Din ceas, dedus (Joc secund)

de Ion Barbu
"Din ceas, dedus, adancul acestei calme creste,
Intrata prin oglinda in mantuit azur,
Taind pe inecarea cirezilor agreste,
In grupurile apei, un joc secund, mai pur.
Nadir latent! Poetul ridica insumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Si cantec istoveste: ascuns, cum numai marea,
Meduzele cand plimba sub clopotele verzi,"

Poezia e inca o valoare relativa. E valul de aparente si incantare, falfaitor deasupra lucrurilor, cum
se definea din vechi. (Ion Barbu, Cuvant catre poeti)
Contemporan cu poezia lui Tudor Arghezi si Lucian Blaga, versul lui Ion Barbu se afla mai degraba
sub inraurirea poetilor moderni din literatura universala: Mallarm, Valry, Rimabaud, Baudelaire, dar este
sensibil si la cantecele de lume din opera lui Anton Pann.
Nu trebuie uitat ca poetul a fost dublat de un matematician si ca modul de a gandi in spiritul
abstract al matematicii s-a impus si in planul reprezentarilor poetice. Barbu insusi avansa ideea
interdependentei dintre poezie si matematica: Oricat ar parea de contradictorii acesti doi termeni la prima
vedere, exista undeva, in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos unde se intalneste cu poezia Pentru
mine, poezia este o prelungire a geometriei, asa ca, ramanand poet, n-am parasit niciodata taramul divin al
geometriei. Versul sau cuprinde in limbaj incifrat, ce presupune initiere, stari absolute ale intelectului,
patrunzandu-se astfel spre esenta, printr-o lume de simboluri.
Viziunea poetica si registrul artistic barbian difera de la o etapa a creatiei poetice la alta. In studiul
din 1935, dedicat lui Ion Barbu, Tudor Vianu vorbeste de trei maniere poetice: etapa parnasiana, etapa
baladic-orientala, faza ermetica.
Etapa parnasiana cuprinde poezii (Lava, Muntii, Copacul, Banchizele, Panteism,
Pytagora, Raul, Umanizare) publicate in Sburatorul lui Eugen Lovinescu, cel care stabileste
afinitati intre aceste poezii si parnasianism, remarcand vocabularul dur, nou, cu un ton grav. Aspiratia spre
cunoastere are, in aceasta prima perioada, un caracter cam abstract, de unde si, frecvent, raceala versurilor.
Recurgerea la elemente mitologice grecesti si preocuparea deosebita pentru expresie l-a facut pe Lovinescu
sa vorbeasca de un parnasianism al inceputurilor literare ale lui Ion Barbu. Impotrivindu-se exceselor
sentimentalismului, fanteziei si retorismului romantic, parnasienii cultiva o poezie impersonala, obiectiva,
un joc al formei si imaginii.
Etapa a doua, baladica si orientala, indica orientarea spiritului poetului spre concretul lumii. Aici
pot fi integrate poeme ca Dupa melci, Riga Crypto si lapona Enigel, Domnisoara Hus, Isarlak,
Nastratin Hogea la Isarlak. Aceasta etapa se caracterizeaza prin poeme cu caracter narativ, manifestanduse interes pentru viata. Acum se face saltul de la caracterul abtract al limbajului, la culoare si pitoresc, la
simplitate si umor, la descrierea naturii si a mediului. Se resimt ecouri din cantecul popular si din spatial
cultural balcanic.
Valentele cele mai profunde ale lirismului barbian se exprima in poezia din faza a treia, cea
ermetica: Din ceas, dedus (Joc secund), Timbru, Oul dogmatic, Uvedenrode. George
Calinescu remarca aceasta extraordinara incriptare a simbolurilor: Poetul s-a ridicat la un ermetism
veritabil, bizuit pe simboluri, intr-o lirica de mare tensiune. Poezia din aceasta perioada este o poezie a
esentelor, expresie desavarsita a lirismului filozofic absolut, caracterizata printr-un limbaj criptic, incifrat,
notatie abreviala, cuvinte rare, uneori inventate, frcventa elipsei predicatului, inversiuni topice. Sensul
imediat al cuvantului este neglijat, iar accentul cade pe comunicarea aluziva.

Din ceas, dedus face parte din volumul Joc secund (unicul volum, de altfel al lui Barbu,
continand trei cicluri: Joc secund, Uvedenrode, Isarlak), aparut in anul 1930, si este o autentica arta
poetica, in care sunt sintetizate principiile artei creatoare barbiene, precum si procedeele poetice.
Discursul liric propune o conceptie moderna despre poezie, dar si un limbaj ermetic, incifrat si o
sinteza poetica dificila.
Poezia Din ceas, dedus a fost considerata chiar de poet o poezie inedita. Titlul coincide cu
primul vers, Din ceas, dedus, sugerand abstragerea din cotidian si din lumea comuna, iesirea din
temporalitate, integrarea intr-o ordine cosmica, generatoare de noi dimensiuni, dintr-un spatiu ascuns, cu
alte forme de reprezentare a lumii. Textul poate fi considerat o arta poetica retrospectiva, prin care Ion
Barbu isi explica intreaga creatie poetica.
George Calinescu interpreta astfel versurile: Poezia (adancul acestei calme creste) este o iesire
(dedus) din contingent (din ceas) in pura gratuitate (mantuit azur), joc secund, ca inecarea cirezii in apa, o
sublimare a veitii prin retorsiune.
E vorba, de fapt, de o detasare de real, de transformarea poeziei intr-un joc, implicand gratuitate a
gestului si de cautare a esteticului pur. Poetul tinde spre atemporal, spre nelimitare in timp si spatiu; el cauta
in real (Din ceas) frumosul (adancul acestei calme creste), pe care, insa, il rasfrange, il oglindeste in
resorturile sale intime, transformandu-l in joc secund, mai pur, care depaseste limitele stricte ale ceasului
si trece, astfel, in mantuit azur.
Azurul, prin culoarea sa clara, puternica, este simbolul inaltimii, al transcendentului spre care aspira
constiinta poetului, realizanadu-se, astfel, o antiteza cu cirezile agreste, metafora a lumii materiale in
manifestarile si formele ei neslefuite, brute. Dar, prin oglindire, se edifica un spatiu in care eul poetic se
desprinde de materialitate, intrand intr-o lume rasturnata in oglinda, cu legi noi.
Strofa urmatoare pune in evidenta incremenirea atemporala, generatoare a unei noi materialitati,
secunde, muzicale. Jocul secund este, de fapt, jocul creator al imaginatiei. Acest al doilea univers e
sugerat de sintagma cu care se deschide a doua strofa: Nadir latent!. Ca punct pe bolta cereasca, diametral
opus zenitului (nadir = punct imaginar pe bolta cereasca, diametral opus zenitului si aflat la intersectia dintre
verticala locului, de unde priveste observatorul, cu bolta cereasca din emisfera opusa) , nadirul este asociat
latentelor, manifestarilor ascunse, dar posibile. Opera poetului constituie insumarea de harfe, reunirea lor
intr-un cantec unic, inconfundabil, in incercarea de atingere a absolutului. Rostul poetului este acela de a
epuiza, de a secatui cantecul de energiile sale, de latentele sale, de potentialitati, lucru evidentiat de
termenii istoveste si ascuns. Poetul transpune oglindirea din constiinta sa in melodia cuvintelor,
ascunzand in ele cantecul lui creatia - , asemenea marii care isi ascunde cantecul ei sub clopotele verzi ale
meduzelor. Jocul secund e o realitate posibila, pe care poetul incearca s-o desavarseasca.
Mesajul poeziei poate ramane, deci, "ascuns" intelegerii umane obisnuite. Comparatia cu imaginea
meduzelor in apa marii este sugestiva, intrucat transparenta meduzelor este iluzorie, ele schimband culoarea
marii prin "clopote verzi", pe care le formeaza la suprafata apei. Tot astfel orice creatie metamorfozeaza
realitatea.
Asadar, abstrasa din efemer, poezia e un joc secund, mai pur, o realitate sublimata. Negatia lumii
materiale se reduce la conceptia poeziei ca o creatie si a poetului ca demiurg.
Lirismul poeziei este sustinut si de elementele de prozodie, cele doua catrene avand masura
versurilor de 13-14 silabe, rima incrucisata, ritmul iambic.
Poezia "Din ceas dedus" este o arta poetica moderna prin limbajul incifrat si conceptia poetica.
Referindu-se la caracterul de arta poetica, G. Calinescu afirma ca: "Poetul nu traieste la zenit, simbolul
existentei in contingent, ci la nadir, adica din interior, in eul absolut, care nu e efectiv, ci numai latent.
Poezia e un cantec de harfe, rasfrante in apa sau numai lumina fosforescenta a meduzelor, care sunt vazute
numai pe intuneric, adica atunci cand ochii pentru lumea intinsa se inchid".