Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Publicata in 1762, in timpul curentului iluminist, a fost rapid cenzurata si totusi a stat
la temelia Rev Fr.
Concepte cheie: contract, stare naturala vs stare civila, interesul general vs al tuturor,
binele comun, suveran, lege
Tema centrala contractul social:
Starea naturala libertatea naturala - starea in care se regasesc indivizii inainte de
intemeierea statului. Nu exista haos. Denumita ca libertate naturala in care individul
actioneaza instinctual in lupta pentru propriul interes si are drept nelimitat asupra resurselor ce
ajung in posesia sa, resurse ce sunt efectul fortei sau a dreptului primului venit. Este limitata
de puterea individului.
Starea civila libertatea civila, starea dobandita in urma contractului, in care
individul capata libertate morala, autocontrol, actioneaza urmand interesul general, binele
comun, posesiile individului devin proprietati de drept. Individul nu trebuie sa actioneze in
detrimentul celorlalti insa aceasta ingradire duca la ratiune si autocontrol, ambele superioare
starii anterioare dictate de instinct.Este limitata de vointa generala.
Contractul social modul in care indivizii construiesc societatea si felul in care se
formeaza statul.
In starea naturala nu exista haos ca la Hobbes insa, din cauza faptului ca oamenii isi
urmeaza propriul scop apar conflictele intre ei, apar obstacole ce depasesc resursele (sunt
limitate) ce sunt la dispozitia individului pentru mentinerea starii naturale
De ce este nevoie de contract? - oamenii nu pot creea forte noi pentru a invinge
obstacolele, Rousseau vede ca unica solutie cumularea fortelor existente resursele si
libertatea naturala si punerea lor in scopul unui bine comun.. El nu considera ca starea
naturala poate fi mentinuta pentru totdeauna si duce invariabil la distrugerea indivizilor.
Intre cine se face? Are loc intre indivizi.
Rousseau spune ca fundamentul societatii este modul in care indivizii devin popor si
ca asta se intampla inainte ca poporul sa se daruiasca suveranului. Fara o conventie
anterioara nu exista obligatia minoritatii de a se supune deciziei majoritatii.
Cum pot indivizii sa isi incredinteze fortele fara a dauna propriilor interese?
Se naste ideea contractului social: Forma de asociere intre indivizi care:
El cedeaza o parte din resurse si libertati, numai atat cat sunt necesar, necesarul fiind
stabilit de catre suveran.
Isi ofera serviciile statului in masura si in momentul in care acesta are nevoie de ele.
Obligatiile si avantajele sunt egale pentru toti astfel niciunul nu are interesul de a-l
incomoda pe celalalt. Instrainarea drepturilor fiind facuta fara rezerve uniunea este
perfecta
Fiecare incheie in fapt un contract cu el insusi, desi pare absurd este o diferenta intre a
avea o obligatie fata de sine sau una fata de un intreg din care faci parte.
Clauzele trebuie sa ramana neschimbate altfel contractul devine ineficient
In schimb suveranul nu are garantia implicita ca indivizii, desi este in joc binele lor
comun, isi vor indeplini partea lor de contract in lipsa unor mijloace care sa asigure acest
lucru.
Ex: un individ poate avea un interes personal opus celui comun, si vazand statul ca pe
ceva informal sa vrea sa se bucure de avantaje fara a-si indeplini obligatiile si astfel ducand la
distrugerea sistemului. Intervine aici cheia mecanismului politic si ceea ce ii da legitimitate un
astfel de subiect trebuie fortat de catre ceilalti sa indeplineasca vointa generala va fi fortat
sa fie liber-libertatea civila (locke)
Cum se decide care este interesul general?
S-a prezentat ideea ca interesul general este intotdeauna cel mai bun si este cel care
avantajeaza poporul. INSA poporul poate gresi, poporul nu distinge intotdeauna ce este mai
bine pentru el si poate fi inselat.
Distinctie interes general si interesul tuturor ( suma dorintelor individuale ce fiind
atat de diferite se neutralizeaza reciproc, ajungandu-se la o idee comuna si acela este interesul
general)
Daca in cazul votului, optiunea fiecaruia este secreta interesele individuale se anuleaza
reciproc, fiecare luandu-si propria decizie fara a fi influentat din exterior.
Daca in schimb apar factiuni, se creeaza un interes comun la nivelul respectivei
factiuni si astfel un interes individual la nivel de Stat. In cazul asta numarul de voturi nu este
egal cu numarul cetatenilor ci cu numarul grupurilor, diferentele nu se mai anuleaza reciproc.
Situatia este cu atat mai grava in cazul in care grupul este mare, interesul final fiind al
grupului respectiv in timp ce grupurile mai mici nu sunt reprezentate.
Este esential sa nu existe factiuni sau daca ele nu pot fi evitate ar trebui sa fie cat mai
multe si relativ egale. Scopul final fiind ca indivizii sa ia propria decizie fara a fi influetati.
Cine conduce?
Suveranitatea reprezinta exercitarea binelui comun
Scopul contractului este sa realizeze binele comun dar nu in detrimentul libertatii Nu
poate fi vorba de a avea un monarh cu putere absoluta Singura solutie este ca poporul sa fi
puterea suverana, astfel indivizii sunt cetateni cand iau parte la exercitarea puterii suverane si
subiecti cand se supun legilor statului
R spune ca simpla existenta a unui monarh duce la prabusirea contractului. Daca
indivizii urmeaza orbeste alegerile unui singur individ inceteaza sa mai fie un popor un tot
unitar un corp politic, inceteaza contractul social, interesul comun nu poate urmat daca
poporul ca intreg nu are voce politica si nu isi exprima optiunea.
Nu exclude existenta unui monarh insa nu ar putea fi unul cu putere absoluta.
Monarhul poate lua decizii in interesul statului cata vreme Suveranul=poporul, fiind liber sa
se opuna unei decizii nu o face, tacerea este luata ca si consimtire, de unde importanta
exprimarii active a poporului in viata politica
Suveranitatea este indivizibila
Interesul poate fi unul general sau nu, este exprimat prin vot, nu este necesara
unanimitatea insa toate voturile trebuie luate in consideratie
Exista doua tipuri de interese cel al poporului ca intreg, act de suveranitate si
reprezinta legea; si cel al unei parti din intreg, ce in cel mai bun caz ia forma unui decret,
reglementand situatii individuale. Legea exista pentru a garanta respectarea contractului.
Rousseau acuza teoreticienii de lipsa de distinctie intre cei doi termeni, ei impartind
suveranitatea in forta si lege, in putere executiva si legislativa. Ex: declararea razboiului NU
este lege ci doar o aplicare a ei. Facand aceasta eroare multi ajung sa creada ca suveranitatea
este divizibila si astfel acorda monarhului o mare parte din drepturile poporului-adevaratul
suveran
Contractul reprezinta: