Sovietizarea Romniei

La 23 august 1944, n Romnia avea loc o lovitur de stat n urma creia

marealul Ion Antonescu i ceilali membri ai guvernului au fost arestai. Era o aciune
organizat de reprezentanii Palatului, n frunte cu regele Mihai, i reprezentani ai
partidelor politice cuprini n Blocul Naional Democrat.
Actul de la 23 august 1944 nsemna si intrarea Romniei n sfera de influen
sovietic, ca urmare a delimitrii de ctre Marile Puteri a sferelor lor de influen
(Conferina de la Ialta).
Odat instalai la putere, comunitii s-au lansat ntr-o campanie fr precedent
mpotriva opoziiei, urmrindu-se exterminarea fizic a tuturor adversarilor politici ai
regimului comunist. Arestrile pentru colaboraionism, condamnrile i deportarile n
U.R.S.S. au dus la terorizarea i anihilarea ntregii clase politice. A fost adoptat o
nou lege electoral, pe baza creia s-au organizat alegerile din 19 noiembrie 1946.
Partidele satelite comunitilor reunite n Blocul Partidelor Democratice au ctigat
alegerile prin fraud, rezultatul alegerilor fiind comunicat cu 0 ntrziere de 48 de ore.
Era un nou fals al guvernrii Petru Groza.
Urmtorul pas avea s fie lichidarea oricrei opoziii din partea unor partide sau
personaliti politice. n urma nscenrii de la Tmdu, guvernul a avut motiv s
dizolve P.N.. (30 iulie 1947), conductorii partidului n frunte cu Iuliu Maniu fiind
condamnai la ani grei de nchisoare. Disprea astfel unul dintre principalele partide
politice ataate democraiei.
Temndu-se c monarhia ar putea s devin un centru de opoziie n noua
societate, este fcut un ultim pas care s le asigure comunitilor dominaia asupra rii,
forndu-l pe regele Mihai s abdice i s prseasc ara (30 decembrie 1947).
Proclamarea Republicii Populare Romne reprezint un pas decisiv pe calea prelurii
puterii politice de ctre comuniti.
Adept al dirijismului economic, Partidul Comunist a luptat mpotriva
proprietii particulare n economie. Un pas important a fost realizat la 11 iunie 1948,
cnd au fost etatizate ntreprinderile industriale i miniere. Ulterior, controlul statului
se va extinde asupra cinematografelor i caselor de sntate, iar dup 1950 asupra
farmaciilor, ntreprinderilor chimice i a tuturor unitilor economice i socialculturale, precum i a unei mari pri din locuine (proprietate privat). Subordonarea
economic fa de U.R.S.S. s-a materializat n primii ani ai democraiei populare

prin existena sovromurilor, ntreprinderi mixte romno-sovietice, care ntre 1945-1956

funcionau exclusiv n profitul Uniunii Sovietice.
Dup 1949 ncepe procesul de colectivizare dup modelul sovietic, ranii fiind
obligai s renune la proprietile lor i s intre n gospodrii colective. Colectivizarea
va genera o rsturnare grav a structurilor tradiionale ale satului romnesc i a
sistemului su propriu de valori. Pentru a asigura un control riguros asupra economiei
naionale, statul comunist introduce planificarea dezvoltrii economice (planuri
cincinale).
Comunismul a antrenat grave modificri ale culturii naionale prin negarea
valorilor sale tradiionale. ncercnd s imite modelul sovietic, unii autori
(culturnici), au modificat istoria naional i au fetiizat n literatur i art chipul
muncitorului. Dup 1946 s-a introdus o cenzur strict, fiind interzii autori precum
Mihai Eminescu, N. Iorga, V. Alecsandri, Liviu Rebreanu, G. Cobuc, M.
Koglniceanu, V. Prvan sau D. Cantemir.
O intens campanie de rusificare a transformat cultura romn ntr-o anex a
culturii sovietice, fiind nfiinate edituri, instituii, biblioteci i muzee cu profil
romno-rus. Prin legea nvmntului (1948) se introducea modelul sovietic de notare
de la 1 la 5, limba rus, istoria U.R.S.S. i a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
deveneau materii obligatorii n coli. Apelativul tovare este impus prin lege.
Politica
externa a
Romaniei - ca
si
a
celorlalte
tari
de
"democratie populara' - se caracteriza printr-o deplina docilitate fata de Moscova. In
ziua de 4 februarie 1948 a fost semnat Tratatul de prietenie, colaborare si asistenta
mutuala cu Uniunea Sovietica; acesta prevedea angajamentul partilor de a lua in
comun masurile necesare pentru inlaturarea oricarei amenintari, de a participa la toate
actiunile internationale, avand drept scop asigurarea pacii si securitatii popoarelor;
in cazul in care una dintre cele doua Parti ar fi fost antrenata intr-un conflict armat
cu Germania sau cu oricare alt stat care, direct sau indirect, s-ar fi unit cu aceasta,
cealalta Parte i-ar fi dat ajutor armat si nu numai. Partile se obligau sa nu incheie
nici o alianta si sa nu ia parte la nici o coalitie si nici la alte actiuni sau
masuri indreptate impotriva celeilalte Parti si sa se consulte cu privire la
toate chestiunile internationale importante care atingeau interesele lor, sa
actioneze in spiritul prieteniei si colaborarii pentru a dezvolta si intari legaturile
economice si culturale intre ele pe baza principiilor respectului reciproc, al
independentei si suveranitatii nationale, al neamestecului in treburile interne ale
celuilalt stat. Acest tratat, semnat de Petru Groza si Molotov, era primul document
de acest fel incheiat de Uniunea Sovietica cu un fost inamic, fapt ce era prezentat de
conducatorii romani ca un mare succes. In realitate, formulele diplomatice nu

puteau ascunde realitatea ca Romania era ocupata de Uniunea Sovietica, iar

aplicarea principiilor"respectului reciproc, al independentei nationale, al neamestecului in treburile interne' era o fictiune.
In temeiul intelegerii dintre Petru Groza si Molotov, din 4 februarie 1948, a urmat
acordul de predare a Insulei Serpilor catre URSS, semnat la 23 mai de Eduard
Mezincescu (din partea Ministrului de Externe al Romaniei) si Nikolai Sutov (primulsecretar al alambasadei sovietice la Bucuresti). Astfel, Romania pierdea inca o parte
a teritoriului national.
Pe linia subordonarii tuturor statelor aflate in sfera sa de influenta, guvernul
sovietic le-a "sfatuit' sa incheie intre ele tratate de colaborare. In acest spirit,
Romania
a
semnat
tratate
cu
Bulgaria (16 ianuarie 1948) si Cehoslovacia (21 iulie1948). La Conferinta de la
Belgrad, din 30 iulie-18 august 1948, privind problemele navigatiei pe Dunare, s-a
creat o noua Comisie a Dunarii, cu sediul la Budapesta, din care au fost inlaturate
statele neriverane; in Comisie, rolul hotarator il avea Uniunea Sovietica.
In zilele de 20-29 iunie s-au desfasurat la Bucuresti lucrarile Biroului Informativ
al Partidelor Comuniste si Muncitoresti, la care a fost blamata conducerea Partidului
Comunist din Iugoslavia, in frunte cu losip Broz Tito (neinvitat la sedinta). Sovieticii iau cerut liderului comunist roman sa prezinte raportul de condamnare a lui Tito, iar
Gheorghiu-Dej s-a conformat. In decembrie 1947,Romania semnase un tratat de
prietenie cu Iugoslavia, dar, dupa hotararea Biroului Informativ, relatiile romanoiugoslave au cunoscut o puternica deteriorare.
In 1949 s-a creat Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.) - organizatie
internationala de colaborare economica intre statele socialiste. Membrii fondatori erau:
Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Romania, Ungaria, U.R.S.S. Ulterior au aderat:
Albania - 1949 (din 1962 nu a mai participat); R.D.G. - 1951; Mongolia 1962; Cuba - 1972 si Vietnam -1978.Constituit dupa modelul si dupa teoriile sovietice,
C.A.E.R. a avut drept scop satelizarea fata de Moscova a tarilor membre, atat pe plan
economic, cat si politic. Obiectivul acestui organism consta in armonizarea
planurilor economice si organizarea unor schimburi "avantajoase, privind produsele de
baza necesare economiilor nationale. Tarile subordonate U.R.S.S.-ului au fost plasate
intr-o totala dependenta fata de economia sovietica, cu asentimentul deplin al liderilor
comunisti locali (nationali).
Economia romaneasca a fost puternic afectata de existenta sovrom-urilor - societati
mixte romano-sovietice, create in 1945,prin care o buna parte din avutia nationala a fost
exploatata in favoarea U.R.S.S. Acestea au fost desfiintate in 1956.

In 1955 s-a creat Tratatul de la Varsovia, prin care armatele statelor socialiste erau
puse sub comanda Uniunii Sovietice.Tratatul de la Varsovia era o replica
a Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord (N.A.T.O.), constituit in 1949 sub
conducerea S.U.A.
La 25 septembrie 1954, Romania a adresat o cerere de a fi primita in ONU;
forurile de decizie ale organizatiei mondiale nu s-au grabit sa satisfaca acest demers,
intrucat totul depindea de atitudinea celor patru Mari Puteri: SUA, U.R.S.S.,Marea
Britanie si Franta. In cadrul Conferintei de la Geneva a ministrilor de externe,
desfasurata in zilele de 27 octombrie - 16 noiembrie 1955, s-a discutat si problema
primirii in ONU de noi state, intre care si Romania. Pe baza acordului convenit
in decembrie 1955, tara noastra, impreuna cu alte 16 state, a fost admisa in ONU. In
Consiliul de Securitate, Romania a avut noua voturi pentru si doua abtineri (S.U.A.
si Taiwan), in Adunarea Generala inregistrandu-se 52 de voturi pentru si sapte abtineri.