Evoluia costumului de tenis

Tenisul, un sport practicat odinioar de clasa aristocrat, se bucur la ora actual de o

popularitate crescnd n rndul tuturor categoriilor de public, depind cu mult pragul unei
simple competiii.
Un bilet sau o invitaie la o partid de tenis din cadrul unui turneu prestigios, echivaleaz cu un
"match point" pe lista de obiective personale, i nu ntmpltor, stilul i elegana i gsesc expresia att n
inuta spectatorilor ct i a sportivilor.
Frumuseea jocului n sine este dublat de costumele participanilor, ntr-o explozie de creativitate
mutat de pe catwalk pe zgur. De-a lungul timpului, vestimentaia destinat practicrii tenisului a
evoluat n mod firesc, urmnd cu precdere aspectele referitoare la funcionalitate. Moda nu a fost dictat
att de designeri ct mai ales de sportivii care s-au confruntat cu probleme legate de micare i confort n
timpul partidelor de tenis.
Analiznd imaginile cu juctorii de tenis din anii 1850-1860, cu greu ne putem imagina cum este
sa alergi pe tot terenul avnd n minte urmtoarea micare, ns transpirnd n haine ca ntr-o saun
(materialele din care erau confecionate piesele vestimentare erau foarte groase i rigide) i fcnd
eforturi susinute de a evita plonjatul peste fileu din pricina fustei prea lungi.
Pn la nceputul anilor '30, costumul de tenis masculin includea pantaloni din flanel, veste din
ln i cmi care nu favorizau defel practicanii sportului cu pricina. Prima pies vestimentar
incomod la care s-a renunat, au fost pantalonii lungi, acetia fiind nlocuii cu unii a cror lungime (dei
de neconceput n perioada respetiv) era mai potrivit pentru tenis.
Henry Austin, un respectat juctor de tenis britanic, a fost primul care a purtat pantaloni scuri
albi la o partid oficial de tenis. Albul nu a fost ns impus de la bun nceput n vestimentaia pentru
tenis, iar motivul introducerii sale s-a datorat unui aspect estetic elementar: toate celelalte culori scoteau
n eviden petele de transpiraie. Cum persoanele din nalta societate britanic manifest un cult pentru
propria imagine, renunarea la paleta cromatic diversificat n favoarea albului (nobil i elegant) nu a
fost defel o piedic.
Femeile au nceput s practice tenisul n mod profesionist n jurul anilor 1860, iar n perioada
respectiv fustele lungi i largi, cmile i jabourile fceau parte din inuta obinuit de tenis. Scurtarea
tivului fustei nu intra sub nicio form n calcule, chiar dac n mod evident, amploarea acesteia i
grosimea materialului, contribuiau la diminuarea performanei pe teren.
Cnd Lottie Dod a castigat pentru prima data Wimbledon-ul, n vara anului 1887, inuta sa era
compus dintr-o fust pn la jumtatea gambei, ciorapi groi negri i un pulover la baza gtului cu
mnec lung. Lungimea fustei a fost trecut cu vederea, doar pentru c aceasta fcea parte din inuta
obinuit de coal a lui Lottie, care la momentul respectiv avea doar 16 ani.
O alt modificare a codului vestimentar n ceea ce privete jocul de tenis, s-a produs n 1905,
cnd May Sutton era desemnat ctigtoare la Wimbledon. May purta o cma mprumutat de la tatl
su, creia i-a pliat manetele pentru un plus de lejeritate. Gestul a creat o oarecare indignare n cercurile
nalte, ns a fost perfect justificat de un alt element practic: mnecile prea lungi erau incomode la servitul
mingii, iar pe timp de var favorizau transpiraia intens.
Schimbarile in costumul de tenis nu s-au produs imediat, ci treptat, insa odata ce au avut loc nu a
mai existat cale de intoarcere. In 1919, Suzanne Lenglen a contribuit la o modificare importanta a tinutei
de tenis, afisand o fusta din bumbac lejera putin sub genunchi si o bluza cu decolteu rotund si maneci

scurte. Femeile care practicau tenisul erau astfel scapate de povara purtarii unor haine groase si incomode,
uneori chiar si a corsetelor care le determinau sa lesine in timpul partidelor.
Treptat, fustei pana la mijlocul gambei, aparent fara nicio forma, i-au fost adaugate pliseuri, iar
stofa groasa a fost inlocuita cu sifon de matase.
Helen Wills Moody, femeia care a dominat tenisul in secolul XX (a castigat nu mai putin de 8
titluri la Wimbledon), a reusit chiar sa impuna pe teren tinute noi: fuste pana la genunchi plisate, bluze cu
maneci scurte si anchior sau veste fara maneci. Ocazional, in perioadele mai racoroase, Helen adauga
costumului de tenis un cardigan din lana subtire.
Inceputul anilor '40 aduce cu sine inca o evolutie in costumul pentru tenis. Ciorapii grosi si
ulterior sosetele pana la genunchi purtate atat de femei cat si de barbati, au fost eliminate complet.
Pantalonii scurti in cazul tinutei masculine se impun fara drept de apel, iar puloverele groase sunt
inlocuite cu tricouri incheiate cu nasturi (o varianta incipienta de polo).
Lejeritatea si confortul in jocul de tenis devin esentiale, iar anii care au urmat celui de-al Doilea
Razboi Mondial, vin sa certifice aceste lucruri, eliminand falsele pudori si restrictii.
Gertrude Moran a starnit valuri de comentarii facandu-si aparitia in 1949 intr-o rochie alba
captusita cu satin, pe sub care purta (intentionat) un short bordat din dantela. Acesta a fost si inceputul
unei evolutii constante in ceea ce priveste costumul de tenis, jucatorii punandu-si din ce in ce mai mult
amprenta asupra modului in care isi concep tinutele la turnee.
Turneele de tenis cu traditie reprezinta adevarate evenimente sociale marcate in calendar cu "high
importance". Daca in trecut spectatorii obisnuiau sa faca pariuri inainte de inceperea partidelor cu privire
la castigatori, in prezent curiozitatile legate de tinuta jucatorilor determina chiar alcatuirea unor
clasamente fashion si desemnarea in fiecare sezon a unui exemplu de stil feminin.
Steffi Graf, Venus si Serena Williams, Maria Sharapova sau designerul Stella McCartney sunt
doar cateva dintre personalitatile care si-au pus talentul in sluba crearii celor mai functionale si mai
elegante tinute pentru tenis, completand oferta marilor branduri (Adidas, Reebok, Prince, Diadora sau
Fila). Evolutia in ceea ce priveste calitatea materialelor si a fibrelor a permis crearea unor piese
vestimentare care sa protejeze corpul de transpiratia excesiva, sa mentina o temperatura constanta si in
acelasi timp sa ofere si o sursa de inspiratie fashion.
Albul nu mai este obligatoriu pentru costumul de tenis, o varietate de alte nuante fiind abordate,
iar clasicele tricouri largi au fost inlocuite cu bustiere (in cazul femeilor) sau maiouri din lycra care pun in
valoare musculatura masculina, personalizate cu initialele purtatorilor sau cu insemne distinctive. O
situatie win-win care nu demonstreaza decat un singur lucru: tenisul inseamna spectacol, eleganta si
emotie pura, iar odata ce degusti din prima partida vazuta live, vei dori mai mult. Iar in tenis, dovezile de
"mai mult" starnesc aplauze la scena deschisa.