Cap. I.

Obiectul contabilitatii
1.1. Definire si continut
1.2. Obiectul de studiu al contabilitii
1.3.Trsturile obiectului contabilitii
1.4. Direcii de dezvoltare ale contabilitii
1.1. Definire si continut
Contabilitatea a aprut n perioada Evului Mediu, odat cu dezvoltarea economiei monetare i apariia
germenilor capitalismului.
Dezvoltarea afacerilor din marile orae ale Italiei de Nord, ca i spiritul renascentist, au fcut posibil
dezvoltarea practicilor contabile, astfel nct, nc din secolul al XV-lea, n aceast parte a lumii se
utilizeaz contabilitatea dup metoda veneian.
Prima lucrare din literatura contabil care prezint descrierea partidei duble n contabilitate, a aprut la
Veneia, n anul 1494, intitulat:
Summa de arithmetica, geometria, proportioni et
proportionalita" de Luca Paciolo.
n aceast lucrare, Luca Paciolo analizeaz contabilitatea ca un ansamblu de principii i reguli privind
nregistrarea n partid dubl a averii ce aparine unui negustor,precum i toate afacerile acestuia, n
ordinea n care au avut loc:" tot ceea ce, dup prerea negustorului, i aparine pe lume ca bunuri
mobile i imobile, debite i credite, precum i toate afacerile mari i mici, n ordinea n care au avut
loc".
n acest fel, Luca Paciolo a formulat o judecat considerat ca fiind principiul fundamental al
contabilitii:

partida dubl este definit prin prisma ecuaiei de schimb dintre avere i capital:
Avere = Capital

fiecare tranzacie intervenit n masa averii, implicit a capitalului, este reprezentat ca un

raport :
ntre primire i cedare;
ntre debitor i creditor.
Tehnica partidei duble se rspndete apoi n secolele XVI-XVIII, ndeosebi n Europa Occidental,
unde se contureaz o literatur contabil.
ncepnd cu primele dou decenii ale secolului XX, contabilitatea de ntreprindere devine o practic
social normalizat, care are la baz principii i norme dup care i desfoar activitatea.

Reglementarile actuale ale activitatii contabile in ara noastr

Dup anul 1990, cadrul legal de desfaurare al obiectului contabilitii este stabilit de Legea
contabilitii nr. 82/1992, modificat i republicat.
Prin acest act normativ contabilitatea este definit ca fiind:
instrument principal de cunoatere, gestiune i control al patrimoniului i al rezultatelor
obinute
persoanele juridice i persoanele fizice care au calitatea de comerciant au obligaia s organizeze
i s conduc contabilitate proprie..
Contabilitatea se ine n limba romn i n moneda naional.
1.2. Obiectul de studiu al contabilitii
Obiectul de studiu al contabilitii este patrimoniul .
Patrimoniul se exprim sub forma unei egaliti, care st la baza ntregii contabiliti, denumit ecuaia
patrimonial:
Bunuri economice = Drepturi i obligaii
1

Patrimoniul este constituit din:

totalitatea drepturilor i obligaiilor de natur economic, exprimate n bani;

totalitatea bunurilor la care se refer acestea;

Patrimoniul are natura duala:

Natura economic:
face/nu face obiectul unei activitati comerciale;
reprezinta bunuri cu valoare economic, ca obiect de drepturi i obligaii exprimabile n
bani i formnd substana material a patrimoniului (cldiri, instalaii, maini etc);

Natura juridic:
reprezinta drepturile i obligaiile cu valoare economic, exprimate n bani i care
demonstreaza relaiile juridice generate de raporturile de proprietate n cadrul crora se procur
i se gestioneaz bunurile.
Patrimoniul are dou laturi interdependente:

subiectul:

reprezentat de o persoan juridic sau fizic;

care are n posesie i gestiune: bunuri materiale;drepturi i obligaii aferente bunurilor;

dreptul de decizie asupra acestora;

obiectul: bunurile de orice fel, valori materiale i bneti, aflate n posesia subiectului;

Persoana fizica:
persoana, considerata in mod individual ca membru al societatii, avand calitatea de subiect de

drept:
calitatea de subiect de drept este recunoscuta si garantata tuturor persoanelor fizice, fara
nici o discriminare pe motiv de rasa, nationalitate, sex, religie sau grad de cultura;

reprezinta aptitudinea unei persoane de a fi subiect de drepturi si obligatii;

reprezinta aptitudinea unei persoane de a-si exercita aceste drepturi si obligatii;

persoanele fizice sunt membri ai societatii, care apar in raporturile juridice ca entitati
proprii si distincte, indiferent ca au calitatea de cetateni sau straini;
Persoana fizica are, in conditiile legii:

capacitate juridica;

capacitate civila.
Capacitate juridica

aptitudinea persoanei fizice (persoanei juridice) de a participa, in nume propriu sau pentru alta
persoana, ca titular de drepturi si obligatii, la raporturile juridice:

aceasta aptitudine este reglementata diferit in cadrul diferitelor ramuri ale sistemului de drept:

in dreptul civil:
se recunoaste aptitudinea generala a persoanei de a avea drepturi si obligatii;
se face abstractie de imprejurarea ca aceasta are sau nu aptitudinea de a le exercita ea
insasi, savarsind acte juridice;

in celelalte ramuri de drept:

aptitudinea de a avea drepturi si obligatii se asociaza intr-o unitate inseparabila cu
capacitatea exercitarii lor de catre titular.
Capacitate civila
Reprezinta detinerea simultana a capacitatii de exercitiu si a capacitatii de folosinta.
capacitate de exercitiu:

are discernamant: aptitudinea persoanei de a exercita si de a-si asuma obligatii, savarsind

acte juridice, prezumandu-se ca are discernamant;

nu are discernamant: este lipsita de capacitatea de exercitiu, prezumandu-se ca nu are

discernamant : alienatii sau debilii mintali; persoanele puse sub interdictie legala sau judiciara;
minorii sub 14 ani; minorii peste 14 ani au o capacitate de exercitiu restransa.

capacitate de folosinta:

capacitatea de folosinta apartine tuturor persoanelor fizice, chiar daca nu au o vointa

constienta sau suficient dezvoltata:
un copil nou-nascut poate fi titular al dreptului de proprietate asupra unei case;

reprezinta aptitudinea de a avea drepturi si obligatii in cadrul unor raporturi juridice.

Persoana juridica:

este entitatea constituita din persoane fizice,

care are calitate de subiect distinct de drept,

se bucura de o organizare de sine statatoare;

detine un patrimoniu propriu,

indreptat spre realizarea unui anumit scop.

Persoana juridica se poate manifesta ca: institutie;asociatie;organizatie;societate comerciala etc.
Institutie
organizatie de stat sau organ de control,
care desfasoara activitati in domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice,
desfasoara activitati prin care nu contribuie direct la productie sau la circulatia produsului social;
institutie publica:

persoana juridica infiintata prin acte de dispozitie ale autoritatilor publice, centrale sau locale,

in scopul realizarii unor activitati fara caracter comercial sau pentru indeplinirea unui serviciu
public nepatrimonial (Constitutia Romaniei, art.135);

cele mai multe instituti publice sunt finantate, in totul sau in parte, de la bugetul de stat sau
bugetele locale: primarii, scoli, universitati, spitale, institute de cercetare etc.
Asociatie

grupare de persoane fizice sau juridice,

organizata pe baza unui statut,

in vederea realizarii unui scop comun (stiintific, cultural, artistic, sportiv etc.);

asociatia este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei
intelegeri, pun in comun si fara drept de restituire, contributia materiala, cunostintele sau aportul lor in
munca, pentru realizarea unor activitati in interes general, comunitar sau, dupa caz, in interesul lor
personal,
nepatrimonial
(OUG.
26/2000
cu
privire
la
asociatii
si
fundatii).
Organizatie

grup de persoane, cu conceptii sau preocupari comune,

care are un regulament sau un statut propriu,

care s-au constituit in vederea desfasurarii unei activitati organizate;

organizatiile pot fi structuri oficiale sau neoficializate juridic (cercuri, grupuri etc.).
Societate comerciala (Legea 31/1990 privind societatile comerciale, actualizata)
societate sau persoana juridica, constituita printr-un contract intre mai multe persoane fizice
si/sau juridice, care convin sa puna in comun diferite valori, bunuri sau activitati in scop lucrativ;
sunt definite mai multe tipuri de societate comerciala:
societate comerciala de persoane:
societate comerciala in nume colectiv (SNC);
societate comerciala in comandita simpla (SCS);
societate comerciala de capitaluri:
societate comerciala in comandita pe actiuni (SCA);

societate comerciala pe actiuni (SA);

societate comerciala de persoane si de capital: societate comerciala cu raspundere limitata (SRL).

1.3.Trsturile obiectului contabilitii

Cele mai importante trasaturi sunt:

observarea patrimoniului:
determinarea valorii economice a patrimoniului;
reflectarea modificrilor patrimoniului;
observarea din punct de vedere financiar a ntreprinderii;

gestionarea patrimoniului:
- evidena operaiunilor produse ntr-un perimetru dat;
- calculul eforturilor i determinarea rezultatelor;
- analiz faptelor particulare i generalizarea n concepte;
- controlul ntegritii patrimoniului .
Abordri ale contabilitii:
Contabilitatea o art:

reprezinta priceperea si miestria de a lucra cu datele exprimate valoric .

Contabilitatea limbaj normalizat :

contabilitatea este considerat limbajul universal al afacerilor, de aceea statutul de limbaj

normalizat al contabilitii este unanim acceptat;

limbajul contabil este utilizat pentru interpretarea fenomenelor economice, pe baza simbolurilor
care constituie vocabularul contabil:
debit, credit, active, pasive, datorii, capitaluri, cheltuieli, venituri, profit etc.
Contabilitatea tehnic de culegere, prelucrare, transmitere a informaiei contabile :

o tehnic de reflectare a activitatii si patrimoniului intreprinderii;

o tehnica de modelare a activitatii si patrimoniului ntreprinderii;

Activitati desfasurate de contabilitate:

nregistrarea evenimentelor i tranzaciilor ntreprinderii;
colectarea, prelucrarea i clasificarea informaiilor;
elaborarea, publicarea i comunicarea documentelor de sintez (situaii financiare) etc;
Contabilitatea disciplin informaional :

Este destinat s informeze partenerii (externi i interni) asupra funcionrii intreprinderii:

studiaz efectele tranzaciilor economice i ale altor evenimente asupra:

situaiei economice i financiare;

performanelor activitatii desfasurate.

informeaza prin intermediul situaiilor financiare;
prin limbajul specific si sistemul propriu de concepte i proceduri, contabilitatea este singura
disciplin care poate furniza informaii financiare despre o organizaie, baza pentru evaluarea
organizaiei de ctre orice utilizatori.
Contabilitatea - tiin :

statutul de tiin al contabilitii este conferit, ca sistem de referin, de: postulatele;principiile;

regulile contabile.
Sfera de aciune a obiectului contabilitii. Economia rii noastre se poate structura, din punct de
vedere al entitilor patrimoniale, ca fiind format din:
ageni economici: regii autonome, societi comerciale;
instituii publice, finanate din fonduri publice sau proprii;
uniti cooperatiste, asociaii cu scop nelucrativ, alte persoane juridice;
persoane fizice care au calitatea de comerciant.

n cadrul entitilor patrimoniale, contabilitatea, ca instrument principal de cunoatere, gestiune

i control al patrimoniului i al rezultatelor obinute, trebuie s asigure:

nregistrarea cronologic i sistematic a operaiunilor;

controlul operaiunilor patrimoniale efectuate;

furnizarea informaiilor necesare stabilirii patrimoniului naional, excuiei bugetului

public naional.
Sfera de activitate a obiectului contabilitii se lrgete pe msura creterii complexitii unitilor.
Ea depete perimetrul acestora i se extinde la nivel macro-economic, sub forma contabilitii
naionale:

cu ajutorul sau se reprezint ansamblul operaiunilor ce constituie activitatea economic

naional;

se definete produsul intern brut (PIB);

se defineste mrimea avuiei naionale;

se definesc relaiile financiare i fluxurile monetare.

Contabilitatea naional reprezint un sistem sintetic de analiz structural i global a ansamblului
economiei rii.
Concluzie:Obiectul contabilitii reprezinta:

reflectarea n expresie bneasc a patrimoniului,

aflat n gestiunea persoanelor fizice sau juridice,

care au calitatea de agent economic (desfasoara activitate comerciala: productie, servicii etc).

1.4. Direcii actuale de dezvoltare ale contabilitii: europenizarea; internaionalizarea .

I.
Europenizarea contabilitii
Const n asimilarea n teoria i practica contabil romneasc a directivelor contabile europene:

Directiva a IV-a / 25 iulie 1978, privind:

coordonarea dispoziiilor naionale cu privire la structura i coninutul conturilor anuale i
raportului de gestiune;
modurile de evaluare i publicarea acestor documente, n special pentru societile cu
responsabilitate limitat i societile pe aciuni (78/660/CEE);

Directiva a VII-a / iunie 1983, privind armonizarea ntocmirii conturilor consolidate

(83/349/CEE).

Directiva a VIII-a / 10 aprilie 1984, privind calificarea profesional a experilor contabili

(84/253/CEE);
La data de 13 iunie 2000 - Comisia Europeana a publicat comunicarea intitulata: "Strategia de raportare
financiara a Uniunii Europene: calea de urmat; a propus ca in 2005 toate societatile comunitare
cotate la bursa: sa-si elaboreze situatiile financiare consolidate; in conformitate cu un set unic de
standarde de contabilitate, anume standardele internationale de contabilitate (IAS).
II.
Internaionalizarea contabilitii

Const n armonizarea sistemului contabil romnesc cu elementele referenialului contabil

internaional ale Consiliului Comisiei Internaionale a Standardelor Contabile - IASC.
IASC - International Accounting Standards Council, infiinat n 1973 la Londra; are ca obiectiv:
elaborarea i publicarea, n interesul publicului, de Standarde Contabile Internaionale;
acestea vor trebui s fie respectate cu ocazia prezentrii situaiilor financiare;
va trebui s asigure acceptarea i aplicarea acestor norme la nivel mondial.

Standardele internationale de contabilitate (IAS) sunt elaborate de Comitetul pentru standarde

internationale de contabilitate (IASC), care isi propune sa elaboreze un set unic de standarde de
contabilitate la nivel mondial.

In urma restructurarii IASC, una dintre primele decizii ale noului consiliu a fost, la 1 aprilie
2001, redenumirea IASC drept Consiliul pentru standarde internationale de contabilitate (IASB) si, in

ceea ce priveste standardele internationale de contabilitate, redenumirea IAS drept Standardele

internationale de raportare financiara (IFRS).

Daca este posibil si cu conditia asigurarii unui nivel ridicat de transparenta si de comparabilitate
a raportarii financiare la nivel comunitar, utilizarea acestor standarde ar trebui sa devina obligatorie
pentru toate societatile comunitare cotate la bursa, intr-un viitor apropiat.