Laringele -continuare

Laringele este un organ cu dubla functie : respiratorie si fonatorie.

Laringele are forma de trunchi de piramida triunghiular cu baza
in sus. Baza comunica cu faringele printr-un orificiu, delimitate
anterior de epiglota si posterior de cartilajele aritenoide. Varful
laringelui se continua in jos cu traheea.
Laringele este format din cartilaje legate intre ele prin
ligamente si articulatii. Pe cartilaje se prind muschii laringelui.
Pe peretii laterali ai laringelui se afla doua perechi de pliuri cu
directie antero-posterioara : doua superioare-vestibulare( corzile
vocale false care nu produc sunete prin vibrarea lor) si doua
inferioare,corzile vocale adevarate(care prin vibrarea lor se produc
sunete), care delimiteaza orificiul glotic.
Laringele este organul vorbirii, datorita corzilor vocale.
Producerea sunetelor este determinata de apropierea corzilor vocale,
care astfel ingreuneaza glota. Cu cat corzile vocale sunt mai apropiate
una fata de cealalta sunetele emise sunt mai inalte.
Sunetele sunt produse prin vibratia corzilor vocale la iesitrea
aerului dinplamani. Ele vor fi intarite atat de cavitatile toracica,
nazale, bucala, cat si de sinusurile paranazale, care au rol de cutie de
rezonanta. La producerea sunetelor articulate mai participa limba,
buzele, dintii si valul palatin. Din combinarea sunetelor articulate
rezulta vorbirea.
Cavitatea laringiana este captusita de mucoasa laringiana care
reprezinta o prelungire a mucoasei faringiene. Printer celulele
epiteliului se gasesc glande mucoseroase care lipsesc de la nivelul
repliului corzilor vocale inferioare. Acestea au rolul ca prin secretia
lor sa mentina umiditatea mucoasei.

Aparatul respirator-continuare
Laringele
Cavitatea laringiana este captusita de o mucoasa care reprezinta o
prelungire a mucoasei faringiene. Printre celulele epiteliului se gasesc si
glande mucoseroase, care lipsesc de la nivelul repliului corzilor vocale
inferioare. Acestea au rolul ca prin secretia lor sa mentina umiditatea
mucoasei.
Corzile vocale inferioare si cartilajele aritenoide delimiteaza intre ele
un spatiu denumit glota.
Cavitatea laringiana este impartita in trei etaje:
-etajul supraglotic
-etajul glotic( este spatiul cuprins intre corzile vocale superioare si
cele inferioarea)
-etajul subglotic/infraglotic.
Traheea
Traheea incepe de la nivelul vertebrei C6 si se termina in cavitatea
toracica, la nivelul vertebrelor T4 si T5. Este asezata in fata esofagului si
inapoia marilor vase sanguine( vena cava superioara, artera pulmonara,
artera carotida stanga).
Traheea este formata din aprox. 18-20 de semiinele cartilaginoase( in
forma de potcoava) primul fiind legat de cartilajul cricoid printr-un ligament.
Partea dorsala a semiinelelor fiind inlocuita printr-un muschi neted .
Traheea este captusita de o membrane mucoasa, care este continuarea
mucoasei din laringe. Ea este formata dintr-un epiteliu vibratil, in grosimea
caruia se gasesc numeroase glande acinoase mucoseroase, care produc o
secretie necesara umectarii mucoasei si a aerului inspirit. Cilii vibratili
imping spre faringe surplusul de secretie si particulele de praf .
Semiinelele sunt legate intre ele printr-un tesut conjunctiv elastic si
ligamente interinelare.
La nivelul vertebrei T4, traheea se imparte in cele 2 bronhii
principale-dreapta si stanga. Fiecare bronhie principala patrunde in plaman
prin hil, unde se ramifica intapulmonar formand arboreal bronsic. Bronhiile
principale au structura asemanatoare traheei( bronhiile principale fiind
formate din inele cartilaginoase incomplete posterior.
2

Bronhia dreapta fiind mai scurta decat cea dreapata. Cea stanga avand o
lungime de aprox. 4-5 cm si fiind alcatuita din 7-12 semiinele, iar cea
dreapta avand o lungime de 2-3 cm. si fiind alcatuita din aprox. 4-7
semiinele cartilaginoase .
Plamanii
Sunt situati in cavitatea toracica, avand o capacitate totala de 5800 cm
cubi de aer, cu variatii individuale. Plamanii sunt principalele organe ale
respiratiei. Plamanii sunt elastici, buretosi, acoperiti de doua foite pleurale
intre care se afla un lichid pleural.
Fata externa a plamanilor este convexa si vine in raport cu coastele.
Pe aceasta fata se gasesc santuri adanci, numite scizuri, care impart plamanii
in lobi.
Plamanul drept prezinta 2 scizuri, care il impart in 3 lobi. Plamanul
stang are o singura scizura, care il imparte in 2 lobi.
Fata interna este plana si vine in raport cu organele din mediastin. Pe
aceasta fata se afla hilul pulmonar, pe unde intra si ies din plamani vasele de
sange, vasele limfatice, bronhia principala si nervii.
Baza plamanilor este concava si vine in raport cu diafragma. Varful
plamanului depaseste in sus prima coasta si vine in raport cu organele de la
baza gatului.
Plamanul drept este mai mare si are o greutate de aprox. 700g. Deci
in general cei doi plamani au cca. 1300 g.
Plamanul stang este mai lung si mai ingust decat cel drept datorita
pozitiei inimii si ptr. ca cupola diafragmatica este mai joasa decat in partea
dreapta.
Culoarea plamanului este roz- rosiatica, la copil, iar la adult este albastruie si
cu zone negre( din cauza sedimentelor de praf si carbine). Este moale
rezistand cand este strans.
Din punct de vedere structural plamanul este caracterizat prin
existenta cailor aeriene extrapulmonare( arboreal bronsic), a unui
parenchim pulmonari, a unei retele sanguine-limfatice si a unei retele
nervoase.
Parenchimul pulmonar:
Intre lobulii pulmonar, ca si intre acinii pulmonari se gaseste
parenchimul pulmonari, care este format din cellule conjunctive, fibre

conjunctive si din numeroase fibre elastice( care dau plamanului

elasticitate).
Arboreal bronsic:
Bronhia principala, patruzand prin plamani prin hil, se imparte in
bronhii lobare, iar acestea, la randul lor se impart in bronhii segmentare,
care asigura aeratia segmentelor( de ex. Plamanul drept are 10
segmente).Bronhiile segmentare se divid in bronhiole lobulare. Bronhiolele
lobulare, la randul lor, se ramifica in bronchiole terminale, care se continua
cu bronhiolele respiratorii, de la care pleaca ductele alveolare, terminate
prin saculeti alveolari, Peretii saculetilor alveolari sunt compartimentati in
alveolele pulmonare.
Bronhiolele respiratorii, impreuna cu formatiunile derivate din eleducte alveolare, saculeti alveolari si alveole pulmonare-formeaza acinii
pulmonari.
Acinii pulmonari reprezinta unitatile morfo-functionale ale
plamanilor.
Alveolele pulmonare sunt saci aerieni microscopici delimitati de o
membrane formata dintr-un epiteliu unistratificat. Fiecare alveola fiind
inconjurata de o retea de capilare sanguine. Peretii capilarelor sunt formati
dintr-un epiteliu unistratificat, acesta fiind strans asociat de epiteliul alveolar.
Aceste doua membrane reprezinta bariera care va fi traversata de oxigen si
dioxidul de carbon la nivel pulmonar. Asadar schimburile de gaze se
realizeaza la nivelul alveolelor pulmonare.Aceasta bariera traversata de gaze
se numeste membrana alveolo-capilara sau membrana respiratorie.
Plamanul este impartit in :
-lobi
-segmente
-lobuli
-acini pulmonari
Mai multi acini pulmonari formeaza un lobul, mai multi lobule
formeaza un segment, mai multe segmente formeaza un lob si mai multi
lobi(doi sau trei) formeaza un plaman.
Lobii pulmonari sunt delimitati prin scizuri. Ei au independenta
structurala, functionala si patologica, adica fiecare lob respire singur sau se
poate imbolnavi singur.
Lobulul este o masa piramidala cu baza catre suprafata externa a
plamanului. Este alcatuit din ramificatii ale bronhiolelor si din vase de
sange, inconjurate de tesut conjunctiv. Lobulul pulmonar este format din
4

acini pulmonari. Un acin pulmonar este constituit dintr-o bronhiola

respiratorie, impreuna cu canalele alveolare care deriva din ea si cu alveolele
pulmonare respective.Lobulii pulmonari sunt in numar foarte mare si sunt
uniti printr-un tesut conjunctiv fibroelastic care reprezinta parenchimul
pulmonar. Un lobul este format din 30-50 de acini..
In concluzie, va fi o bronhie lobara ptr. fiecare lob, o bronhie
segmentara ptr. fiecare segment, o bronhiola terminala ptr. fiecare lobul si o
bronhiola respiratorie ptr. fiecare acin pulmonar.
Pleura
Pleura inveleste plamanul si este alcatuita din doua foite: foita
viscerala, care acopera plamanii patruzand si in scizuri si foita parietala, ce
captuseste peretii cutiei toracice. Intre cele doua foite se gaseste lichidul
pleural, care favorizeaza alunecarea acestora in timpul miscarilor
respiratorii.
Mediastinul
Mediastinul reprezinta spatiul dintre cei doi plamani, spatiul in care se
gasesc: inima, vasele si nervii care intra si ies din plaman, esofagul, traheea,
o glanda numita timus si ganglionii limfatici atasati vaselor limfatice care
iriga organele toracice.
Etapele respiratiei
Procesul respirator cuprinde mai multe etape: ventilatia pulmonara,
respiratia externa, respiratia interna si respiratia celulara.
Ventilatia pulmonara
-reprezinta schimburile de gaze dintre organism si mediul
ambient( incorporarea oxigenului si eliminarea dioxidului de carbon).
Procesul cuprinde doua etape: inspiratia si expiratia.
Inspiratia- este un process active prin care aerul patrunde in plamani.
In acest process, diafragma si muschii intercostali se contracta, astfel ca
volumul cutiei toracice se mareste. Pleura parietala fiind lipita de peretii
cutiei toracice si fiind solidarizata cu cea viscerala prin lichidul pleural, face
ca odata cu cutia toracica sa se mareasca si volumul plamanilor. In
consecinta in plamani se creeaza o presiune negative care aspira aerul
atmospheric, acesta patruzand in caile respiratorii.In inspiratie ,cand grilajul
costal se ridica, acesta proiecteaza inainte sternul, indepartandu-l de coloana
vertebrala, marindu-se si diametrul anter-o posterior a cutiei toracice. In
inspiratie mai intervin si muschii de la nivelul gatului. In inspiratie bolta

diafragmului coboara. Pentru ca aerul sa patrunda in plamani ,trebuie ca

presiunea aerului pulmonar sa fie mai mica decat presiunea atmosferica.
Expiratia- este un process pasiv determinat de relaxarea
muschilor intercostali si a diafragmei, care micsoreaza cutia toracica.
Plamanii fiind elastici, revin si ei la volumul initial, astfel ca presiunea
intrapulmonara creste. Aerul din plamani incarcat predominant cu dioxid de
carbon este eliminate in mediul extern. In expiratie ,cand grilajul costal
coboara, acesta proiecteaza inapoi sternul, apropiindu-l de coloana
vertebrala, micsorandu-se diametrul antero-posterior a cutiei toracice. In
inspiratie mai intervin si muschii drepti abdominali. Are loc ridicarea
diafragmului.
Respiratia externa( respiratia pulmonara)- este schimbul de
gaze dintre sangele din capilarele alveolare si aerul alveolar. Acest schimb
este favorizat de gradientul presional dintre cele doua medii. Oxigenul se
afla intr-o presiune mult mai mare in alveolele pulmonare( 100mm Hg) fata
de capilarele sanguine( 40mmHg). Datorita gradientului presional oxigenul
traverseaza membrane alveolo-capilara, trecand in capilarele sanguine.
Dioxidul de carbon fiind sub o presiune mai mare in capilarele
alveolare( 47mmHg) va traversa membrana in sens invers ajungand in
alveole, unde presiunea este mai mica( 40mmHg) si de aici in mediu, prin
expiratie.
Oxigenul ajuns in capilarele sanguine se combina in cea mai mare
parte cu hemoglobina din eritrocite si formeaza un compus labiloxihemoglobina. O mica parte din oxigen se dizolva in plasma.
Respiratia interna( respiratia tisulara)-este schimbul de
oxigen si dioxid de carbon dintre sangele din capilare si lichidul interstitial
care scalda celule. Mecanismul acestui schimb este difuzia determinata de
gradientul presional al gazelor. Ajuns la nivel cellular oxigenul dizolvat in
plasma difuzeaza primul in lichidul interstitial si apoi in cellule.
Oxihemoglobina se disociaza in oxigen si hemoglobina, oxigenul trecand in
cellule. Hemoglobina devine astefel disponibila pentru a se uni cu dioxidul
de carbon rezultat in urma arderilor celulare . Se formeaza astfel
carbohemoglobina, un compus labil care va disocia la nivel pulmonar. O
parte din dioxidul de carbon se dizolva in plasma, iar aproximativ 80% este
transportat sub forma de bicarbonati, in plasma si eritrocite.
Respiratia celulara- este similara la toate organismele aerobe. Este
un process biologic complex in cadrul caruia sunt degradate substantele

organice pana la dioxid de carbon si apa printr-o serie de reactii oxidative cu

eliberare de energie in interiorul celuilei.
Energia rezultata din degradarea substantelor organice este
eliberata treptat si acumulata intr-o molecula de ATP. Organismele
acumuleaza energia in ATP deoarece astfel s-ar risipi sub forma de caldura,
ceea ce duce la moartea subita a celulei.
ATP-ul odata sintetizat este transferat de la locul de
sinteza(mitocondrii) in alte compartimente ale celulei, unde energia este
utilizata. Energia din ATP este eliberata prin hidroliza acestuia.
Degradarea substantelor organice este un process care cuprinde
o serie de reactii de oxidare si reducere cuplate. Procesul respiratiei celulare
poate fi divizat in doua faze/etape:
-etapa citosolica, anaeroba
-etapa mitocondriala, aeroba
Etapa citosolica cunoscuta sub numele de glicoliza are loc in
hialoplasma si nu necesita prezenta oxigenului. In aceasta etapa glucoza, in
prezenta unor enzyme este rupta in doua molecule de acid piruvic si totodata
se pune in libertate energie care se inmagazineaza in doua molecule de ATP.
Etapa mitocondriala se produce in prezenta oxigenului, in
matrixul mitochondrial. Acidul piruvic patrunde in mitocondrie unde, in
urma mai multor reactii de oxido-reducere successive(ciclul Krebs), este
degradat enzymatic pana la CO2 si H2O. In membranele mitocondriale
exista molecule cu capacitate redox. Aceste molecule formeaza catene
respiratorii, care asigura transferul vectorial de electroni si protoni. Energia
electronilor este utilizata ptr. sinteza de ATP. In urma acestui process se
formeaza 34 molecule de ATP. In total, in urma degradarii respiratorii a unei
molecule de glucoza se formeaza 36 molecule ATP.

Volume si capacitati pulmonare.

0 metoda simpla pentru studiul ventilatiei pulmonare este inregistrarea
volumului aerului deplasat spre interiorul si, respectiv, exteriorul plamanilor,
procedeu numit spirometrie (datorita denumirii aparatului utilizat
spirometru). Exista patru volume pulmonare diferite care, adunate, reprezinta
7

volumul maxim pe care il poate atinge expansiunea pulmonara. Semnificatia

acestor volume este urmatoarea:
1. Volumul curent este volumul de aer inspirat siexpirat in timpul
respiratiei normale; in medie500ml.
2. Volumul inspirator de rezerva este un volum suplimentar de aer care
poate fi inspirat peste volumul curent 3 000 ml.
3. Volumul expirator de rezerva reprezinta cantitatea suplimentara de aer
care
poate
fi
expirata
in
urma unei expiratii fortate, dupa expirarea unui volumcurent - 1100 ml.
4. Volumul rezidual este volumul de aer care ramane in plamani si dupa o
expiratie fortata 1200 ml.
Capacitatile pulmonare sunt sume de doua sau mai multe volume
pulmonare:
1. Capacitatea vttala, egala cu suma dintre volumul inspirator de rezerva,
volumul curent si volumul expirator de rezerva, reprezinta volumul maxim de
aer pe care o persoana il poate scoate din plamani dupa o inspiratie maxima
(4 600 ml).
2. Capacitatea pulmonara totala egala cu capacitatea vitala plus volumul
rezidual, reprezinta volumul maxim pana la care pot fi expansionati plamanii
prin efort inspirator maxim (5 800 ml).

Vascularizatia plamanului
Este dubla: functionala si nutritiva. Vascularizatia functionala participa
la functia principala a plamanului : aceea de respiratie, adica de schimb
gazos intre organism si exterior. Vascularizatia nutritiva asigura substantele
nutritive si oxigenul necesare celulelor care intra in alcatuirea plamanului,
precum si eliminarea toxinelor.
Vascularizatia functionala a plamanului asigura schimburile gazoase
prin intermediul vaselor de sange care alcatuiesc mica circulatie : artera
pulmonara (cu ramificatiile ei) care transporta de la inima catre alveole
sange cu CO2 si vena pulmonara , care transporta de la alveole spre inima
sange cu O2.
Vascularizatia nutritiva face parte din marea circulatie si este asigurata
de arterele bronsice , care aduc sange oxigenat de la inima si venele bronsice,
care transporta sange venos (cu CO2) spre inima. Arterele bronsice sunt ramuri
din aorta , iar venele bronsice - ramuri ale venei cave superioare.
In inspiratie aerul atmosferic patrunde prin caile respiratorii pana la
nivelul alveolelor pulmonare , iar in expiratie o parte din aerul alveolar este
expulzat la exterior. Acest proces se numeste ventilatie pulmonara. Aerul
inspirat este bogat in oxigen, iar aerul expirat este bogat in bioxid de carbon.
Miscarile respiratorii se repeta ritmic , fara pauza , in tot cursul vietii.
8

Frecventa respiratorie (FR) in stare de repaus este de 18 respiratii/minut la

femeie si de 16 respiratii/minut la barbat.
REGLAREA RESPIRATIEI
La nivelul trunchiului cerebral se afla centrii respiratori, cu
proprietatea de automatism ( descarca impulsuri ritmice, spontane, pentru
fiecare respiratie). Prin vasele de sange care iriga bulbul rahidian, concentratiile
oxigenului, bioxidului de carbon si pH-ul din sange modifica frecventa
respiratorie. Astfel, concentratia crescuta a CO2 din sange ,concentratia scazuta
de O2 sau pH-ul scazut (acidoza metabolica) stimuleaza centrii inspiratori,
marind frecventa respiratorie. Tot asa, impulsurile aferente provocate de
cresterea presiunii arteriale determina inhibarea respiratiei (scade
frecventa), iar hipotensiunea exercita efecte inverse (creste frecventa
respiratorie). Stimulii tegumentari, declansati ,de exemplu, de un dus rece,
determina oprirea temporara a respiratiei, iar temperatura crescuta a mediului
inconjurator, ca si a mediului intern (de exemplu febra), intensifica ventilatia.
Sistemul nervos simpatic actioneaza in conditii de stress, efort fizic,
febra, emotii puternice, determinand cresterea frecventei respiratorii (polipnee)
si a volumului de aer inspirat (bronhodilatatie), iar sistemul nervos parasimpatic
regleaza respiratia in conditii de liniste, in timpul somnului, determinand o
scadere a frecventei respiratorii (bradipnee) si o scadere a a volumului de aer
inspirat (bronhoconstrictie). In conditiii normale de activitate, exista un
echilibru intre aceste doua componente ale sistemului nervos vegetativ
(normopnee).
Centrii respiratori pot fi modificati voluntar ( de la nivelul scoartei
cerebrale): reglarea voluntara a respiratiei (in inspirul/ expirul fortat, cantat,
fluierat). Putem produce voluntar polipneea (hiperpneea) sau apneea (oprirea
respiratiei). La majoritatea subiectilor apneea nu poate fi mentinuta pana la
starea de inconstienta.

10