Njhdrbgf

Uifghsirtjgmiogkhjeosl
Fjuihgisruj6oiip[y;
Joigh98w6i7ye-[r]
Fkjirtuy0e5it=-ou][
Jseihgtiow567[5r
Pierre Bourdieu gsete totui c, la nivel general, accesul la televiziune are
drept contrapondere o teribil cenzur, o pierdere a autonomiei legat, printre
altele, de faptul c subiectul aflat n discuie este impus, c, la rndul lor, condiiile
de comunicare sunt i ele impuse i, mai cu seam, de faptul c limitarea temporal
impune discursului o sum de constrngeri care fac puin probabil posibilitatea de
a spune efectiv ceva1. Aceast cenzur, continu Bourdieu, e multipl i se
manifest la toate nivelurile organizrii sociale: politice, economice, culturale.
Aciunea exercitat de televiziune se dovedete, n cele din urm, a fi o form de
violen simbolic, realizat, paradoxal, cu acordul

1 Pierre Bourdieu Despre televiziune, Buc., Ed. Meridiane, 1998