Test nr.

1
Sub 1. Istoricul construciei comunitare europene:
1.1 Expunei cronologic proiectele cu privire la unitatea european i de integrare european
In perioada antica au loc primele cuceriri romane care de fapt sunt primele incercari de unificare a st in
spatiul european. apoi au fost incercarile lui Carol cel mare de refacere a Imperiului otoman. In evul mediu
in cadrul luptei dintre biserica si imparati se constituie 2 teorii priv uniunea st europene: teoria uniunii
regale si teoria uniunii papale, insa fara rezultat. Ca opus la acestea vine principiul suveranitatii statelor. In
1306 juristul francez Berdigua inainteaza proiectul unei republici crestine, care fiind condusa de un
consilui laic, avea organe comune de conducere, iar in frunte era papa de la Roma.In 1454 regele
Boderbrad a propus regelui Ludovic sa creeze o uniune de state europene, cu organe proprii de conducere
cu armata proprie si buget unic.Toate initiativele unioniste au fost stopate la declansarea 1 razb mondial.
duap finalizarea lui in 1923 contele austriac Richard Condenhove fondeaza Miscarea pan europeana a
carei presed de onoare devine ministrul de externe a Frantei Pristide Brinde. aceasta miscare a contibuit
substantial la faptul ca in 1930 Franta a inaintat propuneri in cadrul Ligii Natiunii pt crearea Uniunii
federale europene. Insa nici aceasta nu s-a realizat din cauza crizei si mai ales ascensiunii lui Hitler.
suplimentar Hitler a inaintat un proiect de unificare a st europene, insa era bazat pe violenta, suprematie
fapt ce nu a fost preluat de Comunitatea europeana.Evolutia a celui de-al 2 razb mondial a stopat ideaa de
unificare europeana.Aceasta le incepe cu faimosul discurs a lui W. Cherceli din 46 . I cadrul Tratat
universal Tsuric prin care el propunea ca pt redresarea situatiei econom- pol sa fie creata o alianta a
statelor care sa fie dupa modelul SUA. Acesta era in mare parte ca planul lui Marchel care in iunie 46 la
Hargard a propus un plan pt refacerea Europei, rin care st europei promit ajutoare masive st aliate
europene, daca acetsea vor renunta la careva pretentii si se vor altatura unui obiectiv comun.Ca efect apar
mai multe miscari ce propagau idealurile unei europe unite
1.2. Analizai particularitile Planului Schuman
Integrarea europeana propriu-zisa a fost lansata in practica prin Planul Schuman (9 mai 1950) care chema
la reconcilierea franco-germana, la constituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otel 949r1720j ului
si la infiintarea unui organism supranational: Inalta Autoritate CECO. Prin Tratatul de la Paris (1951) s-a
infiintat prima comunitate economica europeana CECO, formata din 6 state (Franta, Germania, Italia,
Belgia, Olanda, Luxemburg) - Europa celor 6 (azi 25). Punand in comun, sub conducerea unei autoritati
supranationale, industria Carbunelui si Otel 949r1720j ului a Frantei si Germaniei a devenit imposibil un
razboi intre cele 2 state. Cele 2 natiuni erau despartite de o rivalitate multiseculara care a generat razboaie
pustiitoare: Razboiul de 30 ani (sec.XVII), Razboiul de 7 ani (sec.XVIII), Razboaiele napoleoniene(1800-1815), Razboiul franco-prusac (1870), Primul Razboi Mondial, Al Doilea Razboi Mondial,
Parisul a fost ocupat de 2 ori: in1870 si 1940. si iata ca la exact 5 ani de la ziua victoriei impotriva lui
Hitler (9mai 1950) a demarat procesul reconcilierii istorice franco-germane care a devenit o realitate
efectiva, cu forta paradigmatica. De-a lungul ultimelor decenii, un camp de bataie a fost transformat intruna din cele mai prospere zone economice ale lumii, iar cuplul Franta-Germania a devenit motorul
integrarii europene. Evident, este un bun model pentru o reconciliere intre Romania si Ungaria. Franta si
Germania au inteles ca au mult mai mult de castigat prin reconciliere decat prin conflict, si ca in acest fel
isi servesc mai bine interesul national.Nu trebuie insa uitat ca inceputurile integrarii s-au produs in
conditiile Razboiului Rece, pentru a crea un bloc economic care sa sustina organizatia militara a NATO
(creata in 1949) si a avut loc sub umbrela americana. Paradoxal, Stalin a fost cel mai mare unificator al
Europei Occidentale. Jean Monnet, eminenta cenusie a acestui proces integrationist spunea: Tarile
noastre sunt prea mici pentru lumea in care traim, subliniind ca nu pot face fata singure amenintarii ruse
la adresa securitatii lor si nici concurentei americane si japoneze, fapt valabil si astazi.Este interesant de
remarcat ca marii fauritori ai Comunitatii Europene, parintii fondatori ai Europei unite proveneau tocmai
din zonele disputate, aflate in litigiu intre aceste state, din regiunea Lotharingiei: astfel Robert. Schuman
(ministrul de externe al Frantei) era din Alsacia - Lorena, Konrad Adenauer (cancelarul Germaniei) era din
1

Koln (fusese primar), Jean Monnet era din Cognac, Paul Spaak era prim-ministru in Belgia, Alcide de
Gasperi prim-ministru al Italiei era originar din Tirol.
Sediile institutiilor europene au fost stabilite in aceleasi zone: Consiliul Europei la Strasbourg capitala
Alsaciei, al CECO la Luxemburg, al Comunitatii Economice Europene (UE) la Bruxelles, Tratatul de la
Maastricht semnat in Olanda - tocmai pentru a marca unificarea europeana exact in regiunile generatoare
de conflict in trecut. In plus, parintii Europei au fost cu totii oameni politici democrat-crestini. R.
Schuman a fost beatificat de Biserica Catolica (Fericiti facatorii de pace), Congresul de la Haga (1948) a
fost inaugurat sub binecuvantarea papei.In scopul infaptuirii idealului Statelor Unite ale Europei, Jean
Monnet a conceput o metoda pragmatica, functionalista, de integrare pe sectoare, mai intai in plan
economic. Statele s-au inteles negustoreste, urmarindu-si propriile interese economice, si cautand sa
obtina un profit material concret. Procedura s-a dovedit profitabila, si statele au prosperat, fapt ce a
determinat adancirea si extinderea integrarii de-a lungul ultimelor decenii.
1.3. Evaluai sistemul de colaborare dintre state n organizaiile internaionale de cooperare n
raport cu sistemul de colaborare dintre state n organizaiile internaionale de integrare. In cadrul
acestui punct, abordam din perspectiva teoriei generale a OI diferite aspecte ce ne permit sa identificam
deosebirile dintre OI de cooperare si OI de integrare: componenta organelor din structura institutionala a
unor asemenea organizatii, relatia organizatiei cu statele membre (incercand a raspunde controversatei
probleme a unui eventual transfer de atributii suverane in beneficiul organelor respectivei organizatii);
tipurile de acte juridice emise de astfel de organizatii. Astfel, in ceea ce priveste distinctia juridica dintre
OI de cooperare si OI de integrare sub aspectul actelor juridice adoptate, conform doctrinei , OI de
integrare adopta decizii cu valoare obligatorie pentru guvernele statelor membre dar si pentru locuitorii
acestora, ca un efect al unui transfer de drepturi suverane de la state catre organizatie . In schimb, OI de
cooperare emit de regula, acte juridice care, in marea lor majoritate, au un caracter de recomandare pentru
membrii lor. Structura institutionala a unei OI de cooperare presupune un organ plenar si suprem in care
toate statele sa fie reprezentate pe picior de egalitate juridica . Organizatia de cooperare are si un organ
executiv restrans, in care statele membre sunt reprezentate adesea pe baza principiului rotatiei. Opiniile
doctrinare variaza, intr-o opinie considerandu-se ca nu exista structuri institutionale aplicabile oricarei OI,
aceasta fiind o creatie a statelor si avand obiective precis stabilite. Daca, in aceasta opinie, structurile
institutionale ale OI de cooperare si ale OI de integrare nu ar fi diferite (in ambele cazuri putandu-se intalni
o structura tripartita de organe), in alta opinie OI de integrare ar avea o structura institutionala complexa
in raport cu OI de cooperare, corespunzand atributiilor speciale incredintate de statele membre. Dat fiind
numarul redus al OI de integrare, s-ar recomanda o anumita prudenta in incercarea de a stabili o structura
institutionala standard pentru OI de integrare. Din perspectiva componentei organelor, OI de cooperare se
disting de OI de integrare sub variate aspecte tratate pe larg in sectiunea 3. Datorita insa tipului diferit de
model de la care pleaca (modelul de cooperare interstatala, in cazul OI de cooperare si modelul integrarii
supranationale, in cazul unor OI de integrare) , datorita gradului de complexitate al structurii lor
institutionale, varietatii si numarului mare de OI (fiecare avand specificitatea sa), cele doua categorii de OI
luate in discutie nu se aseamana in privinta compunerii organelor lor. In ceea ce priveste distinctia juridica
dintre OI de cooperare si OI de integrare sub aspectul atributiilor organelor si al modului de luare al
deciziilor, exista unele deosebiri aratate in sectiunea 4: de exemplu, OI de integrare pot primi competente
decizionale cu un caracter suprastatal (deoarece se impun statelor membre) si cu un caracter supranational
(deoarece actele juridice emise in exercitarea unor astfel de competente au ca destinatari directi
particularii, persoane fizice si juridice aflate pe teritoriul statelor membre). OI de cooperare difera de OI de
integrare si sub aspectul atributiilor cu care sunt inzestrate organele acestora in temeiul actelor constitutive,
si in cazul organelor executive, dar si al celor cu un caracter judiciar. Astfel, in cazul organului judiciar al
unei OI de integrare, trebuie sa fie remarcat caracterul obligatoriu al jurisdictiei acestui organ pentru
statele membre, instanta putand fi sesizata chiar si unilateral, in unele cazuri, impotriva statului membru,
spre deosebire de organul judiciar al unei OI de cooperare, care are o competenta facultativa.
In ansamblu, OI de cooperare se disting fata de OI de integrare sub aspectul competentelor cu care sunt
inzestrate organele acestora, prin faptul ca, in cazul ultimelor, le sunt conferite prin actul constitutiv
2

organelor ce reprezinta interesul organizatiei ca atare, o serie de competente ce tin de domenii traditional
statale (domeniul monetar, spatiul economic unic, introducerea unei cetatenii supranationale), in vreme ce
organele unei OI de cooperare nu dispun de atributii tinand de domeniile traditional statale, nu au
autonomie in raport cu statele membre si nici putere decizionala proprie, care sa li se impuna statelor.
Sub aspectul relatiei lor cu statele membre, OI de cooperare se disting fata de cele de integrare prin faptul
ca primele sunt creatii ale statelor care respecta pe tot parcursul activitatii lor, principiul suveranitatii de
stat si al egalitatii suverane a statelor . Dimpotriva, din aceasta perspectiva, OI de integrare ar fi un tip
distinct de OI, care ar pune in cauza caracterul suveran al statelor membre.
Consideram insa ca si in cazul OI de integrare avem de-a face cu creatii ale statelor, ca subiecte derivate
de drept international (in timp ce statele membre ale unor astfel de OI raman subiecte principale, orginare,
suverane de drept international, ele nedisparand juridic odata ce au intrat in aceste OI). Chiar in cazul unor
OI de integrare s-ar parea ca nu este indicat sa vorbim despre existenta unui transfer de suveranitate sau de
atribute suverane, deoarece astfel existenta insasi a statului si calitatea sa juridica de subiect suveran,
originar, de drept international ar fi pusa in pericol. Este de discutat daca prin actul constitutiv, in temeiul
vointei lor suverane, statele membre ar putea ceda drepturi suverane OI ca atare, in mod progresiv si
nelimitat. Numarul redus al OI de integrare, natura specifica a obiectivelor si a mijloacelor de care dispun
acestea in temeiul actului lor constitutiv, chiar si existenta transferului de competente de la statele membre
la nivelul organizatiei ca atare, pot fi considerate aspecte ce subliniaza profilul juridic particular,
specificitatea acestor organizatii cu care a fost UE uneori asimilata. In concluzie, putem spune ca
organizatiile internationale formeaza in dreptul international o categorie juridica distincta, fiind subiecte
derivate de drept international, in raport cu statele. Clasificarea organizatiilor internationale in OI de
cooperare si in OI de integrare reprezinta o sectiune necesara tocmai pentru a arata in partea a doua a
lucrarii, care sunt elementele de originalitate ale cadrului institutional al UE in comparatie cu OI.
Sub 2. Comitetul Economic i Social European organ consultativ al UE:
2.1. Expunei natura juridic a Comitetului Economic i Social;
CES este platforma institutionala si consulativa in cadrul careia reprezentantii cercurilor soc-econ
europene esi exprima oficial punctele de vedere in privinta politicilor UE, consultind astfel marile institutii
ale UE - Consil, Comisia si parlam si participind activ si pe deplin in procesul decizional al UE
2.2. Analizai procedura de numire, organizare i funcionare a Comitetului Economic i Social;
Organizarea, functionarea este constituit din 344 membri , denumiti consilieri, reprezentanti ai diferitor
cercuri soc-econ ale UE, propusi de catre Guvern st membre si numiti de catre Consiliu pe o per de 4 ani
ce poate fi reinoita. Consilierii sunt organizati in 3 grupuri mari: angajati, salariati si activiati diverse.
Misiunea membr CES este de a adresa celor 3 instit avize pe chestiuni de interes european . In dependenta
consult CES este oblig sau faculativa , totusi Comit poate emite avize si din propria initiativa.Organizarea
interna- CES alege din rindurile sale un Birou, compus din 37 membri condusi de un presed si 2 vicepresed. Presed, asista in exercitarea atrib sale de catre vice-presed, este responsabil de f-tionarea curenta
normala a comitetului.. Comitetul este compus din 6 sectii: agricultura, dezv rurala, mediu(NAT), UEM,
coeziune econ si soc , ocuparea fortei de munca , chestiuni sociale,cetatenie, relatii externe, piata unica ,
productie si consum, transporturi, energie s.a Pt anumite chestiuni CES poate forma si subcomitete,
structuri temporare, ce funct asemeni sectiilor, insa pina la solut chestiunilor pt care au fost create.
rapoartele anuale privind activ CES sunt intocmite conf regulament financiar al acestuia.
Structura Comitetului*Presed si biroul. Comit isi alege din membrii sai timp de 2 ani jum un birou
compus din 37 membr dintre care un pres, 2 vice-pres si acesti 3 subiecti reprez cele 3 grupe care stau la
baza comit.Pres este responsabil de buna desfasurare a activit comit si are calitatea de reprez comit in relat
externe.Biroul are princip f-tie de a asig funct si coordonarea activ diferitor argane, subordon comit si de a
le fixa orientari politice.La fel in cadrul biroului sunt infiintate misiuni colective avind drept f-tie stabilirea
legaturilor cu organiz I, st terte, candidate s.a
*grup de studiu. Pregatirea aviz consulative este incredintata unui grup de experti de regula 4 si unui nr de
consilieri ai Comit (aproxim 12 pers)
3

*Adunarea plenara. In timpul unui an comit care desfasoara activ a circa 9 sedinte a Adunarii Plenate
*Secretariatul general. Este dirijat de secret general care-si exercita f-tiile sub autorit presed si birou
comit.Are atrib adm-tehnice si un efectiv ce circa 800 pers
2.3. Estimai rolul Comitetului Economic i Social n procesul de luare a deciziilor n cadrul UE.
Reprezentanii angajatorilor, ai salariailor sau ai altor grupuri de interese i pot exprima
punctul de vedere cu privire la aciunile UE prin intermediul Comitetului Economic i Social
European (CESE). Acesta este o adunare consultativ care emite avize ctre instituii mai
mari - n special Consiliul, Comisia i Parlamentul European. Comitetul Economic i Social
European a fost nfiinat n 1957, ca for de discuie pe marginea aspectelor legate de piaa
unic. CESE le ofer grupurilor de interese din Europa - sindicate, angajatori, fermieri posibilitatea de a se exprima oficial n legtur cu propunerile legislative ale UE. n medie,
CESE elaboreaz anual 170 de avize i documente consultative. Toate avizele sunt
transmise ctre organismele decizionale ale Uniunii i apoi publicate n Jurnalul Oficial.
Comitetul Economic si Social European a fost infiintat in 1957, ca for de discutie pe
marginea aspectelor legate de piata unica. CESE le ofera grupurilor de interese din Europa sindicate, angajatori, fermieri - posibilitatea de a se exprima oficial in legatura cu
propunerile legislative ale UE. In medie, CESE elaboreaza anual 170 de avize si documente
consultative. Toate avizele sunt transmise catre organismele decizionale ale Uniunii si apoi
publicate in Jurnalul Oficial.In vderea realizarii f-tiilor sale comitetul dispune de o serie de
instrumente, care-i asigura coopperarea atit cu instit UE, agentiile UE dar si alte organisme
internat precum si structurile soc-econ din st membre ale UE, din st terte sau din statele
candidate la aderare la UE.

Test nr. 2
Sub 1. Arhitectura instituional a Uniunii Europene:
1.1. Identificai principalele entiti ce formeaz cadrul instituional al UE;
principalele entiati care formeaza cadrul UE:
Parlamentul European
Consiliul UE
Consiliul European
Comisia Europeana
Curtea de Justitie a Uniunii Europene
Banca Centrala Europeana
Curtea de Conturi.
1.2. Analizai particularitile sistemului instituional al UE;
Tratatul de la Lisabona a modificat considerabil arhitectura inst a UE. printre princip inovatoare se
numara:
* se lichideaza sistemul de 3 piloni si ca urmare se afirma definitiv sistemul institutional unic
* apar noi inst (BCE si Consiliu European)
* este modernizat si extins, sistemul organelor consulative si auxiliare. este determinat statutul
organizat(fostele agentii)
* este acordata atentie sporita cooperarii inst precum si luptei contra incalcarilor in domeniul adm si
financiar
4

* In actele constitutive se introduc dispozitii privind cooperarea institutiilor .

Parlamentul European- aa-numita camer a reprezentanilor cetenilor din UE.

Parlamentul European este organul reprezentativ al celor 450 de milioane de ceteni ai
Uniunii Europene.
Consiliul UE- reprezinta interesele Statelor Membre, avnd att putere legislativa ct si
executiva.
Comisia Europeana- interesele Uniunii Europene, si este organul executiv al UE. Principalele
competente ale Comisiei sunt:
de control: supravegheaza respectarea Tratatului UE si implementarea legislatiei
comunitare;
de initiativ : are monopolul initiativei n chestiuni de competenta comunitara (politici
comunitare);
de executie: joaca rolul unui guvern la nivel comunitar, avnd responsabilitatea
implementarii si coordonarii politicilor, precum si a gestionarii Fondurilor Structurale si a
bugetului anual al Uniunii;
de reprezentare: primeste scrisorile de acreditare ale ambasadorilor tarilor din afara
spatiului comunitar n UE si are Delegatii cu rang de ambasade - n statele candidate sau
n alte state din afara Uniunii, precum si birouri de reprezentare n SM.(state membre.).
Curtea Europeana de justitie- are rolul de a asigura uniformitatea interpretarii si aplicarii
dreptului comunitar si are competenta de a solutiona litigii care implica SM, institutii
comunitare, companii sau persoane fizice din spatiul UE.
Curtea europeana de conturi- Rolul sau este de a controla aspectele financiare ale UE,
mai exact legalitatea operatiunilor bugetului comunitar si corespondenta acestuia cu
programul anual de gestionare a sa. Curtea de Conturi este independenta n raport cu
celelalte institutii comunitare si are deplina libertate n privinta organizarii si planificarii
activitatii sale de audit si de raportare.
Consiliul European- Consiliul European este constituit din sefii de stat sau de guvern ai
SM, iar lucrarile sale sunt gazduite de SM care detin Presedintia Consiliului Uniunii Europene.
Ombudsman European- (sau Mediatorul European) este echivalentul unui Avocat al
Poporului la nivel comunitar, si este numit de Parlament pe o durata de cinci ani. Institutia
Ombudsmanului exista din 1992 iar rolul sau este de a primi reclamatii referitoare la acte de
administrare deficienta n activitatea institutiilor sau organismelor comunitare, din partea
cetatenilor europeni sau a oricarei persoane fizice sau juridice cu sediul n unul din SM.
Comitetul Economic si Social- Comitetul Economic si Social (CES) este un organ
consultativ, nfiintat prin Tratatul de la Roma (1957), care reflecta implicarea societatii civile
n viata politica si care reprezinta cele mai importante grupuri de interese din domeniile
economic si social. CES este constituit din 222 de membri - de la reprezentanti ai
sindicatelor, la consumatori si ecologisti.
Comitetul Regiunilor - Comitetul Regiunilor (CR) este cea mai noua institutie comunitara
si a fost nfiintat prin Tratatul de la Maastricht (1992), ca raspuns la cererea organizatiilor
locale si regionale de a fi reprezentate n cadrul UE. CR este constituit din 222 de
reprezentanti ai autoritatilor locale si regionale, numiti de catre Consiliul Uniunii Europene
(la recomandarea SM) pentru o perioada de patru ani si care si desfasoara activitatea n
exclusivitate pe baza propunerilor venite din partea SM.
Banca Europeana de Investitii- Institutie financiara a UE, nfiintata n baza Tratatului de
5

la Roma, Banca Europeana de Investitii (BEI) finanteaza proiecte ce duc la realizarea

obiectivelor Uniunii n Europa si n toata lumea.
BEI este un organism cu personalitate juridica si independenta financiara si are sediul la
Luxemburg.
Banca Centrala Europeana- a fost nfiintata n 1998 si este responsabila pentru politica
monetara a UE. Principalul obiectiv al BCE este asigurarea stabilitatii preturilor, astfel nct sa
se pastreze valoarea monedei unice (Euro) si economia europeana sa nu fie afectata de
procesele inflationiste. n plus, politica monetara are si rolul de a sprijini alte obiective
politice stabilite la nivel comunitar.

1.3. Propunei argumentnd poziia care este instituia UE ce confer originalitate sistemului
instituional al UE.
Comisia Europeana - este motorul sistemului institutional comunitar ca executiv al Uniunii Europene,
Comisia Europeana este institutia independenta care reprezinta si apara interesele Uniunii in ansamblul sau
. Practic, ea este inima mecanismului institutional al Uniunii, deoarece propune legislatia, politicile si
programele de actiune si pune in aplicare deciziile Parlamentului European si Consiliului Uniunii
Europene. Membrii Comisiei Europene, denumiti intr-o maniera informala, comisari, sunt personalitati ale
vietii politice a statelor membre care actioneaza numai in interesul Uniunii, neputand primi instructiuni de
la guvernele lor nationaleComisia este motorul sistemului institutional al Comunitatii: avand dreptul de
initiativa intocmeste proiectele de legi, pe care le supune pentru adoptare Parlamentului si Consiliului. In
comparatie cu organele de tip agenda setter intalnite in alte sistem politice, cum ar fi in cazul guvernului
federal german, comisia poate oricand sa retraga orice initiativa legislativa care inca nu a fost adoptata
definitiv de Consiliu. in calitate de organ executiv Comisia asigura aplicarea legislatiei europene
(directive, regulamente, decizii), executia bugetara si realizarea programelor adoptate de Consiliu si
Parlament. impreuna cu Curtea Europeana de Justitie verifica respectarea legislatiei comunitare. in calitate
de reprezentant legal al Comunitatii la nivel global are dreptul de a negocia mai ales tratatele din domeniul
comertului si colaborarii internationale.
Indiscutabil acest rol ii revine Comisiei UE
n total 20 de membri, dup Tratatul de la Bruxelles, alei din statele membre, n urma unei
repartiii naionale, printre personalitile care ofer toate garaniile de independen.
Comisarii sunt desemnai de comun acord ntre statele membre, pentru un mandat de cinci
ani care poate fi rennoit
Rolul de Preedinte al Comisiei, iniial de ordin esenialmente administrativ (convocare i
prezidare a reuniunilor) i protocoloar (reprezentare a Comisiei n exterior), a dobndit
progresiv o dimensiune politic puternic.
Tratatul de la Amsterdam consacr prezidenializarea Comisiei : nu numai c
Preedintele intervine n alegerea comisarilor, dar se bucur i de o larg putere
discreionar n atribuirea sarcinilor n snul colegiului. Totui, nu are vot preponderent iar
vicepreedinii l pot nlocui.
Secretariatul general al Comisiei trebuie s-l asiste pe Preedinte n activitile de
coordonare i s asigure relaiile curente cu alte instituii.
n ciuda caracterului colegial, Comisia procedeaz ntre membrii si la o repartizare relativ
precis a sarcinilor n ceea ce privete pregtirea i executarea deciziilor.
Preedintele seamn cu un ef de guvern.
6

Funcionarea Comisie este colegial. Nu este posibil s i se dea unuia dintre membrii si, n
domeniul responsabilitii sale particulare, o delegare a puterii care i-ar conferi o
independen comparabil cu cea a unui ministru n departamentul su.edinele au loc
sptmnal. Deciziile se iau n majoritate.Comisia vegheaz la respectarea Tratatelor, fapt
pentru care posed puteri eficace de informaie i de prevenire. La nevoie, Comisia dispune
i de puterea de a urmri infraciunile. n cele din urm, Comisia asigur gestiunea
clauzelor de salvgardare , adic autorizeaz, n anumite cazuri, msuri derogatorii de la
tratate.
Garant a interesului general comunitar, Comisia este conceput ca instituia motrice a
integrrii europene, a crei dezvoltare o conduce. Exerciiul puterii normative atribuite
Consiliului se face n urma iniiativelor Comisiei.Comisia este nsrcinat s adopte msurile
de execuie cu titlu general, precum i cu caracter particular (acestea din urm att n
privina guvernelor ct i a ntreprinderilor). n materie extern, Comisia este nsrcinat cu
derularea negocierilor de acorduri cu rile tere, n execuia mandatelor Consiliului,
reprezentnd Comunitile.

Sub 2. Comitetul Regiunilor organ consultativ al UE:

2.1. Expunei natura juridic a Comitetului Regiunilor;
Comitetul Regiunilor este un organism complementar celor trei institutii comunitare (Consiliul de ministri,
Comisia Europeana, Parlamentul European). El are rolul de a reprezenta interesele colectivitatilor locale si
regionale si de a asigura participarea acestora la procesul de integrare. Fiind constituit ca un organ
consultativ al Consiliului si al Comisiei, Comitetul Regiunilor trebuie consultat obligatoriu in anumite
domenii ale politicii regionale - coeziune economica si sociala, cultura, energie, transporturi, educatie si
formare, politica regionala, sanatate.
2.2. Analizai procedura de numire, organizare i funcionare a Comitetului Regiunilor;
Comitetul Regiunilor are, incepand cu 1 ianuarie 2007, 344 de membri titulari si un numar egal de membri
supleanti, numiti pentru o perioada de patru ani de catre Consiliul Uniunii Europene, care isi desfasoara
activitatea in exclusivitate pe baza propunerilor venite din partea statelor membre. Mandatul membrilor
poate fi reinnoit.In cadrul Comitetului Regiunilor activeaza patru grupuri politice: popularii, socialistii,
liberalii si radicalii, dar apartenenta la un grup politic nu depinde strict de apartenenta la partidul national
corespunzator.
COR este un organism independent. Membrii sai nu se supun nici unor instructiuni obligatorii. Ei
actioneaza complet independent pentru indeplinirea atributiilor specifice, urmarind interesul general al
Uniunii Europene.
Comitetul Regiunilor este format in prezent din 344 de membri (si tot atatia membri supleanti), provenind
din toate cele 27 de state membre.In contextul unei viitoare extinderi a UE, numarul membrilor (si al
membrilor supleanti) nu va putea depasi cifra de 350.Membrii si membrii supleanti sunt numiti de catre
Consiliu, la propunerea tarilor din care provin, pentru un mandat de 5 ani. Fiecare tara are libertatea de a-si
stabili propriile criterii de desemnare a membrilor, insa delegatiile trebuie sa reflecte o repartitie echilibrata
din punct de vedere politic, geografic si regional/local.Membrii Comitetului sunt membri alesi sau factori
de decizie in cadrul autoritatilor locale sau regionale din zona de provenienta.
Organizare: membrii CES sunt structurati in 3 grupe : Angajatori, salariati si reprezentantsii
altor segmentesocial-economice.Grupul angajatorilor reuneshte reprezentantii din mediul
public si privat din ramuri diverse.Reprezentantii Salariatilor din mediile sindicale nationale
la fel din diverse ramuri . Al treilea grup sunt reprezentantii profesiunilor libere ,
consumatorilor org. de protectie a mediului, ai comunitatilor shtiintsifice, asociatiie
femeilor, handicapatilor etc, acest grup joaca un rol essential in asocierea societatilor civile
7

la elaborarea politicilor UE .In cadrul pierderii calitatii de baza din organizatia nationala ,
persoana demisioneazashi din cea de membru al CES.
Functionare: CES ishi allege un preshedinte 2 vicepresedintisi un birou p/u un mandat de 2
ani ., + un Secretariat general. In cadrul sau CES poate crea sectiuni specializate shi grupuri
de studiu. CES: cuprinde 6 sectiuni: agricutlura, dezvoltare rurala si mediu, uniune
economicasi monetara coeziunea economica si socialalocuri de munca, afaceri sociale,
cetatsenie, relatii exterioare, piata unica, productie si consum, transporturi, energie,
infrastructura, societatea informationala. Sub-comitetle elaboreaza proiecte proiecte de
avizeasupra unor chestiuni, domenii determinate pe care le reprezinta deliberarii
CES.Grupurile de studiu au 12 consilieri din care un raportor. CEs se reuneshte lunar , la
demersul preshedintelui sau, fie la solicitarea Consiliului saua comisiei ori a Parlamentului.

2.3. Estimai rolul Comitetului Regiunilor n procesul de luare a deciziilor n cadrul UE.
Rolul Comitetului Regiunilor este de a face cunoscute punctele de vedere locale si regionale cu privire la
legislatia UE. In acest sens, Comitetul emite rapoarte sau avize pe marginea propunerilor Comisiei.
Comisia, Consiliul si Parlamentul trebuie sa consulte Comitetul Regiunilor inainte de luarea unor decizii
in domenii care privesc administratia locala si regionala (de ex. ocuparea fortei de munca, mediul,
educatia, sanatatea publica).Comitet isi desfasoara cele mai import activ in cadrul adunarii plenare care se
desfasoara de 5 ori pe an cu participarea oblig a tuturor membr, la care se adopta avizele si sunt purtate
dezbateri politice. tratatul constit prevede 2 tipuri de avize emise de comitet: avizele oblig (sunt o serie de
situatii cind soliciatrea avizelor comit este oblig ) si avizarea faculativa. Procedura de elaboarare a
avizelor: Comitet este consult de Parl, Consil sau Comisie; soliciatarea de avize este atrib de Birou membr
comis din cadru; Comis, Comit numesc un raportor; Proiectul de aviz este prezentat Comis, Comit
Regiun; raportorul isi continua activitatea : Comis, Comit discuta, amendeaza si adopta avizuri; Aviz este
adopt in Adun Plenara si ulterior se publica in jurnalul oficial.

Test nr. 3
Sub 1. Procedura legislativ n cadrul Uniunii Europene:
1.1. Identificaia instituiile UE implicate n procesul legislativ i rolul acestora;
a) Comisia Europeana-este organul executiv al Uniunii Europene, avand rolul de a intocmi proiecte
de legi si de a monitoriza aplicarea acestora. Comisia este un organ al Comunitatilor Europene,
independent de statele membre, avand deci un caracter cu adevarat supranational
b)Parlamentul European- indeplineste trei functii principale : dezbate si adopta actele legislative, alaturi
de Consiliu; monitorizeaza alte institutii europene, in special Comisia, pentru a se asigura ca acestea
functioneaza in mod democratic ; dezbate si adopta bugetul UE, alaturi de Consiliu.
c)Consiliul UE - indeplineste urmatoarele functii:
- impreuna cu Parlamentul European aproba legile propuse de Comisia Europeana
- impreuna cu Parlamentul European stabileste bugetul UE
8

- realizeaza politica externa si de securitate comuna a statelor membre ale UE

- coordoneaza politica economica comuna a statelor membre ale UE
- coordonareza sistemului justitiar in statele membre (in special in domenii ca terorismul)
1.2. Analizai procedura legislativ ordinar
procedura ordinara sau codecizia presupune parcurgerea mai multor etape:
a. Comisia Eu prezinta o propunere parlamentului
b.Prima lectura- parlam Eu isi decide pozitia sa si o transmite Consil UE consiliul la rindul sau
* aproba pozitia Parl Eu si ca rezultat actul in discutie este adoptat in formula decisa de Parl Eu
* nu aproba decizia parl E si ca efect isi adopta pozitia in prima lectura si o transmite Parl E si totodata
inform d/e pozitia sa
c. A 2 lectura- daca dupa 3 luni dupa transm pozitia Consil E avind trei optiuni:
* aproba pozitia consiliului sau nu se pronunta atunci actul in cauza este adoptat de formula hotarita
de consiliu
*respinge cu majoritatea membr care-l propun amendament la pozitia Consil, textul astfel amendat
este transmis Consil, Comisiei care emit un aviz asupra acetor amendamente. daca timpt de 3 luni dupa
primirea amendamentelor Parl E , Consil statuind cu majoritatea calific:
*aproba toate amend Parl atunci actul respectiv se considera ca a fost adoptat
*nu aproba toate amend atunci Presed Consil in comun acord cu Pres Parl convoaca comitetul de
conceliere timp de 6 saptamini
d.Concelierea. Comitetul de conceliere format pe baze paritare avind nr egal de reprezent din partea
Consil si Parl are ca misiune sa ajunga la un acord asupra unui proiect comun. Acesta se va obtine cu
majoritatea calificata de catre Consil si cu majorit simpla in Parl, timp de 6 saptamini de la convocarea sa
pe baza pozitiei parl si Consil adoptat in a 2 lectura. Comisia va asista la sedintele Comitetului de
Conceliere avind scopul final de compromis intre reprezentantii unei instit. dac timp de 6 sapt de la
convocarea sa Comit de Conceliere nu aproba un proiect comun actul propus este considerat neadoptat
e.A treia lectura- Daca timp de 6 sapt Comit aproba un proiect comun atunci Parl E si Consil dispun
fiecare de 6 sapt incepind de la aceasta aprobare si adopta actul de discutie conf acestui proiect(parl- major
absoluta; consil-major calificata). Daca insa Parl cu major absoluta si/sau Consil cu major calificata
resping proiect propus , act este considerat neadoptat. Termen de 6 sapt si 3 luni pot fi prelungite cu 2 sapt
si respectiv o luna la initiativa Parl sau Consil.
1.3. Estimai particularitile Procedurii legislative speciale i a variaiilor acesteia (consultare i
aprobare)
Procedura speciala PE poate sa initieze, sa adopte sis a execute un act normativ. Dupa
continutul T Lisabona rezulta doar 3 articole care prevad asemenea atributii (cu referire la
Consiliu procedura speciala este prezentata in articolul 50). PE adopta regulamente
interne. In procedura speciala, PE detine doar dreptul de vot consultative, cu exceptiile
prevazute de actele constitutive. De facto, dr de Veto poate sa apartina PE doar in cadrul
procedurii ordinare. Daca in urma discutiilor in cadrul Consiliului si PE, PE respinge proiectul,
se considera neadoptat (veto), insa daca Consiliul respinge, va fi creat un Comitet de
Conciliere, in componenta caruia vor fi reprezentantii ambelor institutii, care vor incerca sa
aduca partile la consens. Decizia comitetului de conciliere nu sunt obligatorii pentru Consiliu
si PE. Desi T Lisabona prevede expres care sunt actele care urmeaza a fi adoptate, in
procedura ordinara, precum si cele prin pr. speciala, exista o exceptie, numita
pasonella(pod), care presupune substituirea procedurii speciale de procedura ordinara
doar daca Consiliul E adopta in acest sens decizia cu unanimitate de voturi.

Sub 2. Banca Central European instituie financiar a UE:

2.1. Relatai evoluia politicii economice i monetare;
9

De la 1 ian 94 si pina la 1 iunie 98 a existat Instit monetar European care avea ca misiune speciala
coordonarea polit monetrae, valutare ale st membre precum si supravegh functionarii sistem monetar
european si pregatirea teren pt infiintarea BCE. Incepin cu 98 BCE cu sediul la Frankfurt Main si-a
inceput activitatea ca banca de emisie pt moneda unica euro. Punerea in circulatie a bancii a inceput la
1ian 2002 in 12 state europene, euro devenind unica moneda aflata in circulatie si la fel exista
posibiliatea , preschimbarii bancnotei vechi pina in 2010Aceasta a avut la dispozitie sapte luni de pregatire
in vederea realizarii unor misiuni fara precedent, si anume: inlocuirea monedelor unui grup de state
suverane cu o moneda unica si elaborarea politicii monetare pentru zona euro in formare.Din acel
moment, BCE, in calitate de capitan al echipei Eurosistemului sistemul bancar central din zona euro,
aplica politica monetara in tarile care fac parte din uniunea monetara. Obiectivul sau principal este
stabilitatea preturilor pe termen mediu, deoarece preturile stabile reprezinta baza necesara pentru o
crestere economica durabila si pentru prosperitate in Europa.La data de 1 iunie 1998 a fost, de asemenea,
infiintat Sistemul European al Bancilor Centrale, cadrul institutional care cuprinde BCE si bancile
centrale din cele 27 de state membre ale UE. Prima- a debutat n 1990 prin coordonarea politicilor
economice ale statelor membre i asigurarea liberei circulaii a capitalurilor;
A doua etap- a nceput la 1 ianuarie 1994, n care statele trebuiau s fac eforturi
pentru a ndeplini criteriile de convergen i s ia msuri pentru asigurarea independenei
bncilor centrale naionale. A fost creat Institutul Monetar European (IME) cu misiunea de a
pregti trecerea la cea de a treia etap a constituirii UEM, de a asigura suprareglarea
Sistemului Monetar European i coordonarea politicilor monetare ale statelor.;
Cea de a treia etap a fost declanat la 1 ianuarie 1999. Tratatul de la Maastricht
stabilise data de 1 ianuarie 1997 pentru trecerea la moneda unic, dac majoritatea statelor
ndeplinesc criteriile de convergen. n caz contrar aceasta urma s se petreac, n mod
automat, la 1 ianuarie 1999 doar pentru acele state care ndeplineau respectivele criterii.
Consiliul European extraordinar din 3 mai 1998 a stabilit lista rilor admisibile n faza a III-a
a UEM. Situaia statelor membre era urmtoarea:

11 state ndeplineau criteriile;

Grecia, care, n 1998, nu ndeplinea condiiile, a recuperat ntrzierea i a prins din

urm grupul celor 11 n 2001;

Danemarca, Marea Britanie i Suedia au refuzat s participe la moneda unic.

Cea de a treia faz a UEM- se definete prin dou elemente:

A instaurat o moned unic: EURO. Aceasta devine moneda statelor participante i

nlocuiete ECU n cadrul comunitar. Un EURO a devenit echivalentul a 6,55957 Franci
francezi.
Bancnotele i monedele, n EURO i Ceni au fost puse n circulaie la 1 ianuarie 2002
i au nlocuit monedele naionale ale rilor respective.

A creat un Sistem European al Bncilor Centrale (SEBC) format din Banca Central
European, care nlocuiete Institutul Monetar European, i bncile centrale naionale.

2.2. Analizai modalitatea de organizare, funcionare i atribuiile Bncii Centrale Europene;

Modul de functionare al Bancii Centrale Europene
10

a) Gestiune interna
Numarul de salariati ai Bancii Centrale Europene se ridica la 604, iar la acest numar se adauga si
personalul bancilor centrale nationale ale statelor membre
Exemplu: Banca Nationala a Frantei inregistreaza un numar de 14.000
b) Relatiile SEBC cu celelalte organisme ale UE:
O Rapoarte si auditii
O Acorduri si statut de observator
O Participari informale (fara titlu formal)
c) SEBC si interzicerea finantarilor publice
Articolele 104 si 104A a Tratatului stipuleaza interzicerea SEBC-ului de a finanta deficitele publice prin
emisiune de moneda.
d) SEBC si relatiile internationale
O
FMI reprezinta centrul Sistemului Monetar International (SMI), iar Sistemul European al Bancii
Centrale este repreuentat si el de bancile nationale ale statelor membre UE;
O La 21 decembrie 1998 FMI a acordat Bancii Centrale Europene un post de observator permanent
e) Controlul contabil si judiciar
f)
Comunicarea externa a BCE cu alte state ce nu apartin UE
Organismele oficiale ale BCE
*Atributii de baza
Potrivit Tratatului de instituire a Comunitatii Europene (articolul 105, alineatul (2)), atributiile de baza
sunt
definirea si aplicarea politicii monetare pentru zona euro;
desfasurarea operatiunilor valutare;
detinerea si administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor din zona euro (administrarea
portofoliilor).
promovarea bunei functionari a sistemelor de plati.
Alte atributii
Bancnote: BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote in zona euro.
Statistica: in colaborare cu BCN, BCE colecteaza informatii statistice, fie de la autoritatile nationale, fie
direct de la agentii economici, necesare in vederea indeplinirii atributiilor.
Supravegherea si stabilitatea sistemului financiar: Eurosistemul contribuie la buna desfasurare a
politicilor promovate de autoritatile responsabile cu controlul prudential al institutiilor de credit si cu
stabilitatea sistemului financiar.
Cooperare la nivel international si european: BCE mentine relatii de cooperare cu institutiile, organele
si forurile competente in cadrul UE si pe plan international cu privire la misiunile incredintate
Eurosistemului.
***** Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC) este format din:
Banca Centrala Europeana (BCE) si
bancile centrale nationale (BCN) ale celor 27 de state membre ale UE.
Acest lucru inseamna ca SEBC cuprinde si bancile centrale nationale ale statelor membre ale UE care nu
au adoptat inca moneda euro, fie datorita statutului lor special (Danemarca, Regatul Unit), fie pentru ca
beneficiaza de o derogare, cum este cazul Suediei si al altor 7 state membre dintre cele 12 care au aderat la
UE incepand cu luna mai 2004. Prin urmare, aceste tari utilizeaza inca moneda lor nationala, pentru care
aplica propria politica monetara, iar bancile centrale respective isi pastreaza pentru moment suveranitatea
monetara. Desigur, aceste state nu sunt implicate in realizarea activitatilor de baza ale Uniunii Monetare,
precum aplicarea politicii monetare pentru zona euro.Cu toate acestea, BCN ale tarilor care nu fac parte
din zona euro trebuie sa respecte principiile politicii monetare, al carei obiectiv este stabilitatea preturilor.
In plus, apartenenta la SEBC implica, la niveluri diferite, cooperarea activa cu Eurosistemul in anumite
domenii de activitate, precum participarea la sistemul de plati TARGET2 si sprijinul acordat in cadrul
activitatilor de colectare a datelor statistice. Totodata, mecanismul european al cursului de schimb II (MCS
II) ofera cadrul necesar pentru cooperarea cu Eurosistemul in ceea ce priveste politica monetara si a
11

cursului de schimb. Forul institutional pentru o astfel de cooperare este Consiliul general al BCE.Temeiul
juridic al SEBC il constituie Tratatul de instituire a Comunitatii Europene (redenumit Tratatul privind
functionarea Uniunii Europene, in vigoare de la data de 1 decembrie 2009) si Statutul Sistemului
European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene (Statutul SEBC). Prin tratat, SEBC i se
incredinteaza, in general, functiile de banca centrala pentru euro. Rolul si atributiile BCE si ale BCN sunt
definite mai detaliat in Statutul SEBC.
2.3. Estimai sub aspect comparativ Sistemul European al Bncilor Centrale (SEBC) i
Eurosistemul.
Temeiul juridic pentru politica monetara unica il reprezinta Tratatul de instituire a Comunitatii Europene si
Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene. Statutul stabileste atat
infiintarea BCE, cat si a Sistemului European al Bancilor Centrale (SEBC) la data de 1 iunie 1998. BCE a
fost conceputa ca nucleu al Eurosistemului si al SEBC. BCE si bancile centrale nationale indeplinesc
impreuna atributiile care le-au fost incredintate. BCE dispune de personalitate juridica in conformitate cu
dreptul public international.Sistemul European al Bancilor Centrale SEBC include BCE si bancile centrale
nationale (BCN) ale tuturor statelor membre ale UE [articolul 107 alineatul (1) din tratat], indiferent daca
acestea au adoptat sau nu moneda euro.Eurosistemul este alcatuit din BCE si BCN ale statelor care au
adoptat moneda euro. Eurosistemul si SEBC vor coexista atat timp cat vor exista state membre ale UE in
afara zonei euro.

Test nr. 4
Sub 1.Aciunile exercitate n faa CJUE:
1.1. Identificai tipurile de aciuni declanate n faa CJUE
Fundamentul juridic al crearii UE ...
Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene (1957)
Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (1957)
Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (1951)
**** Particularitatile UE:
#CECO, CEE, CE si UE sunt forme noi si unice de cooperare;
#exista o forma speciala de coexistenta a elementelor supranationale si interguvernamentale;
# s-a inregistrat o dezvoltare notabila a cooperarii, de la cea limitata la anumite sectoare, la una
atotcuprinzatoare si de la o cooperare interstatala, la una supranationala;
# multe masuri nu au putut fi implementate decat cu o intarziere de decenii intregi;
#cercul statelor membre s-a extins enorm.
1.2. Analizai particularitile aciunilor directe (aciunea n anulare i abinerea de a aciona)
Dupa Tratatul de la Lisabona Una din cele mai importante noutati pe care le aduce Tratatul de la Lisabona
este faptul ca Uniunea Europeana are personalitate juridica. Prin intrarea in vigoare a Tratatului de la
Lisabona, Comunitatea Europeana inceteaza sa existe. Acquis-ul Comunitatii este preluat in intregime de
Uniunea Europeana, care dispune in acelasi timp de personalitate juridica.In articolul 46A se precizeaza
sec ca Uniunea are personalitate juridica,, In schimb, in Declaratia cu privire la personalitatea juridica a
12

Uniunii Europene (Declaratia 24) se incearca stabilirea unor limite in ceea ce priveste autoritatea Uniunii
Europene: ,,Conferinta confirma ca faptul ca Uniunea Europeana are personalitate juridica nu o va autoriza
in niciun fel sa legifereze sau sa actioneze in afara competentelor care ii sunt conferite de catre statele
membre prin tratate.Uniunea Europeana poate fi analizate in mod cert ca subiect de drept. Personalitatea
juridica pe care acest tratat i-o confera nu ajuta insa la incadrarea Uniunii intr-o anumita categorie a
subiectelor dreptului international public . Personalitatea juridica internationala a Uniunii demonstreaza
natura sa specifica. Competentele de care aceasta beneficiaza depasesc prerogativele specifice
organizatiilor internationale , dar raman inferioare celor statale. Uniunea reuneste elemente specifice
organizatiilor internationale si statelor federale. Astfel, natura sa juridica este abordata din perspectiva
organizatiilor internationale si a statelor federale, dar si din punct de vedere al confederatiilor si uniunilor
reale de state. In concuzie putem spune ca uniunea europeana are ,,un sistem constitutional compus dintrun nivel national si dintr-un nivel supranational de putere publica legitima, care se influenteaza reciproc si
care cuprind aceiasi cetateni ca subiectele de drept
**Pina la Lisabona Era o simpla organizatie intrerguvernamelntala
1.3. Evaluai rolul i modul de desfurare a procedurii n constatarea nendeplinirii obligaiilor ce
revin statelor membre n temeiul tratatelor (procedura de infringment)
Uniunea asigura coerenta intre diferitele sale politici si actiuni, tinand seama de ansamblul obiectivelor
Uniunii si respectand principiul de atribuire a competentelor.Competenta exclusiva a Uniunii. In cazul in
care tratatele atribuie Uniunii competenta exclusiva intr-un domeniu determinat, numai Uniunea poate
legifera si adopta acte cu forta juridica obligatorie.
Statele membre pot face acest lucru numai in cazul in care sunt abilitate de Uniune sau pentru punerea in
aplicare a actelor Uniunii. Uniunea are competenta exclusiva in urmatoarele domenii:
1. uniunea vamala
2. stabilirea normelor privind concurenta necesare functionarii pietei interne
3. politica monetara pentru statele membre a caror moneda este euro
4. conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul politicii comune privind pescuitul
5. politica comerciala comuna.
Competenta partajata cu statele membre
In cazul in care tratatele atribuie Uniunii o competenta partajata cu statele membre intr-un domeniu
determinat, Uniunea si statele membre pot legifera si adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic in
acest domeniu. Statele membre isi exercita competenta in masura in care Uniunea nu si-a exercitat
competenta.Statele membre isi exercita din nou competenta in masura in care Uniunea a hotarat sa
inceteze sa si-o mai exercite.Competentele partajate ale Uniunii si statelor membre se aplica in urmatoarele
domenii principale:
1. piata interna
2. politica sociala, pentru aspectele definite in Tratatul privind functionarea Uniunii Europene
3. coeziunea economica, sociala si teritoriala
4. agricultura si pescuitul, cu exceptia conservarii resurselor biologice ale marii
5. mediul
6. protectia consumatorului
7. transporturile
8. retelele transeuropene
9. energia
10. spatiul de libertate, securitate si justitie
11. obiectivele comune de securitate in materie de sanatate publica, pentru aspectele definite in
Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
Statele membre isi coordoneaza
politicile economice
politicile de ocupare a fortei de munca
13

politicile sociale
in cadrul Uniunii.
In acest scop, Uniunea adopta masuri si, in special, orientarile generale ale acestor politici.
Statelor membre a caror moneda este euro li se aplica dispozitii speciale.
Competenta Uniunii de a sprijini, coordona sau completa actiunile statelor membre
Sub 2. Banca European de Investiii (BEI):
2.1. Expunei temeiul juridic al crerii Bncii Europene de Investiii i natura juridic a acesteia;
BEI a fost creata in 1958 prin T de la Roma, in caliatea de institutie de finantare pe termen lung a UE , cu
misiunea de a contribui la integrarea, dezv echilibrata si coeziunea econ si soc a st membre ale UE prin
acordarea cu titlu de imprumut , a unor mari fonduri financiare pe piata capitalurilor si imprumuturilor, in
conditiile favorabile, pt realizarea proiectelor ce contribuie la realizarea obiectiveor UE
BEI este dotata cu personalitatea juridica distincata si autonomie financiara in cadrul sistemului
institutional al UE. Actionari ai BEI sunt st membre, iar consiliul sau de guvernator este constituit de
ministri de finante ai st membre.
2.2. Analizai modalitatea de numire, organizare i funcionare a Bncii Europene de Investiii;
Organizarea B.E.I.
Ca institutie financiara a U.E., B.E.I. isi conduce activitatile de credit si de imprumut in cadrul politicilor
economice ale Uniunii.Nefiind finantata din bugetul comunitar, ci din imprumuturi de pe pietele de capital
si prin aplicarea Statutului sau, BEI beneficiaza de autonomie de decizie in cadrul sistemului institutional
comunitar. Structurile sale de conducere si de control reflecta aceasta autonomie si ii permit sa isi adopte
deciziile de creditare si de imprumuturi doar pe baza meritelor proiectelor si de cele mai bune oportunitati
oferite pe pietele financiare.
*Functionare
Banca este administrata si condusa de un Consiliu al guvernatorilor, un Consiliu de administratie si un
Comitet de directie. Consiliul guvernatorilor este format din ministrii desemnati de statele membre.
Consiliul guvernatorilor stabileste directivele generale referitoare la politica de creditare a Bancii in
conformitate cu obiectivele Uniunii.
Consiliul guvernatorilor vegheaza la executarea acestor directive.Consiliul guvernatorilor are competenta
de a adopta in unanimitate, in cadrul tratatului si al prezentului statut, orice decizii cu privire la
suspendarea activitatii Bancii si la eventuala sa lichidare. Deciziile Consiliului guvernatorilor se adopta cu
majoritatea membrilor sai. Statele care constituie aceasta majoritate trebuie sa reprezinte cel putin 50 %
din capitalul subscris. Pentru intrunirea majoritatii calificate, sunt necesare optsprezece voturi si 68 % din
capitalul subscris.Abtinerile din partea membrilor prezenti sau reprezentati nu impiedica adoptarea
deciziilor care necesita intrunirea unanimitatii.Consiliul de administratie coopteaza sase experti fara drept
de vot: trei in calitate de membri si trei supleanti. Mandatul administratorilor si al supleantilor poate fi
reinnoit.Membrii Consiliul de administratie sunt selectati dintre personalitatile care prezinta toate
garantiile de independenta si competenta; acestia nu sunt raspunzatori decat fata de Banca. In cazul in care
administratorul nu mai indeplineste conditiile necesare pentru exercitarea functiilor sale, Consiliul
guvernatorilor hotarand cu majoritate calificata poate pronunta demiterea sa din oficiu. Neaprobarea
raportului anual determina demisia Consiliul de administratie. Pentru locurile care raman vacante, ca
urmare a decesului sau demisiei voluntare, din oficiu sau colective, se procedeaza la inlocuire. Cu exceptia
reinnoirii generale, membrii sunt inlocuiti pe durata ramasa pana la incheierea mandatului. Consiliul
guvernatorilor stabileste retributia membrilor Consiliului de administratie. Acesta stabileste eventualele
incompatibilitati cu functiile de administrator si de supleant.Fiecare administrator dispune de un vot in
Consiliul de administratie. Acesta isi poate delega votul in orice situatie, conform normelor care urmeaza
sa fie stabilite in regulamentul de procedura al Bancii.Membrii personalului Bancii se gasesc sub
autoritatea presedintelui. Acestia sunt angajati si concediati de catre presedinte. In alegerea personalului,
trebuie sa se tina cont nu numai de aptitudinile personale si de calificarile profesionale, ci si de participarea
14

echitabila a resortisantilor statelor membre. Regulamentul de procedura prevede organul competent pentru
adoptarea dispozitiilor aplicabile personalului.
2.3. Estimai rolul BEI din perspectiva diverselor competene pe care le are
Banca Europeana de investitii are misiunea sa contribuie la dezvoltarea echilibrata si neintrerupta a pietei
comune in interesul Comunitatii, apeland la pietele de capital si la resursele sale proprii. Pentru aceasta,
Banca faciliteaza, prin acordarea de imprumuturi si garantii si fara a urmarii un scop lucrativ, finantarea
proiectelor de mai jos in toate sectoarele economiei:
- proiecte care vizeaza dezvoltarea regiunilor mai putin dezvoltate;
- proiecte care vizeaza modernizarea sau conversia intreprinderilor sau crearea de noi activitati ca urmare
a instituirii progresive a pietei comune, care, prin natura sau amploarea lor, nu pot fi finantate in intregime
prin diferitele mijloace existente in fiecare din statele membre;
- proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care, prin amploarea sau natura lor, nu pot fi
finantate in intregime prin diferitele mijloace existente in fiecare din statele membre.In indeplinirea
misiunii sale, Banca faciliteaza finantarea programelor de investitii, conjugat cu asistenta acordata de
fondurile structurale si de alte instrumente finaciare ale Comunitatii.
Banca European de Investiii sprijin proiecte n rile UE i investete n viitoarele state
membre i n rile partenere.

n general, ia bani cu mprumut de pe pieele de capital pentru a nu apela la bugetul UE.

Aceti bani sunt acordai n condiii favorabile proiectelor care se nscriu n linia obiectivelor
politice ale UE.
n anul 2008, BEI a strns suma de aproximativ 60 de miliarde de euro. Banca nu activeaz
n scopul obinerii de profit, ci acord credite la o rat a dobnzii apropiat de costul la care
au fost mprumutai banii.

Banca European de investitii are misiunea s contribuie la dezvoltarea echilibrat si

nentrerupt a pietei comune n interesul Comunittii, apelnd la pietele de capital si la
resursele sale proprii. Pentru aceasta, Banca faciliteaz, prin acordarea de mprumuturi si
garantii si fr a urmrii un scop lucrativ, finantarea proiectelor de mai jos n toate
sectoarele economiei:
- proiecte care vizeaz dezvoltarea regiunilor mai putin dezvoltate;
- proiecte care vizeaz modernizarea sau conversia ntreprinderilor sau crearea de noi
activitti ca urmare a instituirii progresive a pietei comune, care, prin natura sau amploarea
lor, nu pot fi finantate n ntregime prin diferitele mijloace existente n fiecare din statele
membre;
- proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care, prin amploarea sau natura
lor, nu pot fi finantate n ntregime prin diferitele mijloace existente n fiecare din statele
membre.
n ndeplinirea misiunii sale, Banca faciliteaz finantarea programelor de investitii,
conjugat cu asistenta acordat de fondurile structurale si de alte instrumente finaciare ale
Comunittii.

Test nr. 5
Sub 1. Parlamentul European:
15

1.1. Relatai regulile cu privire la alegerea reprezentanilor n Parlamentul European;

La 20 septembrie 1976, pe baza propunerilor facute de Parlamentul Eu in ianuarie 1975,

Consiliul adopta Actul privind alegerea reprezentantilor in Parlamentul European prin
sufragiu universal direct.Aceasta a fost ratificata de statele membre si a intrat in vigoare la
1 iulie 1978. Masurile de aplicare au fost adoptate cu unanimitate de Consiliu, la propunerea
Parlamentului European si dupa consultarea Comisiei.
Anterior, parlamentarii europeni au fost desemnati de catre Parlamentele nationale din
rindul parlamentarilor nationali conform procedurilor alese de fiecare stat, exercitind astfel
un dublu mandat. Din pacate, dezbaterile din campaniile electorale aferente alegerilor
europene s-au concentrat si se concentreaza prea putin pe teme veritabil europene.
Actul din 1976 a stabilit regulile generale in functie de care fiecare stat membru urma sa
organizeze alegerile europene pe teritoriul sau. Alegerile urmau sa se desfasoare in aceeasi
perioada in statele membre, incepind de joi dimineata si incheindu-se duminica urmatoare
celei din saptamina in care au inceput, pentru a se respecta astfel traditiile nationale legate
de ziua votului. Votul este unic, fiecare persoana avind dreptul sa voteze o singura data.
Deschiderea si numararea voturilor nu poate avea loc decit dupa finalizarea ultimului
scrutiny national. Durata mandatului parlamentarului European a fost stabilita la 5 ani,
mandatul putind fi reinnoit. Dreptul de vot este dobindit incepind cu virsta de 18 ani, iar
dreptul de a fi ales variaza intre 18 si 25 ani. In situatia in care un parlamentar nu este
eligibil conform dreptului intern, acesta nu este eligibil nici pentru alegerile europene.
Parlamentul european constata automat aceasta decadere din dreptul de a fi ales.
Actul a instituit votul individua si personal si a interzis mandatul imperativ, conferind
astfel mandatului un caracter reprezentativ. Nici un mecanism de dispozitie sau de demisie
colectiva nu este prevazut. Angajamentul anterior asumat de parlamentarii europeni de a
demisiona in cursul mandatului nu ii leaga, acestia fiind independenti de asemenea in raport
cu partidele si grupurile politice. Incetarea mandatului are loc prin epuizarea
mandatului,demisie,deces sau decadere din mandat.
Cu respectarea acestor reguli, statele membre puteau stabili toate aspectele legate de
modul de scrutin, electoral etc. Aceasta diversitate a regulilor nationale a fost relevanta
pentru starea de spirit despre care putem spune, cel putin, ca , spontan, nu a fost nici
europeana, nici comunitara. Ea a subliniat in fiecare tara importanta cosideratiilor pur
nationale, la cristalizarea manifestarilor carora a contribuit, in detrimentul unei reprezentari
veritabil comune.
Incepind cu Tratatul de la Amsterdam, statele membre au convenit asupra introducerii
unui plafon maxim in privinta numarului total al membrilor Parlamentului European. TA
stabileste acest plafon la 700 de membri. Tnisa a introdus o noua repartizare a locurior si a
ridicat plafonul in cauza la 732 membri. Tlisabona introduce insa o noua limita maxima, 750
de parlamentari europeni, plus presedintele institutiei. Distributia locurilor se face conform
principiului proportinalitatii degresive, stabilindu-se un prag minim de 6 reprezentanti si
unul maxim de 96 reprezentanti/stat membru. Consiliul European va avea competenta de a
decide asupra modificarii componentei numarului PE prin vot unanim si dupa consultarea
acestuia. Prin derogarea, PE, in perioada 2009-2014, are 754 de europarlamentari.

1.2. Determinai modalitatea de organizare i funcionare a Parlamentului European;

Din punct de vedere al functionarii sale, PE reproduce, in interiorul principiilor stabilite de
tratate, modelul unui parlament national. In detaliu, organizarea si functionarea sa sunt
precizate de Regulamentul interior , adoptat de forul parlamentar European cu majoritatea
16

membrilor care-l compun. Regulamentul interior a fost folosit totodata ,,pentru a optimiza
conditiile de exercitiu ale puterilor sale si relatiile sale cu celelalte institutii , ,,pentru a
umple tacerea tratatelor si a-si atribui toate facultatile compatibile cu regulile tratatelor
pe care le poseda in general Parlamentele tarilor membre .
In cursul unei legislaturi, perioada care coincide cu durata mandatului parlamentarilor
alesi, Parlamentul se reuneshte in sesiuni ordinare si extraordinare.
Sesiunile ordinare se prezinta sub forma unor sesiuni ordinare anuale, care debuteaza in a
doua marti din luna martie. Seciunile ordinare sunt formate la rindul lor dintr-o suita de 12
reuniuni lunare plenare ( sau perioade de sesiune) cu durata de o saptamina ( in concret 3-4
zile), mai putin in luna august. Acestea sunt perioade de sedintze in plen, cu ocazia carora
se adopta rezolutii( actele specifice Parlamentului), rapoarte etc. In restul lunii, activitatea
parlamentarilor se desfasoara in comisii.
Sesiunile extraordinare sunt convocate la cererea majoritatii parlamentarilor, a Consiliuliu
sau a Comisiei. Totusi, ,, este evident ca ritmul adoptat pentru sesiunea ordinara face
aproape inutila tinerea unei sesiuni extraordinare. Sedintele plenare sunt publice, mai
putin in cazurile in care Parlamentul decide desfasurarea lro cu usile inchise. Transparenta
lucrarilor este asigurata si prin publicarea dezbaterilor si a actelor adoptate in Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene.
Biroul. Este format din presedinte,vicepresedinti si chestori, alesi pentru o jumatate de
legislatura. Acesta este insarcinat cu chestiunile financiare, organizatorice si administrative
legate de functionarea Parlamentului si a organelor sale.Biroul extins cuprinde in plus
presedintii grupurilor politice.
Presedintele Parlamentului European este ales de catre membrii acestui for. Inainte de
primele alegeri directe, presedintele era ales la inceputul fiecarei sesiuni ordinare, dar in
practica fiind de regula reales, mandatul sau se prelungea la doi ani ( aceasta prelingire a
mandatului a fost impusa de ratiuni tinind de consolidarea autoritatii presedintelui indeosebi
in raporturile interinstitutionale si exterioare ale Parlamentului). Dupa aegerile din 1979, P.
Isi desemneaza Presedintele pentru un mandat de 2 ani si jumatate, prin vot secret si cu
majoritatea absoluta a sufragiilor exprimate. Durata mandatului presedintelui permite
exercitarea alternativa a acestei functii de pricipalele forte politice, socialistii si crstindemocratii. Din acest considerent, desi teoretic presedintele poate fi reales, acesta nu a fost
reales niciodata in practica. Atributiile Presedintelui vizeaza indeosebi conducerea si
coordonarea lucrarilor Adunarii si a formatiunilor din structura sa, relatiile externe ale
Parlamentului si prezidarea sedintelor plenare. Rolul sau este net superior celui avut de
presedintii Parlamenteor nationale. Presedintele nu poate participa la dezbaterile pe care le
conduce, decit daca deseneaza un vicepresedinte pentru a exercita aceasta funcite. Actele
adoptate conform procedurii codecizionale poarta semnatura Presedintilor Consiuliului si
Parlamentului.
Parlamentul isi alege de asemenea vicepresednitii, care tind sa exprime grupurile politice. In
numar de 14 in prezent, vicepresedintii sunt alesi dupa desemnarea presedintelui, prin
scrutin uninominal si cu majoritatea absoluta a sufragiilor exprimate in primele doua tururi
de scrutin. Daca este necesar un al treilea tur de scrutin, vicepresedintii sunt desemnati cu
majoritatea relativa.
17

Chestorii, in numar de 5, sunt alesi dupa aceeasi procedura ca si vicepresedintii si au vot

consultativ. Durata mandatului vicepresedintilor si chestorilor este identica celei a
mandatului Presedintelui ( 2 ani si jumatate). Chestorii indeplinesc un rol administrativ,
financiar si au un vot consultativ.
Conferinta Presedintilor este formata din Presedintele Parlamentului, presedintintii grupurilor
politice si reprezentantii parlamentarilor neinscrisi in nici un grup politic. Acestia din urma
nu au drept de vot. Principalul rol al Conferintei vizeaza relatiile cu celelalte organisme
comunitare, cu parlamentele nationale, statele terte si alt structuri extra-comunitare.
Totodata, aceasta stabileste ordinea de zi a perioadelor de sesiune si asigura organizarea
sedintelor, constituind un organ deosebit de important.Conferinta Presedintilor comisiilor
cuprinde presedintii comisiilor permanente si temporare. Conferinta poate recomanda
temele de lucru pentru perioadele de sesiune si pentru activitatea comisiilor. Conferinta
Presedintilor delegatiilor este alcatuita din Presedintii delegatiilor interparlamentare
permanente, putind face recomandari pentru stabilirea temelor de lucru in cadrul
delegatiilor.
Alaturi de sedintele plenare, activitatea parlamentarilor europeni presupune lucrul in comisii
permanente sau temporare, generale sau speciale. Comisiile pregatesc in principiu lucrarile
din sedintele plenare. Membrii comisiilor sunt alesi la propunerea grupurilor politice,
urmarindu-se o reprezentare echilibrata a tuturor fortelor politice, pentru o durata de 2 ani
si jumatate. Fiecare parlamentar are calitate de membru plin al unei comisii si de supleant al
altei comisii. Membrii supleanti nu sunt alesi, ci sunt desemnati de catre grupurile politice.
Comisiile isi aleg presedintii si vicepresedintii, pe baza acordului dintre grupurile politice.
Crearea comisiilor reprezinta o componenta exclusiva a institutiei,care tine de organizarea
activitatii sale interne. Numarul comisiilor, natura si domeniile in care au actionat au varuat
in timp. Comisiile sunt dotate cu un birou, format dintr-un resedinte si un numar variabil de
vicepresedinti, iar membrii lor sunt alesi la inceput si la jumatatea legislaturii. In privinta
comisiilor temporare, decizia pe baza carora se constituie, le fixeaza alcatuirea, mandatul
( care nu poate depasi 12 luni) si atributiile. Acest tip de comisii poate fi creat oricind. TM a
consacrat si comisiile de ancheta, formatiuni deja existente in Regulamentul interior al
Parlamentului. Scopul lor consta de regula in examinarea acuzatiilor de infractiune sau de
proasta administrare in apliarea dreptului comunitar, sub rezerva atributiilor altor institutii si
organe comunitare, mai putin in cazurile in care faptele incriminate sunt cercetate de o
jurisdictie.
Alte formatiuni din structura parlamentului sunt delegatiile interparlamentare permanente
si comisiile parlamentare mixte, formate din parlamentari ai statelor asociate sau in curs de
aderare la Comunitati.
In functie de afinitatea lor politica, parlamentaii europeni au format grupuri politice.
Gruparile politice reprezinta in acelasi timp un important factor de integrare si contribuie la
formarea unei constiinte europene si la exprimarea vointei politice a cetatenilor
europeni.Aceste formatinui se constituie pe baza unei declaratii adresate Presedintelui
Parlamentului si publica ulterior in JOUE, declaratia care cuprinde denumirea grupului,
alcatuirea birioului sau si semnaturile membrilor, in numarul stabilit de Regulamentul
interior. Afinitatea politica a membrilor viitorului grup este esentiala. Parlamentarii au
libertatea si nu obligatia de a adera la un grup politic.Cei care au ales sa nu adere sunt
denumiti ,,neinscrisi. In practica nici un act nu este adoptat da Parlament, fara o luare de
pozitie a grupurilo.
18

Ordinea de zi. Este stabilita de catre conferinta presedintilor anterior sesiunii, pe baza
recomandarilor Conferintei presedintilor comisiilor si tinind cont de obiectivele legislaturii.
Comisiile, grupurile politice sau parlamentarii pot face propuneri de modificare a ordinii de
zi. La invitatia presedintelui, Consiliului si Comisia pot fi invitate sa asiste la deliberarile
Conferintei Presedintilor privind stabilirea ordinii de zi. Votul, personal si individual, este
precedat de examinari si dezbateri si comesiile de specialitate. Votul este nominal pentru
aprobarea Comisiei, pentru adopatarea unei motiuni de cenzura sau la cererea grupurilo
politice.

1.3. Estimai rolul Parlamentului European din perspectiva diverselor competene pe care le are

Din punct de vedere al functionarii sale, PE reproduce, in interiorul principiilor stabilite de

tratate, modelul unui parlament national. In detaliu, organizarea si functionarea sa sunt
precizate de Regulamentul interior , adoptat de forul parlamentar European cu majoritatea
membrilor care-l compun. Regulamentul interior a fost folosit totodata ,,pentru a optimiza
conditiile de exercitiu ale puterilor sale si relatiile sale cu celelalte institutii , ,,pentru a
umple tacerea tratatelor si a-si atribui toate facultatile compatibile cu regulile tratatelor
pe care le poseda in general Parlamentele tarilor membre .
In cursul unei legislaturi, perioada care coincide cu durata mandatului parlamentarilor
alesi, Parlamentul se reuneshte in sesiuni ordinare si extraordinare.
Sesiunile ordinare se prezinta sub forma unor sesiuni ordinare anuale, care debuteaza in a
doua marti din luna martie. Seciunile ordinare sunt formate la rindul lor dintr-o suita de 12
reuniuni lunare plenare ( sau perioade de sesiune) cu durata de o saptamina ( in concret 3-4
zile), mai putin in luna august. Acestea sunt perioade de sedintze in plen, cu ocazia carora
se adopta rezolutii( actele specifice Parlamentului), rapoarte etc. In restul lunii, activitatea
parlamentarilor se desfasoara in comisii.
Sesiunile extraordinare sunt convocate la cererea majoritatii parlamentarilor, a Consiliuliu
sau a Comisiei. Totusi, ,, este evident ca ritmul adoptat pentru sesiunea ordinara face
aproape inutila tinerea unei sesiuni extraordinare. Sedintele plenare sunt publice, mai
putin in cazurile in care Parlamentul decide desfasurarea lro cu usile inchise. Transparenta
lucrarilor este asigurata si prin publicarea dezbaterilor si a actelor adoptate in Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene.
Biroul. Este format din presedinte,vicepresedinti si chestori, alesi pentru o jumatate de
legislatura. Acesta este insarcinat cu chestiunile financiare, organizatorice si administrative
legate de functionarea Parlamentului si a organelor sale.Biroul extins cuprinde in plus
presedintii grupurilor politice.
Presedintele. Parlamentului European este ales de catre membrii acestui for. Inainte de
primele alegeri directe, presedintele era ales la inceputul fiecarei sesiuni ordinare, dar in
practica fiind de regula reales, mandatul sau se prelungea la doi ani ( aceasta prelingire a
mandatului a fost impusa de ratiuni tinind de consolidarea autoritatii presedintelui indeosebi
in raporturile interinstitutionale si exterioare ale Parlamentului). Dupa aegerile din 1979, P.
Isi desemneaza Presedintele pentru un mandat de 2 ani si jumatate, prin vot secret si cu
majoritatea absoluta a sufragiilor exprimate. Durata mandatului presedintelui permite
exercitarea alternativa a acestei functii de pricipalele forte politice, socialistii si crstindemocratii. Din acest considerent, desi teoretic presedintele poate fi reales, acesta nu a fost
19

reales niciodata in practica. Atributiile Presedintelui vizeaza indeosebi conducerea si

coordonarea lucrarilor Adunarii si a formatiunilor din structura sa, relatiile externe ale
Parlamentului si prezidarea sedintelor plenare. Rolul sau este net superior celui avut de
presedintii Parlamenteor nationale. Presedintele nu poate participa la dezbaterile pe care le
conduce, decit daca deseneaza un vicepresedinte pentru a exercita aceasta funcite. Actele
adoptate conform procedurii codecizionale poarta semnatura Presedintilor Consiuliului si
Parlamentului.
Parlamentul isi alege de asemenea vicepresednitii, care tind sa exprime grupurile politice. In
numar de 14 in prezent, vicepresedintii sunt alesi dupa desemnarea presedintelui, prin
scrutin uninominal si cu majoritatea absoluta a sufragiilor exprimate in primele doua tururi
de scrutin. Daca este necesar un al treilea tur de scrutin, vicepresedintii sunt desemnati cu
majoritatea relativa.
Chestorii, in numar de 5, sunt alesi dupa aceeasi procedura ca si vicepresedintii si au vot
consultativ. Durata mandatului vicepresedintilor si chestorilor este identica celei a
mandatului Presedintelui ( 2 ani si jumatate). Chestorii indeplinesc un rol administrativ,
financiar si au un vot consultativ.
Conferinta Presedintilor este formata din Presedintele Parlamentului, presedintintii grupurilor
politice si reprezentantii parlamentarilor neinscrisi in nici un grup politic. Acestia din urma
nu au drept de vot. Principalul rol al Conferintei vizeaza relatiile cu celelalte organisme
comunitare, cu parlamentele nationale, statele terte si alt structuri extra-comunitare.
Totodata, aceasta stabileste ordinea de zi a perioadelor de sesiune si asigura organizarea
sedintelor, constituind un organ deosebit de important.Conferinta Presedintilor comisiilor
cuprinde presedintii comisiilor permanente si temporare. Conferinta poate recomanda
temele de lucru pentru perioadele de sesiune si pentru activitatea comisiilor. Conferinta
Presedintilor delegatiilor este alcatuita din Presedintii delegatiilor interparlamentare
permanente, putind face recomandari pentru stabilirea temelor de lucru in cadrul
delegatiilor.
Alaturi de sedintele plenare, activitatea parlamentarilor europeni presupune lucrul in comisii
permanente sau temporare, generale sau speciale. Comisiile pregatesc in principiu lucrarile
din sedintele plenare. Membrii comisiilor sunt alesi la propunerea grupurilor politice,
urmarindu-se o reprezentare echilibrata a tuturor fortelor politice, pentru o durata de 2 ani
si jumatate. Fiecare parlamentar are calitate de membru plin al unei comisii si de supleant al
altei comisii. Membrii supleanti nu sunt alesi, ci sunt desemnati de catre grupurile politice.
Comisiile isi aleg presedintii si vicepresedintii, pe baza acordului dintre grupurile politice.
Crearea comisiilor reprezinta o componenta exclusiva a institutiei,care tine de organizarea
activitatii sale interne. Numarul comisiilor, natura si domeniile in care au actionat au varuat
in timp. Comisiile sunt dotate cu un birou, format dintr-un resedinte si un numar variabil de
vicepresedinti, iar membrii lor sunt alesi la inceput si la jumatatea legislaturii. In privinta
comisiilor temporare, decizia pe baza carora se constituie, le fixeaza alcatuirea, mandatul
( care nu poate depasi 12 luni) si atributiile. Acest tip de comisii poate fi creat oricind. TM a
consacrat si comisiile de ancheta, formatiuni deja existente in Regulamentul interior al
Parlamentului. Scopul lor consta de regula in examinarea acuzatiilor de infractiune sau de
proasta administrare in apliarea dreptului comunitar, sub rezerva atributiilor altor institutii si
organe comunitare, mai putin in cazurile in care faptele incriminate sunt cercetate de o
jurisdictie.
20

Alte formatiuni din structura parlamentului sunt delegatiile interparlamentare permanente

si comisiile parlamentare mixte, formate din parlamentari ai statelor asociate sau in curs de
aderare la Comunitati.
In functie de afinitatea lor politica, parlamentaii europeni au format grupuri politice.
Gruparile politice reprezinta in acelasi timp un important factor de integrare si contribuie la
formarea unei constiinte europene si la exprimarea vointei politice a cetatenilor
europeni.Aceste formatinui se constituie pe baza unei declaratii adresate Presedintelui
Parlamentului si publica ulterior in JOUE, declaratia care cuprinde denumirea grupului,
alcatuirea birioului sau si semnaturile membrilor, in numarul stabilit de Regulamentul
interior. Afinitatea politica a membrilor viitorului grup este esentiala. Parlamentarii au
libertatea si nu obligatia de a adera la un grup politic.Cei care au ales sa nu adere sunt
denumiti ,,neinscrisi. In practica nici un act nu este adoptat da Parlament, fara o luare de
pozitie a grupurilo.
Ordinea de zi. Este stabilita de catre conferinta presedintilor anterior sesiunii, pe baza
recomandarilor Conferintei presedintilor comisiilor si tinind cont de obiectivele legislaturii.
Comisiile, grupurile politice sau parlamentarii pot face propuneri de modificare a ordinii de
zi. La invitatia presedintelui, Consiliului si Comisia pot fi invitate sa asiste la deliberarile
Conferintei Presedintilor privind stabilirea ordinii de zi. Votul, personal si individual, este
precedat de examinari si dezbateri si comesiile de specialitate. Votul este nominal pentru
aprobarea Comisiei, pentru adopatarea unei motiuni de cenzura sau la cererea grupurilo
politice.

Sub 2.Managmentul Consiliului UE: Preedenia, Secretariatul, COREPER

2.1. Expunei modul de organizare a Secretariatului, Preedeniei Consiliului i COREPER
* Consiliul este asistat de un Secretariat General cu 2700 functionari, aflat sub conducerea unui secretar
general. Secretarul general este numit de Consiliul in unanimitate. Secretariatul generallucreaza in mai
multe directii generale si are un serviciu juridic, respectiv un Secretariat- Schengen. Potrivit modificarilor
Trataului de la Amsterdam, secretariatul general indeplineste si functia de Inalt Reprezentant pentru
politica externa si de securitate, avind ca atributie principala a acestei functii, asistarea presedentiei.
* Presedentia este exercitata din 1 ianuarie 2007 pe rind de fiecare stat membru pe o durata de 6 luni, in
ordine fixata de Consiliu. Din 1 ianuarie 2009, Presedentia Consiliului este asigurata pe o perioada de 18
luni de grupuri prestabilite de 3 state membre. Fiecare membru al unui grup asigura prin rotatie, pentru o
durata de 6 luni, presedentia tuturor formatiunilor Consiliului cu excepria Formatiunii afacerii externe.
Ceilalti membri ai grupului asista presedentia in indeplinirea tuturor responsabilitatilor acesteia, pe baza
unui program comun.
Ministrul statului care exercita Presedentia este responsabil pentru pregatirea sedintelor, intocmirea ordinii
de zi, comunicarea ordinii de zi, cu 14 zile inainte de data sedintei si pentru conducerea sedintei.
* In cadrul Consiliului functioneaza un comitet compus din reprezentanti permanenti ai statelor membre
numit COREPER. Acesti reprezentanti sunt functionari inalti cu rang de ambasadori si adjunctii acestora.
Functionarii cu rang de ambasador se reunesc in COREPER II si se ocupa de problemele politicii
importante, iar adjunctii se intrunesc in COREPER I si dezbat problemele tehnice. Misiunea principala a
COREPER-ului este asigurarea continuitatii functionarii Consiliului, avind obligatia sa pregateasca
lucrarile Consiliuilui si sa indeplineasca sarcinile care-i sunt incredintate de acesta.
2.2. Analizai responsabilitile Preedeniei Consiliului UE
21

Fiecare stat membru al Consiliului UE exerseaz preedinia pe rnd, timp de ase luni. Pre edinia trebuie
nu doar s gestioneze un numr ridicat de sesiuni ale Consiliului, ci i s organizeze reuniuni informale.
Aceste reuniuni, care au loc n ara preediniei, se desfoar ntr-o atmosfer mai destins i constituie
ocazii propice pentru a discuta mai liber aspecte de ordin general; este important de subliniat c nicio
decizie formal nu poate filuat n timpul unei reuniuni informale.
Pe lng rolul special pe care l deine n cadrul procedurii legislative cu Parlamentul European,
preedinia i prezint proiectele, precum i aciunile Consiliului care vor decurge din acestea, n faa
Parlamentului European. Raporteaz Parlamentului progresele realizate la sfritul mandatului su i
asist frecvent la sesiunile plenare ale Parlamentului i la reuniunile comisiilor acestuia. Funciile de
reprezentare ale preediniei nu se limiteaz la Parlamentul European. Minitrii preediniei informeaz
presa dup fi ecare sesiune a Consiliului i se exprim deseori n numele UE n ansamblu, n special n
privina aspectelor legate de politica extern i de securitate comun, n forurile internaionale i n cadrul
relaiilor cu rile tere.
2.3. Evaluai rolul COREPER n procesul de luare a deciziilor
Coreper este ComitetulReprezentanilor Permaneni n Uniunea European, fiind un organ auxiliar al
Uniunii Europene,menit s ofere sprijin i ajutor Consiliului Uniunii Europene.
n timpul diferitelor sesiuni ale Consiliului, alturi de minitri, se gsesc ntotdeauna nalii funcionari
membri ai Coreperului (Comitetul Reprezentanilor Permaneni). Acetia sunt un element fundamental al
mecanismului Consiliului.
Cei 27 de membri ai Coreperului, care sunt reprezentanii permaneni ai diferitelor guverne ale statelor
membre la Bruxelles, joac un rol decisiv n pregtirea lucrrilor Consiliului. Specialiti n afaceri
europene, cu nalte califi cri i avnd rangul de ambasador, acetia se ntrunesc de mai multe ori pe
sptmn ntr-un proces aproape permanent de discuii i dialog. Creeaz i ntrein ntre ei legturi de
ncredere, care faciliteaz nelegerea reciproc a poziiilor lor respective. Coreperul este compus din dou
formaiuni care se ntrunesc cel puin o dat pe sptmn: Coreper I, format din reprezentanii permaneni
adjunci, i Coreper II, care reunete reprezentanii permaneni.
Originalitatea i desigur importana acestui organ n cadrul Uniunii Europene deriv i dinmodalitatea de
lucru i atribuiile sale efective. Astfel, din analiza practic i teoretic a activitii Coreper desprindem
urmtoarele atribuii:
* Asigur consistena politicilor i aciunilor Uniunii avnd n vedere ca s fie respectate
na c e s t s e n s u r m t o a r e l e p r i n c i p i i i r e g u l i : p r i n c i p i u l l e g a l i t i i , s u b s i d i
a r i t i i , proporionalitii, precum i respectarea regulilor de procedur, transparena i calitatea proiec
telor redactate;
* Pregtete sesiunile Consiliului Uniunii Europene i asigur activitile ntre sesiunile sale;
*D posibilitatea statelor membre s-i exprime punctele sale de vedere n vederea luriiunei decizii cu
scopul de a facilita luarea unei msuri bine ntemeiate, gndite i organizate pentru a asigura armonizarea
dintre statele membre;
* Pregtete deciziile n cadrul Consiliului Uniunii Europene;
* Asigur buna desfurare a lucrrilor la toate nivelurile Consiliului Uniunii Europene;
* Contribuie, asigur i totodat pregtete spre adoptare decizii, regulamente (legislaiacomunitar)

22

* Pregtete toate materialele necesare spre adoptarea proiectului de buget de ctre ConsiliulUniunii
Europene care apoi e supus votului Parlamentului European;
* i nu n ultimul rnd aprarea interesele statelor membre prin intermediul
ConsiliuluiUniunii Europene
Prin urmare, rolul COREPER este unul important n cadrul activitii Consiliului UniuniiEuropene,
deoarece prin exercitarea i ndeplinirea atribuiilor de baz asigur legtura continu astatelor membre, dnd
posibilitatea exprimrii punctelor de vedere al acestora i a eventualei lor armonizri, pentru a se facilita luarea unei
msuri bine ntemeiate. Consiliul Uniunii Europenecoopereaz cu Comisia n Coreper, normarea acestei relaii s-a
facut nc n Tratatul de Fuziune.
Prin rolul ncredinat, Coreper a devenit garantul comunitii i al permanenei Consiliului.Procesul
de transfer de la grupurile de lucru la Coreper i apoi la Consiliu, d posibilitatea
ca problemele mai simple s fie decise la nivelul corepunztor, lsnd Consiliul s se concentrezeasupra unor decizii
mai dificile sau mai controversate. Cu toate acestea, puterea de decizie finalva rmne ntotdeauna un atribut al
Consiliului, deci Coreper analizeaz i ntoarce propunerilevenite de la Comisie, nainte de a fi luat decizia final
din partea Consiliului i nu n ultimul
rnd propunerile, deciziile Consiliului Uniunii Europene sunt pregtite de Coreper cu ajutorul unor comitete, care
asigur continuitatea relaiilor dintre statele membre.

Test nr. 6
Sub 1. Comisia European:
1.1. Determinai structura Comisiei Europene, procedura
Europene(preedintele, vicepreedintele (RUEAEPS), comisarii)

de

numire

Comisiei

Parlamentul va avea o influentza sporita in desemnarea Comisiei Europene; acesta va

alege presedintele Comisiei, pe baza propunerilor formulate de Consiliul European;
Parlamentul pastreaza deasemenea dreptul de a aproba structura Comisiei Europene in
ansamblul sau si , eventual, de a o demite printr-un vot de cenzura.
Odata cu implementarea TL, Presedintele Comisiei este ales de Pralamentul EU cu
majoritatea de voturi, pe baza propunerii Consiliului European. In cazul respingerii acestei
propuneri, procedura trebuie reluata prin prezentarea unui nou candidat. Consiliuli European
va trebui sa ia in considerare rezultatele alegerilor pentru PE atunci cind va propune un nou
candidat la functia de presedinte al Comisiei. Colegiul de comisari este supus aprobarii
Parlamentului European, adica aproba structura comisiei.
23

In cazul votului de cenzura,Presedintele Comisiei este ascultat de Parlament , iar votul este
public. Pentru adoptarea unei motiuni de cenzura, este necesara prezenta majoritatii
parlamentarilor europeni si majoritate de doua treimi din voturile exprimate. Votarea unei
motiuni de cenzura are ca efect principal si imediat, incetarea manatului Comisiei in mod
coliectiv. Colegiul comisarilor trebuie sa-si dea demisia, iar noii comisari numiti vor termina
mandatul de cinci ani al comisiei cenzurate. Tratatele insa nu stabilesc vreo interdictie de
renumire a celor revocati.
Lista comisarilor este stabilita de Consiliu, cu majoritatea calificata specialaa, de comun
acord cu Presedintele si este supusa aprobarii Parlamentului. Consiliul European, statuind cu
unanimitate, decide sa modifice acest numar. Reducerea numarului comisarilor necesita
implementarea unui sistem de rotatie egalitara. TL deasemenea incredinteaza sarcina
Consiliului European, care decide de asemenea cu unanimintate.
Statutul comisarilor : sunt resortisanti ai statelor membre, desemnati datorita
componentelor lor generale si garantiei de independenta pe care trebuie sa o asigure si de
care sunt, in acelasi timp, protejati.Trebuie sa cunoasca aprofundat domeniul in care vor fi
numiti, caci vor fi audiati minutios prin comisiile de specialitate ale Parlamentului. Comisarii
isi exercita functiile in interesul general al Uniunii. Ei nu solicita si nu accepta instructiuni de
la nici un guvern sau alt organism si se abtin de la orice act incompatibil cu caracterul
functiei lor.Comisarii se bucura de privilegii si imunitatile care se aplica agentilor si
functionarilor Uniunii, conform Protocolului asupra privilegiilor si imunitatilor Comunitatii
Europene.Inainte de a-si incepe mandatul, comisarii depun un juramint solemn in fata Curtii
de Justitie privind respectarea statutului lor de independenta. Comisia european este
organul executiv al Uniunii Europene, avnd rolul de a ntocmi proiecte de legi i de a
monitoriza aplicarea acestora.
Comisia este un organ al Comunitilor Europene, independent de statele membre, avnd
deci un caracter cu adevrat supranaional. Deocamdat (noiembrie 2005), Comisia este
alctuit din 25 de membri, propui de guvernele statelor membre i numii pe o perioad
de cinci ani. Parlamentul European trebuie i el s i dea acordul pentru alegerea lor.
Comisarii nu i desfoar activitatea n numele rii lor de origine, trebuind s se implice,
fr prtinire, n vederea ndeplinirii obiectivelor comunitare. Limbile de lucru ale Comisiei
snt - engleza,franceza i germana. Regulamentul de funcionare al Comisiei Europene este
compus la ora actual din 27 de comisari, din care unul are funcia de preedinte al
Comisiei
Europene

1.2. Analizai principiile de funcionare ale Comisiei Europene i statutul preedintelui

Comisiei;
Principiul colaborrii interinstituionale se regsete deopotriv n articolul 249 al Tratatului
privind funcionarea Uniunii Europene (TFUE), care stipuleaz c, Consiliul i Comisia trebuie s
nceap consultri reciproce i s stabileasc de comun acord modalitile de colaborare.
Cooperarea interinstituional se organizeaz n diferite moduri, printre care:

schimburi de scrisori ntre Consiliu i Comisie;

acorduri interinstituionale;
declaraii comune celor trei instituii.

Comisia are o structura colegiala si se compune din membrii Comisiei, serviciile si organeleauxiliare. Ca
organism colegial, Comisia este condusa de Presedintele si Vice-Presedintii acesteia.In general,
Comisia se intruneste o data pe saptamana, de obicei miercurea si, de obicei, la Bruxelles.
24

Intrunirile sunt precedate de si pregatite prin reuniuni ale sefilor de cabinet. Dupadesfasurarea sedintelor
Comisiei, in cursul zilei de joi au lc intalniri cu reprezentantii mass-media, prin care se urmaresc
informarea promta a opiniei publice comunitare si internationale.Reuniuni suplimentare pot fi decise in
functie de problemele aparute. In fiecare an, Comisiaa d o p t a p r o g r a m u l s a u d e l u c r u p e n t r u
a n u l r e s p e c t i v. F i e c a r e s u b i e c t d e p e a g e n d a e s t e prezentat de comisarul responsabil de
domeniul n cauza si intreaga echipa adopta o deciziecolectiva cu privire la acest subiect. Fiecare comisar
poate sa inscrie o problema pe ordinea dezi sau sa ceara amanarea unei probleme inscrise pe ordinea de zi.
Reuniunile Comisiei nu sunt publice, dezbaterile fiind confidentiale. In dezbaterea problemelor, membrii
Comisiei se potconstitui in grupuri de lucru. Deciziile in cadrul Comisiei se iau de obicei de catre grupuri
decomisari, numite colegii, chiar daca fiecare dintre comisari are raspunderea directa numai pentru
anumite domenii. Colegiile sunt formate, dupa caz, dintr-un numar mai mare sau micde comisari, in
functie de materia la care urmeaza a se adopta decizia respectiva. In cadrulComisiei
functioneaza principiul raspunderii colective pentru deciziile adoptate.

Sedintele tinute in plenul Comisiei sunt destinate dezbaterii celor mai importante
probleme.P e n t r u p r o b l e m e l e m a i p u t i n i m p o r t a n t e r e u n i u n e a s e f i l o r d e c a b i n e t e s t e
s u f i c i e n t a . Hotararile Comisiei se iau cu o majoritate de 14 voturi din cele 27.

Presedintele Comisiei
Presedintele Comisiei hotaraste domeniul de responsabilitate al fiecarui comisar si
poatemodifica responsabilitatile comisarilor (dupa caz) pe durata mandatului Comisiei. Rolu
lP r e s e d i n t e l u i e s t e i n e s e n t a d e o r d i n a d m i n i s t r a t i v, c o n v o c a n d s i p r e z i d a n d r e u n i
u n i l e Comisiei si protocolar, reprezentand Comisia in exterior. De asemenea, Presedintele
Comisieistabileste ordine de zi a sedintelor Comisiei.Presedintele Comisiei reprezinta o pozitie de real
importanta. Detinatorul acestei functii estecu siguranta
primus inter pares
r a p o r t a t l a c e i l a l t i c o m i s a r i . P r e s e d i n t e l e j o a c a u n r o l important in conturarea politicii
generale a Uniunii, in negocierile cu Consiliul si Parlamentuls i i n d e t e r m i o n a r e a d i r e c t i e i
v i i t o a r e a U n i u n i i . Val o r i f i c a r e a a c e s t e i f u n c t i i d e p i n d e d e personalitatea si de viziunea
detinatorului ei
1.3. Estimai rolul Comisiei din perspectiva diverselor competene pe care le are
Este principala instituie a Uniunii Europene. Alturi de Consiliul Uniunii i de Parlamentul
European alctuiete triunghiul instituional de decizie la nivel comunitar. Iniial, cele trei
Comuniti Europene C.E.C.O, C.E.E. i C.E.E.A. aveau comisii separate, dar n urma
Tratatului de fuziune din 1965, ratificat la 1 iunie 1967, cele trei s-au unificat n una singur,
numit Comisia Comunitii Europene.
n urma Tratatului de la Maastrricht, denumirea frecvent a devenit Comisia European.
Competenele comisiei Europene sunt, n principal, urmtoarele:
De control, supraveghind respectarea Tratatelor;
De iniiativ, avnd dreptul iniiativei n probleme de competen comunitar
De execuie, cu rol de guvern la nivel comunitar ;

25

 De reprezentare intern, ntruct ambasadorii pe lng U.E. ai diferitelor state i prezint

scrisorile de acreditare preedintelui Comisiei.
De reprezentare extern, ntruct Comisia are delegaii cu rang de Ambasad n state
tere, precum i Birouri n statele membre ale U.E.
Comisia deine un rol important n adoptarea hotrrilor Consiliului. Ea are drept de iniiativ
n cvasi-unanimitatea cazurilor n care Consiliul urmeaz s decid, indiferent dac se
cere condiia majoritii calificate sau cea a unanimitii. Acest drept poate fi exercitat
oricnd consider ea necesar, afar de dispoziii legale care prevd altfel.
Comisia
European
are
rolul
de
gardian
al
tratatelor.
Prin urmare, are autoritatea de a asigura aplicarea corect a dreptului UE de ctre
persoanele
fizice,
statele
membre
i
celelalte
instituii
europene.
n exercitarea atribuiilor sale, Comisia European poate impune sanciuni persoanelor fizice
i
ntreprinderilor,
n
cazul
n
care
acestea
ncalc
dreptul
Uniunii.
De asemenea, poate iniia mpotriva statelor membre proceduri privind nclcarea dreptului
UE,
invitndu-le
s
remedieze
situaia
ntr-un
termen
bine
stabilit.
Comisia European poate sesiza Curtea de Justiie n legtur cu aciunile formulate pentru
nclcarea dreptului Uniunii de ctre statele membre sau de ctre alte instituii europene.

Sub 2. Procedura non-legislativ

2.1. Identificai tipurile de proceduri de luare a deciziilor n UE;
Articolul 289 din Tratatul privind funcionarea UE nu mai face nicio alt referire dect la dou tipuri
de proceduri legislative:

procedura legislativ ordinar;

procedurile legislative speciale.
De asemenea, Tratatul de la Lisabona introduce clauze pasarel. Aceste clauze permit, n anumite
condiii, generalizarea procedurii legislative ordinare la domenii aflate iniial n afara sferei sale de
aplicare.
PROCEDURA LEGISLATIV ORDINAR
Procedura legislativ ordinar nlocuiete procedura anterioar de codecizie. Aceast procedur
este mai legitim din punct de vedere democratic. Ea implic intervenia Parlamentului European n
calitate de colegiuitor alturi de Consiliu. n timp, aceasta a devenit, n plus, procedura legislativ
cea mai utilizat. Aadar, Tratatul de la Lisabona consacr aceast tendin, schimbndu-i denumirea
i instituind-o ca procedur de drept comun. De asemenea, n conformitate cu tratatele anterioare,
Tratatul de la Lisabona extinde procedura legislativ ordinar la noi domenii politice (a se vedea fia
extinderea votului cu majoritate calificat i a procedurii legislative ordinare).
Modalitile de aplicare a procedurii legislative ordinare sunt identice cu cele din procedura anterioar
de codecizie. Acestea sunt descrise amnunit n articolul 294 din Tratatul privind funcionarea UE.
Consiliul i Parlamentul sunt situate pe picior de egalitate. Cele dou instituii adopt actele
legislative fie n prim lectur, fie n a doua lectur. Dac n urma celei de a doua lecturi cele dou
instituii nu au ajuns nc la un acord, se convoac un comitet de conciliere.
n plus, regula de vot n cadrul procedurii legislative ordinare este majoritatea calificat. Pentru a
facilita adoptarea deciziilor i pentru a consolida eficacitatea procedurii, Tratatul de la Lisabona a
redefinit majoritatea calificat (a se vedea fia Consiliul Uniunii Europene).

26

PROCEDURILE LEGISLATIVE SPECIALE

Procedurile legislative speciale nlocuiesc procedurile anterioare de consultare, de cooperare i
de aviz conform. Obiectivul este simplificarea procesului de luare a deciziilor al UE, sporind
claritatea i eficacitatea acestuia. Aa cum o indic denumirea lor, aceste proceduri sunt derogatorii
de la procedura legislativ ordinar i constituie, aadar, nite excepii.
n cadrul procedurilor legislative speciale, Consiliul UE este, n practic, singurul legiuitor. Parlamentul
European doar particip la aceast procedur. Rolul su se limiteaz astfel la consultare sau la
aprobare, dup caz.
Spre deosebire de procedura legislativ ordinar, Tratatul privind funcionarea UE nu descrie n mod
precis procedurile legislative speciale. Modalitile de punere n practic a acestora sunt definite de la
caz la caz, prin articolele din Tratatul privind UE i din Tratatul privind funcionarea UE care prevd
aplicarea lor.

2.2. Analizai procedura de delegare de la art.290 TFUE

Articolul 290
1. Un act legislativ poate delega Comisiei competena de a adopta acte fr caracter
legislativ de aplicare general, care completeaz sau modific anumite elemente
neeseniale ale actului legislativ.
Actele legislative definesc n mod expres obiectivele, coninutul, domeniul de aplicare i
durata delegrii. Elementele eseniale ale unui anumit domeniu sunt rezervate actului
legislativ i nu pot face obiectul delegrii de competene.
2. Actele legislative stabilesc n mod expres condiiile n care a delegrii, care pot
include:
a) Parlamentul European sau Consiliul pot decide revocarea delegrii;
b) actul delegat poate intra n vigoare numai n cazul n care, n termenul stabilit de
actele legislative, Parlamentul European sau Consiliul a exprimat obiecii.
n sensul a) i b), Parlamentul European hotrte cu majoritatea membrilor si i
hotrnd cu o majoritate calificat a Consiliului.
3. Adjectivul "delegat" sau "delegat" se introduce n titlul actelor delegate.
--------------------------------------------------

2.3. Estimai importana noilor reguli care vizeaz mecanismele de control din partea statelor
membre asupra exercitrii de ctre Comisie a atribuiilor de executare (procedura de executare
art.291 TFUE)
Articolul 291
1. Statele membre iau toate msurile de drept intern necesare pentru a pune n aplicare
actele din punct de vedere juridic ale Uniunii.
2. n cazul n care sunt necesare condiii unitare de punere n aplicare a actelor
obligatorii ale Uniunii, aceste acte confer Comisiei competene de punere n aplicare
sau, n cazuri specifice justificate n mod corespunztor i, n cazurile prevzute la
articolele 24 i 26 din Tratatul privind Uniunea European, Consiliului.
3. n sensul alineatului 2, Parlamentul European i Consiliul, hotrnd prin regulamente
n conformitate cu procedura legislativ ordinar, stabilesc n avans normele i
27

principiile generale privind mecanismele de control de ctre statele membre al

exercitrii competenelor de executare de ctre Comisie.
4. Cuvintele "de aplicare" se introduce n titlul actelor de punere n aplicare.

Test nr. 7
1.Procesul de aderare la UE;
1.1.Definii criteriile de aderare la UE prin prisma TUE i a criteriilor stabilite la Copenhaga i
Madrid;
Criteriile de aderare la UE prin prisma TUE i a criteriilor stabilite la Copenhaga i Madrid;
TFUE:
Orice stat european care respect valorile prevzute la articolul 2 i care se angajeaz s
le promoveze poate solicita s devin membru al Uniunii. Parlamentul European i
parlamentele naionale sunt informate cu privire la aceast cerere. Statul solicitant
adreseaz cererea sa Consiliului, care se pronun n unanimitate dup consultarea
Comisiei i dup aprobarea Parlamentului European, care se pronun cu majoritatea
membrilor din care este constituit. Criteriile de eligibilitate aprobate de Consiliul European
se iau n considerare.
Condiiile admiterii i adaptrile impuse de aceasta tratatelor pe care se ntemeiaz
Uniunea fac obiectul unui acord ntre statele membre i statul solicitant. Acest acord se
supune ratificrii de ctre toate statele contractante, n conformitate cu normele lor
constituionale.
Copenhaga:
Criteriul politic: existena unor instituii stabile, care ar fi garante ale democraiei,
supremaia legii, drepturile omului i protecia minoritilor. Acest criteriu a fost desfurat
mai trziu n Tratatul de la Amsterdam, declarndu-se c Uniunea este fondat n baza
condiiilor de libertate, democraie, respectarea drepturile omului i a libertilor
fundamentale, supremaiei legii, principii care sunt comune pentru toate statele membre
(art.6). Orice stat european care respect aceste principii poate deveni membru al Uniunii.
Criteriul economic: existena unei economii de pia funcionale, capabile s fac fa
presiunilor competitive i forelor de pia din cadrul UE.
28

Capacitatea de adoptare integral a acquis-ului comunitar; aderarea la obiectivele

politice, economice i monetare ale UE.
Ulterior la Consiliile Europene, care au urmat celui de la Copenhaga, criteriile de mai sus au
fost completate cu nc unul:
Existena unor structuri administrative i judiciare car vor permite adoptarea i
aplicarea
acquis-ului
comunitar.

1.2.Analizai etapele procesului de aderare;

Statul respectiv trebuie s depun o cerere de aderare, la Consiliul UE. Comisia European
public apoi o opinie referitor la aceasta, iar Parlamentul European trebuie, conform
procedurilor, s dea avizul conform.
Dac opinia Comisiei este pozitiv, Consiliul decide, prin vot n unanimitate, dac i se
acord rii respective statutul de ar candidat i, nu neaprat la aceeai dat,
deschiderea negocierilor de aderare.
ntr-o prim etap a negocierilor, se face o analiz detaliat a compatibilitii
legislaiei respectivului stat candidat cu acquis-ul comunitar, denumit screening, procesul
de negociere fiind practic nceput prin publicarea raportului de screening.
Se deruleaz apoi negocierile de aderare, pe capitole, fiecare capitol fiind deschis spre
negociere n momentul n care Uniunea European consider c ara candidat respectiv a
ajuns la un nivel minim de adoptare a legislaiei europene din domeniu. Procesul de
negociere se refer la adoptarea de ctre statul candidat a unor reglementri similare celor
europene i prezentarea unui program detaliat al adoptrii ntregului acquis din domeniu.
Pentru fiecare capitol, statul candidat depune un document de poziie. Consiliul
adopt apoi, n baza propunerii Comisiei, o poziie comun care permite deschiderea
capitolului respectiv.
Dup ce se ajunge la o poziie comun, a Uniunii Europene i a statului candidat,
capitolul este considerat a fi nchis provizoriu. Pentru oricare dintre capitole se pot stabili, de
comun acord, o serie de aranjamente de tranziie, prin care se acord statului respectiv o
anume perioad de graie referitoare la aplicarea unor reguli comune. Nici un capitol de
negociere nu este considerat a fi definitiv nchis pn n momentul n care toate capitolele
sunt finalizate.
Rezultatele negocierilor pentru toate capitolele sunt incluse, dup ncheierea
acestora, ntr-un proiect de Tratat de Aderare, convenit ntre Consiliu i statul n curs de
aderare.
Dup consultarea Comisiei i dup primirea avizului conform al Parlamentului
European, Tratatul este semnat de ctre Statele Membre i statul n curs de aderare. Pentru
ca aderarea s aib loc la data menionat n tratat (data la care acesta intr n vigoare),
tratatul trebuie ratificat de ctre toate statele semnatare. n unele state ratificarea se face
prin vot n parlamentul naional, pe cnd n altele se organizeaz referendum.

1.3. Estimai rolul instituiilor UE n procesul de aderare al unui stat

29

Sub. 2. Competena Curii de Justiie

2.1. Identificai misiunea general a jurisdiciei UE;
Sarcinile CEJ sunt prevzute n art. 220-245 Tratatul UE precum i n propriul su statut. Acestea constau n
asigurarea interpretrii uniforme a legislaiei europene. n 1989, pentru a u ura activitatea CEJ a fost nfiin at
Curtea European de Justiie de Prim Instan (CEJ-PI) i apoi n 2004 o alt instan , pentru probleme care
privesc funcionarii publici: Tribunalul funcionarilor publici ai Uniunii Europene. De atunci CEJ nu mai este
competent dect pentru soluionarea cilor de atac naintate de persoanele fizice i juridice mpotriva deciziilor
luate de Curtea European de Justiie de Prim Instan . Mai nou ns, cu pu ine excep ii, CEJ rspunde i de
dosarele de chemare n judecat n prim instan naintate de statele membre ale UE mpotriva Comisiei
Europene.

2.2. Clasificai aciunile exercitate n faa organelor jurisdicionale;

n aciunile formulate de Comisia European (de ex. pentru nclcarea tratatului UE) sau de alte organe comunitare
i n aciunile formulate de statele membre mpotriva altor organe dect Comisia European, precum i pentru
luarea deciziilor n aciunile prejudiciale) rmne competent tot Curtea European de Justi ie.

Procedura n cazul nclcrii tratatului UE (art. 226 Tratatul UE): Comisia European are dreptul dup

ncheierea unei proceduri preliminare s acioneze n judecat n fa a CEJ statele membre ale UE. Curtea de
justiie verific nti dac acel stat a nclcat sau nu obliga iile ce-i revin prin Tratatul UE. Pentru aceasta la CEJ
trebuie naintat o cerere de chemare n judecat, care se public par ial n Monitorul Oficial al UE i se remite
prtului. Dup cum e cazul, se poate trece apoi la administrarea probelor i la judecata n fond. n finalul
acesteia avocatul general formuleaz cererile finale, n care sugereaz sentin a ce va fi pronun at, fr ns
ca CEJ s fie obligat s in cont de aceste sugestii. Conf. disp. art. 227 din Tratatul UE exist i posibilitatea
ca un stat membru s acioneze n judecat n fa a CEJ un alt stat membru (dup procedura preliminar n care
intervine i Comisia European conf. art. 227 alin. 2-4 din Tratatul UE).
Procedura prejudicial (art. 234 din Tratatul UE): Instan ele na ionale pot (resp. trebuie, atunci cnd este
vorba de ultima instan cum ar fi Curtea Suprem de Justi ie, Curtea Constitu ional, etc.) cere CEJ lmuriri cu
privire la interpretarea dreptului comunitar. n plus, aceste instan e pot solicita CEJ s verifice dac un anumit
act legislativ european este valabil. Acest lucru trebuie s asigure n primul rnd aplicarea unitar a dreptului
comunitar de ctre instanele naionale, care se ocup de aplicarea pe plan na ional a legilor europene. Pentru
a putea solicita opinia CEJ judecata n fond derulat la instan a na ional trebuie s depind (n mod decisiv
pentru soluionarea cauzei) de interpretarea, resp. valabilitatea legilor comunitare. Instana va suspenda
judecata n fond pn la primirea rspunsului de la CEJ. Cererea solicitat va fi nti tradus n toate limbile
oficiale i apoi publicat n Monitorul Oficial al UE. Acest lucru ofer pr ilor, statelor membre i organelor UE
posibilitatea de a lua poziie n problema respectiv. Dup care are loc o dezbatere n fond, cu pledoaria inut
de avocatul general i apoi se procedeaz la pronunarea sentin ei. Instana solicitant este obligat s
respecte sentina pronunat de CEJ.

O particularitate a CEJ este avocatul general. Acesta, dup ce pr ile au fost audiate la judecata n fond, are rolul
de a ntocmi o propunere privind sentina ce urmeaz a fi pronun at. Avocatul general nu reprezint ns interesele
unei anumite pri, cererile sale trebuind s aib un caracter independent i neutru. CEJ nu este obligat s
accepte propunerile fcute de avocatul general, dar de obicei instan a respect n propor ie de cele solicitate de
acesta.

2.3. Estimai particularitile procedurii prejudiciale.

Art. 267 TFUE stipuleaz:
Curtea de Justiie a Uniunii Europene este competent s se pronune, cu titlu
preliminar, cu privire la:
(a) interpretarea tratatelor;
30

(b) validitatea i interpretarea actelor adoptate de instituiile, organele, oficiile sau ageniile Uniunii;
n cazul n care o asemenea chestiune se invoc n faa unei instane dintr-un
stat membru, aceast instan poate, n cazul n care apreciaz c o decizie n
aceast privin i este necesar pentru a pronuna o hotrre, s cear Curii s se pronune cu privire la
aceast chestiune.
n cazul n care o asemenea chestiune se invoc ntr-o cauz pendinte n faa
unei instane naionale ale crei decizii nu sunt supuse vreunei ci de atac n dreptul
intern, aceast instan este obligat s sesizeze Curtea.
n cazul n care o asemenea chestiune se invoc ntr-o cauz pendinte n faa
unei instane judectoreti naionale privind o persoan supus unei msuri privative
de libertate, Curtea hotrte n cel mai scurt termen.
Hotrrea preliminar a CJUE este obligatorie pentru instana de trimitere,
dar numai n privina litigiului n cadrul cruia a fost formulat ntrebarea
preliminar.
n cazul n care CJUE a fost sesizat de ctre o instan a crei decizie este
supus unei ci de atac, hotrrea preliminar a CJUE este obligatorie i pentru
instana care soluioneaz calea de atac n acest litigiu.
De fapt, hotrrea CJUE are caracter obligatoriu pentru instanele tuturor
statelor membre, fiindc instana care intenioneaz s interpreteze altfel norma
european pe care CJUE a interpretat-o deja, are obligaia ca, anterior deciziei sale,
s se adreseze Curii de Justiie a Uniunii Europene, motivndu-i opinia divergent
i solicitnd o nou hotrre n chestiunea aflat n discuie (sesizare de
divergen).
Art. 267 TFUE se aplic n privina:
- tuturor instanelor statelor membre, precum i
- n toate cauzele,
- inclusiv n proceduri de urgen

Test nr. 8
1. Consiliul Uniunii Europene:
1.1. Expunei modul de organizare al Consiliului UE i configuraiile acestuia
Consiliul de Ministri este format din ministri delegati de catre guvernele statelor membre.
Desi terminologia oficiala nu prevede limite stricte, s-a convenit sa se faca o diferentiere
intre denumirile diferitelor reuniuni ale Consiliului, in functie de domeniile specifice
abordate.
Consiliul este compus din cate un reprezentant pentru fiecare stat membru.
Tratatul de la Maastricht precizeaza ca reprezentantii statelor sunt la nivel ministerial si
trebuie sa fie abilitati sa angajeze guvernul tarii pe care o reprezinta.
31

Lista
configuratiilor
Consiliului
este
1.
Afaceri
generale
si
relatii
2.
Afaceri
economice
i
3.
Justitie
si
afaceri
4.
Ocuparea
fortei
de
munca,
politica
sociala,
sanatate
si
5.
Competitivitate
(piata
interna,
industrie
si
6.
Transport,
telecomunicatii
si
7.
Agricultura
si
8.
9.
Educatie,
tineret
si

urmatoarea:
externe
financiare
interne
consumatori
cercetare)
energie
pescuit
Mediu
cultura

1.2.Analizai competenele Consiliului UE;

Consiliul Uniunii Europene reprezint interesele statelor membre i este compus din
reprezentani ai guvernelor statelor membre avnd att putere legislativ ct i executiv.
Competentele originale ale Consiliului sunt :
- impulsionarea si relansarea politicilor comunitare generale;
- orientarea constructiei europene prin stabilirea liniilor directoare de ordin politic general;
- coordonarea politicilor comunitare;
- definirea noilor sectoare de activitate.
Consiliul UE indeplineste urmatoarele functii:
- impreuna cu Parlamentul European aproba legile propuse de Comisia Europeana
- impreuna cu Parlamentul European stabileste bugetul UE
- realizeaza politica externa si de securitate comuna a statelor membre ale UE
- coordoneaza politica economica comuna a statelor membre ale UE
- coordonareza sistemului justitiar in statele membre (in special in domenii ca terorismul)
In majoritatea cazurilor, Consiliul decide asupra unei propuneri a Comisiei Europene,
impreuna cu Parlamentul European prin procedura de codecizie. In functie de tema
dezbatuta, Consiliul decide cu majoritate simpla, calificata sau vot unanim. Se decide prin
majoritate calificata in domenii ca agricultura, piata unica, mediu, transport, ocuparea fortei
de munca, sanatate, etc.
Consiliul Uniunii Europene adopta legi, legifernd, n mod normal, mpreuna cu Parlamentul European.
Consiliul coordoneaza politicile economice generale ale statelor membre.
Consiliul defineste si pune n aplicare politica externa si de securitate comuna a UE, pe baza liniilor directoare
stabilite de Consiliul European.
Consiliul ncheie, n numele Comunitatii si al Uniunii, acorduri internationale ntre UE si unul sau mai multe state
sau organizatii internationale.
Consiliul coordoneaza actiunile statelor membre si adopta masuri n domeniul cooperarii politienesti si judiciare n
materie penala.
Consiliul si Parlamentul European constituie autoritatea bugetara care adopta bugetul Comunitatii

1.3. Evaluai rolul Preediniei n cadrul UE din perspectiva modului de organizare i atribuiilor pe
care le are
Consiliul este prezidat prin rotaie de cele 27 de state membre ale Uniunii, fiecare dispunnd de o perioad de ase luni. n
cursul semestrului respectiv, Preedinia conduce reuniunile la toate nivelurile, propune orientri i elaboreaz compromisurile
necesare adoptrii de decizii de ctre Consiliu.
Pentru a favoriza continuitatea lucrrilor Consiliului, preediniile semestriale coopereaz ndeaproape n grupuri de trei. Acest
trio de preedinii elaboreaz un program comun al activitilor Consiliului pentru o perioad de 18 luni.
O singur formaiune a Consiliului nu este prezidat de preedinia semestrial: Consiliul Afaceri Externe, care, odat cu intrarea
n vigoare a Tratatului de la Lisabona, este prezidat de naltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe i politica de

32

securitate. ncepnd cu 1 decembrie 2009, aceast funcie este ocupat de dna Catherine Ashton. Aproximativ douzeci de
grupuri de lucru din domeniul afacerilor externe sunt, de asemenea, prezidate de un preedinte permanent, desemnat de naltul
Reprezentant.

Responsabilitile Preediniei sunt:

conducerea reuniunilor COREPER i altor Grupuri de lucru i Comitete ale Consiliului;
organizarea i gestionarea lucrrilor Consiliului innd cont de regulile de procedur.

Sub 2.Evoluia Comunitilor Europene pn la crearea Uniunii Europene:

2.1. Identificai etapele i caracteristicile unificrii instituionale

Pentru c existena unor instituii paralele nu este eficient, statele fondatoare ale
Comunitii iau msuri pentru unificarea instituional. Cum am constatat deja, primul pas a
fost fcut prin Convenia de la Roma, ncheiat la 25 martie 1957, odat cu tratatele
constitutive.
Urmeaz Tratatul de la Bruxelles din aprilie 1965, n vigoare de la 1 iulie 1967, prin care se
decide fuziunea instituiilor comunitare. Cele trei Consilii de Minitri sunt nlocuite cu un
Consiliu unic, iar cele dou Comisii i nalta Autoritate, cu o Comisie unic. ncepe s
funcioneze
o
singur
administraie,
iar
bugetul
de
funcionare
al
Comunitilor
e
unic.
De reinut: tratatele rmn separate din punct de vedere juridic, la fel i Comunitile. Prin
urmare, atribuiile instituiilor comunitare difer n funcie de domeniul n care ele
acioneaz. De exemplu, pn la ieirea din vigoare a TCECO, la soluionarea unei chestiuni
de industrie siderurgic, Comisia dispunea de competenele extinse ale fostei naltei
Autoriti. Analog, ntr-o problem de energie atomic (lucru valabil i n prezent), Comisia
aplic
totdeauna
TEuratom.

2.2.Analizai particularitile Comunitilor Europene ntre anii 1958 i 1986. Criza scaunului gol;
Comunitatea obine mari succese economice. n plus, uniunea vamal se realizeaz n 1968,
cu un an i jumtate mai devreme dect s-a stabilit prin TCEE. Pe de alt parte, prezena
generalului de Gaulle n fruntea Franei blocheaz orice evoluie spre o integrare politic. De
aceast personalitate se leag primele dou mari crize din viaa Comunitii: a) respingerea
candidaturii britanice i b) criza scaunului gol.
n 1963, Frana respinge candidatura la Comunitile Europene a Marii Britanii, fr a se
consulta n prealabil cu celelalte state membre.
Urmrind, pe de o parte, s mpiedice generalizarea votului cu majoritate calificat,
prevzut de TCEE ncepnd cu 1 ianuarie 1966 i, pe de alt parte, s limiteze puterile
Comisiei, Frana decide la 30 iunie 1965 s-i retrag reprezentanii din instituiile
comunitare de tip interguvernamental, de unde i numele sub care a rmas cunoscut
aceast situaie (criza scaunului gol).
Criza ia sfrit prin Compromisul de la Luxemburg din 29 ianuarie 1966. Prin acest act, se
accept ca, atunci cnd un stat invoc interesele sale vitale ntr-o chestiune supus votului
majoritar, statele s se angajeze s ntreprind toate eforturile pentru ajungerea la un acord
unanim. Persist ns dezacordul n ce privete consecinele neatingerii acordului.
Partenerii Franei susin c se va trece la votul majoritar, dar Frana consider c decizia nu
mai poate fi luat. Cu alte cuvinte, statul francez susine crearea unui drept de veto
mpotriva literei i spiritului tratatelor constitutive. Consecina este c, cel puin pn la
revizuirea tratatelor prin Actul Unic European, intrat n vigoare la 1 iulie 1987, se impune de
33

facto votul n unanimitate, n dauna votului cu majoritate calificat. Practic, Aranjamentul de

la Luxemburg a contribuit la ngreunarea procesului de decizie n cadrul Comunitii
Europene, prin crearea unei cutume de a cuta n toate cazurile consensul, chiar i atunci
cnd tratatele dispun c deciziile se iau cu majoritate calificat.

2.3. Estimai particularitile pieei interioare a AUE versus obiectivelorpieei comunestabilit

prin Tratatul de la Roma
In iunie 1985, Comisia d publicitii Cartea alb, ce cuprinde un program legislativ pentru
suprimarea obstacolelor din calea liberei circulaii, n vederea realizrii pieei interioare, un
spaiu fr frontiere (actul prevede circa 300 de msuri, cu termenul de adoptare la 31
decembrie 1992). Consiliul European de la Milano din iunie 1985 aprob Cartea alb i
msurile de reform a tratatelor, necesare pentru funcionarea Comunitii.

AUE reformeaz simultan cele trei tratate constitutive, crend cadrul pentru realizarea pieei
interioare (pieei unice). Astfel, n domeniile ce in de piaa interioar, Consiliul va decide cu
majoritate calificat.
- Obiectivul Tratatului de la Roma era integrarea economiei comune, crearea unei piee
comune, instituirea celor "4 liberti", excluderea oricrei discriminri naionale. Pentru a
funciona ns, avea nevoie de un fundament juridic, erau necesare armonizri legislative,
astfel, rolul Curii Europene de Justiie se arta extrem de important.
Implicaii teoretice ale acestui tratat: odat cu piaa comun se nate societatea civil
european. Statul nu mai este subiectul suveran pe propriul teritoriu ntruct piaa comun
trebuie s funcioneze pe dimensiunea supranaional, doar aa poate fi eficient. Astfel
iese
n
eviden
primatul
dreptului
comunitar
asupra
dreptului
naional.

Test nr. 9
Sub 1. Principiile generale ale dreptului UE:
1.1. Identificai principiile generale ale dreptului UE;
Principiile dreptului UE sunt norme juridice aflate la baza intregului system de drept care reflecta cele mai
importante valori aferente procesului European de integrare si se clasifica in 2 grupe:
-principii comune :se refera la garantia unui stat de drept adica respectarea drepturilor
omului,legalitatea,principii procesuale etc.
-principii functionale :principiul efectului direct a normelor de drept a UE in ordinea juridica a statelor
membre ,principiul suprematiei dreptului UE.In intraga materie a dreptului UE pot fi distinse si principiul
institutiilor care reflacta modul de colaborare a institutiilor UE precum si cooperare a institutiilor cu statele
membre si statele membre ale UE
Principiile fundamentale ale Dreptului Unional sunt urmatoarele:
* pr atribuirii
* pr imputernicirii implicite
* pr subsidiaritatii
* pr proportionalitatii
* pr echilibrului institutional
* pr rangului prioritar al dreptului unional fata de dreptul national
34

* pr aplicarii directe a dreptului unional

* pr respectarii drepturilor fundamentale ale omului
* pr transparentei si democratiei
1.2.Analizai principiul subsidiaritii i proporionalitii; n temeiul principiului subsidiaritii, n domeniile
care nu sunt de competena sa exclusiv, Uniunea intervine numai dac i n msura n care obiectivele aciunii
preconizate nu pot fi realizate n mod satisfctor de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional i
local, dar datorit dimensiunilor i efectelor aciunii preconizate pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii. Instituiile
Uniunii aplic principiul subsidiaritii n conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiaritii i
proporionalitii. Parlamentele naionale asigur respectarea principiului subsidiaritii, n conformitate cu procedura
prevzut n respectivul protocol. n temeiul principiului proporionalitii, aciunea Uniunii, n coninut i form, nu
depete ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor.Instituiile Uniunii aplic principiul
proporionalitii n conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiaritii i proporionalitii." Potrivit
principiului subsidiaritii, Uniunea European nu ntreprinde aciuni (cu excepia domeniilor care in exclusiv de
competena sa) dac acestea nu sunt mai eficiente dect aciunile ntreprinse la nivel naional, regional sau local.
Acest principiu este strns legat de principiile proporionalitii i necesitii, conform crora nici una dintre aciunile
ntreprinse de Uniune nu trebuie s depeasc nivelul care este necesar pentru realizarea obiectivelor Tratatului.
Consiliul European de la Edinburgh din decembrie 1992 a definit principiile de baz ale conceptului de
subsidiaritate i a stabilit liniile orientative pentru interpretarea Articolului 5 din Tratatul instituind Comunitatea
European, prin care principiul subsidiarittii a fost inclus n Tratatul asupra Uniunii Europene. Concluziile sale au
fost prezentate intr-o declaraie preluat ntr-un Protocol privind aplicarea principiilor subsidiaritii i
proporionalitii care a fost anexat la Tratatul de constituire a Comunittii Europene prin Tratatul de la Amsterdam.
Dou dintre nouttile introduse de acest Protocol sunt analiza sistematic a impactului propunerilor legislative
privind principiul subsidiarittii, i utilizarea unor msuri comunitare cu caracter mai permisiv, atunci cnd este
posibil. Tratatul semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, aplic principiului subsidiaritii nu doar n definirea
raporturilor dintre instituiile europene i statele membre, dar i ntre autoritile locale i regionale.

1.3. Estimai particularitile dreptului UE n raport cu dreptul internaional i dreptul intern al

statelor membreAnalizand dreptul comunitar, observam ca suntem in prezenta unui tip de drept deosebit,
care nu se confunda cu dreptul intern al statelor membre sau cu sistemul juridic international, aceasta
deoarece dreptul comunitar da expresie unitatii si diversitatii reglementarilor existente, atat in planul
relatiilor social-economice, cat si in cel al relatiilor politico-juridice la nivel national si
continental[1].Avand ca punct de plecare valori ale dreptului national, dreptul comunitar se constituie ca
un sistem inedit de drept, creat pe baza stabilirii la nivelul comunitatii a unei noi ordini juridice.Uneori,
dreptul national poate fi izvor de drept pentru dreptul comunitar, fie prin referiri exprese prevazute chiar
in actele comunitare, fie prin referiri implicite, facute in special de curtile comunitare de justitie in cazurile
in care sunt deduse[2]. Surprinzator relatia dintre dreptul comunitar si cel national nu este stipulata prin
Tratatul de la Roma, insa, cu toate acestea, suprematia dreptului comunitar in raport cu dreptul national al
statelor membre s-a afirmat inca de la inceputurile Comunitati.Cat priveste raportul dintre dreptul
comunitar si dreptul intern, Tratatele constitutive consacra monismul, fiind impusa respectarea normelor
dreptului comunitar de catre statele membre, monismul fiind singurul principiu compatibil cu sistemul de
integrare. Intre ordinea juridica comunitara si cea a statelor membre exista raporturi bazate pe: - principiul
integrarii dreptului comunitar in dreptul intern al statelor membre si- pe primordialitatea dreptului
comunitar asupra dreptului intern,chiar daca aceste principii nu au fost statuate in mod expres in tratatele
constitutive ele au fost recunoscute de jurisprudenta Curtii de Justitie.
Sub 2. Ageniile UE i organismele interistituionale:
2.1. Identificai categoriile ageniilor UE i organismelor interistituionale;
Au fost infiintate o serie de agentii ale UE specializate si descentralizate cu scopul de a sprijini statele
membre ale UE si pe cetatenii acestora. Aceste agentii reprezinta un raspuns la dorinta de deconcentrare
geografica si la nevoia de a face fata unor noi sarcini de natura juridica, tehnica si/sau stiintifica. Agentiile
UE sunt grupate in 5 categorii diferite:
1.Agentii comunitare
35

2.Agentii pentru politica de securitate si de aparare comuna

3.Agentii de cooperare politieneasca si judiciara in materie penala
4. Agentii executive
5. Agentii si organisme EURATOM
2.2. Analizai particularitile organismelor PESC , CPJMP i a organelor interinstituionale ale UE.
Determinai diferenele dintre organele, ageniile, oficiile UE i instituiile UE;

* Politica extern i de securitate comun (PESC) este stabilit n Titlul V al Tratatului Uniunii
Europene. Astfel, PESC a nlocuit Cooperarea politic European (CPE); pe termen lung este planificat i
o politic comun n domeniul aprrii, care ar putea conduce la un moment dat la alctuirea unei fore de
aprare comune.
Obiectivele acestui al doilea pilon al Uniunii sunt stabilite n Articolul 11 din Tratatul UE, fiind urmrite
prin intermediul propriilor instrumente legale, adoptate prin vot unanim de ctre Consiliul Uniunii
Europene. De la intrarea n vigoare a Tratatului de la Amsterdam, Uniunea dispune de un nou instrument,
de aa numita strategie comun . n plus, a fost creat i funcia de nalt reprezentant pentru PESC.
ncepnd din 1999, n urma mai multor sesiuni ale Consiliului European s-a decis avnd n vedere
provocrile la nivel extern dezvoltarea n direcia unei politici europene de securitate i aprare (PESA).
Aceast hotrre s-a regsit n Tratatul de la Nisa.
Obiectivele PESC si mijloacele de actiune
Obiectivele Politicii Externe si de Securitate Comune, asa cum au fost definite n Tratatul de la Maastricht
asupra Uniunii Europene sunt:
-Salvgardarea valorilor comune si a intereselor fundamentale, a independentei si integritatii Uniunii;
-ntarirea securitatii Uniunii si a statelor sale membre sub toate formele;
- Mentinerea pacii si consolidarea securitatii internationale n conformitate cu principiile Cartei ONU, a
Actului final de la Helsinki si obiectivele Cartei de la Paris pentru o noua Europa;
- Promovarea cooperarii internationale;
- Dezvoltarea si ntarirea democratiei si a statului de drept, respectarea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
* CPJMP: Odat cu intrarea n vigoare a Tratatului de la Lisabona i dispariia pilonilor, Uniunea
European a dobndit mai multe mijloace de promovare a cooperrii poliieneti, concomitent cu
consolidarea controlului parlamentar asupra acesteia.
Principalul instrument ale acestei cooperri este Oficiului European de Poliie (EUROPOL). Cooperarea
poliieneasc este completat de cooperarea vamal.
Cu toate acestea, n arhitectura european de securitate intern care se instaureaz, cooperarea
poliieneasc i vamal sunt inextricabil legate de respectul pentru drepturile fundamentale i de avansarea
n domeniul cooperrii judiciare n materie penal . Cu toate acestea, n condiiile n care preocuprile
legate de terorism sunt din ce n ce mai pregnante, cooperarea poliieneasc nu poate ignora dimensiunea
extern, mai ales n ceea ce privete problematica specific a proteciei datelor personale .

36

OBIECTIVE:
Cooperarea poliieneasc are ca obiectiv contribuia la constituirea Uniunii ntr-un spaiu de libertate,
securitate i justiie, respectnd drepturile fundamentale, prin asocierea tuturor organelor
competente ale statelor membre, inclusiv a serviciilor de poliie, a serviciilor vamale i a altor
servicii de aplicare a legii, specializate n prevenirea sau depistarea infraciunilor penale, precum i
n anchetarea acestora. n practic, sunt vizate, n principal, formele grave de criminalitate
(criminalitatea organizat, traficul de droguri, traficul de fiine umane), precum i activitile
teroriste.
2.3. Estimai rolul organelor, ageniilor UE n raport cu cel al instituiilor UE din perspeciva
competenelor pe care le au.

Test nr. 10
1. Izvoarele dreptului UE:
1.1. Definii izvoarele dreptului UE
Sunt definite ca acele modalitati specifice prin care regulile de conduita considerate necesare in structurile
europene devin norme de drept prin acordul de vointa al statelor membre.
Ca regula, se disting doua categorii esentiale de izvoare ale dreptului comunitar: izvoare
primare si izvoare secundare. n prima categorie sunt incluse actele juridice fundamentale
ale dreptului comunitar constituite de:

Tratatele de instituire a celor trei Comunitati europene;

Cele doua tratate bugetare;

Deciziile privind resursele proprii ale Comunitatilor;

Actul Unic European;

Decizia si Actul privind alegerile directe n Parlamentul european (1976);

Deciziile si tratatele de aderare;

Tratatul de Maastricht;

Tratatul de la Amsterdam;

Tratatul de la Nisa.

Toate aceste actele comunitare pot fi socotite ca un adevarat corpus constitutional, ele
avnd prioritate asupra altor acte comunitare de nivel inferior si beneficiind de o prezumtie
absoluta de legalitate.
37

Cea de-a doua categorie izvoarele secundare cuprinde, n mod obisnuit, actele adoptate
de institutiile comunitare n scopul aplicarii prevederilor tratatelor: regulamente, directive,
decizii. Ele au un caracter juridic obligatoriu, nu sunt simple rezolutii sau recomandari care
sunt folosite de regula n dreptul international. Avnd caracter derivat, dreptul secundar nu
poate contraveni dreptului primar, ale carui izvoare le-am mentionat. n caz contrar, el va fi
lipsit de efecte juridice.
Exist mai multe izvoare de drept n Uniunea European, care contribuie la crearea unei
ordini juridice comunitare. Izvoarele fiind de naturi diferite, a fost necesar stabilirea unei
ierarhii a acestora. n vrful ierarhiei se afl dreptul comunitar primar i dreptul comunitar
nescris, urmate de tratatele internaionale ncheiate de Comunitate i de dreptul comunitar
secundar.

1.2. Identificai particularitile actelor adoptate de instituiile UE menionate la art. 288 TFUE;
Pentru exercitarea competenelor Uniunii, instituiile adopt regulamente, directive,
decizii,recomandri i avize.

Regulamentul are aplicabilitate general. Acesta este obligatoriu in toate elementele sale i
se aplic direct in fiecare stat membru.
Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care
trebuie atins, lsind autoritilor naionale competena in ceea ce privete forma i
mijloacele.
Decizia este obligatorie in toate elementele sale. in cazul n care se indic destinatarii,
decizia este obligatorie numai pentru acetia.
Recomandrile i avizele nu sunt obligatorii.

-Regulamentul este similar legii din dreptul intern. Opereaza prin generalizare si
abstractizare.Este obligatoriu in toate elementele sale. Orice aplicare incompleta este
interzisa. Regulementulnu este susceptibil de transpunere, adica regulamentul este direct
aplicabil in ordinea juridica astatelor membre.Exista norme care prin natura lor se adreseaza
subiectelor de drept intern din toate statelemembre. Exista si izvoare care se adreseaza
doar anumitor state (exem. doar statelor nouaderate in UE).De asemenea ele pot fi norme
care pot fi de rezultat sau de mijloace. Regulamentele sunt deprincipiu norme de rezultat,
dar pot fi si de mijloace. Un regulament stabileste mai clarconditiile. Directive sunt mai
flexibile si sunt obligatorii dar in ceea ce priveste rezultatul nu simodul prin care se ajunge
la acel rezultat.
Regulamentul este obligatoriu pentru toate statele europene. Din al doilea punct de
vedere ,regulamentul fiind o norma inflexibila, este obligatoriu atat cu privire la rezultatul
final cat si inceea ce priveste mijloacele prin care poate fi atins un astfel de rezultat.Directiva = este mai flexibila decat regulamentul .
Spre deosibire de regulament directiva nu este direct aplicabila. Este necesar sa fie
transpusa in legislatia interna, care transpunere se notifica. Directiva nu se aplica direct dar
38

poate produce efecte directe atunci cand (exem. 2004/38): 1. Sa fi expirat perioda de
transpunere; 2.O anumita prevedere adirectivei sa nu se fii transpuns. Acea prevedere se
aplica direct. Din primul punct de vederedirectiva spre deosebire de regulament ca regula
generala este obligatorie pentru subiectele dedrept intern din anumite state membre numai.
Pe cale de exceptie (dar exceptia tinde sa devinaregula) directiva se poate adresa si
subiectelor de drept intern din toate statele membre, darcand se intampla acest lucru se
specifica in continutul ei.Din cel de al doilea punct de vedere, directiva spre deosebire de
regulament este obligatorienumai cu privire la rezultatul final de atins ( este o norma de
rezultat) , lasand la dispozitiastatelor membre acele forme pe care le considere pentru
atingerea, obtinerea rezultatului final. Directiva are ca scop armonizarea legislatiilor statelor
membre. Ea mai intai trebuie transpusa prin orice act dar trebuie sa se respecte principiul
echivalentul formelor sau paralelism, adica daca la nivel intern acel domeniu era
reglementat prin lege, vom avea ca instrument detranspunere legea , daca avem ordin,
atunci intrument va fi tot un ordin , etc. Trebuie catranspunerea sa fie publica, sa fie
neechivoce, trebuie respectat termenul de transpunere (termen de decadere imperativ) ,
masurile nationale de transpunere trebuie notificate Comisiei(abia atunci vor produce efect
iar daca nu sunt notificate atunci Comisia nu va putea saconsidere obligatiile statului
Roman ca fiind indeplinite si poate actiona la Curte .
In termenul de transpunere statele trebuie sa se abtina de a lua masuri care suntcontrare
directivei (jurisprudenta Curtii).-Decizia Pot. Art. 249 din Tratatul instituind CE este
obligatorie numai pentru destinatariidesemnati. Nu se aplica in oridinea juridica interna , ea
face obiectul transpunerii (atunci candnu are destinatari desemnati) si nu se transpune
atunci cand sunt destinatari desemnati si se vanotifica, deosebindu-se de regulament si
asemanandu-se cu directiva. Din primul punct devedere, decizia, spre deosebire de
regulament , dar asemanator directivei ca regula generala,este obligatorie numai pentru
subiectele de drept intern precis determinate din anumite statemembre. Din cel de al doilea
punct de vedere, asemanator regulamentului, dar spre deosebirede directiva este
obligatorie atat cu privire la rezultatul de atins cat si in ce priveste mijloaceleprin
intermediul carora se poate ajunge la indeplinirea scopului final.
Potrivit actualei prevederi decizia se adreseaza tuturordoar exceptional anumitor subiecti de
drept determinati.Regulament = A + CDirectiva = B+DDecizia= B+ CRecomandarea si avizul - nu sunt izvoare derivate in sensul de mai sus. Nu produc efecte
juridice ci aunumai rolul de a orienta conduita subiectelor de drept carora li se adreseaza.
Uneori au caracterpremergator adoptarii normelor cu forta juridica obligatorie, exem. scriem
avizul conform dat deParlamentul European, tratatului de aderare a Romaniei si Bulgarie la
Comunitatile Europene in data de13 aprilie 2005 , premergator semnarii tratatului de
aderare din data 25 aprilie 2005.

1.3.Evaluai rolul jurisprudenei CJUE n calitate de izvor al dreptului UE.

Jurisprudenta ocupa un loc important ntre izvoarele dreptului comunitar. Exercitarea de
catre Curtea de justitie a unei activitati normative se caracterizeaza, n special, prin
utilizarea metodelor de interpretare dinamica, ca si printr-o larga recurgere la principiile
generale de drept.
D. Dreptul comunitar jurisprudential Jurisprudenta Curtii de Justitie este in sistemul de drept
comunitar un izvor de drept. In general, jurisprudenta nu este considerata ca o veritabila
sursa de drept, solutiile fiind date in aplicarea normelor de drept comunitar scris, continute
39

in tratate si celelalte acte anterior prezentate. Cu privire insa la precizarea principiilor

generale si a drepturilor fundamentale, statuarile Curtii de Justitie sunt izvoare de drept
nemijlocit.
Toate hotararile Curtii de Justitie, cu exceptia celei date in solutionarea recursului in anulare
sunt obligatorii si au autoritate de lucru judecat.
In mod particular Curtea de Justitie are importanta misiune de a interpreta dispozitiile
tratatelor si de a preciza, in raport de ansamblul normelor comunitare principiile generale si
drepturile fundamentale ce guverneaza acest sistem de drept.
Aceasta situatie particulara se datoreaza imprejurarii ca tratatele au fost preocupate
indeosebi de elaborarea unor reglementari economice, acordand mai putina atentie
principiilor si regulilor de drept. Uneori aceste principii sunt doar prezumate. In toate
situatiile, tinand cont de ansamblul normelor comunitare, de finalitatea constructiei
europene si de particularitatile sistemului institutional, Curtea de Justitie are misiunea de a
elabora principiile generale de drept si de a preciza care sunt drepturile fundamentale
recunoscute de acest sistem.
Principiile generale trebuie sa corespunda naturii Comunitatilor, dar sa fie si in concordanta
cu principiile recunoscute de sistemele nationale de drept ale statelor membre. Aceleasi
caracteristici au si drepturile fundamentale comunitare. Pentru toate aceste situatii, solutiile
Curtii
de
Justitie
sunt
izvoare
directe
de
drept.

2. Luarea deciziilor n cadrul Consiliului UE:

2.1. Expunei modalitile de vot n cadrul Consiliului

a) Majoritatea simpla.
Votul majoritatii simple este prezentat ca modalitatea de drept comun in Tratatul CE. Acest
tip de vot nu este solicitat decat in cazurile limita (art. 207, 3, CE, adoptarea
regulamentului interior; art.208, CE, solicitarea de studii si propuneri Comisiei; art.209, CE,
fixarea statutului comitetelor; art. 284, CE, fixarea conditiilor si limitelor cererii de informatii
de la Comisie; art.48, alin.2, TUE, aviz favorabil la reuniunea unei conferinte a
reprezentantilor guvernelor statelor membre).Unanimitate-decizia este adoptata daca nici
un stat nu se opune.Abtinerea statelor nu impiedica adoptarea deciziilor.
b) Majoritatea calificata.
Majoritatea calificata este modalitatea cea mai frecvent prevazuta. Calculul majoritatii
calificate se face in functie de ponderea stabilita de paragraful 2, din articolul 205 CE (fostul
art. 148, art. 118, 2, EURATOM), modificat ultima data de articolul 14 din Actul de aderare
din 1994.

VMC-vot cu majoritatea calificata.VMC-modalitatea de vot cea mai frecvent utilizata.fiecare

stat dispune de un nr. de voturi care exprima insemnatatea statelor din punct de vedere
demographic.

2.2. Analizai particularitile votului prin unanimitate i domeniile pentru care acesta se aplic
Votul cu unanimitate are in prezent un camp mai restrans de aplicare, date fiind modificarile
aduse prin Actul Unic European. Acest tratat a mentionat votul cu unanimitate in domenii
constitutionale sau quasiconstitutionale (de ex. modificarea Tratatelor, primirea de noi
membri), uneori in domeniul armonizarii legislatiilor nationale si in privinta respingerii unei
propuneri a Comisiei.
40

Unanimitatea se impune in situatii absolute delimitate, privind mai ales hotarari capitale pe
probleme de uniune economica si monetara, industrie si cultura (conform TCE), d e
fiscalitate,libera circulatie a persoanelor, drepturile angajatilor resortisanti (Actulunic
european), de constatare a incalcarii de catre un stat membru a principiilor TUE si
suspendarea dreptului de vot, de politica externa si de securitate comuna.

2.3. Propunei formulele utilizate pentru aplicarea VMC innd cont de prevederile art. 16 (4) TUE i
art 283 (3) TFUE, dar i de perioadele de tranziie formulate la art 3 (2) din Protocolul privind
Dispoziiile tranzitorii anexat la TUE i TFUE

Test nr. 11
1.Curtea de Justiie:
1.1. Relatai istoricul i motivaia crerii Curii de Justiie; Curtea de Justitie a Uniunii Europene, ca de
altfel toate celelalte institutii ale constructiei comunitare, este o creatie atipica , atat in ceea ce priveste
dreptul national cat si cel international. Aparitia si dezvoltarea ei este in stransa legatura cu aceea mai larga
a proiectului european care a dus la existenta Uniunii Europene, astfel cum o cunoastem astazi.
Inca din perioada lucrarilor pregatitoare - care urmau sa duca la elaborarea Tratatului de la Paris, instituind
Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO), cu largi puteri pentru organele acesteia, partenerii prezenti la negocieri au resimtit necesitatea unui organism investit cu controlul legalitatii actelor
emise de Inalta Autoritate si Consiliul Special de Ministri - organe ale CECO - care sa asigure echilibrul
intre acestea si statele membre, sa garanteze neamestecul autoritatilor CECO in asa-numitul domeniu
rezervat al statelor membre . Din acest motiv, prin Tratatul institutiv semnat la Paris in 18 aprilie 1951 si
intrat in vigoare la 25 iulie 1952, a fost creata Curtea de Justitie a CECO. Conform prevederilor din
documentul fondator, Curtea de Justitie trebuia sa asigure respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea
tratatului si a regulamentului de executare.Sedinta de deschidere a Curtii de Justitie, care a primit sediul la
Luxemburg, a avut loc la 10 decembrie 1952.Ulterior, Tratatele de la Roma, care au instituit CEEA si CEE,
prevad crearea a cate unei Curti de Justitie, cu acelasi rol, in fiecare comunitate. Dar in paralel cu semnarea
celor doua tratate, la 25 martie 1957, a fost semnata si Conventia relativa la unele institutii comune
Comunitatilor Europene, care prevede ca cele trei Comunitati Europene sa aiba o Curte de Justitie unica,
care sa isi exercite atributiile stabilite de fiecare tratat, potrivit reglementarilor fiecaruia dintre
ele.Amploarea activitatii desfasurata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene a determinat, pe de o parte,
crearea in 1989 a unui Tribunal de Prima Instanta, menit, in primul rand, sa degreveze Curtea de unele
cauze, iar pe de alta parte, de a oferi celor prejudiciati posibilitatea a doua grade de jurisdictie, in asa fel
incat drepturile lor sa fie pe deplin recunoscute si aparate.Ulterior, in conformitate cu prevederile
Tratatului de la Nisa, care a introdus un nou alineat (art. 225 A) in Tratatul Comunitatilor Europene,
Consiliul, actionand in unanimitate, pe baza unei propuneri primite din partea Comisiei, dupa consultarea
41

Parlamentului European si a Curtii, sau la solicitarea Curtii de Justitie insasi, poate crea complete de
judecata pentru o audiere si sa determine, in prima instanta, anumite categorii de actiuni sau proceduri
indeplinite in domenii specifice. Astfel s-a ajuns ca, la data de 2 noiembrie 2004, prin Decizia Consiliului
nr. 2004/752 din 2.11.2004, a fost reglementata instituirea Tribunalului Functiei Publice al Uniunii
Europene, care se organizeaza si functioneaza pe langa Tribunalul de Prima Instanta.
1.2. Analizai procedura de numire, modalitatea de organizare i funcionare a judectorilor
Curtea de Justiie interpreteaz legislaia european pentru a se asigura c aceasta se aplic n acelai fel n
toate rile UE. De asemenea, soluioneaz litigiile juridice dintre guvernele statelor membre i instituiile
europene. Persoanele fizice, ntreprinderile sau organizaiile pot, la rndul lor, s aduc un caz n faa
Curii de Justiie dac consider c le-au fost nclcate drepturile de ctre o instituie european.Curtea de
Justiie a Uniunii Europene este format din cte un judector pentru fiecare stat membru.Curtea
beneficiaz de sprijinul a 8 avocai generali care au sarcina de a-i prezenta punctele de vedere cu
privire la cazurile aduse n faa Curii. Pledoariile lor trebuie s fie impariale i susinute public.Fiecare
judector i avocat general este numit pentru un mandat de 6 ani, care poate fi rennoit. Guvernele trebuie
s cad de acord asupra persoanelor nominalizate.Pentru a ajuta Curtea de Justiie s fac fa numrului
mare de cazuri care i sunt naintate spre soluionare i pentru a le oferi cetenilor o mai bun protecie
juridic, s-a nfiinat Tribunalul (de Prim Instan), care se ocup de aciunile intentate de persoane fizice,
ntreprinderi i anumite organizaii, precum i de cazurile care au legtur cu legislaia n domeniul
concurenei.Tribunalul UE al Funciei Publice se pronun n litigiile aprute ntre Uniunea European i
funcionarii si. Judectorii sunt desemnai de guvernele statelor membre, pentru un mandat de 6 ani,
care poate fi renoit, i sunt fie membrii cu mare experien ai naltelor instane jurisdicionale
naionale, fie juriti deosebit de competeni, dar care s ofere toate garaniile de imparialitate
1.3. Estimai rolul avocailor generali i contribuia lor n procesul jurisdicional al
UE =Avocaii generali sunt desemnai n aceleai condiii ca i judectorii, asist Curtea i
o ajut n ndeplinirea misiunii sale, fiind nsrcinai s prezinte concluziile n orice cauz,
public, independent i imparial, cu excepia cazului n care Curtea decide c nu sunt
aspecte de drept, noi. O particularitate a CJE este avocatul general. Acesta, dup ce
prile au fost audiate la judecata n fond, are rolul de a ntocmi o propunere privind sentina
ce urmeaz a fi pronunat. Avocatul general nu reprezint, ns, interesele unei anumite
pri, cererile sale trebuind s aib un caracter independent i neutru. CJE nu este obligat
s accepte propunerile fcute de avocatul general, dar de obicei instana respect n
proporie de cele solicitate de acesta. Opinia avocatului general va cuprinde de regula o
analiza comprehensiva a dispozitiilor de drept comunitar relevante in cazul respectiv,
precum si exprimarea optiunii sale cu privire la solutia la care trebuie sa ajunga Curtea.
Dupa exprimarea opiniei sale avocatul general se retrage, neparticipand la deliberari, asa
cum s-a precizat mai sus.

Opinia expprimata de avocatul general are doar un caracter consultativ si nisidecum un caracter
obligatoriu pentru Curtea Europeana de Justitie. Utilitatea acestei opinii consta in faptul ca asigura
prezentarea si analiza dispozitiilor de drept comunitarr aplicabile in cauza.
.2. Statutul Republicii Moldova fa de Uniunea European
2.1. Identificai cadrul normativ care reglementeaz relaiile RM UE=Acordul de Parteneriat si
Cooperare (APC) reprezinta baza juridica a relatiilor dintre Republica Moldova si Uniunea Europeana.
Acordul a fost semnat la 28 noiembrie 1994 si a intrat in vigoare la 1 iulie 1998 pentru o durata initiala de
42

10 ani. In aprilie 2004 la Bruxelles a fost semnat Protocolul aditional la Acordul de Parteneriat si
Cooperare dintre Comunitatile Europene cu statele lor membre si Republica Moldova. Prin semnarea
acestui Protocol, APC a fost extins asupra statelor care au devenit membre ale UE la 1 mai 2004: Cehia,
Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia si Ungaria. In 2007 a fost semnat un
alt Protocol aditional la acest document, dupa aderarea, la 1 ianuarie a acelui an, a Romaniei si Bulgariei
la UE. De remarcat ca ,APC are un cadru stabilit de Comunitatea Europeana inca in negocierile cu URSS,
ulterior UE a dus tratative si a semnat astfel de documente cu statele exsovietice. APC asigura baza
colaborarii cu UE in domeniul politic, comercial, economic, juridic, cultural-stiintific si are ca obiective
sustinerea Moldovei pentru: consolidarea democratiei si statului de drept cu respectarea drepturilor
omului si a minoritatilor prin asigurarea cadrului corespunzator al dialogului politic; dezvoltarea durabila
a economiei si finalizarea procesului de tranzitie spre economia de piata prin promovarea schimburilor
comerciale, investitiilor si relatiilor economice armonioase [1].Potrivit APC, partile recurg la valorile
comune pe care le impartasesc si stabilesc intelegerea de a promova pacea si securitatea in intreaga lume.
Totodata, partile consimt sa rezolve neintelegerile aparute pe cale pasnica pentru ca atat principiile
democratice si drepturile omului, cat si principiile economiei de piata sa sustina politicile lor interne si
externe si sa constituie un element esential pentru Acordul de Parteneriat si Cooperare. Partile acorda una
alteia clauza Natiunii Cele Mai Favorizate si limiteaza posibilitatile de impunere a restrictiilor la import si
export.. De asemenea, pot fi trecute in revista Acordul de readmisie si Acordul privind facilitatea eliberarii
vizelor, semnate in 2007 si intrate in vigoare incepand cu 1 ianuarie 2008. O alta initiativa europeana la
care participa Moldova este Parteneriatul de Mobilitate, care isi propune sa reduca fenomenul migratiei
ilegale in spatiul UE si care vine in rezultatul noilor directive lansate de catre Comisia Europeana,
privind: Abordarea Globala a Migratiei a regiunilor vecinatate din estul si sud-estul UE; Politica
Europeana cuprinzatoare in domeniul migratiei[5].Republica Moldova a fost aleasa impreuna cu
Republica Capului Verde drept tara pilot pentru implementarea Parteneriatului de Mobilitate. Declaratia
Comuna RM-UE privind Parteneriatul de Mobilitate a fost semnata la 5 iunie 2008, la Luxemburg in
cadrul reuniunii Consiliului Ministrilor de Justitie si Afacerilor Interne ai UE. Proiectele aferente
Parteneriatului de Mobilitate RM-UE, care vin in intampinarea cerintelor partii moldovenesti, tin de
urmatoarele domenii: Consolidarea relatiilor cu diaspora; Promovarea returului si reintegrarii migrantilor
moldoveni; Consolidarea capacitatilor institutionale in domeniul gestionarii migratiei; Investirea
remitentelor; Gestionarea frontierei si securitatea documentelor; Asigurarea protectiei sociale;
Cooperarea in domeniul luptei contra migratiei ilegale si a traficului de fiinte umane
.

2.2.Analizai rolul RM n cadrul Politicii Europene de Vecintate i a Parteneriatului Estic

UE confirma angajamentul de a consolida relatiile cu Moldova, in baza valorilor si principiilorcomune,
inclusiv si in cadrul Parteneriatului Estic, si adopta mandatul de negociere a nouluiacord moldo-comunitar.
Negocierile vor incepe cand circumstantele vor permite acest lucru, insaabia dupa ce Republica Moldova
va asigura un tratament egal tuturor cetatenilor UE si varespecta principiul relatiilor de buna vecinatate;
UE va acorda un suport consolidat Republicii Moldova pentru continuarea reformelor politice
sieconomice orientate spre consolidarea democratiei si bunei guvernari, statului de drept, libertatiimassmedia si respectarii drepturilor si libertatilor omului. In acest sens, va fi lansat si un "pachet cuprinzator"
pentru suportul democratiei; Consiliul este preocupat de abuzurile in domeniul drepturilor omului care au
avut loc dupa alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 si de inrautatirea libertatii de expresie si libertatii
mass-media. In acest context, Consiliul cere realizarea unor investigatii impartiale si eficiente asupra
violarii drepturilor omului, precum si a evenimentelor din 7 aprilie, in comun cu societatea civila si experti
internationali, si indeamna Republica Moldova sa asigure un acces egal la mass-media pentru toate
partidele politice, o alocare transparenta a licentelor media si sa se abtina de la intimidarea massmedia
43

independente, ONG-urilor si partidelor politice; Consiliul subliniaza necesitatea unui dialog politic
constructiv in situatia politica existenta inRepublica Moldova si indeamna autoritatile moldovenesti sa
asigure desfasurarea libera si corecta a alegerilor parlamentare anticipate, inclusiv prin cooperarea cu
OSCE/ODIHR si cu Comisia de la Venetia a Consiliului Europei; H O T A R I R E cu privire la
armonizarea legislatiei Republicii Moldova cu legislatia comunitara nr. 1345 din 24.11.20061. Se
stabileste ca: armonizarea legislatiei Republicii Moldova cu legislatia comunitara se va efectua pe etape,
primordial in domeniile prioritare stabilite de actele bilaterale in vigoare care reglementeaza relatiile dintre
Uniunea Europeana si Republica Moldova; responsabile pentru procesul de armonizare a legislatiei sint
ministerele si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si celelalte autoritati
publice care au drept de initiativa legislativa, fiecare in domeniul sau de activitate; procesul de armonizare
se va efectua dupa procedurile de organizare si de tehnica legislativa stabilite de Legea nr.780-XV din 27
decembrie 2001 privind actele legislative si de Legea nr.317-XV din 18 iulie 2003 privind actele
normative ale Guvernului si ale altor autoritati ale administratiei publice centrale si locale; coordonator al
procesului de armonizare a legislatiei este desemnat Ministerul Justitiei; monitorizarea procesului de
armonizare a legislatiei pe plan national se pune in sarcina Ministerului Justitiei, iar informarea
organismelor Uniunii Europene privind realizarea planului national anual de armonizare a legislatiei se
pune in sarcina Ministerului Afacerilor Externe si Integrarii Europene. 2. In vederea crearii conditiilor
necesare pentru pregatirea bazei juridice a statului catre integrarea in Uniunea Europeana si facilitarii
procesului de armonizare a legislatiei nationale cu cea comunitara, Ministerul Justitiei: va definitiva si va
prezenta Guvernului spre examinare planuri nationale anuale de armonizare a legislatiei, in baza
propunerilor prezentate de autoritatile administratiei publice centrale; in termen de 30 zile, va prezenta
Guvernului propuneri privind crearea Centrului de armonizare a legislatiei. 3. Se aproba Regulamentul
privind mecanismul de armonizare a legislatiei Republicii Moldova cu legislatia comunitara
Pe de alt parte, participarea Moldovei la Politica Europeana de Vecinatate se inscrie in
eforturile mai largi de realizare a obiectivului strategic de integrare
european a statului nostru. PEV deschide noi perspective pentru
dezvoltarea unor relaii mai strinse cu UE i pentru apropierea
Moldovei de modelul politic i economic european. Participarea
la PEV ne va aduce mai multe beneficii participarea la piaa
unic i alte politici comunitare, asisten tehnic i financiar
din partea UE, posibilitatea acordrii unor faciliti pentru vize
etc. In plus, PEV prevede un sprijin mai mare din partea UE in
procesul de reglementare transnistrean, un obiectiv urmrit de
autoritile de la Chiinu de mai mult vreme.

2.3. Pronosticai asupra perspectivei aderrii RM la UE

dezvoltarea de mai departe a Republicii Moldova nu poate fi asigurat decit prin

promovarea consecvent i ireversibil a cursului strategic spre
integrarea european, spre soluionarea panic i democratic a
problemei transnistrene, spre funcionarea eficient a instituiilor
democratice i garantarea drepturilor minoritilor naionale. Realizarea
acestor sarcini este posibil in condiiile unei cooperri
responsabile a puterii i opoziiei, ale stabilitii vieii politice
interne, ale unor garanii democratice pentru dezvoltarea liber
a mijloacelor de informare in mas i ale unei asigurri riguroase
a independenei Republicii Moldova in relaiile ei reciproce custatele vecine, Totui, Moldova nu este
astzi nici mcar candidat potenial pentru c se confrunt cu numeroase slbiciuni structurale.
Problema cheie ine de calitatea reformelor interne pentru c, chiar dac s-ar gsi o soluie fezabil n
2006 pentru reglementarea conflictului transnistrean, RM tot nu ar fi capabil s se asocieze Uniunii
Europene: instituiile sale snt prea slabe, autoritile publice prea dominate de verticala puterii, n timp
ce economia subteran i conflictul nereglementat din Transnistria snt piedici mult prea serioase pentru a
speria chiar i pe cei mai nfocai avocai ai RM n UE. Drept o grav caren a RM este i
44

conservarea unei abordri asistenialiste fa de UE, odat cu evitarea responsabilitii individuale i

mimarea unui proces de reforme interne, mult prea dependent de finantarea externe. Lipsa de gndire
strategic n gestionarea procesului intern de europenizare prin contaminare instituional poate fi
astzi cel mai mare obstacol pe calea integrrii europene a RM. Procesul este dificil i nimeni nu trebuie
s se atepte la concesii n aplicarea regulilor de calificare ale UE.

Test nr. 12
1. Curtea de Conturi;
1.1. Determinai natura juridic a Curii de Conturi; Curtea European de Conturi verific modul
n care sunt administrate fondurile europene. Rolul su este acela de a mbunti gestiunea
financiar a UE i de a prezenta rapoarte cu privire la folosirea banilor publici. A fost
nfiinat n 1975 i are sediul la Luxemburg.Pentru a le garanta contribuabililor europeni
faptul c banii publici sunt cheltuii n mod eficient, Curtea de Conturi este abilitat s
verifice (s auditeze) orice persoan sau organizaie care gestioneaz fonduri europene. n
acest scop, efectueaz frecvent controale pe teren. Concluziile sale scrise sunt incluse n
rapoarte adresate Comisiei Europene i guvernelor statelor membre.Curtea de Conturi nu
are putere juridic. n cazul n care descoper fraude sau nereguli, auditorii si informeaz
Oficiul european de lupt antifraud (OLAF).
1.2. Analizai procedura de numire a membrilor Curii de Conturi i statutul lor;
Membrii Curtii de Conturi =Curtea de Conturi se compune din 27 membrii care
potrivit art. 188 B, sunt alesi dintre personalitatile care fac sau nu fac parte din tarile lor
respective din institutiile de control extern sau poseda o calificare speciala pentru aceasta
functie. Dei aceasta conditie este exprimata optional, in primul caz calificarea persoanelor
in cauza trebuie sa fie remarcabila, avand in vedere ca este folosit termenul personalitati
pentru ambele situatii, dupa cum in al doilea caz este profitabil ca acela care poseda o
calificare speciala sa faca ori sa fi facut parte din institutiile de control extern. In plus, ei
trebuie sa ofere garantiile de independenta. Membrii Curtii de Conturi aleg din randul lor
presedintele Curtii de Conturi, pentru o perioada de 3 ani, mandatul sau putand fi reinnoit.
Alegerea presedintelui se face cu putin timp inainte de sfarsitul mandatului presedintelui in
functie la acel moment. Daca insa alegerea presedintelui coincide cu inceperea unor noi
mandate de judecatori atunci alegerea va trebui sa aiba loc imediat sau cel mai tarziu 15
zile dupa ce noua Curte si-a inceput mandatul.

1.3. Estimai rolul Curii de Conturi din perspectiva atribuiilor pe care le are Misiunea Curtii de
Conturi Europene este de a asigura auditul independent asupra modului de formare si de
45

utilizare a fondurilor Uniunii Europene si de a evalua, astfel, modul in care institutiile

europene isi indeplinesc aceste atributii. Curtea analizeaza daca operatiunile financiare au
fost corect inregistrate, daca au fost executate in conformitate cu legile si reglementarile in
vigoare si daca au fost gestionate astfel incat sa asigure economicitate, eficienta si
eficacitate.
Curtea face cunoscute rezultatele activitatilor sale prin publicarea unor rapoarte relevante,
obiective si oportune.Prin activitatea sa, Curtea doreste sa contribuie la imbunatatirea
gestiunii financiare a fondurilor Uniunii Europene la toate nivelurile, astfel incat sa poata
asigura cetatenii Uniunii Europene de utilizarea optima a resurselor financiare

Sub 2. Raportul dintre Dreptul UE i Dreptul naional: principiul supremaiei

2.1.Identificai definiiile pentru Dreptul UE i particularitile acestuia;
Dreptul UE reprez totalitatea normelor juridice adica norme primare ,derivte care formeazaa o ramura de
drept autonomasi in mare masura supranationala,cuprinde norme care au o valabilitate intre toate statele
ale UE care se disting de normele dr national fata de care au o prioritate si care in marea lor majoritate au o
aplicabilitate directa adica se aplica direct pe teritoriu odata ce au fost adoptate.este o ramura sui generis
adica de sine statatoare. Dreptul comunitar reglementeaza raporturile juridice din cadrul
Comunitatilor Europene, precum si dintre aceste comunitati si statele membre; el precizeaza
statutul institutiilor europene, definind atributiunile ce le revin; de asemenea statueaza
competentele Uniunii si ale mecanismelor sale componente. Obiectul Dreptului comunitar
rezulta si din diferite hotarri ale Curtii de Justitie, prin care se surprind trasaturi specifice de
natura a-i sublinia caracterul distinct n sistemele juridice. Curtea de Justitie precizeaza ca
prin reglementarile adoptate s-a instituit o comunitate de durata nedeterminata, dotata cu
institutii proprii, cu personalitate juridica proprie, cu capacitate juridica, cu capacitatate de
reprezentare internationala si cu puteri reale, izvorte dintr-o limitare de competente sau
dintr-un transfer de atributii ale statelor membre catre Comunitate. Se apreciaza ca s-a creat
astfel un drept aplicabil resortisantilor si statelor europene.

2.2.Analizai principiul supremaiei din perspectiva jurisprudenei CJUE;

Conform principiului supremaiei, dreptul european are o valoare superioar fa de legislaiile

naionale ale statelor membre. Principiul supremaiei este valabil pentru toate actele europene care
au caracter obligatoriu. Statele membre nu pot aadar s aplice o norm naional care ar fi contrar
dreptului european.
Principiul supremaiei garanteaz superioritatea dreptului european asupra legislaiilor naionale.
Acesta este un principiu fundamental al dreptului european. La fel ca principiul efectului direct,
acesta nu este menionat n Tratate, ns a fost consacrat de Curtea de Justiie a Uniunii Europene
(CJUE).
Definiie
CJUE a consacrat principiul supremaiei n hotrrea Costa mpotriva Enel din data de 15 iulie
1964. n aceast hotrre, Curtea declar c legislaia emis de instituiile europene se integreaz n
sistemele juridice ale statelor membre, care sunt obligate s o respecte. Dreptul european are atunci
supremaie asupra legislaiilor naionale. Astfel, dac o regul naional este contrar unei dispoziii
europene, autoritile statelor membre trebuie s aplice dispoziia european. Dreptul naional nu
este nici anulat i nici abrogat, ns caracterul su obligatoriu este suspendat.

46

Curtea a precizat n continuare c supremaia dreptului european se aplic tuturor actelor naionale,
indiferent dac acestea au fost adoptate anterior sau ulterior actului european n cauz.
ntruct dreptul european devine superior dreptului naional, principiul supremaiei garanteaz
aadar o protecie uniform a cetenilor, prin dreptul european, pe ntreg teritoriul UE.
Domeniul de aplicare al principiului
Supremaia dreptului european asupra legislaiilor naionale este absolut. Astfel, toate actele
europene care au caracter obligatoriu beneficiaz de acest principiu, att cele din legislaia primar,
ct i cele din legislaia secundar.
La fel, toate actele naionale se supun aceluiai principiu, indiferent de tipul acestora: lege,
regulament, decizie administrativ, ordonan, circular etc. Este irelevant dac aceste texte au fost
emise de puterea executiv sau de cea legislativ a statului membru. Puterea judiciar se supune, de
asemenea, principiului supremaiei. De fapt, dreptul pe care l genereaz, jurisprudena, trebuie s
respecte dreptul Uniunii.
Curtea de Justiie a considerat c i constituiile naionale se supun principiului supremaiei. Astfel,
judectorul naional nu trebuie s aplice prevederile unei constituii contrare dreptului european.
Responsabilii de respectarea principiului
La fel ca n cazul principiului efectului direct, Curtea de Justiie exercit controlul aplicrii corecte a
principiului supremaiei. Aceasta sancioneaz statele membre care nu l respect prin intermediul
deciziilor luate n temeiul diferitelor aciuni prevzute de tratatele fondatoare, n special aciunea n
constatarea nendeplinirii obligaiilor.
Judectorul naional are, de asemenea, obligaia de a asigura respectarea principiului supremaiei.
Dup caz, acesta poate s utilizeze procedura ntrebrilor preliminare, dac exist ndoieli privind
aplicarea acestui principiu. ntr-o hotrre din 19 iunie 1990 (Factortame), Curtea de Justiie a
stabilit c o instan naional, n cadrul pronunrii unei hotrri preliminare privind valabilitatea
unei norme naionale, trebuie s suspende fr ntrziere aplicarea acestei norme, n ateptarea
soluiei preconizate de Curtea de Justiie i a hotrrii pe care instana o va lua privind fondul acestei
chestiuni.

2.3. Evaluai recunoaterea principiului supremaiei din perspectiva statelor membre.

Integrarea arat momentul n care statele se decid s pun n comun o parte din competenele lor i
s cedeze unor instituii independente sarcina de a administra interesele reunite. Un alt scop
urmrit prin integrare este acele de a crete la maxim puterea i interesele colective. Acest proces
presupune un transfer de puteri de la state la Comunitate, o recunoatere a unui interes general
comunitar.Dreptul comunitar constituie o ordine juridic, deoarece este un ansamblu de norme
juridice nzestrat cu propriile izvoare, cu organe necesare pentru adoptarea i aplicarea normelor, iar
respectarea sa este asigurat printr-un aparat jurisdicional autonom. Dreptul comunitar stabilete
47

raporturile dintre Comunitate i statele membre. Exist dou teorii cu privire la integrarea dreptului
internaional n ordinea juridic naional : monismul i dualismul. Teoria monist susine existena
unei ordini juridice unice, alctuite din dreptul internaional i dreptul naional. Dreptul internaional
se integreaz n dreptul intern, beneficiind de supremaie vis-a-vis de normele naionale. n ceea ce
privete teoria dualist, cele dou ordini juridice sunt distincte. Instanele de judecat nu aplic
dect dreptul naional. Marea Britanie este un stat dualist ; a adoptat o lege special pentru a
asigura aplicabilitatea dreptului comunitar pe teritoriul su.n tratate nu se specific nimic despre
consecinele unui conflict ntre o norm comunitar i una naional. Curtea de Justiie a dat ctig
de cauz n numeroase cazuri legii comunitare, subliniind prioritatea dreptului comunitar asupra
normelor interne contrare. Acest fapt s-a bazat pe urmtoarele raionamente :
Autonomia dreptului comunitar: avnd un izvor autonom, o consecin a Tratatului, dreptului nu i se
poate opune o norm intern;
Transferul de atribuii de la state la Comunitate: noiunea de comunitate nu poate fi atacat de un
act intern;
Necesitatea unei aplicri uniforme a dreptului comunitar: normele comunitare trebuie s aib aceeai semnificaie, for i coninut pretutindeni.
n cadrul Curii Europene de Justiie, supremaia dreptului comunitar trebuie s fie general i absolut, regsindu-se asupra ansamblului dreptului naional, inclusiv i asupra regulilor constituionale.
Curtea a artat c normele interne ale unui stat, chiar i cele de ordin constituional, nu pot justifica
nendeplinirea de ctre state a obligaiilor comunitare. Aceasta a susinut c prin contrast cu
tratatele internaionale obinuite, Tratatul CE a creat propriul su sistem juridic, care a devenit parte
integrant a sistemelor juridice ale statelor membre i pe care tribunalele lor sunt obligate s-l
aplice. Curtea a decis: Prin crearea unei Comuniti de durat nelimitat, avnd propriile sale
instituii, propria sa personalitate, propria sa capacitate juridic i propria sa capacitate de
reprezentare pe plan internaional i, cu deosebire, puteri reale provenind dintr-o limitare de
suveranitate ori dintr-un transfer de puteri de la state la Comunitate, statele membre i-au limitat
drepturile lor suverane, dei n domenii limitate, i astfel au creat un sistem de legi care oblig att
pe naionalii lor, ct i pe ele nselePrioritatea dreptului comunitar este confirmat prin art. 189
[249], care precizeaz c un regulament va fi obligatoriu i direct aplicabil n toate statele membre.
Nici o regul intern nu poate fi invocat n faa tribunalelor naionale mpotriva dreptului creat prin
tratate ca o surs autonom i original, fr s nu se piard caracterul comunitar al acestuia, ceea
ce nseamn c n binomul drept comunitar-drept naional primul termen este esenial, un eventual
conflict ntre regulile comunitare i regulile naionale urmnd s fie rezolvat prin aplicarea
principiului supremaiei dreptului comunitar. Tratatul CE are o prioritate superioar celei care
aparine legilor chiar ulterioare intrrii sale n vigoare, el instituie o ordine juridic proprie, integrat
celei aparinnd statelor membre, fiind direct aplicabil resortisanilor acestor state i impunndu-se
48

organelor naionale de jurisdicie. Att principiul prioritii, ct i cel al efectului direct au devenit
parte a dreptului comunitar prin jurisprudena Curii de Justiie. Principiul supremaiei dreptului
comunitar a fost aplicat n cazuri mult discutate n literatura de specialitate; ntre acestea se
enumer i cazul Costa c. ENEL. Acesta a inclus un conflict pretins dintre un ir de prevederi ale
Tratatului i un statut italian ce a naionalizat o companie electric, reclamantul creia, signor Costa
era un acionar al su. n acest caz legislaia italian nu a respectat termenii de implementare a
prevederilor comunitare. Fiind acionat n faa Tribunalului din Milano pentru refuzul de a achita nota
de plata, signor Costa a argumentat n baza lex posteriori c compania a acionat n contradicie cu
dreptul comunitar, motivnd prin faptul c Actul italian ce a naionalizat compania de electricitate a
fost adoptat mai trziu dect Actul italian de ratificare prin care s-a ncorporat norma comunitar.
Respectiv, Actul de ratificare avea prioritate. Curtea italian a adresat aceste ntrebri cu referin la
prioriti att Curii, ct i Curii sale constituionale. De aceast dat principiul supremaiei a fost
afirmat clar de ctre Curte. n ceea ce privete reacia statelor membre ale Uniunii Europene vis-avis de problema supremaiei dreptului comunitar, trebuie subliniat faptul c aceasta nu a fost
complet pozitiv. n unele state instanele judectoreti au tins la ntreprinderea tuturor msurilor
necesare pentru conformare cu jurisprudena comunitar. Instanele judiciare ale altor state
membre, unele dintre ele jucnd roluri de lideri n dezvoltarea Comunitii i Uniunii Europene, au
avut o atitudine negativ. Un astfel de exemplu este Frana, unde pentru o perioad de decenii
instanele administrative au refuzat s accepte primatul dreptului comunitar. Dup cum se tie,
cunoscut sistemul judiciar francez este divizat n instane administrative i instane ordinare. Pe de
o parte supremaia dreptului comunitar a fost acceptat n anul 1975 de ctre instana superioar
ordinar. Pe de alt parte primatul dreptului comunitar a fost respins de ctre Consiliul de Statinstana suprem administrativ- pn n anul 1989. Cazul Germaniei era identic exemplului Franei;
conform art. 24 al Constituiei Germaniei, se permite transferul autoritilor legislative organizaiilor
internaionale, dar nu erau clare situaiile de litigiu care apar din conflicte ale legislaiei comunitare
i prevederi ale Legii Fundamentale germane. Problema care urma s fie soluionat era dac art. 24
al Constituiei Germaniei permite transferul unei mputerniciri care contravine anumitor principii de
baz protejate de Constituie spre o organizaie n afara structurii constituionale. Ideea primatului
dreptului comunitar asupra dispoziiilor constituionale interne a ridicat controverse n jurisprudena
i doctrina unor ri membre, ns prevederile Tratatului CE are prioritate fa de normele interne.

49

Test 13
1. Extinderea Uniunii Europene;
1.1.Expunei procesul de extindere a Comunitilor Europene i a Uniunii Europene de la 6 la 27;

Procesul de extindere a UE a pornit din dorina clar de a crea premisele necesare unei
uniuni ct mai strnse a popoarelor europene. Condiiile de baz pentru extinderea Uniunii
Europene au fost stipulate prin Tratatul privind Uniunea European care prevede c: "orice
stat european poate cere s devin membru al Uniunii". n acest sens, statul interesat i
adreseaz cererea de aderare Consiliului UE, care se pronun n unanimitate, dup
consultarea Comisiei Europene i obinerea avizului conform din partea Parlamentului
European. Decizia Legislativului european se adopt n condiiile ntrunirii majoritii
absolute a membrilor si. Uniunea European de astzi, are 27 de state membre i o
populaie de aproximativ 500 de milioane de locuitori, este mai sigur, mai prosper, mai
puternic i exercit o mai mare influen dect Comunitatea Economic European de
acum 50 de ani, cu 6 state membre i o populaie de mai puin de 200 de milioane de
locuitori. Uniunea European este deschis oricrui stat european care ndeplinete criteriile
democratice, politice i economice pentru dobndirea calitii de membru. De asemenea,
naintea fiecrei extinderi, UE elaboreaza capacitatea de absorbie a noilor membri, precum
i abilitatea propriilor instituii de a funciona corespunztor n continuare. Extinderile
succesive au ntrit democraia, au conferit securitate Europei i au sporit potenialul su
comercial i de cretere economic.
Extinderea integrrii europene nseamn extinderea geografic (sau integrarea pe
orizontal)
i const n aderarea de noi membri la CEE. Sub acest aspect, procesul de integrare s-a
desfurat n cinci valuri succesive de aderare, etapele intregrrii geografice fiind
indicate
mai jos:
__Membri fondatori: 1957 Belgia, Frana, Germania, Italia, Luxemburg i Olanda;
__Prima extindere: 1973 - Danemarca, Irlanda, Marea Britanie;
__A doua extindere: 1981 Grecia;
__A treia extindere: 1986 Portugalia, Spania;
__A patra extindere: 1996 Austria, Finlanda, Suedia;
__A cincea extindere: 2004 Cipru, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia,
Slovacia, Slovenia, Ungaria.

1.2.Identificai particularitile procesului de aderare la Uniunea European din anii 2004-2007;

Anii 2004-2007 sunt hotrtori pentru realizarea procesului de integrare n Uniunea European a rilor
asociate. Grecia - care a deinut n ianuarie-iunie 2003 Preedinia Uniunii Europene a subliniat c este
necesar ndeplinirea exigenelor integrrii de ctre toate rile asociate, aa nct principiile i normele
Uniunii Europene s devin coordonatele fireti a tuturor rilor asociate. Dac toate aceste principii i
norme erau avute n vedere n procesul negocierilor din perioada anterioar n anii 2004-2007, aceste
principii i norme trebuie s intre n sistemele funcionale cotidiene ale rilor asociate, deoarece ele i
schimb statutul n aceti ani, devenind membre ale Uniunii.Anii 2004-2007 n procesul integrrii rilor
asociate n Uniunea European marcheaz trecerea de la faza dezideratelor la faza aplicrii efective a
principiilor i normelor, convenite i acceptate de ctre rile membre, n structurile rilor asociate.
Perioada 2004-2007 se caracterizeaz printr-o accentuare a proceselor de integrare n privina:
50


Liberei circulaii a mrfurilor;

Circulaiei lucrtorilor; realizrii dreptului de stabilire a acestora; furnizrii de servicii;

Plilor, capitalului, concurenei; armonizrii legislaiei;

Cooperrii financiare.n baza acordurilor de asociere, aceste procese se desfoar potrivit

principiilor democratice stabilite n Actul final de la Helsinki i Carta de la Paris pentru o Nou Europ
precum i a principiilor economiei de pia. Se apreciaz c respectarea acestor principii inspir
politicile interne i externe ale prilor i constituie elem ns UE din anul 2003 este deja diferit de UE
din anii 90:suveranitatea naional se subscrie obiectivelor comune din domenii cum ar fi justiia i
afacerile interne, i a nceput cooperarea n domeniile securitii i aprrii. Uniunea European este pe
cale s devin o uniune politic. Acest lucru este demonstrat de faptul c legitimitatea sa democratic este,
la ora actual, pus sub semnul ntrebrii.n concluzie, atta timp ct procesul de ratificare al Tratatului va
avea un final pozitiv, Uniunea poate spera ntr-o reform intern instituional viitoare, care s-i asigure
buna funcionare n anii care vor veni
1.3. Evaluai strategia de extindere a Uniunii Europene: statele candidate i potenial candidate

UE s-a extins permanent ncepnd cu 1951, anul n care s-au fcut primii pai ctre
integrarea european. Aceast pagin furnizeaz informaii despre statele membre i
momentul aderrii lor, precum i despre rile candidate.UE nu a avut ntotdeauna
dimensiunile pe care le are astzi. Cnd s-au pus bazele cooperrii economice la nivel
european, n anul 1951, rile participante au fost Belgia, Germania, Frana, Italia,
Luxemburg i rile de Jos.n timp, tot mai multe ri au hotrt s adere. n prezent,
Uniunea European numr 27 de membri, dup aderarea, la 1 ianuarie 2007, a Romniei i
Bulgariei.UE va continua s se extind, ntruct numrul rilor care manifest interes fa
de aderare este n cretere. Aceste ri pot fi grupate n dou categorii : ri candidate =
Croaia ,Islanda ,Fosta Republic Iugoslav a Macedoniei ,Muntenegru ,Turcia i ri potenial
candidate.= Albania ,Bosnia i Heregovina Kosovo (n virtutea rezoluiei 1244 a Consiliului
de Securitate al Organizaiei Naiunilor Unite) ,Serbia n timp ce primele se afl n plin
proces de transpunere (sau integrare) a legislaiei UE n legislaia naional, rile potenial
candidate nc nu ndeplinesc criteriile de aderare.

Sub 2. Tratatul de amendare a Tratatului privind Uniunea European i a Tratatului de la Roma instituind
Comunitile Europene, 13 decembrie 2007, n vigoare 1 decembrie 2009 (Tratatul de la Lisabona) i cele
mai importante modificri introduse
2.1. Determinai natura juridic a Uniunii Europene i a TUE i TFUE
Precizri prealabile. Natura juridic a Uniunii Europene este un subiect
care se refer la tipul de organizare: organizaie internaional (existnd diferite
tipuri de oragizaii internaionale), stat federal (sau al regiunilor) etc. Tratatul
de Lisabona nu ofer un rspuns precis n acest sens. Importana caracterizrii
UE deriv din consecinele pe care le pot avea interpretrile pe care instituiile
le pot da pentru realizarea politicilor UE cu sau fr state n special n
interpretrile teleologice ale Curii de Justiie a Uniunii Europene.
UE organizaie. Cu toate acestea, n anumite materii Uniunea European
are competene extinse (concurena i comer internaional, de exemplu, iar
dup TL i n materia investiiilor strine directe50), n timp ce n alte domenii
rolul statelor membre este nc foarte importante (domeniile reglementate de
pilonii Uniunii Europene nainte de intrarea n vigoare a Tratatului de la
Lisabona) clasificat drept o organizaie internaional cu scopul coordonrii
politicilor naionale n domeniile afacerilor externe, securitii, afacerilor interne
i justiiei
.
51

UE stat (federaie de state). Uniunea European nu este un stat pentru

c nu pot fi luate msuri cu caracter supranaional fr ca guvernele statelor
membre s nu le fi aprobat, fie i implicit, prin ratificarea sau aderarea la
tratate.52 Exist similitudini ntre Comisia European i organizarea ministerelor
dintr-un stat.
2.2. Analizai competenele UE introduse de Lisabona ca urmare a abolirii sistemului de piloni;
2.3. Estimai importana modificrilor introduse de Lisabona

Test 14
1. Consiliul European:
1.1. Expunei natura juridic a Consiliului European, modul de organizare i funcionare;
Consiliul European reuneste sefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum
si presedintele Comisiei. Acestia sunt asistati de minitrii afacerilor externe ai statelor
membre i de un membru al Comisiei. Consiliul European este forul politic suprem al
Uniunii Europene. Consiliul European este o instituie interguvernamental, n timp ce
Consiliul Uniunii Europene, Curtea de Justiie a Comunitilor Europene, Parlamentul
European i Curtea European de Conturi sunt organe (fuzionate)ale Comunitilor
52

Europene.Consiliul European se ntruneste cel puin de dou ori pe an, sub preedinia
efului de stat sau de guvern al statului membru care deine n momentul respectiv
preedintia Consiliului. Consiliul European stabilete liniile i obiectivele politice
fundamentale, avnd deci competene directoare. n cazuri excepionale soluioneaz
problemele care nu au putut fi clarificate la nivel ministerial. n cea mai mare parte, ns,
Consiliul se ocup cu probleme privitoare la cadrul i perspectivele generale de evoluie ale
Uniunii Europene.
O alt important sfer de activitate o constituie politica extern i de securitate comun,
coordonat de efii de stat i de guvern la ntlnirile la nivel nalt. Rezultatele consultrilor
sunt consemnate n Concluziile preediniei, care apoi sunt puse n practic de celelalte
instituii europene. n trecut efii de stat i de guvern se ntlneau la intervale neregulate.
Iniial aceste ntlniri erau considerate doar discuii cu caracter informativ, fr prezena
minitrilor de externe, fr funcionari publici i fr a fi documentate. De-abia n anul 1974
s-a stabilit la Paris ca ntrunirile acestora s aib loc n mod regulat. Consiliul European a
fost consacrat in cadrul UE de-abia n anul 1987, odat cu intrarea n vigoare a Actului Unic
European.

1.2. Analizai competenele Consiliului European, modalitatea de luare a deciziilor i regimul juridic
al actelor elaborate de acesta;
Presedintele consiliului european este numit cu VMC de catre sefii de stat si de guvern pe o durat de 2 ani
si jumatate cu posibilitatea reinnoirii mandatutlui o singura data.Competentele consiliului>
a.competente constitutionale =se manifesta prin faptul ca consiliul ia decizii in privinta viitoarei forme la
aderarea la UE.Cea mai importanta competenta este de a initia procedura de reformare a tratatului.
b.comp organizationale=consiliul este cel care poate determina compozitia Parlam E si nr Comisiei.El
numeste Presed cosiliului si pe presed Comisiei totodata si pe Inaltul reprezentant si pe presd Bancii
Centrale si judecatorii CJ.
c.comp de stabilire informala a agendei=desi nu este prevaz in tratate consiliul la toate domeniile este cel
care va aproba programele legislative in toate domeniile de politici.
d.comp de solutionare a problemei=sefii de st vor solutiona acele aspecte care au ajuns la un impas in
cadrul consiliului.
1.3. Evaluai sub aspect comparativ rolul Preedintelui Consiliului European, al naltului
Reprezentant pentru PESC i a Preedintelui Comisiei Europene n cadrul aciunii externe a UE
Atributiile presed Consil E.=.prezideaza si impulsioneaza lucrarile consil.,asigura pregatirea si
continuitatea lucrarilor consl,prezinta un raport parlamentului E dupa fiecare reuniune a
consiliului.consiliul are un rol proeminent in domeniul PESC care df si identifica obiectivele strategice ale
UE in domeniul PESC dar si in celelalte domenii de actiuni externe el va decide in unanimitate. - asigur
coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre; - dispune de puterea de
decizie, - prin actele pe care le adopt, confer Comisiei atributiile de executare a normelor
stabilite de Consiliu. - de asemenea, n anumite cazuri specifice, el si poate rezerva dreptul
de a exercita direct atributii de executare.
naltul Reprezentant are o dubl misiune: pe de o parte, este mputernicitul Consiliului pe
probleme de politic extern i de securitate comun, iar pe de alt parte, este comisar
european pentru relaii externe. Responsabil pentru elaborarea politicii externe i a politicii
de aprare comun, naltul Reprezentant prezideaz reuniunile periodice ale minitrilor de
externe ai statelor membre (Consiliul Afacerilor Externe). n plus, reprezint politica
extern i de securitate comun a Uniunii pe scena internaional, fiind asistat de un
serviciu european pentru aciune extern, format din funcionari ai Consiliului, Comisiei
i serviciilor diplomatice naionale.
Presedintele comisiei este propus de catre Consil E ales de catre Parlam E,el este singurul
comisar fara un anumit portofoliu si are 5 roluri. Este implicat in numirea celorlalti

comisari,decide in privinta organiz interne a comisiei aceasta implica anume nu doar locarea portofoliilor
inainte de termen ci poate modifica aceste portofolii in curs perioadei exercitarii funct din oficiu,totodata
presed asigura ghidare politica a comisiei si anume prezideaza sedintele,el poate schimba curs politicii
comisiei.
53

2. Natura, Efectul i Aplicarea Dreptului UE

2.1.Expunei natura juridic a Uniunii Europene;

Una din cele mai importante noutati pe care le aduce Tratatul de la Lisabona este faptul ca
Uniunea Europeana are personalitate juridica. scopul nfiinrii Uniunii Europene si rolul
actual al acesteia reprezint esena care da forma capacitai sale juridice, aciunile Uniunii
trebuie sa se nscrie in limitele scopurilor si ale nevoilor ei de funcionare care au ca
finalitate realizarea obiectivelor. Uniunea Europeana poate fi analizate in mod cert ca subiect
de drept. Personalitatea juridica pe care acest tratat i-o confer nu ajuta insa la ncadrarea
Uniunii intr-o anumita categorie a subiectelor dreptului internaional public . Personalitatea
juridica internaionala a Uniunii demonstreaz natura sa specifica. Competentele de care
aceasta beneficiaz depesc prerogativele specifice organizaiilor internaionale , dar
raman inferioare celor statale. Concluzionnd, putem spune ca Uniunea Europeana nu se
ncadreaz exclusiv in una din acestea, fiind mai degrab ,,un sistem constituional compus
dintr-un nivel naional si dintr-un nivel supranaional de putere publica legitima, care se
influeneaz reciproc si care cuprind aceiai ceteni ca subiectele de drept

2.2.Analizai principiul efectului direct i aplicabilitii directe a dreptului UE din perspectiva

jurisprudenei CJUE; Aplicabilitatea direct este un principiu formulat de CJCE, principiu

conform cruia dispoziiile tratatelor sau ale actelor instituiilor comunitare care ndeplinesc
anumite criterii pot fi invocate de justiiabili n faa propriilor jurisdicii naionale i sunt
susceptibile de a crea drepturi i obligaii n favoarea, respectiv n sarcina particularilor.n
mod concret,efectul direct descrie:a)aptitudinea dreptului comunitar de a crea drepturi sau
obligaii n mod direct n patrimoniul persoanelor fizice i juridice i b)posibilitatea pe care o
au
cei
interesai
de
a
invoca
normele
comunitaredotatecuacestefectnfaajurisdiciilornaionale.
Trsturi. Principiul efectului direct al dreptului comunitar prezint o serie de trsturi
caracteristice
:
- Efectul direct este o creatie jurisprudenial, nu este fondat pe dispoziii ale tratatelor
constitutive, cel puin n forma lor iniial. Trebuie precizat c acest efect, este validat de
tratate, ns ntr-o maniera indirect ( art 34 TUE stipuleaz c deciziile-cadru i deciziile
adoptate
n
pilonul
3
nu
produc
efecte
directe).
- Efectul direct material se produce cu particulariti pentru diversele acte juridice
comunitare. Aceste particulariti depind de coninutul actului - criteriul folosit de Curte
pentru a stabili dac o anume dispoziie are sau nu efect direct. Mai concret, coninutul
trebuie
s
:
a) s fie suficient de clar i precis.Judectorul nu trebuie s aib dubii asupra coninutului
normelor,Curtea a atenuat severitatea condiiei , statund c insuficiena claritii sau a
preciziei nu constituie un obstacol n calea efectului direct, dac norma poate fi precizat pe
cale
interpretrii
efectuate
de
judectorul
naional
sau
comunitar.
b) S aib un caracter necondiionat . Existena unui termen sau a unei condiii nu afecteaz
efectul direct, ci doar amn producerea lui pn la expirarea termenului sau la realizarea
condiiei.
c)S-i poat produce efectele n absena oricrei msuri naionale sau comunitare. Nici
aceast condiie nu este interpretat strict de Curtea European de Justiie: pot fi adoptate
acte de aplicare ulterioare, cu condiia ca statele sau instituiile comunitare emitente ale
actelor de aplicare s nu dispun de o putere discreionar de intervenie asupra
coninutului
normativ
al
regulilor
comunitare
puse
n
aplicare.

2.3. Evaluai efectele juridice ale regulamentelor, deciziilor i directivelorActele juridice

adoptate de instituiile comunitare au un caracter juridic obligatoriu, nu sunt simple
rezoluii sau recomandri care sunt folosite de regul n dreptul internaional. Aceste
acte pot fi:a) regulamentele - care se aplic direct fr a fi nevoie de msuri
naionale pentru a le implementa; reprezint echivalentul legii naionale i au for
juridic obligatorie n toate statele membre;b) directivele oblig statele membre
n ceea ce privete atingerea obiectivelor, lsnd autoritilor naionale puterea de a
54

alege forma i msurile de luat n atingerea obiectivului, deci ele sunt obligatorii
numai pentru statele crora li se adreseaz;c) deciziile- sunt obligatorii n toate
aspectele lor pentru cei crora li se adreseaz. O decizie se poate adresa oricrui
stat membru, sau tuturor statelor membre, persoanelor juridice sau persoanelor
fizice din Uniune.

Test nr. 15
1.Crearea Comunitii Europene pentru Crbune i Oel (CECO):
1.1 Identificai proiectele de realansare panic a continentului european care au precedat crearea
CECO
Prima Comunitate creata a fost Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului; iata care a fost contextul n care a
aparut ideea nfiintarii unei asemenea organizatii. Tratatul instituind Comunitatea Economica a Carbunelui si
Otelului, semnat la Paris , a avut la baza Planul Schuman , elaborat de Jean Monnet, comisar al Planului francez de
modernizare. Scopul principal al Planului si mai trziu si al CECO este acela al plasarii productiei franco-germane
de carbune si otel sub o institutie suprema comuna, nalta Autoritate, n cadrul unei organizatii deschise participarii
si altor state europene care mpartaseau aceleasi principii de dezvoltare pasnica. Astfel, datorita geniului inventiv al
unui om remarcabil al vremii, Jean Monnet, este creat un nou sistem de colaborare ntre state: integrarea, spre
deosebire de cooperarea traditionala existenta pna atunci ntre statele membre ale unei organizatii. Ceea ce
caracterizeaza, n esenta, o organizatie de integrare este faptul ca statele membre convin de comun acord sa
transfere, n anumite domenii, competenta luarii deciziei de la nivel national la nivel supranational.

55

Astfel, C.E.C.O. este prima organizatie europeana ce dispune de puteri supranationale, acestea rezultnd din
delegarea suveranitatii consimtita de state, contribuind la reconcilierea si cooperarea franco-germana si liberaliznd
productia si schimburile de materii prime (carbune, otel), fundamentale n industrie. Celelalte doua Comunitati
(Comunitatea Economica a Energiei Atomice si Comunitatea Economica Europeana), care i-au urmat CECO, se
nscriu pe aceeasi linie de integrare economica

1.2. Analizai obiectivele i cadrul instituional al CECO La 9 mai 19502, ministrul de externe

Robert Schuman a prezentat declaraia pregtit de Jean Monnet i echipa sa, care coninea
propunerea ca Frana, Germania, precum i orice stat european interesat s-i pun n
comun ntreaga producie de crbune i oel, plasnd-o sub o autoritate comun, puternic
i
independent, ale crei decizii s lege statele membre. Se urmrea crearea unor solidariti
de
fapt,
care
s
deschid
calea
unor
noi
colaborri,
cu
scopul
mai
ndeprtat ca reeaua de legturi create s duc la uniunea politic. Aceast idee reflect
concepia funcionalist a lui Jean Monnet, pe care o vom explica mai jos.
Tratatul de instituire a CECO este semnat la Paris de Belgia, Frana, Germania, Italia,
Luxemburg i Olanda la 18 aprilie 1951 i intr n vigoare la 25 iulie 1952. Tratatul este
temporar, fiind ncheiat pe 50 de ani, din cauza caracterului su experimental. La 23 iulie
2002, Tratatul de la Paris a ieit din vigoare, iar sectorul crbunelui i oelului a intrat sub
regimul
Tratatului
CE.
Obiectivul
TCECO:
Tratatul i propune s creeze o pia comun pentru produsele din industria crbunelui i
oelului. Potrivit art. 4 TCECO, sunt incompatibile cu piaa comun i, n consecin, abolite i
interzise:
a) taxele vamale i taxele cu efect echivalent la import i export, precum i restriciile
cantitative
n
circulaia
produselor;
b) msurile i practicile discriminatorii ntre productori, ntre cumprtori i ntre
consumatori, mai ales n privina preurilor i a condiiilor de livrare sau a tarifelor i a
condiiilor de transport, precum i msurile care intervin n libera alegere de ctre
cumprtor
a
furnizorului;
c) subsidiile i ajutoarele acordate de stat ori taxele speciale impuse de state, sub orice
form;
d) practicile restrictive care tind spre mprirea i exploatarea pieei. S-a stabilit ca
realizarea
pieei
comune
s
fie
progresiv,
pentru
a
permite
adaptarea
economiilor
naionale
la
noua
form
de
organizare.
Structura
instituional
a
CECO:
Instituiile noii organizaii sunt: nalta Autoritate, Consiliul Special de Minitri, Adunarea
Comun
i
Curtea
de
Justiie.
nalta Autoritate este format din 9 persoane, numite de comun acord de statele membre,
pe
baza
competenei
lor
(mai
exact,
8
persoane
numite
de
state,
iar a noua, cooptat de primii membri, pentru ntrirea caracterului supranaional). Are
competene largi, iar deciziile sale sunt obligatorii i au aplicabilitate direct pe teritoriul
statelor (se aplic nu doar statelor, ci i agenilor economici). Primul preedinte este Jean
Monnet.
Consiliul Special de Minitri este o instituie interguvernamental ce reprezint statele
membre,
cu
misiunea
de
a
coordona
aciunea
statelor
cu
cea
a
Comunitii. n anumite cazuri, hotrnd cu majoritate calificat, Consiliul de Minitri aprob,
printr-un
aviz
conform,
msurile
luate
de
nalta
Autoritate.
Adunarea Comun este iniial compus din parlamentari propui de legislativele statelor
membre
i
exercit
controlul
democratic
asupra
naltei
Autoriti. n acest sens, are puterea de a demite nalta Autoritate, printr-o moiune de
cenzur.
Curtea de justiie vegheaz la respectarea prevederilor TCECO, soluionnd litigiile prilejuite
de
aplicarea
sa
dintre
nalta
Autoritate,
state,
ntreprinderi.
Alturi de instituii, a mai fost creat i Comitetul Consultativ de pe lng nalta Autoritate.
Membrii acestui organ (comerciani, industriai, consumatori, sindicaliti) sunt desemnai de
Consiliul Special de Minitri.
56

1.3. Evaluai particularitile CECO n raport cu organizaiile internaionale de cooperare

2.Tribunalul Funciei Publice:
2.1. Expunei istoricul i temeiul juridic al crearii Tribunalului Funciei Publice Tribunalul a fost
nfiinat n anul 2004 n urma adoptrii Deciziei Consiliului nr. 2004/752/CE/Euratom de la 2
noiembrie 2004 pentru nfiinarea Tribunalului funciei publice al Uniunii Europene.Acest
contencios al serviciului public european funcioneaz pe lng Tribunalul Primei Instane i
are sediul n Tribunalul Primei Instane.Decizia de constituire reprezint un pas important n
implementarea Tratatului de la Nisa, deoarece decizia de nfiinare aparinnd Consiliul
Uniunii Europene a fost adoptat n baza acestui Tratat.Noua instan specializat, compus
din 7 judectori, este chemat s soluioneze disputele dintre Uniune i serviciile sale civile,
o jurisdicie exercitat pn la crearea sa de Tribunalul de Prim Instan. Aceste decizii vor
putea fi atacate cu apel pe motiv de ilegalitate, doar n faa Tribunalului de Prim Instan i
n cazuri excepionale vor putea fi revizuite de ctre Curtea de Justiie.Crearea Tribunalului
Funciei Publice, care i-a nceput activitatea n anul 2005, a fost un pas important n
implementarea reformelor sistemului juridic furnizate prin Tratatul de la Nisa.

2.2. Analizai procedura de numire, modalitatea de organizare i funcionare a judectorilor la

Tribunalul Funciei Publice;
Tribunalul Funciei Publice a Uniunii Europene este compus din apte judectori numii de
Consiliu pentru o perioad de ase ani care poate fi rennoit, dup ce se face apel la
candidaturi i dup obinerea avizului unui comitet format din apte personaliti alese
dintre foti membri ai Curii de Justiie i ai Tribunalului i dintre juriti a cror competen
este
notorie.
La cererea Curii de Justiie, Consiliul, hotrnd cu majoritate calificat, poate s mreasc
numrul
de
judectori.
Prin numirea judectorilor, Consiliul urmrete asigurarea unei compuneri echilibrate a
Tribunalului Funciei Publice, pentru a dispune de o reprezentare geografic ct mai larg n
privina resortisanilor statelor membre i a sistemelor juridice naionale.
Tribunalul Funciei Publice judec n camere formate din trei judectori. Cu toate acestea,
atunci cnd dificultatea sau importana problemelor de drept justific acest lucru, o cauz
poate fi trimis n faa plenului. n plus, n situaiile determinate prin Regulamentul su de
procedur, Tribunalul Funciei Publice poate soluiona cauza n camer compus din cinci
judectori
sau
n
complet
format
dintr-un
judector
unic.
Judectorii Tribunalului Funciei Publice desemneaz din rndul lor preedintele, pentru o
perioad
de
trei
ani
ce
poate
fi
rennoit.
Preedintele Tribunalului Funciei Publice prezideaz plenul i camera format din cinci
judectori. Preedinii camerelor formate din trei judectori sunt desemnai pe o perioad de
trei ani. n cazul n care preedintele Tribunalului Funciei Publice face parte dintr-o camer
format
din
trei
judectori,
acesta
prezideaz
aceast
camer.
Competenele plenului i cvorumul necesar, precum i compunerea camerelor i
repartizarea
cauzelor
sunt
reglementate
prin
regulamentul
de
procedur.
Tribunalul Funciei Publice este sprijinit de serviciile din cadrul Curii de Justiie i
Tribunalului. Preedintele Curii de Justiie sau, dup caz, preedintele Tribunalului stabilete,
de comun acord cu preedintele Tribunalului Funciei Publice, condiiile n care funcionarii i
ceilali ageni de pe lng Curtea de Justiie sau Tribunal i aduc contribuia la funcionarea
Tribunalului Funciei Publice. Anumii funcionari sau ali ageni sunt subordonai grefierul
Tribunalului Funciei Publice, sub autoritatea preedintelui Tribunalului menionat.

2.3. Estimai competenele Tribunalului Funciei Publice n raport cu competena Tribunalului i a

Curii de Justiie In cadrul institutiei jurisdictionale comunitare, Tribunalul este instanta specializata in materia
contenciosului functiei publice al Uniunii Europene.Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor
judecatoresti. Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in
competenta sa. Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si
persoanele juricide.Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si
57

persoanele juricide.Este un acord incheiat in scris intre subiectele de drept international si guvernat de dreptul
international, incheiat in scopul de a produce efecte juridice si consemnat intr-un instrument unic sau, in doua sau
mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa. Alaturi de persoanele fizice, persoanele juridice apar in
circuitul civil ca subiecte de drepturi si obligatii. In aceasta calitate, ele au aptitudinea generala si abstracta de a
dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii si, in virtutea acesteia, pot dobandi drepturi si isi pot asuma obligatii.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de
stat.Desemneaza ansamblul de masuri, prestatii in bani si in natura, acordate in vederea protejarii veniturilor in
cazul aparitiei riscurilor sociale. In sensul restrans al termenului, dreptul comunitar este format din Tratatele
fondatoare (dreptul primar) si din prevederile instrumentelor adoptate de institutiile comunitare in aplicarea acestora
(legislatia secundara: regulamente, directive, etc). Odata adoptata Constituia Europeana, aceasta va inlocui tratatele
fondatoare. Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana
la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,Organ de stat
insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.Aceasta
competenta a fost exercitata initial de Curtea de Justitie si, incepand cu crearea sa, in 1989, de Tribunalul de Prima
Instanta.Tribunalul solutioneaza in prima instanta litigiile dintre Comunitati si agentii lor, conform articolului 236
din Tratatul CE, ceea ce reprezinta aproximativ 150 de cauze pe an, in conditiile in care personalul institutiilor
comunitare numara in jur de 35 000 de persoane . Aceste litigii au drept obiect nu numai probleme referitoare la
relatiile de munca propriu-zise (remuneratie, desfasurarea carierei, recrutare, masuri disciplinare etc.), ci si regimul
de securitate sociala (boala, varsta, invaliditate, accidente de munca, alocatii familiale etc.).Tribunalul solutioneaza
de asemenea litigiile privind anumite categorii de personal, indeosebi personalul din cadrul Eurojust, Europol, al
Bancii Centrale Europene si al Oficiului pentru Armonizare in cadrul Pietei Interne (OAPI).Tribunalul nu poate, in
schimb, solutiona litigiile dintre administratiile nationale si agentii lor.Hotararile adoptate de Tribunal pot face
obiectul unui recurs limitat la probleme de drept . Acest recurs poate fi introdus in termen de doua luni in fata
Tribunalului de Prima Instanta.

58

Test nr. 16
1.Crearea Comunitii Economice Europene (CEE)i Comunitii Europene pentru Energie Atomic
(CEEA)
1.1 Expunei obiectivele CECO i CEEA
Comunitatea European a Crbunelui i Oelului (CECO); Comunitatea European a
Energiei Atomice (CEEA sau EURATOM), au avut ca scop realizarea unei cooperri
mai puternice dect cea realizat n cadrul organizaiilor de cooperare nfiinate
anterior.obiectivul priincipal al TCECO este anume de a crea o piata comuna pentru
produsele din industria carbunelui si otelului.aceasta piata comuna prevedea libera
circulatie,eliminarea tarifelor,barierelor vamale,se interzic ajutoarele de stat pentru
crearea anumitor intrprinderi,restrictii cantitative in circulatia produselor.obiectiv
general al TCEEA este de a contribui la formarea si dezvoltarea rapida a industriilor
nucleare ,cresterea nivelului de trai in st membre,dezvolt schimburilor cu alte tari\.in
acest scop comunitatea se angajeaza sa dezv cercetarea stiintifica,sa adopte norme
comune de securitate pentru protectia populatiei si a lucratorilor,sa stimuleze
investitiile etc.
1.2. Analizai sistemul instituional al CEEA i CEE i mecanismul decizional
Sistemul
instituional
creat
de
Tratatele
CEE
i
Euroatom
Comunitile dispun de o structur instituional n principiu independent.
Totui, din raiuni practice, Convenia de la Roma, semnat concomitent cu tratatele, unific
unele
instituii
aleComunitilor:
a) Adunarea Comun CECO este lrgit i transformat n Adunare, cu rolul de a funciona
pentru
toate
cele
trei
comuniti.
Adunarea
se
va
autointitula
Adunarea Parlamentar European, iar n 1962 Parlament European. Are atribuii de
deliberare, dar puterile sale legislative sunt limitate. Mai importante sunt atribuiile de
control. Poate astfel s demit Comisiile, prin adoptarea unei moiuni de cenzur.
b) Curtea de Justiie a CECO devine competent i pentru noile Comuniti. Ca i anterior,
are
rolul
de
a
asigurarespectareatratatelor.
Se nfiineaz Comitetul Economic i Social, organ comun pentru CEE i Euratom. Noile
instituii,
care
rmn
deocamdat
distincte,
sunt:
a) Comisia CEE i Comisia Euratom. Aceste instituii corespund naltei Autoriti CECO. Ele
sunt
formate
din
personaliti
independente,
numite
de state. Comisia CEE numr nou membri, cele trei state mari desemnnd cte doi
comisari), iar Comisia Euratom are cinci membri, ntruct Luxemburg nu are niciun comisar.
Aa cum vom vedea mai jos, n comparaie cu nalta Autoritate CECO, ele i-au pierdut nu
doar
din
titulatur,
ci
i
din
competene.
b) Consiliile de Minitri reprezint interesele statelor i dobndesc rolul principal n noile
comuniti. Mecanismul decizional n CEE i Euratom arat astfel: deciziile sunt luate de
Consiliul de Minitri, dar la propunerea Comisiilor. Aadar, dei Comisiile nu mai pstreaz
puterile de decizie ale naltei Autoriti, ele primesc un rol care nu poate fi neglijat: au
puterea de iniiativ.

1.3. Formulai metodele propuse pentru construcia european Metode propuse pentru construcia
europeanDiversele proiecte europene s-au ntemeiat pe mai multe concepii..A.Metoda
interguvernamental
Denumit i diplomatic, ea const n colaborarea internaional tradiional dintre state. n organizaiile
internaionale clasice, organul de conducere reunete reprezentanii statelor participante i, de regul,
hotrte n unanimitate. Statele i pstreaz ntreaga suveranitate. Nu se ajunge la integrare.
Exemple: Consiliul Europei, NATO, OSCE etc. Metoda este astzi folosit n pilonii 2 (PESC) i 3
59

(cooperarea poliieneasc i judiciar n materie penal) ai Uniunii Europene, n care rolul principal
aparine statelor membre, i nu instituiilor comunitare.
B. Metoda federalist
Sistemul federal este supranaional. Deciziile se iau cu majoritate de voturi, ceea ce implic o limitare
esenial a suveranitii naionale, deoarece un stat
membru al federaiei nu mai poate bloca decizia prin veto.
Federalitii europeni doreau n trecut adoptarea unei constituii federale, dup modelul SUA. Astzi,
obiectivele lor sunt mai puin ambiioase.
Cu toat diluarea n timp a coninutului su, noiunea de federal a constituit o nesfrit surs de dispute
ntre oamenii de stat europeni. Unii continu s o considere o ameninare la adresa suveranitii naionale.
Astfel, s-a ncercat inserarea termenului de federal att n Tratatul UE, ct i n proiectul de Constituie,
dar formularea nu a mai fost reinut n versiunile finale, din cauza mpotrivirii britanice.
C. Metoda funcionalist a lui Jean Monnet
Realizarea dintr-o dat a unei federaii europene nu era posibil n climatul postbelic. Au dovedit-o
disputele de la Congresul de la Haga, precum i negocierile dificile de la nfiinarea primelor organizaii
europene de cooperare.
Cutnd o soluie de durat pentru gravele probleme ale Europei, Monnet a evaluat situaia cu ochii
practicianului. Astfel, condiia pentru asigurarea pcii era includerea Germaniei n acordurile europene, cu
un statut egal cu al celorlali participani. Pe de alt parte, el vedea n bazinul carbonifer din Europa de
Vest un ntreg pe care naiunile l-au divizat artificial, prin numeroase frontiere.
n spiritul concepiei funcionaliste3, Jean Monnet a pornit de la nevoile comune ale statelor. Ideea lui era
c, dac Europa unit nu se poate realiza dintr-o dat, ea se poate cldi pas cu pas, integrnd statele mai
nti pe un sector de activitate ngust, dar vital. Legturile economice vor crea solidariti de fapt,
concrete, declanndu-se un proces ce va cuprinde, prin angrenri succesive, i alte domenii. Se va ajunge
la o uniune economic mai larg i n final la
integrarea politic.
Integrarea nlocuiete vechea form de cooperare dintre state. Organizaia economic proiectat de
Monnet are un caracter puternic supranaional. Statele transfer esenialul capacitii de decizie unei nalte
Autoriti independente, ale crei acte sunt obligatorii pentru state i pentru ntreprinderi. Pentru
rezolvarea oricror litigii izvorte din activitatea comun, se instituie o Curte de Justiie ale crei decizii
au putere de lucru judecat.
Nota bene: pentru Jean Monnet, crearea unei comuniti cu profil economic, aadar integrarea economic,
reprezint numai un mijloc de a birui ineria statelor, o cale spre realizarea scopului principal, care este
uniunea politic (federaia european).
D. Metoda comunitar
Dup eecul Comunitii Europene de Aprare, ideea unei structuri cu un pronunat caracter supranaional
nu mai era de actualitate. Pe de alt parte,
relansarea proiectului european prin TCEE s-a fcut pe o scar mult mai extins dect sectorul ngust n
care s-a experimentat CECO, iar statele nu puteau
concepe renunarea la atributele suveranitii pe o arie att de larg.
Soluia practic pentru CEE a constat n compromisul dintre elementul supranaional, ntr-o form
atenuat fa de sistemul CECO i elementul interguvernamental, redescoperit. S-a diminuat rolul
Comisiei, care a primit n special monopolul puterii de propunere, n timp ce esenialul puterii de decizie a
fost transferat Consiliului de Minitri, instituie cu caracter interguvernamental.
Astfel, n prima faz de existen a CEE, mecanismul de decizie era urmtorul: Consiliul decidea la
propunerea Comisiei, dup consultarea Parlamentului.
Interesele statelor sunt aprate de Consiliul de Minitri, compus din reprezentanii statelor membre, care
hotrte n unanimitate sau cu majoritate calificat. Interesele generale ale Comunitii sunt aprate n
60

primul rnd de Comisie. Adunarea (viitorul Parlament European) este expresia legitimitii democratice,
n timp ce Curtea de Justiie a Comunitilor Europene realizeaz funcia de control jurisdicional.
2. Tribunalul
2.1. Expunei istoricul i temeiul juridic al crearii Tribunalului( ex Tribunal de Prim Instan);
ncepnd cu 1989, Curtea de Justiie este asistat n activitatea sa de ctre
Tribunalul Primei Instane, la rndul su compus din 15 judectori i avnd rolul de a
soluiona disputele dintre
Comisia European i persoanele fizice sau juridice, precum i pe cele dintre instituiile
comunitare sau dintre acestea i funcionarii lor. Crearea Tribunalului de Prim Instan a
fost posibil ca urmare a semnrii Actului Unic din 1986 care a modificat Tratatul de la
Roma. n temeiul dispoziiilor asupra crora statele au fost de acord, Consiliul a emis
hotrrea din 24 octombrie 1988 pentru nfiinarea Tribunalului. [1] Tribunalul a nceput s
funcioneze la 31 octombrie 1989, dat la care Decizia Preedintelui Curii referitoare la
constatarea legalitii constituirii a fost publicat n Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene[2]Tribunalul a fost creat pentru a consolida garaniile judiciare acordate
persoanelor fizice prin instaurarea unui al doilea nivel al autoritii judiciare i pentru a
permite Curtii de Justitie s se concentreze asupra atribuiei sale de baz, interpretarea
uniform a legislaiei comunitare.Dup intrarea n vigoare a Tratatului de la Lisabona (1
decembrie 2009), Tribunalul de prim instan se numete Tribunalul.

2.2. Analizai procedura de numire, modalitatea de organizare i funcionare a judectorilor la

Tribunal; Tribunalul de Prima Instanta este compus din 25 judecatori, numiti prin comun acord de catre
guvernele statelor membre, pentru un mandat de sase ani, cu posibilitatea de reinnoire. Presedintele este
ales din randul judecatorilor. Tratatul de la Nisa a introdus mai multa flexibilitate pentru adaptarea
statutului Tribunalului de Prima Instanta care poate fi amendat de catre Consiliu prin vot unanim la
cererea Curtii sau a Comisiei.Pentru a usura volumul de munca al Curtii de Justitie, Tratatul de la Nisa a
realizat o mai buna distributie a sarcinilor intre Curte si Tribunalul de Prima Instanta. Tribunalul de Prima
Instanta primeste toate actiunile directe (recursuri, constatarea abtinerii de a actiona, daune, etc) cu
exceptia celor atribuite unui complet de judecata si a celor care cad exclusiv in atributia Curtii de Justitie.
Tratatul contine prevederi privind crearea, pe baza dreptului de initiativa partajat intre Curtea de Justitie si
Comisie, de complete de judecata pentru examinarea in prima instanta a anumitor actiuni pe domenii
specifice care sa preia din dosarele in sarcina Tribunalului de Prima Instanta. In plus, Tratatul de la Nisa
prevede ca, pentru domenii specifice, Tribunalul de Prima Instanta sa raspunda actiunilor pentru
pronuntarea unei hotarari preliminare.
2.3. Estimai competenele Tribunalului n raport cu competena Curii de Justiie In cadrul
atributiilor jurisdictionale ale Curtii de Justitie, pot fi exercitate in fata acestuia urmatoarele
tipuri de actiuni: a) Actiunea (recursul) in anulare - prin care reclamantul contesta
legalitatea unui act comunitar care provine de la o institutie comunitara.Pot fi atacate cu
recurs in anulare actele adoptate de Parlamentul European si de Consiliul UE, in comun,
actele Consiliului, Comisiei, ale Bancii Central Europene (altele decat avizele si
recomandarile), precum si actele adoptate de Parlamentul European menite sa produca
efecte fata de terti. b) Recursul in carenta - este actiunea aflata la dispozitia institutiilor
comunitare (cu exceptia CEJ), a statelor membre si a persoanelor fizice si juridice prin care
acestea solicita Curtii sa constate abtinerea institutiilor comunitare. (Parlament, Consiliul
U.E. si Comisia Europeana) intr-o problema in care acestea aveau obligatia sa actioneze. c)
Exceptia de ilegalitate - este procedura prin care se poate obtine anularea unui act normativ
ilegal in momentul in care acesta este executat printr-un act individual; anulare care nu s-a
61

putut obtine pe calea unui recurs in anulare fie datorita termenului scurt in care poate fi
introdus acesta, fie din pricina lipsei calitatii procesuale active, actele normative putand fi
contestate doar de catre statele membre sau institutiile comunitare. d) Actiune in
constatarea neindeplinirii de catre un stat membru a obligatiilor ce-i revin - este actiunea
intentata de catre Comisia Europeana sau de catre un stat membru prin care i se cere Curtii
Europene de Justitie sa se pronunte cu privire la conformitatea cu dreptul comunitar a
actiunilor statului membru.e) Recursul in interpretare - este actiunea prin care, la cererea
organelor de jurisdictie nationale, Curtea intervine pentru interpretarea regulilor comunitare
sau pentru a aprecia validitatea actelor adoptate de catre institutiile comunitare. f) Actiunea
in daune contra institutiilor comunitare - este o actiune in raspundere necontractuala care
prevede ca in materie de raspundere extracontractuala, comunitatea trebuie sa repare
daunele cauzate de institutiile si de agentii sai in exercitarea functiilor lor.Ca raspuns la acea
propunere, Consiliul formeeaza Tribunalul de prima instanta.Scopul formarii
Tribunalului de prima instanta in anul 1989 consta in faptul ca sa majoreze garantiile
judiciare, accesibile persoanelor fizice, fiind a doua treapta a puterii judiciare si permitand CJ
sa se concentreze asupra problemei obligatorie a sa interpretarea unica a legislatiei
Comunitatii.Tribunalul este compus, in prezent, dintr-un numar de 25 judecatori, desemnati
in conditii identice celor de la Curtea de Justitie, insa, in conditiile extinderii Uniunii, prin
Tratatul de la Nisa prevazandu-se ca acesta va fi format din cate un judecator din fiecare
stat membru.
Competentele Tribunalului constau in judecarea in prima
instanta a urmatoarelor categorii de actiuni:- recursul in anulare impotriva actelor
adoptate de institutiile comunitare; - recursul in carenta contra institutiilor comunitare;actiunea in daune contra institutiilor comunitare;- actiuni izvorand din raporturile dintre
Uniune si functionarii sai.- recursurile prejudiciale de interpretare si de apreciere a validitatii
avand un caracter tehnic.Alaturi de Curtea Europeana de Justitie si Tribunalul de Prima
Instanta carora le partajeaza competentele, Tratatul de la Nisa a prevazut si posibilitatea
infiintarii unor Camere Jurisdictionale specializate pe anumite domenii. Infiintarea acestora
se hotaraste de catre Consiliul U. E. cu unanimitate de voturi, la propunerea Comisiei sau a
Curtii de Justitie, cu avizul Parlamentului

62

Test nr. 17
1.Crearea Uniunii Europene
1.1 Expunei motivele crerii Uniunii Europene la Maastricht bazat pe sistemul de piloni
Tratatul de la maastricht creeaza UE o structura eterogena,construita pe trei piloni.Primul pilon cuprinde
cele trei comunitati adica CECO,CE,si EURATOM .Schimbarea denumirii CEE in CE arata ca sa depasit
stadiul de europa a negustorilor,prin extinderea in alte sfere precum educatie,cultura,sanatate,mediu etc.Pe
linga pilonul comunitar s=au introdus doi piloni interguvernamentali PESC=pilon 2 si cooperare in justitie
si afaceri interne =pilon3.Explicatia acestei structuri complexe este anume faptul ca sau confruntat doua
interese contradictorii .pe de o parte in fata evenimentelor din viata internationala statele au dorit sa
initieze o politica externa comuna si sa creeze premisele pentru a permite,intrun viitor mai indepartat
definirea unei aparari comune.Alte presiuni erau determ. De pericolul raspindirii infractionalitatii si a
imigratiei ilegale.In de fata acestor solicitari era nevoie de un rasp coerent din partea UE.Pe de alta parte
statele nu erau pregatite sa accepte in aceste domenii renuntarile la suveranitate pe care le implica metoda
comunitara.Atunci au creat colaborari de tipul celor internationle clasice fara caracter supranational ce sau
alaturat fundamentului comunitar existent.Noii piloni beneficiaza de un cadru institutional unic=institutiile
comunitare precum comisia,consiliul,parlamentul etc.
1.2. Analizai noutile introduse prin Tratatul de la Maastricht , Amsterdam i Nisa
1.3. Estimai raionamentele respingerii Tratatului Constituional i soluia adus prin Tratatul de la
Lisabona
2. Mediatorul European:
2.1 Expunei natura juridic a Ombudsmanului European;
Ombudsmanul European (sau Mediatorul European) este echivalentul unui Avocat al
Poporului
la nivel comunitar, i este numit de Parlament pe o durat de cinci ani. Instituia
Ombudsmanului
exist din 1992 iar rolul su este de a primi reclamaii referitoare la acte de
administrare
63

deficient27 n activitatea instituiilor sau organismelor comunitare, din partea

cetenilor
europeni sau a oricrei persoane fizice sau juridice cu sediul n unul din SM.
2.2. Determinai procedura de numire, organizare, funcionare i atribuiile Ombudsmanului
European; Ombudsmanul European investigheaz plngerile formulate mpotriva instituiilor,
organismelor, birourilor i ageniilor UE.Ombudsmanul European prelucreaz plngerile primite de la
ceteni, ntreprinderi i organizaii din UE care semnaleaz cazuri de administrare defectuoas din partea
instituiilor, organismelor, birourilor sau ageniilor UE - nclcarea legislaiei, nerespectarea principiilor
bunei administrri, nclcarea drepturilor omului. Exemplele includ:practici inechitabile,discriminare,abuz
de putere,lipsa informaiilor sau refuzul de a furniza informaii,ntrzieri nejustificate,proceduri incorecte.
Ombudsmanul ncepe investigaiile dup primirea unei plngeri sau din proprie iniiativ.
Este un organism independent i, prin urmare, nu accept sugestii din partea guvernelor
sau a altor entiti. O dat pe an, i prezint Parlamentului European un raport de
activitate.Ombudsmanul este ales de Parlament pentru un mandat de 5 ani care poate fi
rennoit. Nikiforos Diamandouros, fost avocat al poporului n Grecia, a fost reales n funcia
de Ombudsman, n ianuarie 2010, pentru o perioad de nc 5 ani. Ombudsmanul

soluioneaz o astfel de reclamaie prin efectuarea de investigaii, informarea

instituiei n cauz, cutarea unei soluii amiabile i emiterea de recomandri ctre
instituia respectiv la care aceasta trebuie s rspund printr-un raport detaliat, n
termen de trei luni.Ombudsmanul European trimite un raport de activitate Parlamentului, la
sfritul fiecrui an. Ombudsmanul nu poate investiga:plngeri formulate mpotriva
autoritilor naionale, regionale sau locale din statele membre (departamente
guvernamentale, agenii de stat, consilii locale), chiar dac plngerile vizeaz aspecte
europene.,activitile tribunalelor sau ale organismelor de tip ombudsman existente la nivel
naional. Ombudsmanul European nu primete cereri de apel la deciziile luate de aceste
entiti.,plngeri formulate mpotriva ntreprinderilor sau persoanelor fizice.

2.3. Evaluai relaiile Ombudsmanului European cu Parlamentul European. In cazul in care

Ombudsmanul constata ca asistenta solicitata nu este oferita cu solicitudine, acesta
informeaza Parlamentul European,care adopta masurile corespunzatoare; Ombudsmanul
European si personalul acestuia sunt obligati sa trateze in conditii de confidentialitate orice
informatie pe care o dobandesc in indeplinirea indatoririlor lor. Cu toate acestea,
Ombudsmanul European are obligatia sa informeze autoritatile competente cu privire la
faptele pe care le considera ca ar putea intra sub incidenta dreptului penal si care i-au
parvenit pe parcursul anchetelor sale;Parlamentul European trebuie sa numeasca
Ombudsmanul European la inceputul mandatului sau si pe durata acestuia, alegandu-l
dintre persoane care sunt cetateni ai Uniunii si care prezinta toate garantiile necesare
privind independenta si competenta.

64