Balbaiala (logonevroza)

,, Tulburare functionala a exprimarii verbale, care afecteaza ritmul acesteia ,in prezenta unui
interlocutor (Dictionar explicativ de logopedie- coordonatori Georgeta Burlea- Marin Burlea ) ,
balbaiala apartine patologiei comunicarii , avand manifestari diferite de la un individ la altul :
repetarea silabelor, blocaje , spasme respiratorii , sincinezii ale fetei sau gatului.
P.P.Neveanu in ,, Dictionar de psihologie (1978) considera ca ,balbaiala este o ,,tulburare a
vorbirii la copii, mai rara la adulti . Balbaiala rezulta din destructurarea sau defectuoasa
functionare a reglajului verbal si consta in dezordinea intermitenta a pronuntiei , repetarii
convulsive si blocaje a unor foneme,emisiuni precipitate, urmate de momente de dificultate in
articularea unor cuvinte.Unele sunete si cuvinte sunt pronuntate incorect .Balbaiala este solidara
cu crispari , grimase , palpitatii.
Urmarind un copil care prezinta aceasta afectiune , observam ca in afara de perturbarea fluentei
vorbirii, prezinta adesea si crisparea fetei, grimase, gesturi ale mainilor, transpiratia acestora,
ticuri, inrosire, jena .Pentru a fi ajutat , copilului trebuie sa i se puna diagnosticul cat mai corect.
Potrivit cercetarilor, 1% dintre copii sufera de balbism. Majoritatea sunt baieti, proportia fiind de
trei baieti la o fata si debuteaza de obicei intre 3-7 ani . Balbaiala nu trebuie confundata cu acea
repetare a silabelor care este specifica inceputului vorbirii si care se deosebeste de balbism prin
faptul ca uneori copilul repeta silabele, dar nu exista tensiunea si presiunea specifice balbaielii.
In general, balbaiala poate aparea la copii care au un fond de vulnerabilitate afectiv , la copii
introvertiti care au nevoie sa se simta inconjurati de afectiune. Balbaiala depinde de starea
afectiva a copilului in momentul vorbirii si de continutul discutiei tensionate cu parintii , sau la
scoala , cu o persoana straina.
Balbaiala se amplifica atunci cand copilului i se atrage atentia asupra deficientei de vorbire. Cu
cat este de varsta mai mare , constientizeaza situatia , iar jena il face sa se balbaie si mai tare.
Neputinta de a comunica ii afecteaza intreaga personalitate: se izoleaza, refuza sa vorbeasca, se
teme sa vorbeasca, iar atunci cand o face se exprima incomplet.
Balbaiala nu este permanenta .Cand copilul vorbeste intr-o situatie de calm, intr-un mediu
familiar, poate sa nu se balbaie, tulburarea se accentueaza atunci cand este pus intr-o situatie
neplacuta,stresanta, sau vorbeste cu o persoana straina, cand nu se simte in siguranta sau ii este
teama.
Atunci cursivitatea exprimarii este grav afectata, prin aparitia unor blocaje iterative sau a unor
spasme puternice, odata cu incercarea de rostire a primelor silabe din propozitii, sintagme sau
chiar in cadrul unor cuvinte.
Considerata o tulburare a controlului motor al vorbirii , in care inlantuirea succesiva a sunetelor
din cuvinte nu se mai poate realiza dupa modelul firesc si expresiv al unei limbi , in starea
actuala a cercetarilor cu privire la originea ei , balbaiala , fie ea fiziologica ,lingvistica sau
psihologica tinand de subiect sau de mediul sau a starnit multe controverse. .
Astfel , accentul pus pe factorii psihosociali si interactiunile dintre copil si familia sa pentru
prevenirea balbaielii si interventia precoce se justifica doar daca relatiile dintre diverse variabile

retinute, dezvoltarea tulburarii si ceea ce o mentine sunt examinate pentru un copil in particular
si nu in termeni de explicatii necesare si suficiente predeterminate care ar trebui cautate in
familie.
Primele cercetari au cautat sa puna in evidenta trasaturi generale ale familiei: extraversiunea,
hiperprotectia,trasaturi nevrotice, etc. ( Glauber 1958).
Apoi accentul s-a pus pe efectele dinamice ale atitudinilor, emotiilor si comportamentelor in
familie.
Rezultatele recente nu au pus in evidenta nici o trasatura specifica nici la subiectul balbait, nici la
parinti, in comparatie cu alte familii care au un membru atins de o maladie sau de o
dezabilitate ,tulburarile psihologice in aceste familii nefiind mai frecvente decat la restul
populatiei.
Numeroase studii au ajuns la concluzia ca factorul genetic este o componenta recunoscuta care
intra in aparitia balbaielii.
-Studiile asupra familiilor au dovedit ca prezenta unei rude balbaite de gradul intai multiplica cu
doi sau trei riscul de a fi balbait.
Cel mai recent studiu, al lui Webster (1991) a stabilit pe o populatie de 169 de persoane atinse de
balbaiala ca in 66% din cazuri exista in familia lor o ruda balbaita. Celelalte familii aveau mai
mult tendinta sa vorbesca de un eveniment traumatizant specific ca fiind cauza balbaielii.
Conform unor studii, 53% din familiile care aveau un copil balbait aveau urmatoarele
comportamente :
- conversatia se desfasura intr-un ritm rapid;
- pauzele intre replici erau insuficiente, astfel incat copilul nu-si putea organiza gandurile;
-intreruperea copilului cand acesta se straduia sa vorbeasca;
- erau nerabdatori sa afle raspunsul copilului
Asemenea comportamente duc la un factor de autodepreciere ce descrie persoanele ca fiind cu o
prere extrem de proast despre sine, care se consider limitate, ca fiind o povar pentru sine i
pentru cei din jur; ateapt puin de la propria persoan, le este fric de respingere, se vd ca
victime i, deseori, le este mil de propria persoan. Manifest o stare cronic de anxietate, au
multe frmntri emoionale fr rezolvare, sunt incapabile de a primi complimente, i cer scuze
pentru ceea ce fac, greeli reale ori imaginare, pentru care se simt vinovate.