Saptamana trecuta am inceput sa va relatez despre fortele principale implicate in transformarea oamenilor in

iubitori si aparatori ai mediului si naturii.

Ultima forta identificata de psihologul James Swan element motivant considerat de multi specialisti unul
delicat si dificil de abordat este reprezentata de

Experientele psihologice profunde, de natura spirituala.

Oamenii din zilele noastre devin nervosi si nelinistiti atunci cand trebuie sa discute despre experientele
spirituale pe care le-au avut. Un sondaj Gallup de opinie publica a aratat ca 30% din populatie a avut
experiente mistice sau, cel putin, neobisnuite. Faimosul scriitor Mircea Eliade (1907-1986) spunea ca odata ce
o persoana a trait o experienta mistica sau spirituala, aceasta ii va schimba definitiv viata iar una dintre
consecintele aparute aproape intotdeauna dupa o asemenea experienta este constientizarea unei dimensiuni
spirituale a naturii.

Multi aparatori ai naturii au trait o experienta mistica, adesea asociata cu vizitarea unui loc special din natura.
William Stapp, primul Director de Educatie pentru Mediu al UNESCO, datoreaza convingerile sale de
aparator al naturii si resurselor naturale unei experiente pe care a avut-o in timpul unui curs de biologie la
colegiu. Stapp nu era prea interesat de natura ci mai mult era preocupat sa devina campion national la lupte
libere. In timpul unui curs de biologie, Stapp si colegii lui au efectuat o excursie de studiu pentru a analiza
formele de viata dintr-un smarc ramas dupa reflux. In timp ce Stapp patrundea mai adanc in acel smarc, brusc a
avut o senzatie de uimire si un sentiment de veneratie si admiratie pentru frumusetea si complexitatea
1

numeroaselor creaturi pe care le vedea pentru prima data. In acel moment a realizat ca toate lucrurile si fiintele
sunt interconectate si a intrat intr-o stare de transa, de bucurie plina de extaz si beatitudine. Era atat de patruns
de aceste noi senzatii incat a fost la un pas de a se ineca din cauza fluxului ce se apropia. Aceasta experienta i-a
schimbat tot cursul vietii. In cateva luni s-a mutat la un alt colegiu si a inceput sa studieze biologia si resursele
naturale, cu cea mai mare pasiune. Mai tarziu, a infiintat primul Birou de Educatie pentru Mediu al UNESCO.
Cuvantul conservare conservation (lb.engleza) provine, de asemenea, dintr-o experienta
transcendentala.
Intr-o dimineata de februarie a anului 1905, Gifford Pinchot (1865-1946), Seful Administratiei Silvice din
perioada Presedintelui Theodore Roosevelt (1858-1919), calarea prin Rock Creek Park din Washington. Era
foarte ingrijorat si preocupat din cauza dorintei de a elabora o politica guvernamentala pe termen lung, care sa
descrie cel mai bine managementul optim pentru utilizarea tuturor resurselor naturale. Deodata, a intrat in
transa si la capatul unui lung tunel de lumina a vazut un tinut din India numit conservancies , pe care l-a
recunoscut ca fiind utilizat pentru folosul comun al populatiei. Cuvintele cel mai bun folos, pentru cel mai
mare numar si cea mai lunga perioada i-au venit spontan in minte si s-a reintors rapid la Casa Alba pentru a-i
povesti Presedintelui Roosevelt experienta traita. Acesta, in seara aceleiasi zile, a convocat o sedinta a
cabinetului pentru a discuta despre experienta lui Pinchot. Unul dintre Secretarii de Stat ai Presedintelui a
cizelat definitia politicii de management a resurselor naturale : utilizarea rationala a resurselor naturale,
pentru cel mai avantajos folos al unui numar cat mai mare de cetateni si pentru o perioada cat mai lunga de
timp . [La ce va ganditi, dragi prieteni, cand cititi aceasta definitie ? Nu-i asa ca seamana foarte mult cu
conceptul de dezvoltare durabila ? Si e vorba de anul 1905 !...]
Din cele prezentate pana acum reiese ca motivatia psihologica este cea mai importanta cauza a dezvoltarii si
cultivarii unor sentimente profunde de dragoste pentru natura.
In lucrarile lor, Abraham Maslow (psiholog american, 1908-1970) si Carl Jung(psiholog si psihiatru
elvetian, 1875-1961) au aratat ca mentalul si natura constituie un tot unitar la nivelul cel mai profund al
fiintei noastre. Daca mintea si natura sunt izomorfe atunci putem intr-adevar sa intelegem ca suntem
membrii unei mari familii din care fac parte si stelele, raurile, muntii, padurile, florile, pasarile, mamiferele,
pestii, reptilele etc., care sunt interconectate, intre ele si noi, oamenii, existand profunde interrelatii.
Atunci cand vorbim de familie, adesea utilizam termenul de inrudire . Antropologul Mary Catherine
Bateson arata ca, in cazul de fata, ar trebui sa privim natura ca pe o ruda de-a noastra.
Civilizatia si cultura indiana au inteles cel mai bine faptul ca fiinta umana este un element perfect integrat in
natura. Curentele filozofice si religioase din India au aprofundat raporturile dintre om si natura intr-o maniera
neegalata de nici o alta cultura. Pentru hindusi, plantele, animalele si oamenii sunt fiinte alcatuite din aceeasi

materie si din aceeasi esenta spirituala, supunandu-se deopotriva marelui ritm universal. Biologia
contemporana a confirmat ceea ce gandirea hindusa a descoperit prin intuitie cu mii de ani mai inainte.

In filozofia indiana, preceptul etic fundamental este ahimsa, non-violenta sau, cu un sens mult mai larg,
iubirea atotcuprinzatoare. Literal, cuvantul ahimsa (lb. sanscrita) inseamna a nu ucide. Ahimsa pretinde
ca omul sa respecte toate formele in care se manifesta viata. Potrivit regulii de comportament ahimsa , omul
nu are dreptul, decat foarte intemeiat, sa rapuna viata. El nu are voie sa tulbure ordinea intrinseca a firii. Fiinta
umana care urmareste sa respecte ahimsa crede ca orice creatura are tot atata drept la viata ca si el si priveste
cu iubire la toate fiintele.
Diferenta dintre filozofiile si culturile europeana si orientala, in privinta analizei conceptului de natura , este
cel mai bine descrisa de poetul-profetRabindranath Tagore (1861-1941) in lucrarea sa Sadhana sau Calea
Desavarsirii . Iata ce spunea acest mare ganditor :
Cultura vechilor greci a crescut intre zidurile orasului. Toate culturile moderne au un leagan de piatra si de
ciment. Urme adanci lasa aceste ziduri in spiritul omenescCultura noastra s-a nascut in marile paduri
virgine ale Indiei. Inconjurati de viata variata si intinsa a naturii, oamenii nostri, hraniti si imbracati de ea, sau legat si s-au contopit interior cu toate schimbatoarele ei infatisari.

In pelerinajul lui prin lumea intreaga si in dizertatiile sustinute, indemnul lui Tagore era : intoarcerea la
natura si recunoasterea in ea a supremei armonii prin care ne vom innobila viata ; intoarcerea la sentimentul
pur al legaturii noastre spirituale cu tot ce ne inconjoara .
Altfel spus, daca dorim sa avem un mental care sa ne permita sa traim in armonie cu natura, atunci trebuie sa
redescoperim vocea acesteia, care ne vorbeste in vise, in viziuni, in momentele de liniste si comuniune, cand
suntem singuri in natura.
Intr-o discutie avuta cu Mircea Eliade, in martie 1930, la Shantiniketan, Tagore arata plin de intelepciune :
Eu insumi am incercat () sa integrez educatia scolara in marea datorie a omului: cunoasterea de sine si
iubirea naturii. Aceste doua instincte, care pentru mine sunt marile datorii ale unei vieti pline, sunt cu totul
ignorate in educatia europeana. Dumneavoastra incepeti sa cunoasteti natura numai dupa ce ati ucis-o, ati
impachetat-o, in muzee, si ati sterilizat-o in eprubete.
Pentru a ne reintoarce la natura, trebuie sa facem schimbari in interiorul si in jurul nostru, dar poate primele
schimbari care ar trebui facute sunt cele in domeniul educatiei. Carl Jung arata ca omul are patru functii
principale:gandirea, sensibilitatea, simtul practic si intuitia. Scolile se concentreaza aproape in intregime
asupra gandirii iar rezultatul este ca multi adulti ajung la cabinetele de psihoterapie pentru a-si rezolva
problemele aparute in cazul celorlalte trei functii.
Studii recente au aratat ca oamenii au cel putin sapte tipuri diferite de inteligenta : logica-matematica,
muzicala, kinestezica, lingvistica, spatiala, interpersonala si intrapersonala. Daca scolile ar putea sa
recunoasca toate aceste functii si tipuri de inteligenta si sa elaboreze programe de invatamant in care ele ar fi
4

dezvoltate si integrate, atunci, in mod sigur, am avea mai multi oameni fericiti si impacati cu ei insisi. O
programa scolara holistica ar trebui sa includa in acest caz, pe langa citire, scriere si matematica, participarea
copiilor la activitati cum sunt petrecerea timpului in natura, dezvoltarea imaginatiei creatoare, dezvoltarea
abilitatilor si deprinderilor fizice, a dexteritatilor copiilor, intelegerea relatiei lor unice si speciale cu natura.
Sa traim in armonie cu familia noastra, NATURA!Sa intelegem ca fiecare loc de pe suprafata Pamantului
este unic si special si cu cat devenim mai constienti de acest lucru, cu atat vom gasi mai multa pace si
frumusete in vietile noastre!
Dragii mei, cu speranta ca acest articol nu v-a plictisit, va intreb: ce experiente deosebite ati trait in
mijlocul naturii ? Ce momente de neuitat, petrecute in natura, raman intiparite pe veci in sufletele
voastre ?
Surse bibliografice:
1.

Eliade M. (1991), India, Editura pentru Turism, Bucuresti.

2.

Leopold A. (1966), A Sand Country Almanac, Oxford University Press, New York.

3.

Lovelock J. (1979), Gaia: A New Look at Life, Oxford University Press, New York.

4.

Soran V., Borcea Margareta (1985), Omul si biosfera, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti.

5.

Swan A.J. (1993), Kinship with Nature: The Psychology of Environmental Conservation, Environ.
Carcino & Ecotox. Revs., C 11 (2).

6.

Tagore R. (1922), Sadhana Calea Desavarsirii, Cultura Nationala, Bucuresti.

7.

Vlavianos-Arvanitis Agni, Oleskin A. (1992), Biopolitics The Bio-Environment, B.I.O.