Definitia costumului Creatie vestimentara cu aspect artistic folosind mijloace specifice, plastice, comune picturii, sculpturii dar si a artelor

decorative prin care oamenii si-au alcatuit alte infatisari. Cuvantul deriva din italienescu costome folosit de Ludovic al XIII-lea (!) Etimologic: 1715, "style of dress," an art term, from Fr. costume (17c.), from It. costume "fashion, habit," from L. consuetudinem (nom. consuetudo) "custom, habit, usage." Essentially the same word as custom (q.v.) but arriving by a different etymology. From "customary clothes of the particular period in which the scene is laid," meaning broadened by 1818 to "any defined mode of dress." As a verb, from 1823. Related: Costumed; costuming. Costume jewelry is first attested 1933 DECOR SI COSTUM Orice om, pe orice treapta de civilizatie, este un creator, uneori fara sa-si dea seama, intr-un domeniu pasionant: propria imagine. De la tatuaj la alegerea unei cravate, procesul de creatie este acelasi: fiecare incearca prin hainele sale, prin amploare, ritm, culoare si celelalte mijloace de expresie plastica, sa-si modeleze o infatisare ct mai apropiata de idealul pe care doreste sa-l reprezinte in viata, corectndu-si eventual imperfectiunile. Dupa cum sculptura nu poate exista dect cioplita in lemn sau in piatra sau turnata in bronz, iar pictura prinde fiinta in culoare, in domeniul costumului haina face pe om, cum a remarcat de mult intelepciunea populara. Lucrarea de fata incearca sa priveasca imaginea umana din alt punct de vedere dect cel cotidian, atragnd atentia cuvenita asupra aspectului artistic al creatiei vestimentare, realizata prin mijloace plastice specifice. (Am incercat un studiu sistematic al aplicarii acestora, in Arta pe om, Editura Compania, 2001.) Ne propunem in acelasi timp sa prezentam costumul nu izolat, rupt de ambianta generala in care s-a nascut, ci integrat stilului din care face parte, si pe care il ilustreaza la fel de bine ca si un monument, o piesa de mobilier, un tablou sau o sculptura. Vom parcurge pe scurt istoria artelor, aseznd in prim-plan costumul sau mai bine-zis chiar omul fiecarei epoci, asa cum s-a infatisat acesta pe sine, recrendu-se prin imbracaminte, a doua piele in acord cu ambientul vietii sale al treilea invelis. Prin aceste straturi ocrotitoare si totodata expresive se produce o comunicare vizuala cu semenii, uneori chiar mai directa si mai convingatoare dect prin cuvinte. Ca si arhitectura, mobilierul, ceramica, textilele etc. care laolalta alcatuiesc cadrul vietii omului, costumul depinde de nevoile materiale si spirituale ale societatii, in dezvoltarea ei istorica. Suferind prin purtare o uzura mai rapida, costumul se schimba cel mai repede, oglindeste cel mai prompt neincetata evolutie a civilizatiei. La fel cu toate celelalte obiecte de arta, costumul are o functie practica, o functie de comunicare si una estetica. Practic, imbracamintea raspunde nevoii de aparare a corpului de intemperii (prin purtarea blanurilor, impermeabilelor etc.). Dar chiar in tinuturile calde, vestimentatia redusa la minimum nu lipseste. n acest caz, neindeplinind un rol practic, s-a invocat ca motiv pudoarea, o notiune al carei inteles a variat insa foarte mult in timp si spatiu (istoric si geografic). Rezultat al prejudecatilor impuse de clasa dominanta, morala a condamnat de fiecare data dezvelirea acelor parti ale corpului care erau acoperite cu vesminte in acel moment (de exemplu, in secolul al XVII-lea in Spania eticheta nu ingaduia sa se vada nici macar pantofii unei femei, pe cnd azi, pe strada, este aratat buricul). Atunci de ce se imbraca oamenii, deosebindu-se de toate celelalte vietuitoare? n primul rnd pentru a comunica, prin aspect, rolul pe care il joaca in organizarea si ierarhia comunitatii. Privind o palarie, poti citi locul ocupat de purtator in colectivitatea din care face parte (de la coroana la sapca etc.).

Modificarea infatisarii fizice a omului se obtine prin utilizarea mijloacelor artistice comune sculpturii si picturii, si in general tuturor imaginilor vizuale. nca din preistorie, rolul sefului de grup (trib etc.) sau al vrajitorului, apartenenta la o anumita comunitate sau alta erau marcate prin semne grafice sau pete de culoare simbolice organizate n compozitii expresive. De atunci si pna acum, imaginea umana si-a atins telul de comunicare extraverbala cu att mai impresionant si mai convingator, cu ct s-a apropiat mai mult de valoarea operei de arta. MESAJUL SOCIAL SI POLITIC AL COSTUMULUI Costumul reflecta cel mai direct conditiile si raporturile sociale. Prestigiul politic a fost in toate timpurile exprimat prin infatisarea fizica a reprezentantilor puterii, la fel cum trecerea de partea eroilor zilei a fost afisata prin adoptarea genului de imbracaminte al acestora. De aceea, nu e posibila intelegerea costumului de la un moment dat fara cunoasterea coordonatelor istorice si politice din tara si epoca respectiva. Fiecare generatie si-a impus conceptiile estetice si idealul propriu despre om, de care incerca sa se apropie in infatisarea exterioara prin mijlocirea tuturor procedeelor de impodobire: machiaj, coafura, costum etc. Astfel, in epocile de suprematie aristocratica in Burgundia secolului al XV-lea sau in Franta secolului al XVIII-lea ideea de maxima frumusete si eleganta era legata de finetea si delicatetea corpului cu tinuta gratioasa. Costumul demonstra independenta fata de munca fizica, nepermitnd dect anumite miscari (prin strmtari, valuri, corset, trena, cos sustinnd fusta). Acelasi rol il aveau unghiile excesiv de lungi si picioarele legate ale chinezoaicelor din nobilimea feudala. Dimpotriva, in epoci de izbnda a unor idei democratice de exemplu in Italia Renasterii, apoi in Republica Burgheza Olandeza de la inceputul secolului al XVII-lea era preferat tipul omului activ, viguros, invesmntat in haine practice si comode. Moda dominanta a fost, de fapt, in toate timpurile moda dominatorilor (E.Thiel, Geschichte des Kostms, p.7). Costumul a aratat intotdeauna dimensiunile relative ale oamenilor pe scara sociala. Faraonul egiptean era supradimensionat prin tiara inalta si prin mantia larga, ca si, mai trziu, regii prin coroana si pelerina de hermina. Distantarea stapnitorilor de masa poporului s-a facut si pe linie economica, avutii folosind materiale scumpe ca si forme des reinnoite (moda). Cei aflati la putere au incercat, de obicei, sa se impuna si prin mijloacele dreptului si moralei, emitnd legi si regulamente vestimentare, stabilind privilegii de rang si interdictii sanctionabile prin pedepse (legi condamnnd incalcarile rangurilor pot fi citate in mai toate epocile). n apusul Europei, taranilor le erau interzise culorile vii, mai ales rosul. Printre revendicarile care au pricinuit razboiul taranesc german din 1525 figura si cea de a se putea imbraca in rosu. IDEALUL UMAN, TEL AL ARTEI COSTUMULUI Ideea pe care omul si-o face despre frumos se intipareste in toata gateala lui, ii boteste sau ii scrobeste haina, ii rotunjeste sau indreapta tinuta si, cu timpul, se insinueaza subtil in trasaturile chipului. Omul sfrseste prin a fi ceea ce ar vrea sa fie, scria Baudelaire (Curiozitati estetice, p.183). Fiecare cultura si-a conturat chipul unui erou preferat, a carui infatisare si fizionomie morala a fost descrisa in literatura si teatru si a fost reprezentata concret in picturile si sculpturile marilor maestri. Fidias si intreaga pleiada de artisti care au adus gloria Atenei antice, ca si Michelangelo sau Titian in Renasterea italiana, si-au datorat succesul intruparii depline a unor imagini pe care contemporanii lor le presimteau numai; ei au cristalizat in siluete concrete pareri ce pluteau in aer, ramnnd pna la ei inaccesibile. Astfel, unele opere de arta, ca David de

Michelangelo, au dobndit semnificatia unui manifest, au devenit ceea ce Henri van Lier numea imagine-idee-forta, adica o imagine infatisnd o idee cu sens generalizator, devenita prin insasi intruparea ei concreta o forta de mobilizare a aspiratiilor multimii catre telul de perfectiune propus de artist (si imitat prin costumatie). Este foarte interesant de comparat nudurile considerate ideale in fiecare epoca: atletice in antichitatea greco-romana, suple si unduioase in evul mediu gotic, planturoase in Renasterea italiana s.a.m.d. Trupurile par sa fi fost modelate de haine si nu invers. STIL SI MODA Istoria artelor plastice ca si istoria costumului nu au cunoscut repetari, fiecare generatie exprimnd un nou crez. Imaginile create de mna omului au variat in decursul istoriei la nesfrsit, dar nu la intmplare, orice cunoscator putnd lesne stabili carei faze de civilizatie, carui stil si carei regiuni ii apartine un anumit vesmnt, un scaun sau un vas. Astfel, si in costum, ca si in artele plastice si decorative, se pot distinge mai multe sensuri ale termenului stil. 1. n sens restrns, stilul defineste expresia artistica unitara a unei singure personalitati creatoare. A avea stil inseamna sa fii capabil sa realizezi un ansamblu al infatisarii individuale, original si de o oarecare calitate. Gabrielle Coco Chanel (1883-1971), credincioasa modului ei de viata activ, creativ, liber, a purtat mereu vesminte comode, practice, din jerse suplu, cu forme simple, animate doar de coliere din bijuterii artificiale, create de artisti. Ea a ramas in istoria costumului mai ales prin taiorul cu fusta dreapta si jacheta larga, neincheiata, tivita pe margini (unde se toceste) cu un material contrastant. 2. ntr-un sens mai larg, termenul stil defineste expresia artistica a unei epoci, formularea concreta a unui ideal estetic colectiv. ncepndu-si cariera dupa primul razboi mondial, cnd femeile intrau in profesiuni razboi mondial, new look-ul lui Dior revenea la femeia-floare, gratioasa si fragila. Creatia lui Coco Chanel a marcat astfel stilul intregului secol al XX-lea. 3. ntr-un sens si mai larg, stilul defineste o schema stilistica, un ideal formal general, aplicabil eventual mai multor epoci, cum ar fi clasicismul sau opusul acestuia, barocul. n aceasta acceptiune costumele realizate de Coco Chanel tineau de clasicism, pe cnd cele ale Elsei Sciaparelli se inscriau in curentul anticlasic al suprarealismului. 4. Se poate vorbi si de un stil national, in acest caz determinat tocmai de o structura clasicizanta, specifica artei franceze dintotdeauna. Toate aceste exemple releva caracterele permanente ale unor manifestari artistice. Spre deosebire de stil, care definind fie o schema formala, un curent artistic, istoric sau national, fie doar manifestarile unei singure personalitati se desfasoara lent, moda reprezinta succesiunea rapida, deseori unilaterala, a unor forme artistice a caror principala calitate este noutatea. Moda e o reactie fireasca impotriva tocirii atentiei datorita obisnuintei, prin reinnoirea infatisarii umane. Pentru aceasta, ea inregistreaza cu sensibilitatea unui seismograf tendintele si preferintele elementelor celor mai active pe plan estetic ale societatii. Moda ar fi, astfel, cmpul de experimentare din care se aleg elementele statornice ce vor contura stilul unei epoci (cazul Coco Chanel). Moda inseamna improspatare. Chiar atunci cnd sunt preluate elemente din trecut, ele sunt lansate cu titlu de noutate si integrate unor noi ansambluri. n 1923 dezgroparea si expunerea mumiei faraonului Tutankamon a generat o moda trecatoare a ornamentelor egiptene. n decursul timpului au fost experimentate mai toate posibilitatile de modificare a imaginii umane, astfel inct istoria costumului poate fi folosita ca o sursa inepuizabila de idei. Senzationalele noutati ale modei nu sunt de fapt dect alte combinatii ale acelorasi forme retro. Pierre Cardin a organizat in 1975 o parada de moda alcatuita numai din reluari din

secolele trecute, altfel interpretate. Primul model este inspirat din evul mediu, evocnd asimetria coloristica a secolului al XV-lea, al doilea adauga unui costum de lucru atemporal mansete surprinzatoare, al treilea arboreaza jacheta mini si gluga gotice, al patrulea cercurile crinolinei, al cincilea picioarele legate din 1914, ultimele costumele calugarilor. MIJLOACE ARTISTICE DE EXPRESIE N COSTUM Toate artele vizuale se exprima prin: desen, contraste de lumina si umbra care modeleaza formele, culoare si prin materialele n care se ntrupeaza. Si in costum proportiile de ansamblu ale siluetei, contururile ca si detaliile infatisarii umane sunt stabilite prin desen. Remodelarea volumelor trupului prin vesminte, a capului prin coafura tine de arta sculpturii; iar utilizarea culorilor in machiaj sau haine pentru a obtine anumite efecte, spre a trezi reactii emotionale, apartine artei picturii. Pentru realizarea practica a idealurilor de frumusete umana prin costum, s-au folosit de-a lungul istoriei felurite materiale, de la blanurile din preistorie si pna la tesaturile sintetice actuale, de la trainicele zale de fier la rochia de hrtie, fiecare epoca alegndu-si din ceea ce avea la dispozitie ce i se potrivea. Astfel, in Renastere silueta tindea catre blocul compact, fie sferic, fie cubic, realizat prin catifele groase, vatuirea sau imblanirea hainelor. Att operele sculptorilor, ca Michelangelo, sau ale pictorilor, ca Titian, ct si creatiile vestimentare exprimau raportul dintre om si univers de tip clasic (omul era plasat in centrul creatiei, dominnd natura). Acest raport era rasturnat in arta de tip romantic, in care fortele firii apareau covrsitoare, iar silueta umana era diminuata, efilata, spiritualizata, redusa la un contur alungit. n gotic sau in stilul 1900, trupurile aveau supletea unor lujere, unduind in curbe dinamice, iar natura salbatica parea a cotropi intreg cadrul vietii. La fel de sugestive sunt culorile cu care oamenii s-au impodobit in toate timpurile, exprimndu-si starea sufleteasca. n Renastere, epoca vitala prin excelenta, in care erau pretuiti oamenii activi, curajosi, femeile ca si barbatii purtau haine in culori vii, primare, mai ales rosu-aprins (ca in portretele lui Rafael). Dimpotriva, in epoci de dominatie a misticismului, coloritul s-a stins, redus la negru, alb si auriu, reflexele lumnarilor parnd a smulge din intuneric doar fetele prelungi cu ochii mari (ca in portretele lui El Greco).

In esenta costumul este apanajul(!) artelor decorative. Manifestat prin amploare, ritm, culoare, este menit sa modeleze o infatisare cat mai aproape de ideal corectand eventualele imperfectiuni. Costumul depinde de nevoiele materiale si spirituale ale societatii in dezvoltarea ei istorica. Vesmintele sunt functionale, deosebire esentiala fata de celelalte arte decorative ceramica, sculptura. Imbracamintea la inceputul aparitiei ei indeplinea necesitatea apararii corpului uman de intemperii (frig blanuri, umiditate palarii, soare umbrele) si tarziu, din dorinta de a placea. In tinuturile calde, imbracamintea este redusa la minim. In concluzie, costumul este functional si reprezentativ. Rolul sau reprezentativ este subliniat odata cu aparitia claselor sociale. Cei instariti, cei proveniti din aristocratie, sau la inceputuri sefii de trib/clan se vor imbraca diferit (materiale, forme, culori) fata de cei din clasele sociale inferioare tocmai pentru a sublinia diferenta. Costumul reflecta cel mai direct conditiile sociale si raporturile de clasa. Diferentierea pe clase sociale este data prin puterea caselor regale in opozitie cu cea ecleziastica care va dura secole de-a randul cel putin pana la inceputul sec. al IX-lea. De remarcat este faptul ca despre costumul propriu-zis se poate vorbi abia in evul mediu in antichitate existand numai drapaj. Costumul se studiaza prin prisma coordonatelor istorice si politice din tara si epoca respectiva. Clasele dominante vor incerca sa impuna restrictii emitand legi si regulamente, stabilind privilegii de rang si interdictii sanctionate prin pedepse. Exemplu? Costumul poate fi si mijloc de investitie materiala a averii fiind mostenit ca bun material in Evul Mediu. Exemple? STILUL IN COSTUM Stilul defineste expresia artistica unitara a unei singure personalitati creatoare presupunand coerenta si permanenta in timp. Exemple? Vezi cartea de la BMB isme Moda este succesiunea rapida, deseori unilaterala(!) a unor forme artistice a caror principala calitate este noutatea. Moda alege elementele comune ce vor contura stilul unei epoci desemnand schimbarile frecvent survenite in artele decorative. In mod restrans moda se refera indeosebi la costum si la anexele lui (accesorii). In categoriile anunturi oficiale!!!se incadreaza uniformele care sunt militare, scolare sau ale diferitelor functii taxatori, controlori, personal medical) De asemeni generatiile vor aborda moda in mod deosebit. Cei batrani vor fi conservatori iar tinerii adoptand cu indrazneala inovatiile. Care este diferenta dintre moda si stil?