Sunteți pe pagina 1din 12

Subiecte Audit financiar

1. Definiti auditul financiar.


Auditul financiar = activitatea efectuata de auditorii financiari in vederea
exprimarii unei opinii asupra situatiilor financiare sau a unor
componente ale acestora, exercitarea unor misiuni de asigurare si
servicii profesionale potrivit standardelor nationale de audit si a altor
reglementari emise de Camera Auditorilor Financiari.
2. Definiti auditul statutar conform Directivelor Europene si prezentati
caracteristicile acesteia.
Directiva Europeana 2006/23/CE precum si O.G. 90/2008 definesc auditul
statutar ca reprezentand auditul situatiilor financiar-anuale sau al
situatiilor anuale consolidate asa cum este prevazut de legislatia
comunitara transpusa in reglementarile nationale.
Caracteristicile auditului statutar (extern sau legal) sunt:
- caracter legal care rezulta din faptul ca este singurul tip de audit
reglementat la nivel european;
- statutul de independenta al persoanelor care il realizeaza;
- autonomia organismului din care face parte auditorul.
3. Ce cuprind misiunile conexe?
Misiunile conexe cuprind:
- misiuni de examen limitat al situatiilor financiare;
- misiuni de examinare a informatiilor financiare pe baza de proceduri
convenite;
- misiuni de completare a informatiilor financiare.
4. Utilizatorii situatiilor financiare.
Utilizatorii situatiilor financiare se asteapta ca auditorul sa joace un rol
important in protejarea intereselor lor prin oferirea unei opinii pertinente
referitoare la:
- acuratetea situatiilor financiare;
- continuitatea activitatii si solvabilitatea firmei;
- respectarea de catre firma a obligatiilor sale legale;
- comportamentul responsabil al firmei fata de problemele legate de
mediu si problemele sociale.
Utilizatorii situatiilor financiare sunt: investitorii, salariatii si
sindicatele, creditorii, furnizorii, clientii si managementul firmei.
5. Rolul auditului financiar.
Auditul financiar este chemat sa asigure utilizatorii in ceea ce priveste
verificarea aplicarii legii contabilitatii nr. 82/1991 a cadrului general de
armonizare a reglementarilor contabile a cadrului general de intocmire si
prezentare a situatiilor financiare, precum si a standardelor de
contabilitate nationale si internationale.
6. Ce intelegeti prin regularitatea contabilitatii?
Regularitatea presupune respectarea regulilor si procedurilor contabile,
astfel spus a principiilor contabile general admise.

Regularitatea asigura contabilitatii satisfacerea unor finalitati multiple


determinate de conditii de activitate ale entitatii raspunzand concomitent
necesitatilor de gestiune, necesitatea de informare a tertilor si
necesitatilor de control si auditare.
7. Principiul prudentei.
Principiul prudentei este principiul potrivit caruia nu este admisa
supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv
subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor tinand cont de
deprecierile, riscurile si pierderile posibile ale activitatii entitatii in
exercitiul curent si cel anterior.
8. Principiul permanentei metodelor.
Principiul permanentei metodelor presupune continuitate in aplicarea
regulilor privind evaluarea inregistrata in contabilitate si prezentarea
elementelor patrimoniale si a rezultatelor asigurand comparabilitatea in
timp a informatiilor contabile.
9. Principiul continuitatii activitatii.
Principiul continuitatii activitatii presupune desfasurarea activitatilor
contabilitatii pornind de la ipoteza ca unitatea patrimoniala isi va
desfasura activitatea in mod continuu intr-un viitor previzibil fara a intra
in starea de lichidare sau reducere drastica a activitatii.
10. Principiul independentei exercitiilor.
Principiul independentei exercitiilor presupune delimitarea in timp a
veniturilor si cheltuielilor aferente activitatii intreprinderii pe masura lor,
a virarilor si angajamentelor catre contul de rezultate la care se refera.
11. Criteriul exhaustivitatii si integritatii inregistrarii lor.
Potrivit acestui criteriu operatiile patrimoniale trebuie integral si corect
inregistrate in contabilitate.
Pentru verificarea modului de indeplinire a acestui criteriu, auditorul
financiar verifica fie procedurile utilizate de intreprindere pentru
validarea modificarilor patrimoniale, fie utilizarea rezultatelor.
Respectarea acestui criteriu presupune auditorul financiar sa fie sigur
ca toate operatiunile reflectate in documentele justificative sunt
inregistrate in contabilitate si nu exista operatiuni inregistrate de mai
multe ori.

12. Criteriul corectei inregistrari in contabilitate si a corectei prezentari cu ajutorul


conturilor anuale.
Acest criteriu inglobeaza mai multe obiective cre se refera la localizarea
corecta a perioadei privind elementele patrimoniale, evaluarea corecta a
modificarilor, imputarea corecta si intocmirea corecta a situatiilor
financiare.

Perioada corecta in care sunt evidentiate modificarile patrimoniale


presupune respectarea principiului independentei exercitiului in sensul
inregistrarii imediate a operatiunilor, utilizarea contabilitatii de
angajament si folosirea conturilor de regularizare.
13. Obiectivele auditului situatiilor financiare.
Literatura de specialitate prezinta obiectivele ce guverneaza un audit al
situatiilor financiare:
- existenta: un activ sau o obligatie exista la un moment dat;
- drepturi si obligatii: un activ sau o obligatie apartine entitatii la o
anumita data;
- aparitie: o tranzactie sau un eveniment a avut loc in cursul perioadei
si apartine entitatii;
- exhaustivitate: toate activele , obligatiile, tranzactiile sau
evenimentele sunt inregistrate in contbilitate;
- valoare: un activ sau o obligatie sunt inregistrate la o valoare
contabila corespunzatoare;
- comensurare: o tranzactie sau un eveniment este inregistrat la o
valoare adecvata, iar veniturile si cheltuielile sunt alocate perioadei
corespunzatoare;
- prezentare: un element este prezentat, clasificat si descris conform
cadrului de raportare aplicabil (legislatie specifica si standarde
contabile aplicate).
14. Prezentati riscurile pe care un auditor le poate intalni in misiunea sa.
In activitatea sa, auditorul poate intalni urmat. tipuri de riscuri
corespunzatoare operatiunilor entitatii:
- riscurile strategice se refera ls strategia de dezvoltare a societatii si
sunt asociate obiectivelor strategice;
- riscurile operationale sunt asociate de regula procesului operational
realizarii activitatilor si aplicarii procedurilor operationale;
- riscurile financiare se reflecta in impozite si taxe, inflatie, politici
protectioniste, schimbarea dobanzii sau politicii regionale;
- riscurile generale sunt asociate obiectivelor generale ale entitatii si
fac referire la domeniile de activitate pe care le desfasoara entitatea;
- riscurile generale de schimbari. Aceste riscuri se refera la schimbarile
legislative, schimbarile de personal, nevoile si necesitatile salariatilor,
nivelul de pregatire al acestora si etica profesionala;
- riscurile operationale care au legatura directa cu structurile
functionale ale entitatii, fiind asociate obiectivelor specifice.
15. Definiti managementul riscului conform modelului COSO.
Managementul riscului in literatura de specialitate americana este definit
ca fiind procesul efectuat de consiliul de administatie , conducere si alte
persoane aplicat in stabilirea strategiilor si in intreaga administratie
destinat sa identifice evenimentele potentiale care pot afecta entitatea si
sa gestioneze riscul in limitele si pentru a furniza o asigurare rezonabila
privind atingerea obiectivelor organizatiei.

16. Definiti riscul de audit si prezentati componentele acestuia.


Riscul de audit = riscul pe care auditorul il atribuie unei opinii de audit
neadecvate atunci cand situatiile financiare contin informatii eronate
material.
Riscul de audit are 3 componente: riscul inerent; riscul de control; riscul
de nededectare.
17. Definiti riscul inerent.
Riscul inerent = susceptibilitatea, un sold al unui cont sau al unei
categorii de tranzactii la informatii eronate care ar putea fi materiale,
individuale sau atunci cand sunt cumulate cu informatii eronate din alte
solduri sau tranzactii, presupunand ca nu au fost efectuate controale
interne corespunzatoare.
18. Determinarea pragului de semnificatie de catre auditor.
In cadrul unei misiuni de audit financiar, pragul de semnificatie se
determina de auditor la inceputul misiunii, pe parcursul acesteia, precum
si la sfarsitul misiunii de audit financiar.
La inceputul misiunii stabilirea unui prag global de semnificatie este
necesar pentru stabilirea domeniilor semnificative. Auditorul utilizeaza
acest prag pentru a-si forma o opinie asupra situatiilor financiare anuale.
In cursul misiunii de audit, pragurile de semnificatie determinate pentru
controlul fiecarei sectiuni a conturilor anuale permit orientarea testelor
de audit spre riscurile existente prin stabilirea mai corecta a
esantioanelor de audit.
La sfarsitul misiunii, pragul global permite auditorului sa aprecieze daca
erorile constatate trebuie corectate sau sa faca obiectul unei mentiuni in
raportul de audit daca entitatea nu procedeaza la corectarea erorilor.
Intre pragul de semnificatie si nivelul riscului de audit exista o relatie
invers proportionala.
19. Ce cuprinde sistemul de control intern?
Sistemul de control intern cuprinde: mediul de control si procedurile;
politicile elaborate si puse in practica.
20. Definiti mediul de control.
Mediul de control consta in ansamblul preocuparilor conducerii entitatii
auditate in ceea ce priveste organizarea sistemului de control imtern si
importanta ce se acorda acestuia.
21. Definiti procedurile de control.
Procedurile de control = acele politici si proceduri ce completeaza mediul
de control stabilit de entitate pentru realizarea obiectivelor.
22. Definiti controlul intern conform modelului COSO.
COSO defineste controlul intern ca fiind un proces efectuat de Consiliul
de Administrate, conducere si intreg personalul entitatii menit sa
furnizeze o asigurare rezonabila cu privire la indeplinirea obiectivelor
organizatiei avand in vedere eficacitatea si eficienta operatiilor, realitatea
rapoartelor financiare si conformarea cu legile si regulamentele
aplicabile.

23. Enumerati elementele componente ale modelului COSO.


Elementele componente ale modelului COSO sunt:
- mediul de control;
- evaluarea riscurilor;
- activitatea de control;
- informatii si comunicare; monetorizare.
24. Definiti controlul intern conform modelului COCO.
COCO defineste controlul intern ca fiind reprezentat de structura
organizatiei care cuprinde resurse,sisteme, structuri, structura
organizatiei si alte elemente care contribuie la atingerea obiectivelor.
25. Enumerati elementele componente ale modelului COCO.
Condorm modelului COCO, elementele esentiale ale controluilui intern in
orice organizatie sunt: scopul, angajametul, capacitatea, monitorizare si
invatare.
26. Definiti controlul intern conform standardelor romanesti de control intern
managerial.
In Romania, controlul intern este reglementat prin ordinul M.F.P 946/2005
pentru aprobarea codului, controlul intern managerial cuprinzand standardele
controlului intern managerial la entitatile publice.
Conform ordinului, controlul intern = ansamblul politicilor si procedurilor
concepute si implementate de catre managementul si personalul entitatii
publice in vederea furnizarii unei asigurari rezonabile pentru atingerea
obiectivelor entitatii publice intr-un mod economic, eficient si eficace,
respectarea regulilor externe si a politicilor interne, protejarea bunurilor
in informatiilor, prevenirea si depistarea erorilor si fraudelor, calitatea
documentelor de contabilitate si producerea in timp util de informatii de
incredere referitoare la segmentul financiar si de management.
27. Care sunt etapele auditului statutar?
Auditul statutar are urmat. etape:
- acceptarea angajamentului de audit;
- orientarea si planificarea auditului;
- aprecierea controlului intern;
- controlul conturilor.
28. Fisa de acceptare a mandatului.
Fisa de acceptare a mandatului are ca obiective posibilitatea colectarii
informatiilor de baza despre intreprinderea auditata, materializarea
lucrariilor efectuate inaintea acceptarii, stabilirii bugetului misiunii,
formalizarea procedurilor de acceptare si asigurarea ca obligatiile
profesionale care decurg din acceptare sunt indeplinite.
29. Elementele probante in audit.
Elementele probante in audit = imformatiile obtinute de auditor pentru a
ajunge la concluzii pe care acesta isi fondeaza opinia.
Controlul conturilor are ca obiectiv exprimarea unei opinii motivate
asupra conturilor anuale ceea ce presupune asigurarea rezpectarii
regulilor legate de reglementare, si anume:

reguli de prezentare si de evaluare prevazute in normele legale si cele


profesionale;
- reguli de prudenta;
- reguli referitoare la inventariere;
- reguli de tinere a contabilitatii si a registrelor contabile;
- existenta activelor si faptul ca acestea apartin intreprinderii;
- existenta pasivelor patrimoniale a veniturilor si cheltuielilor care
privesc intrep. In cauza.
Elementele probante trebuie sa indeplineasca cumulativ doua conditii
pentru a putea sa stea la baza fondarii unei opini: sa fie suficiente si
juste.
Tehnicile si procedurile de control utilizate pentru obtinerea
elementelor probante sunt: inspectia fizica, observatia, examenul
documentelor primite de catre intrep., examinarea analitica si
confirmarea directa de la terti.
30. Care sunt situatiile financiare ale unei societati si care este obiectul acestora?
Situatiile financiare ale unei societati sunt: bilantul; contul de profit si
pierdere; situatia modificarii capitalurilor proprii; situatia fluxurilor de
trezorerie; politicile contabile; notele explicative.
Obiectivul situatiilor financiare il reprezinta furnizarea informatiilor
despre pozitia financiara, performantele si modificarile pozitiei financiare
pe baza carora utilizatorii evalueaza capacitatea intrep. de a genera
numerar sau echivalente si iau decizii in consecinta.
31. Definiti pozitia financiara si prezentati factorii de influenta asupra acestuia.
Pozitia financiara = relatia dintre active, datorii si capitalurile proprii ale
intreprinderii asa cum sunt ele prezentate in bilant.
Pozitia financiara este influentata de resursele economice ale intrep.,
structura financiara, lichiditatea, precum si capacitatea intrep. de a se
adapta schimbarilor de mediul intern sau extern.

32. Auditul conturilor de venituri.


Veniturile constituie cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe
parcursul perioadei contabile sub forma de intrari sau cresteri ale
activelor ori descresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in cresteri ale
capitalului propriu, altele decat cele rezultate din contributii ale
actionarilor.
Definitia veniturilor include:
- venituri din activitati curente: vanzari, comisioane, dobanzi,
redevente, chirii;
- castiguri din orice alte surse: pot aparea ca rezultat al activitatii
curente a intrep..; reprezinta cresteri ale beneficiilor economice, si din
acest punct de vedere nu difera ca natura de venituri; pot fi utilizate
pentru achizitionarea de active sau pentru cresterea diferitelor tipuri

de active. De exemplu: numerar, creante, bunuri si servicii primite in


schimbul bunurilor si al serviciilor furnizate;
castiguri realizate, de exemplu, cele rezultate din reevaluarea titlurilor
de plasament si cele rezultate din cresterea valorii contabile a
activelor pe termen lung;
venituri din lichidarea datoriilor, de exemplu, o intrep. poate furniza
bunuri si servicii unui creditor in scopul lichidarii unei datorii legata
de un creditor in derulare;
venituri angajate, adica venituri ce se inregistreaza in exercitiul
financiar in care au aparut fara a se tine seama de momentul efectiv al
incasarii;
venituri in avans, adica venituri care se incaseaza in exercitiul
financiar curent, dar care se refera la un exercitiu ulterior;
venituri extraordinare, respectiv venituri care nu provin din activitatile
curente ale intrep. si ca urmare nu apar frecvent sau cu regularitate;
cresterea capitalului propriu determinat de reevaluarea sau ajustarea
valorii activelor si datoriilor care corespund definitiei veniturilor, insa
nu sunt incluse in contul de profit si pierdere in baza anumitor
concepte legate de mentinerea nivelului capitalului sau ca rezerve din
reevaluare.

In auditul veniturilor este necesar sa efectueze urmat. teste:


-

proceduri analitice;
testele mecanismelor de control;
testele substantiale ale operatiunilor;
testele detaliilor soldurilor conturilor.

33. Auditul conturilor de cheltuieli.


Cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor economice inreg. Pe
parcursul perioadei contabile, sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii
activelor sau cresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in reduceri ale
capitalului propriu, altele decat cele rezultate din distribuirea acestora
catre actionari.
Definitia cheltuielilor include:
- acele cheltuieli care apar in procesul desfasurarii activitatilor curente
ale intrep. (costul vanzarii, salariile si amortizarea) si se regasesc sub
forma iesirilor sau scaderilor valorii activelor, cum ar fi numerarul sau
echivalentele numerarului, stocurile, terenurile si mijloacele fixe;
- pierderile, care pot aparea sau nu pot aparea pe parcursul
desfasurarii activitatilor curente ale intrep., reprezinta diminuari ale
beneficiilor economicesti, din acest punct de vedere, nu difera ca
natura de alte tipuri de cheltuieli. In categoria pierderilor, se includ:

dezastre, inundatii sau incendii; iesirea activelor pe termen lung;


cresterea cursului de schimb valutar, in cazul unor imprumuturi pe
care intrep. le-a contractat in valuta;
cheltuieli angajate, care se inregistreaza in exercitiul financiar in care
au aparut fara a se tine seama de momentul efectiv al platii acestora;
cheltuieli in avans, care se platesc in exercitiul financiar curent, dar
care se refera la un exercitiu financiar ulterior;
cheltuieli extraordinare, care nu provin din activitatile curente ale
intrep. si, ca urmare, nu apar frecvent sau cu regularitate;
diminuarea capitalului propriu determinat de reevaluarea sau
ajustarea valorii activelor si datoriilor, care corespund definitiei
cheltuielilor, dar nu sunt incluse in contul de profit si pierdere in baza
anumitor concepte legate de mentinerea nivelului capitalului (ajustari
pentru mentinerea nivelului capitalului). In schimb, ele sunt incluse in
capitalul propriu cu ajustari pentru mentinerea nivelului capitalului
sau ca rezerve din reevaluare.

In auditul cheltuielilor este necesar sa se efectueza urmat. teste:


-

proceduri analitice;
testele mecanismelor de control;
testele substantiale ale operatiunilor;
testele detaliilor soldurilor conturilor.

34. Auditul modificarii capitalurilor proprii.


Situatia modificarii capitalurilor proprii este o componenta separata a
situatiilor financiare care prezinta detaliat modificarile activului net in
cursul exercitiului financiar.
Pe baza acestui document se analizeaza capacitatea de mentinere sau
pierdere a capitalului, precum si profitul sau pierderea la sfarsitul
exercitiului financiar.
Modificarea capitalurilor proprii se prezinta sub forma unei situatii a
soldurilor de deschidere si de inchidere pentru capitalul propriu, prime
de capital, rezerve, rezultatul reportat si rezultatul exercitiului.
Probele relevante pentru auditul modificarii capitalurilor proprii sunt:
copii dupa procesele verbale ale sedintelor Consiliului de Administratie
si a conducerii executive, precum si confirmarea directa scrisa a miscarii
capitalurilor proprii obtinuta de la ONRC (Oficiul Natioal al Registrului
Comertului).
35. Auditul fluxurilor de trezorerie.

Tabloul fluxurilor de trezorerie = un document al evolutiei situatiilor


financiare ca o consecinta a faptului ca cele 3 documente prezentate
anterior (auditul bilantului contabil, auditul contului de profit si pierdere,
auditul modificarii capitalurilor proprii) nu prezinta un tablou detaliat al
intrarilor si iesirilor de fonduri, precum si a provenientei si utilizarii
disponibulitatilor.
Tabloul fluxurilor de trezorerie este analizat distinct in Standardul de
Contabilitate IAS 7 numit Tabloul fluxurilor de trezorerie. Acest
standard prezinta informatii relevante privind intrarile si iesirile de
lichiditati pe baza caruia utilizatorii pot analiza trezoreria intrep.
36. Prezentati fluxurile unei intreprinderi pe care auditorul le are in vedere la
auditarea fluxurilor de trezorerie.
Tabloul fluxurilor de trezorerie se bazeaza pe clasificarea functionala a
fluxurilor intrep., a activitatii de exploatare, activitatii de investitii si
activitati de finantare.
Fluxurile de numerar din activitati de exploatare = de fapt mediul de
rambursare al imprumuturilor, capacitatea intrep. de a obtine profit si
de a plati dividende, capacitatea de a face noi investitii fara a apela la
surse externe de finantare.
Fluxurile de numerar din activitati de investitii reflecta masura in care
cheltuielile efectuate genereaza resurese care pot produce venituri
viitoare (instalatii, cladiri, utilaje).
Fluxurile de numerar din activitati de finantare se refera la primiri sau
rambursari de credite, incasari din emisiunea de titluri, plati pentru
rascumpararea titlurilor emise sau plati si incasari din contractele de
leasing.
37. Metoda directa de determinare a fluxurilor de trezorerie.
Metoda directa prezinta incasarile si platile aferente exercitiului financiar
respectiv, clasificate pe cele 3 tipuri de activitati (de exploatare,
financiare si extraordinare) si care permit estimarea fluxurile viitoare de
numerar.
38. Metoda indirecta de determinare a fluxurilor de trezorerie.
Metoda indirecta difera de cea directa in privinta fluxurilor de numerar
din exploatare; profitul din exploatare inainte de impozitare si elemente
extraordinare este ajustat cu cheltuielile si veniturile nemonetare (ex.
amortizarile), precum si cu variatia necesarului de fond de rulment.
39. Auditul notelor explicative.
Notele explicative la situatiile financiare cuprind: informatii cu privire la activele
imobilizate, provizioane pentru riscuri si cheltuieli, repartizarea profitului,
analiza rezultatelor din exploatare, analiza creantelor si datoriilor, principii,
politici si metode contabile, actiuni si obligatiuni, politica salariala, politici de
management, calculul si analiza principalilor indicatori economico-financiari si
alte informatii.

Notele explicative trebuie prezentate sistematic astfel incat fiecare element din
bilant/contul de profit si pierdere/situatia fluxurilor de trezorerie si situatia
modificarilor capitalurilor proprii sa faca trimitere la informatiile din note.
Pe baza notelor explicative, auditorul analizeaza:
- evolutia conturilor prezentate in notele explicative, deciziile luate de
conducere sau masurile propuse de aceasta;
- modul de respectare a metodelor de evaluare a posturilor bilantiere si din
contul de profit si pierdere;
- metodele de amortizare si modul de fundamentare a provizioanelor.
Verificarile de audit au in vedere, in primul rand respectarea principiilor de
baza ale contabilitatii si a principiilor general acceptate, principii ce trebuie
prezentate in mod detaliat in notele explicative.
Auditorul trebuie sa analizeze ansamblul de principii, conventii, reguli si
practici specifice adoptate de client la intocmirea si prezentarea situatiilor
financiare anuale. Auditorul trebuie sa se asigure ca contabilitatea societatii
a fost organizata si condusa in concordanta cu prevederile legii
contabilitatii 82/1991 modificata, completata si republicata, precum si in
concordanta cu prevederile reglementariilor contabile simplificate,
armonizate cu Directivele Europene.
Auditorul trebuie sa constate ca in cursul exercitiului auditat nu s-au
inregistrat abateri de la principiile contabile si au fost mentinute metodele
de evaluare.
Pentru a-si exprima o opinie adecvata de audit, auditorul trebuie sa se
asigure ca a fost afectuata si finalizata inventarierea anuala a patrimoniului,
iar rezultatul exercitiului financiar nu au fost influentate de reevaluari.

40. Raportul de audit.


Raportul auditorului are scopul sa prezinte in mod sistematic, clar si precis
concluziile sale cu privire la situatiile financiare, respectarea principiilor si
normelor contabile si de raportare contabila.
Raportul de audit financiar are o forma standardizata care trebuie sa cuprinda
urmatoarele elemente esentiale:
TITLUL care trebuie sa fie corespunzator si sa contina mentiunea
auditor intern sau societate de audit pentru a face diferenta de alte
rapoarte ale Consiliului de Administratie sau rapoarte externe care nu
trebuie sa respecte cerintele etice impuse auditorului financiar
independent.
DESTINATARUL de regula, raportul de audit finamciar este destinat
actionarilor sau Consiliului de Administratie, dar poate fi situatii in care
raportul este destinat altor utilizatori in conformitate cu angajamentul de
audit sau cu reglementarile legale.
PARAGRAFUL DE INTRODUCERE prezinta data si perioada acoperita
de situatiile financiare, precum si mentiunea ca acestea sunt
responsabilitatea conducerii entitatii auditate. De regula, in acest
paragraf se insereaza o declaratie a auditorului financiar privind faptul

ca responsabilitatea sa este de a-si exprima o opinie asupra situatiilor


financiare puse la dispozitie de entitate.
PARAGRAFUL PRIVIND ARIA DE APLICABILITATE auditorul trebuie sa
declare ca misiunea sa de audit a fost efectuata in conformitate cu
standardele de audit. Auditorul trebuie sa certifice abilitatea sa de a
efectua proceduri de audit cerute in mod necesar de circumstante pentru
a oferii utilizatorului asigurarea ca auditul a fost efectuat in conformitate
cu standardele si practicile recunoscute.
Raportul de audit trebuie sa includa declaratia auditorului privind
planificarea si desfasurarea misiunii pentru obtinerea unei asigurari
rezonabile asupra situatiilor financiare. De asemenea, auditorul trebuie
sa confirme in scris ca auditul a conferit o baza rezonabila pentru
exprimarea opiniei sale.
PARAGRAFUL REFERITOR LA OPINIE raportul de audit trebuie sa
contina in mod clar opinia auditorului asupra imaginii fidele si corecte a
situatiilor financiare in conformitate cu standardele nationale de audit si
cu cadrul general de raportare financiara.
DATA AUDITULUI auditorul insereaza drept data a auditului momentul
in care s-au finalizat toate lucrarile de audit. Acesta data poate furniza
informatii asupra evenimentelor posterioare finalizarii situatiilor
financiare pe care auditorul le-a luat in considerare.
ADRESA AUDITORULUI raportul de audit trebuie sa contina in mod
explicit adresa sediului auditorului financiar sau a societatii de audit.
SEMNATURA AUDITORULUI raportul de audit trebuie semnat de
auditorul financiar sau de firma de audit.

41. Opinia de audit.


Prezentarea opiniei auditorului se refera la urmat. caracteristici ale situatiilor
financiare: sinceritate, regularitate si fidelitatea reflectarii in bilant, in contul de
profit si pierdere si in notele explicative a situatiilor entitatii auditate.
Practica in domeniul auditului a consacrat urmat. tipuri de opinii ale auditorilor:
Opinia fara rezerve (necalificata); Opinia cu rezerve (calificata); Opinia contrara
(defavorabila); Imposibilitatea de a exprima o opinie.
A. Opinia fara rezerva este exprimata in situatia in care auditorul a
obtinut o certitudine a faptului ca informatiile semnificative cuprinse
in posturile bilantiere sunt relevante, fiabile, comparabile si
pertinente. In acest sens, situatiile financiare sa fie sincere, in
concordanta cu principiile si standardele contabile si cu prevederile
legislatiei in vigoare reflectand imaginea fidela a situatiilor financiare
a patrimoniului si a rezultatului financiar. In exprimarea opiniei fara
rezerve, auditorul utilizeaza urmat. termeni: ofera o imagine fidela
sau prezinta in mod corect sub toate aspectele semnificative.
B. Opinia cu rezerve este exprimata de auditor in urmat. cazuri:
- cand auditorul nu a fost in masura sa aplice toate procedurile de audit
necesare atingerii obiectivului auditului, dar totusinu respinge certificarea

situatiilor financiare ale entitatii auditate (imposibilitatea de a primi


confirmarii de la anumiti clienti);
cand auditorul si-a indeplinit obiectivul auditului, dar constata erori
semnificative in prezentarea situatiilor financiare care necesita doar
emitarea unei opinii cu rezerve si nu a unei opinii contrare (marimea
necorespunzatoare a provizioanelor, nerespectarea principiului
independentei exercitiului, supraevaluarea sau subevaluarea unor posturi
bilantiere).
Emiterea opiniei cu rezerve este influentata, de regula, de pragul de
semnificatie, in sensul ca daca eroarea semnificativa nu afecteaza un numar
mare de posturi bilntiere, auditorul poate emite opinia cu rezerve.
C. Opinia contrara este exprimata atunci cand in timpul misiunii de audit
se produce un dezacord intre auditor si conducerea entitatii datorat
urmat. cauze:
conducerea nu pune la dispozitia auditorului toate informatiile necesare;
conducerea refuza aplizarea principiilor si procedeelor contabile;
conducerea nu accepta solicitarea de confirmare din partea tertilor.
Emiterea opiniei contrare de catre auditor ii atentioneaza pe utilizatorii
situatiilor financiare ca acestia nu exprima fidel situatia intrep., lasand total
gresite si ii pot induce in eroare.
D. Imposibilitatea de a exprima opinia se inregistreaza atunci cand
auditorul nu a putut obtine suficiente probe de audit sau probele
obtinute sunt necorespunzatoare. Aceasta imposibilitate este cauzata
fie de entitatea auditata cand procesul de colectare al probelor este
influentat negativ de catre conducere sau de anumite evenimente
incerte care pot avea impact asupra situatiilor financiare (litigii in
curs de desfasurare).