yi-fractia molara a compusului i
Mi-masa molara a compusului i(g/mol)
i-vascozitatea compusului i(cP)

am=0.0220 cP

2.2.3. Calculul conductivitatii termice medii a amestecului

gazos
Conductivitatile termice ale compusilor gazosi se calculeaza cu relatiile:
14

CO 2=7105142.5+ 0.0126=0.0225 kcal /mhgrd

5

O 2 =710 142.5+0.0214=0.0314 kcal/mhgrd

N 2=6105142.5+0.0211=0.0297 kcal/mhgrd

am = y i i
Unde:
am-conductivitatea termica a amestecului gazos(kcal/m*h*grd)
yi-fractia molara a compusului i
i- conductivitatea termica a compusului i(kcal/m*h*grd)

am =0.0289 kcal/mhgrd

2.2.4. Calculul densitatii medii a amestecului gazos

Se calculeaza densitatea amestecului de gaze n conditii normale adica:
P=1 atm;

T=273K;

0=

M am
V0

0=

29.818
kg
=1.3312
22.4
m3

V0=22.4 L/mol

Se corecteaza cu temperatura de lucru, densitatea amestecului de gaze cu ajutorul

formulei:
am=

am=

oT 0
T mg

1.3312273
kg
=0.8746
142.5+ 273
m3

15

2.3. Bilantul termic al schimbatorului de caldura

Se cunoaste din datele problemei debitul volumetric :
Gvg =4000+100 n=4500 N m3 /h
Din calculele effectuate mai sus, am obtinut masa molara a amestecului de gaze ca
fiind:
Mg=M am=29,818 Kg/ Kmol
Se calculeaza debitul de caldura cedat de amestecul gazos cu urmatoarea formula:
Q=G mg cs g (t git )
Unde:
Q = debitul de caldura cedat de amestecul gazos (W);
Gmg = debitul masic de amestec gazos (kg/h);
cs g

=caldura specifica a amestecului la temperatura medie din schimbator ( J / Kg K )

Gmg=

G vg
4500
M am=
29,818=5990.2232 Kg/h
22,4
22,4

Q=Gmg cs g ( t gi t )=5990.22320.2458( 25530 )=385184.584 W

Debitul de apa necesar racirii gazelor se calculeaza cu relatia:

G a=

Q
385184.584
=
=9.2017 Kg/ h
cs a (t aet ai ) 4182(2515)

Unde:
Ga = debitul masic de apa necesar racirii amestecului de gaze de ardere (kg/h);
Q

= debitul de caldura cedat de amestecul gazos (W);

cs a = caldura specifica a apei la temperatura medie aritmetica intre intrarea si iesirea din
schimbatorul de caldura ( J / Kg K ).

2.4. Predimensionarea schimbatorului de caldura

ales
16

Presupunem

kp

= 13

W /m2 K

Se calculeaza aria cu formula:

A p=

Q
k p tm

Unde:
Q
kp
);

= debitul de caldura cedat de amestecul gazos (W);

2
= coeficientul total de transfer termic intre gazele de ardere si apa de racire ( W / m K

tm = diferenta medie logaritmica de temperatura pentru intreg schimbatorul de caldura;

Ap= aria estimata

tm=

( t gitae )(t t ai) ( 25525 )(3015)

t t
ln gi ae
t t ai

ln

25525
3015

=89.7426 C

Astfel vom avea:

A p=

Q
385184.584
=
=330.1617 m 2
k p tm 13 89.7426

*Se consider cazul unui schimbtor de cldur cu o singur trecere. Se alege din
ariile STAS A= 357 m2. Pentru aceast arie avem urmtorii parametrii ai schimbtorului de
cldur:
Diametrul mantalei:
Numarul de tevi :
Diametrul tevilor :
Lungimea tevilor :
Grosimea tevii :
Numarul de treceri:
Sicane:

Dn = 1000 mm
n = 823
dext= 25 mm
L= 6000 mm

= 2 mm
nt=1
fara sicane

*Cu datele de mai sus se va calcula diametrul interior al evilor dupa formula :
di=de- 2

di= 25-2 2= 21 mm = 0,021 m

17

*Se calculeaz viteza de curgere a gazului cu formula:

w gaz

G Vg
Ac

Unde :
Ac - aria de curgere a gazului prin spatiul intertubular
A c=

2
2
2
2
Di nd ext ) = ( 1000 82325 ) =0.3812 m
(
4
4

Debitul volumetric de gaz Gv,g se calculeaza la temperatura medie a acestuia:

tgm = (255+30)/2= 142.5
Gv , gaz =

4500( 273+ 142.5 )

=6848.901m3 /h
273

6848.901
0,3812
w gaz =
=4.9905 m/s
3600

2.5. Caracteristicile constructive ale schimbatorului

de caldura ales
a) Calculul coeficientului partial de transfer termic pe partea gazului
Proprietatile fizice ale amestecului de gaze la temperatura medie de t=142.5

valorile:

(kg/m3)
0.8746

cs(kcal/kg*grd)
0.2458

(cP)
0.0220

18

(kcal/m*h*grad)
0,0289

au

Se calculeaza Nusselt cu relatia:

Nu=c0,618 Pr 0,31

C = 1,16* d echiv

0,6

=0.174

Nu=29.5733
Diametrul echivalent se calculeaza cu formula:
Dn2nd ext 2
d echiv =
Dn +nd ext

d echiv =

100028230,0252
=0.0225 m
1000+8230.025

Criteriul Reynolds se determina cu formula:

Re

* di * G
am

4.99050,0250,8746
=4950.035
0.02200,001

*criteriul Prandtl se calculeaz cu relaia:

Pr

c sG am

am
3

Pr=

0.24580.022010
=0.6749
0,02894186 /3600

* Cunoscnd c:
19

Nu

1 d ext
am

Nu * am
d ext

29.5733 * 0,0289
34.1829W / m 2 * K
0,025

b) Calculul coeficientului partial de transfer termic pe partea apei de racire

(kg/m3)
998,2

cs(J/kg*grd)
4182

(kg/m*s)
99.34*10-5

(kcal/m*h*grad)
0.597

*Se calculeaz viteza de curgere a apei cu formula:

w apa =

G v, apa
A2

nd 2i 8230,0212
2
A 2=
=
=0,2849 m
4
4
Gv ,apa =

w apa =

G m, apa 9.2017
=
=9.2183103 m3 /s
apa
998.2

9.2183103
m
=32.3551103
0.2849
s

* Se stabilete regimul de curgere prin calculul criteriului Reynolds:

=

apad interiorapa
apa

*Se determin Reynolds dup formula de mai sus, astfel :

=

0.03235510,021998.2
=682.7421
5
99.3410

20

*Curgerea fiind laminar, pentru calculul coeficientului parial de transfer termic se utilizeaz
ecuaia :

Nu= 3.65+

0.0688B
1+0.045B

2
3

0,14

)
p

Parametrul B se calculeaza cu formula :

B=

Prd
=16.6287
L

Se considera raportul /p 1
Nu= 3.7363

Criteriul Pr se calculeaza cu relatia :

Pr=

apac s , apa
apa

Pr=

99.3410 4182
=6.9587
0,597

Coeficientul partial de transfer termic se calculeaza cu relatia:

2=

Nuapa
di

2=

3.73630,597
W
=106.2165 2
0,021
m grad

c) Calculul coeficientului total de transfer termic

Pentru a calcula coeficientul total de transfer termic se utilizeaz urmtoarele date:
Otel = 46.5 W/m*grd
rcr1 = 0.00035 m2*grd/W
rcr2 = 0.0009 m2*grd/W
21

k=

k=

1
1 p 1
+ + + r +r
1 p 2 cr 1 cr2
1
=12.0583 W /m 2grd
1
2
1
+
+
+ 0.00035+ 0.0009
34.1829 46.35 106.2165

2.6. Verificarea schimbtorului de cldur ales

Q K A t m
*Pornind de la relaia

, suprafaa necesar de transfer termic va fi:

Acalculata

Acalculata

Q
K calculat * t m

385184.584
355.9433
12.0583 * 89.7426

m2

3. Dimensionarea coloanei de absorbtie

3.1. Date de echilibru pentru sistemul CO2-solutie 30%
MEA
Se determina din curba de echilibru / sau se calculeaza cu relatia de regresie a datelor de
X*N

echilibru concentratia maxima a CO2 in lichidul absorbant la iesirea din coloana (

).

Date initiale: presiunea partiala Pi si CO2

pCO2

yCO2

0.0016
0.0123
0.0246
0.0603
0.0851
0.1835
0.2928
0.3188

0.000015791
0.000121392
0.000242783
0.000595115
0.000839872
0.001811004
0.002889711
0.003146311

YCO2
1.5791E-05
0.000121406
0.000242842
0.000595469
0.000840578
0.00181429
0.002898086
0.003156242

22

XCO2

Y calc
0.102
0.206
0.25
0.337
0.353
0.401
0.417
0.421

2.00004E-05
0.00010321
0.000206654
0.000815513
0.001049723
0.002238751
0.002881705
0.003069449

0.3809

0.003759191

0.5702

0.005627436

1.0662

0.010522576

1.8326

0.018086356

1.8278

0.018038983

2.3193

0.022889711

2.8577

0.028203306

8.5583

0.084463854

11.812

0.116575376

0.003773376

0.00565928
4
0.01063447
8
0.01841949
7
0.01837036
6
0.02342592
4
0.02902181
7
0.09225616
5
0.13195848
6

0.433

0.003709311

0.447

0.005446372

0.464

0.010933492

0.476

0.017881144

0.477

0.018629377

0.485

0.025859647

0.489

0.030467353

0.516

0.092154519

0.524

0.127920724

Pi=101.325 kPa
Date cu ajutorul carora obtinem curab de echilibru pe intreg intevalul de valori:

0.14

0.12

0.1

0.08
Experimental

Calculat

0.06

0.04

0.02

0
0.05

0.1

0.15

0.2

0.25

0.3

0.35

0.4

Separam aceasta curba in 2 intervale pentru a putea obtine ecuatiile optime:

23

0.45

0.5

0.55

f(x)
12 = NaN exp( NaN x )
R = NaN

10

0
0.05

0.1

0.15

0.2

0.25

0.3

0.35

0.4

0.45

0.5

0.55

0.14
0.12

f(x) = 0 exp( 40.99 x )

R = 1

0.1
0.08
0.06
0.04
0.02
0
0.44

0.45

0.46

0.47

0.48

0.49

24

0.5

0.51

0.52

0.53

3.2. Bilantul de materiale. Debitul de lichid absorbant

necesar. Bilantul termic al coloanei de absorbtie.
L min,amina G

YN 1 Y1
X *N X 0

1)

Se calculeaza debitul molar minim de MEA necesar

absorbtiei:

Lmin, MEA =41.8339

kmol MEA
h

nCO =G ( Y N +1Y )=Lmin .amina ( X N X 0 )=22.0429 kmol CO 2/h

2

2) Se determina debitul molar de amina ce se va utiliza pentru retinerea CO 2 (Lamina):

Lamina=1,05Lmin,amina

Lamina=1,0541.8339=43.9256

kmol
h

nCO =G ( Y N +1Y )=Lamina ( X N X 0)

2

nCO =LaminaX N LaminaX 0

2

X N=

nCO + LaminaX 0
Lamina

25

X N=

22.0429+ 43.92560
=0,5018
43.9256

3.3. Numarul de talere teoretice

X Y X

RE

RO

Y .............Y Y
RE

N 1

Metoda analitica

Y Y
n

N 1

L
X X
G
N

n 1

Relatia de operare:

Relatiile de echilibru:
15.779 X

Y N =410 e

Y N =610

11

40.993 X

Date intrare in coloana gaze

Debit gaz
Fr.molara
Rap.molar CO2
Gr.separare

Gv
yN+1
YN+1
s

4500 Nm^3/h
0.11
0.123595506
99.75 %
26

N 1

Determinarea nr de talere teoretice

taler

Y*

0.00031

0.275493412

0.00031

0.06799

0.508581977

0.067991298

0.12526

0.523486418

0.125255724

27

0.14000

0.12000

0.10000

0.08000
Talere
Calculat
Experimental
dreapta de operare

0.06000

0.04000

0.02000

0.00000
0

0.1

0.2

0.3

0.4

28

0.5

0.6

Bibliografie
1. Stratula, C., Purificarea gazelor, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica,
1984.
2. Floarea, O. s.a., Operatii si utilaje in industria chimica Probleme pentru
subingineri, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1980.
3.

***

Manualul inginerului chimist Procese si aparate in industria chimica, vol. III si IV,

Editura Tehnica, 1953-1954.

4. http://www.co2club.ro/ro/informatii-utile-CCS.html

29