Ce oglindea odat albastrul de lumin; Azi ploile o ud i lutu-i se frm, Iar vntul mpietrete lucirea ei senin. Nisipul ce nainte umplea cupola sticlei, Zpad se preface i curge printre gheuri; i sufletul nghea n mijlocul clepsidrei, Pvaz ce-ocrotete luminile de ceuri. Iar inima ne fuge pe calea de lumin, Lsndu-i lutul prad gheuului de iarn; Eu fur astzi nisipul i-n palma de hrtie i dau drumul s curg n slova cea mai lin. 1 ianuarie 2015