Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Adio, Corset!
Adio, Corset!
Eloise însă mai are o soră cu 2 ani mai mică decât ea, pe nume Alice –
care în comparație cu sora ei, este o ființă bună, generoasă, deșteaptă,
(cum sora ei nu prea); este cuminte și ascultătoare.
În acest PENSION trăiesc acum 3 fete, cu statut diferit: una marginalizată de parinții
alcoolici și divorțați, alta orfană și cealaltă abandonată – dar cu un oarecare venit lunar
alocat de stat cu titlu de alocație, pensie sau ajutor social.
Aceste fete sunt obligate să nu iasă din cuvântul madamei
dar conul Mircea nu prea are habar de ceea ce se întamplă in casa sa
deoarece acesta este plecat cu afaceri și vine acasă de câteva ori pe săptămână.
Madama le cam snopește pe aceste 3 fete.
Alice ține de fiecare data partea acestora.
În sinea lor, toate 4 doresc sa scape de această ”madame”, chiar dacă uneia îi este mama.
Singura soluție, cum s-a văzut și-n alte cazuri, este ca fiecare dintre ele, când le va veni
rândul, să se mărite cu alesul lor, și madame evident că va nu concepe!
Fetele, pe parcurs, vor gasi altă metodă de a scapa. Vom vedea care…
Eloise (crizată): Papa, Alice stă iaaar cu fetele alea… Spune-i să nuuu mai stea… Spuuune-i
papaaa...
Eloise (mâțâită): Pentru că sunt niște țăraaance care își bat joc de miiine, papaaa… Nu veeezi
papaaa? Și-mi strică imaaaginea…; (calma) eeeu papa, eu nu trebuie să fiu deranjată când îmi
încălzesc vooocea papaaa (face vocalize)… Eeeu trebuie să am condiiiții… și cooonfort…
Mircea: Pai… de ce nu ai?
Eloise: Papaaa, tu nu intelegi nimic... ăăă… uite-o și pe nenorocita aia mica… Las' ca-i vin eu de
hac!
Alice:Bună, Eloise!
Eloise fuge după Alice prin toată casa, făcând numai dezordine.... O prinde pe Alice și o
loveste, urlând și spunându-i că e o nenorocită.... Între timp tatal încearcă să le despartă
iar mama se amuză de ceea ce vede stând pe canapea...
Mircea, neștiind ce să mai facă, îi propune lui Eloise să cânte, sperând că obsesia acesteia
de-a ieși în evidență, poate fi mai mare decât hărțuirea surorii sale.
Mircea: Vino draga mea... Nu ai vrea mai bine să-i cânți tu tatii ceva frumos?
Eloise (bătând din palme): Ba daaa, papaaa... Papa, chiar vrei să-ți cânt?
Mircea: Amețitor...
Eloise: Pentru că am cântat atat de bine, ce îmi dai papaaa?
Mircea: Ce să-ți dau? Îți dau ce vrei tu ... Nu sunt eu suficient de bogat?
Eloise: Ba-da papaaa... Ești! Papa… Fii atent ce vreau eeeu (visătoare): papaaa, eu vreau un șirag
de mărgele foaaarte maaare… Și vreau să fie numai al meu!
Eloise: Faaaci tu cumva papaaa... doar ai bani… suficienți! Papa (amenintatoare): dacă nu-l am până
mâine – o bat pe Alice... Dacă mi-l dai până mâine... nu o mai bat pe Alice!
Mircea iese din casă; rămân Agnesi și Eloise singure în salon, povestind…
Agnesi: Foaaarte bine fata mea... Acum vino să le punem la punct pe fetele astea!
Eloise trage cu urechea la camera fetelor, și le aude pe acestea spunând că vor să scape
de madame și de casa asta – dar nu stiu cum…
Alice: Eu am o idee cum am putea scăpa... Doar că nu prea e cu putință, dar e singura cale.
Alice: Ca să scăpăm de aici, ar trebui ca fiecare dintre noi să se mărite, doar că… problema e…
că… eu, mai mult decât voi, voi fi obligată să fac par-ti-da care o va alege tata pentru mine. Și
cum el e stârnit mereu de cele două scorpii... vor spori și ele deznădejdea mea! Poate voi o să
scăpați mai ieftin: cu pretendenții voștri va negocia doar întreținerea voastră, nu și averea…
Nela vine de la piață, unde află despre Amelia. Intră în camera unde cele 4 fete își fac
planuri…
Nela se ține de piept pentru că, după atâta alergat – nu mai poate respira…
Nela: Am văzut o femeie... o femeie care zicea că se lupta pentru drepturile femeilor... și pentru
mine… o femeie venită de la Paris…
Nela: Din câte am înțeles, ar vrea ca femeile, mă rog… fetele, să nu fie obligate să se
căsătoreasca din interes, din interesul taților… Ar vrea să le elibereze de corset și-ar mai vrea
ca femeia să fie egală cu bărbatul în societate, adică… să poarte pantaloni! Și vrea… poimâine să
țină un discurs.
Alice: Feeetelor, asta este șansa noastră de scăpare! Femeia asta ne poate ajuta să scăpăm de
mama și de Eloise!
Lulu: Cuuum?
Alice: O să o convingem pe mama să ne ducă la biserică în ziua în care femeia aceea își va ține
discursul, apoi o vom ajuta pe aceasta să își îndeplinească scopul. Și așa, susținând aceste cauze
– care sunt și cauzele ale noastre, vom scăpa de mama și de sora mea…
Alice se apropie și mai mult. Eloise începe să o alerge din nou prin casă.
Eloise (bătându-se cu sora ei): Nu mă mai interesează, papa, dacă nu mi l-ai adus....
Mircea: Bravo, Eloise! Acum plec într-o călătorie. De afaceri, firește. Să fiți cuminți fetele mele.
Eloise: Varvaro!
Varvara: Dar...
Alice: Mama, noi vrem să te rugăm să mergem la biserică. Nu am fost de multă vreme.
Agnesi (puțin neîncrezătoare): Biiine fetelor, vom merge.
Tunde: Poftiți coniță ceaiul.
Eloise: Nela vine-odată cu ciucalata mea?
Tunde: Acum a plecat doar, coniță…
Alice: Mama, se poate să mergem poimâine?
Agnesi: Da, cred că da... Acum lăsați-mă să îmi beau ceaiul.
Alice: Îți mulțumim mama!
Eloise: Ți-am spus eu că astea vor să scape; pun ele ceva la cale... Să vezi ce le fac....
Eloise merge nervoasă în camera ei. Între timp vine Nela cu ciucalata.
Amelia (citind): V-am oprit azi, aici, pentru că vreau să vă fac câteva anunțuri importante în ceea
ce privește dezvoltarea, progresul societății voastre în general, și emanciparea femeii.
Vă rog puțină liniște dacă se poate!
Eu vin de la Paris… mă numesc Amelia… și sunt născută aici, la București.
Vreau să vă aduc la cunoștință – că de când m-am întors în această țară, care este și țara mea,
dacă-mi permiteți – am suferit un șoc enorm când am constatat decadența morală a societății,
inechitatea între oameni și discriminarea femeii, lipsa acesteia de perspectivă datorită privării
ei de opțiuni; am văzut, pe de altă parte, chinurile femeilor încorsetate, adică – cramponarea,
închistarea în mentalitatea mult prea tradițională și refuzul – prin urmare – și de a se dezrobi
căci, chiar dacă nu se recunoaște roabă (decât a lui Dumnezeu) se recunoaște înrobită de semeni
ori de bărbați – pe criterii de clasă socială, rang sau… virtutea masculină.
Eu sunt avocată și vreau să vă propun și să inițiez câteva schimbări în viața dumneavoastră, a
femeilor. În primul rând vreau să vă întreb câte dintre voi faceți migrenă din cauza corsetului?
În concluzie – corsetul nu e bun pentru sănătatea unei femei. Dacă e bun doar pentru efectul
creat în ținuta dumneavoastră vestimenară – evidențierea bustului și subțierea taliei – nu e o
cauză suficientă pentru a-l suporta.
Eu vă propun ca aceasta să fie prima schimbare pe care să v-o asumați.
Liniște vă rog.
Mai vreau să vă spun că nu e drept ca femeia să fie mai prejos în societate decât bărbatul.
De ce să nu mergeți si voi la vot? De ce să nu aveți și voi dreptul de a alege?
De ce să nu vă puteți căsători când și cu cine vreți, nu când și cu cine stabilesc parinții voștri?
Femeile începură să se rărească; în scurt timp au rămas doar cele de la pension. Ele au
înțeles de multă vreme deja, că pentru ele nu este cine negocia o partidă favorabilă de
căsătorie dar sigur va fi cine vinde și cumpăra destinul lor.
Dacă noi nu vom promova o schimbare, dacă nici altele nu au gândit să ia atitudine, această
societate va opera în continuare cu aceleași criterii: patriarhat, inechitate și discriminare.
Haideți să ne mobilizăm împreună!
Amelia era deja dezamăgită în sufletul ei, pentru că nu are auditoriu: cum spuneam – mai
erau de față doar fetele de la pension.
Eu voi face demersurile necesare, voi face și comunicate publice în presă dar aștept să dați curs
acestei provocări, să recunoașteți că vă doriți această schimbare și să vă solidarizați.
La revedere!
Finalul discursului a fost umbrit de starea de slăbiciune și leșin a doamnei Agnesi. Fetele
se panichează pentru starea de șoc a madamei, iar Eloise se crizează chiar – pentru asta.
Doamna începe să-și revină instantaneu însă – după ce reușește să instaleze panică în jurul
ei. Fetele se hotărăsc să o ducă acasă numaidecât.
LA PENSION:
Fetele, mai izolate, povesteau câtă dreptate avea Amelia în tot ceea ce a spus. și trag
concluzii…
Alice: Atunci așa să fie: chiar în această noapte vom merge la Amelia la hotel.
LA AMELIA:
Amelia: Ooo… voi… pare-se… sunteți încă minore, nu prea am ce face pentru voi deocamdată, doar
pentru mamele voastre eventual - dacă au curaj să înfrunte sistemul…
Natalie: Dar... sa stiți… ca noi… vrem sa ne ajutam singure - viitorul. Adică… să nu hotărască
PENSIONUL pentru noi – roabele cui să fim și-n ce fel!
Alice: Ele 3 sunt ignorate în pension de sora mea, Eloise și de madame Agnesi, mama mea. Eu sunt
fiica ei cea mica, dar… pentru că ne-am împrietenit, mă tratează și pe mine la fel.
Lulu: Iar noi suntem niște fete orfane, abandonate sau marginalizate de părinți, cu o alocație de
stat, înscrise la acest PENSION.
Alice: Noi vrem să vă susținem cauza. Ar fi și singura noastră cale de salvare. Vrem sa vă facem
campanie, publicitate, să milităm pentru drepturi egale și libertate femeilor. Ni se vor alătura
multe alte femei și fete!
Amelia: Biiine... Așa să fie... dacă credeți acest lucru, dar acum știu că am și o răspundere în plus:
vă am și pe voi, cu privațiunile voastre…
După rugăminți insistente, Amelia înțelege să le ajute pe fete, mărșăluind împreună prin
zonă, strigând: "VREM LIBERTATE!" ”VREM…”, ”VREM…”
Apoi cele 4 fete s-au dus la madam și la Eloise, spunându-le că vor alte condiții pentru că
societatea se va schimba.
Și Eloise începu să fugă din nou după Alice. Și a tooot fugit după ea ceva vreme…
Între timp, Mircea veni acasă.
Eloise: Atunci închide-le pe fete, pentru că mi-au făcut mult rău papaaa...
Mircea: Cum să le închid?
Eloise: Cum poți... dar dacă nu le închizi, eu plec de-acasă.
Pt. ca Agnesi să-și revină, Eloise îl convinge pe tatăl său să le pedepsească pe fete –
capturându-le pe cele 4, si ținându-le înfometate câteva zile.
Mircea: Nu, nu pleca fata mea, le închid acum... (către fete) hai, în cameră cu voi... (și le închise)
Alice: Papa... Eloise te-a mintit, pentru că nu voia… ca tu să știi… că ea și cu mama… sunt de vină
pentru toate astea.
Mircea:Nu-nțeleg; cum adică? Care ”toate astea”?!
Alice: Păi… a sosit în oraș o femeie care luptă pentru drepturile celorlalte femei; după ce i-am
auzit discursul, înaintea bisericii – când am fost cu mama, eu și fetele am căutat-o a doua zi,
pentru că fetele vor să scape de acest regim de PENSION; au nevoie de o atmosferă de familie
proprie, și de afecțiune…
Alice: Tu nu știi, pentru că esti mereu plecat cu treburi: mama nu le suportă; la fel si Eloise. Și
nici pe mine. Ne chinuim unele pe altele…
Mircea: Știi prea bine ce ai facut, durează cam de multă vreme – ca să nu știi ce-ai făcut, ce
faci…
Mircea: Să știi că m-am cam săturat de mofturile tale... false! Și de ifosele maicăti; de
îmbolnăviri instantanee…
Cu ajutorul lui Alice, tatăl observă minciuna celor două (Agnesi și Eloise) -
căci nu protestul a fost din senin ci boala nevestesi -
și le eliberează pe fete, închizându-le pe Eloise și Agnesi în locul celorlalte.
Eloise își recunoaște până la urmă fapta și este iertată de către cele 4.
Agnesi: Nimic... doar că… democrația aceasta-i cam scumpă pentru noi: menajul de-acum nu-i cine
să-l facă și întreținerea fetelor costă; PENSIONUL nu mai aduce același profit… ”Egalitatea”
celor 3 cu ale noastre 2 ne costa tot pe noi, la fel și emanciparea lor: au renunțat la a-și
confecționa singure garderoba și vor tot mai mult să semene cu ale noastre… - îți dai seama?!
Amelia reușește în cele din urmă să realizeze egalitate între femeie și bărbat
iar Agnesi văzând că e mult mai bine fără corset
și ifose scandaloase,
se decide să renunțe la vechile obiceiuri,
își cere iertare de la toți cei cărora le-a făcut rău –
aceasta recuperându-și astfel familia,
care acum este alcătuită din Mircea, Agnesi, Eloise, Alice
și cele trei fete asumate, pe nume Lulu, Matilda si Natalie.
SFÂRȘIT