Agrisul

Etichete: fruct, arbust, vitamine,

Denumire stiintifica: Ribes
uva-crispa
Fam. Saxifragaceae
Arbust fructifer
Alte denumiri: agraserie,
agrasle, agris salbatic,
agurida, agrut, bische,
bolighitari,
coacata,
coacaza salbatica, cosmete,
flocosele, poama de nord, pomusoara, rasita, razachie, rezachie, risita, smirdan, struguri domnesti,
struguri spinosi, strugurii ursului, etc.
Parti folosite: fruct, frunze si muguri
Agrisul este arbust fructifer de talie mica, cu o inaltime la maturitate cuprinsa intre 60 si 150 cm.
Radacinile sale sunt subtiri, puternic ramificate, ce patrund in sol pana la 50 cm adancime si care
ii asigura umezeala chiar si in anii secetosi. Ramurile sunt puternic ramificate, spinoase, prevazute
cu ghimpi simplii, bifurcati sau trifurcati, mai desi spre baza tulpinilor si mai rari spre varf, lungi
de 7-15 mm, dispusi la baza petiolului frunzelor.. Exista soiuri si fara spini.
Tulpinile pornesc din zona coletului; timp de 2 ani cresc in lungime si se ramifica dar nu rodesc,
devenind ramuri de schelet; nu rodesc nici tulpinile viguroase pornite din mugurii laterali aflati in
portiunea bazala a tulpinilor. Cu varsta, ritmul de crestere al tulpinilor si numarul mugurilor
vegetativi scad, in timp ce numarul mugurilor de rod creste. De aceea, productiile maxime la agris
se obtin de la plantele in varsta de 6- 8 ani si se mentin la nivel constant inca o perioada de 7- 8
ani, dupa care scad.
Ramurile lungi si subtiri au culoare gri, cu varf galben-brun, pubescente in tinerete si glabre la
maturitate. Frunzele simple, paroase, cordiforme, au 3-5 lobi, sunt dintate pe margini si lung
petiolate. Ele sunt pe partea superioara de un verde- lucios, iar pe partea inferioara mai deschise la
culoare; toamna devin galben- rosiatic. Au gust amar. Florile, de culoare verzuie sau roscata, de
mici dimensiuni, apar la baza frunzelor in lunile aprilie si mai. Ele sunt hermafrodite, grupate cate
2-3 intr-un buchet, iar polenizarea este entomofila (albine, insecte). Fructele cunoscute sub numele
de agrise, sunt carnoase, comestibile, cu gust dulce-acrisor.
Fructul este o baca polisperma, de consistenta moale, redus ca dimensiune, cu o greutate de 1,5-3
g, are forma ovoidala sau chiar sferica, prezinta nervuri si, la unele soiuri, perisori scurti. Culoarea
poate fi verzuie, galbuie sau chiar rosietica. Ele se coc in lunile iunie- iulie, dar recoltarea se poate
face pe tot parcursul verii deoarece rezista pe tufa destul de mult timp. Sunt acele fructe pe care,
daca ai indeajuns noroc sa le lasi sa se coaca, le gasesti nu doar acrisoare, ci si dulci, pe ramurelele
cu tepi ale arbustului de gradina.

Semintele sunt mici, au forma ovat-eliptica, cu suprafata mata sau usor lucioasa, de culoare violetinchis. Toate soiurile sunt autofertile. Agrisul se autopolenizeaza, de aceea se recomanda sa existe
doua-trei soiuri pe acelasi camp. Agrisul poate fi sadit pe acelasi lot cu vita de vie, la o distanta de
1,5 m unul de altul, deoarece in perioada cand se dezvolta frunzele vitei de vie, fructele agrisului
sunt deja coapte.
Josta
Denumire stiintifica: Ribes nidrigolaria
Arbust fructifer obtinut prin incrucisarea in mai multe etape a unor specii de coacaz si agris.
Procesul de ameliorare a fost inceput in anul 1922 de catre Lorenz in Kln la Institutul Max
Planck, insa hibridarea a fost finalizata de catre Rudolf Bauer. Planta a fost introdusa in comert
abia in anii 1970 sub numele de "Josta" care provine din nemtescul Johannisbeere ( coacaz negru)
si Stachelbeere agrisa).
Planta are cresterea rapida, atinge talia de cca. 2m, ramurile nu sunt spinoase; aspectul plantei este
mult mai apropiat de cel al coacazului, desi tulpina are scoarta mai intens colorata, iar mugurii
sunt mai bine dezvoltati. Frunzele lucioase sunt de marime mijlocie, trilobite, asemanatoare celor
de agris. Fructele sunt bace de culoare inchisa, glabre, ajung la un diametru de 14-15 mm, cu masa
de cca. 3g. Pulpa fructelor este de culoare verzuie si contine seminte de dimensiune mica.
Gustul placut, mostenit in mod echilibrat de la ambii predecesori, aduce o aroma noua care se
aseamana cel mai mult cu cel al afinelor. Infloritul incepe in prima parte a lunii aprilie, iar
coacerea se produce, in general, pana la jumatatea lunii iulie. Recolta obtinuta este de aprox. 33,5 kg/planta.
Daca locuiti la casa nu ezitati sa cultivati cateva tufe de agris, mai cu seama daca aveti copii prin
preajma. Consumul de agrise in cazul lor, este cu atat mai recomandat, datorita gamei de vitamine
care ajuta mult la dezvoltarea armonioasa a organismului lor.
Din punct de vedere yoga, fructele fiind acre si cu multa apa, au tendinta de yin. Ca planta
cultivata, agrisul era cunoscut inca din secolul al XV-lea, dar numai pe langa manastiri. Abia in
secolul al XIX-lea au fost descrise in literatura europeana soiuri de agris cu fructe mici si fructe
mari. In tara noastra, agrisul s-a cultivat mai mult in gradinile din jurul caselor, cu precadere in
Ardeal.Beneficii / Utilizare Agrisul:
Agrisul creste spontan in regiunile deluroase si muntoase, prin paduri si tufarisuri, dar poate fi si
cultivat cu succes pe langa casa, asigurand o cantitate insemnata de fructe pe perioada verii.
Planta este intalnita si sub forma cultivata, agrisele fiind prelucrate, cu succes, in industria
alimentara. Agrisul este un arbust nu foarte pretentios si destul de adaptabil, putand fi cultivat
pana la altitudini mari, dincolo de limita la care reusesc pomii. Prefera solul usor, bine drenat,
bogat in substante nutritive si aerisit. Totusi, cele mai indicate soluri sunt cele argilo-nisipoase, cu
umiditate normala. Rezista la temperaturi de pana la minus 30 grade C, in schimb nu tolereaza
verile cu perioada lungi caniculare si secetoase. Se dezvolta atat in locuri luminate, cat si in in

semiumbra. Poate fi folosit ca protector contra eroziunii solului.

Plantarea se face toamna sau primavara devreme. Se sapa o groapa de aproximativ 50-50-40 cm
care se umple cu circa 1 kg de pamant negru, 1-3 kg de gunoi de un an si o cantitate mai mica de
cenusa, in jur de 200-300 g. Ingrijit cum se cuvine, agrisul va rodi 20-30 de ani consecutive; o
tulpina poate produce intre 3- 5 kg de fructe / an (7-11 g fructul).
De obicei, creste sub forma de tufa dar poate avea si forma de pomisor. Daca aveti agris pomisor,
sustinerea cu tutor este obligatoriu, altfel se rupe foarte usor, mai ales daca se umple de fructe. Ca
majoritatea arbustilor, necesita taieri de mentinere in fiecare primavara. La taiere, se indeparteaza
lastarii batrani, rupti sau uscati, iar din cei tineri crescuti anul trecut se lasa 2-3 tulpini, care se
scurteza la o treime, dar care nu se mai taie in anii urmatori. In mod ideal tufa are 12-13 ramuri,
fiecare avand varsta intre 1-4 ani.
Primavara poate fi fertilizat cu balegar sau compost. Solul din jurul tufei poate fi mentinut umed si
liber de buruieni, folosind tehnica mulcirii, mai ales in perioada cand se coc fructele, acest lucru
contribuind la formarea fructelor mai mari. Primavara devreme, agrisul, ca majoritatea arbustilor
si pomilor, poate fi atacat de afide care produc daune semnificative; de asemenea el este sensibil la
fainare; in aceste situatii se recomanda efectuarea tratamentelor preventive repetate.
Pastrand tufa aerisita (prin taierile de mentinere) si plivind buruienile din jurul ei (acestea
contribuind si ele la mentinerea umezelii), putem preveni infectiile cu ciuperci, avantajate de
mediul umed.
Agrisul se inmulteste prin butasi semilemnificati, marcote, despartirea tufei si altoire in T in luna
august, cu mugure detasat cu scutisor sau cu varf de lastar lemnificat. Altoirea agrisului se
foloseste la obtinerea de arbusti cu trunchi de 25- 50cm, iar ca portaltoi se alege specia Ribes
aureum.
In conditiile tarii noastre se cultiva indeosebi soiurile de agris cu frunze verzi ( Donetki, Rezistent
de Cluj, Cereless), verzi-galbui (Somes), galbene (White Smith) si rosii (Maurers Smling,
Muntenesc de America).
Agrisul prefera zone mai racoroase, cu temperaturi medii anuale de 8- 8,5 grade Celsius, cu
precipitatii de 700 mm anual si pe soluri cu textura mijlocie, cu reactie acida sau slab acida. Este
destul de intalnit in flora spontana atat in Europa, cat si in Asia, America de Nord si Centrala.
Principalii constituentiDupa continutul vitaminelor, agrisul cedeaza doar coacazului si se afla la
acelasi nivel cu capsunul. Agrisele contin 83,5- 88,0% apa; 4,2- 10,0% zaharuri; 1,18- 2,45%
acizi; 0,23- 1,62% substante pectice; acid pantotenic; saruri minerale; iod si alte substante.
Zaharurile din agrise sant reprezentate prin levuloza 1,18- 3,85%, glucoza 1,19- 3,60% si zaharoza
0,13- 0,6%. Mai contin substante active importante, ca: vitaminele A, B1, B2, C si P, calciu,
potasiu, sodiu, fosfor, magneziu, fier, cupru; acizi mai ales acidul citric, dar si acidul malic sau
tartric, pectine.
Vitamina C este solubila in apa, ajutand astfel la absorbtia fierului in organism si la fixarea
calciului. Datorita continutului lor, foarte bogat in vitamine si saruri minerale, sunt recomandate in
alimentatia copiilor, fiind socotite fructele vacantelor de vara petrecute la munte (agrisele sunt un

excelent tonic-aperitiv, dar si un bun digestiv).

Intrebuintari culinareAgrisele, albe sau rosii, pline de acid citric si malic sunt binefacatoare pentru
artritici, racoritoare, placute la gust si sting setea. Consumati agrise proaspete cat mai des pentru
sanatatea voastra si puneti vara, la borcan, pentru acritul ciorbelor si a altor mancaruri pe timpul
iarnii.
Fructele culese devreme, inca necoapte, pot fi folosite pentru prepararea gemului, iar cele coapte
pot fi consumate proaspete. Din agrise se poate prepara o delicioasa supa, garnitura cu sosuri albe
sau sos. Agrisele se pot adauga la salatele din diferite fructe, se pot folosi la prajituri, tarte umplute
cu fructe si acoperite cu sirop, etc. Cu ele se pot pregati diferite budinci sau orez, ori gris cu lapte,
etc, ba chiar si la prepararea otetului.
Agrisele se pot pastra in stare proaspata 3-5 zile. Ele rezista in frigider, mai mult de 1 saptamana,
depozitate in pungi de hartie. Aceste fructe pot fi prelucrate sub forma de compot, dulceata,
marmelada, peltea, paste, etc; gelifica bine, putand fi utilizate si in combinatie cu alte fructe. Tot
din ele se poate pregati suc, nectar, sirop si nu in ultimul rand, cidru, vin, etc.
Iata o reteta de "Vin din agrise (porumbe sau mure)"
Ingrediente: 3 kg agrise (porumbe sau mure), 3 l apa, 1 kg zahar, scortisoara, cuisoare.
Preparare: Cantitatea de fructe pregatita si apa se fierb cca 30 min, dupa ce a dat in clocot, pana
plesneste bine coaja fructelor. Vasul se lasa 48 ore la rece. Se strecoara lichidul si sucul agriselor
(punand fructele pe rand, in strecuratoare si presand putin cu mana, ca sa se scurga bine; din pulpa
fructelor ramase se poate face marmelada). Fructele presate se pastreaza in alt vas.
Lichidul rezultat se cantareste. La 4 l de lichid se pune 1 kg zahar; se amesteca bine pana cand se
topeste tot zaharul. Este de preferat ca zaharul sa fiarba 10 minute cu 1/4 din cantitatea de lichid,
apoi sa se amestece cu restul (prin fierbere cu o substanta acra - zeama de fructe, in cazul nostru,
zaharul se descompune in glucoza si levuloza, zaharuri mai simple, care vor fermenta mai repede).

Sucul indulcit se pune in damigene, lasand un spatiu liber de 10 cm pana la gura acestora, ca sa
aiba loc spuma care se formeaza prin fermentare, apoi, se astupa bine cu dop de fermentatie (care
permite bioxidului de carbon sa iasa afara). Damigenele se lasa nemiscate, la o temperatura nu mai
mare de 18-20C, 5- 6 saptamani, pana cand se termina fermentatia, timp in care se depun toate
suspensiile sub forma de drojdie.
Vinul se trage cu furtunul in damigene curate sau sticle care se astupa bine cu dopuri noi (sau cu
cele vechi, sterilizate 10 minute in apa clocotita) si se pastreaza intr-un loc racoros.
Exista mai multe varietati de agrise; unele au fost cultivate anume pentru desert si sunt mai dulci
si mai mari decat varietatile folosite la gatit.Incercati si ceva inedit: preparati crema pentru
desertul Pavlova amestecand foarte bine agrisele, cu flori de soc, zahar si frisca. Veti fi placut
surprinsi de gust si aroma!

De asemenea, obtineti un desert sanatos si rapid combinand agrise coapte cu migdale; au gust
foarte bun. Nu ezitati sa pregatiti spume dulci si inghetate cu agrise- o compozitie delicata, ce
constituie un desert rafinat si, sa nu uitam de renumitul serbet si tort cu agrise.
Si daca dulceata de agrise este atat de buna, iata reteta ei:
Ingrediente: Se vor alege agrise mari, semicoapte, de culoare verde deschis.
Preparare: Se spala boabele cu multa apa, se curata cu un cutit ascutit de codite si de frunzulitele
care imbraca baza fructului si se clatesc inca o data cu apa rece. Semintele pot fi scoase cu un ac,
dar acest lucru nu este obligatoriu, deoarece nu strica cu nimic calitatea sau gustul dulcetei.
Pentru a se pastra culoarea verde a agriselor, se pun boabele curatate intr-o sita si se scufunda
pentru 1- 2 min in apa fiarta in care au fost puse frunze de visin. Acest lucru este necesar pentru a
inlatura o parte din pectina existenta in aceste fructe. Imediat dupa aceia boabele se spala cu apa
rece, se scurg bine si se pun in sirop clocotind, pregatit din 1 kg zahar si l apa la 1 kg de agrise.
Cand siropul reancepe sa fiarba se ia de pe foc vasul. Dupa 4-5 ore se pune din nou sa fiarba 5-6
minute si se ia de pe foc.
Cand s-a racit bine, se adauga 250 g zahar si se pune la fiert pentru ultima data. Cateva minute
inainte ca dulceata sa fie gata se adauga 1 lingurita de sare de lamaie la fiecare kilogram de
dulceata. Pentru ca sa se pastreze culoarea verde a boabelor, dulceata se raceste brusc. Pentru
aceasta vasul cu dulceata se pune intr-un vas mai mare cu apa rece si gheata si se amesteca usor.
Dulceata se poate aromatiza cu vanilie. Se toarna in borcane repartizandu-se in mod egal siropul si
fructele. La suprafata dulcetei se lipeste o bucata de celofan taiata dupa marimea borcanului, apoi
borcanele se inchid ermetic.
Se pastreaza la loc uscat si rece.
Intrebuintari medicale/tratamentAgrisele pot fi considerate fructele minune pentru recapatarea
vitalitatii organismului si intineririi sale. Specialistii in medicina naturista considera agrisele ca
fiind si fructele frumusetii. Ele sunt recomandate in alimentatia omului datorita aportului caloric
foarte scazut, continutului bogat in fibre solubile si vitamina C (cea care reduce nivelul de
colesterol din sange si actioneaza in vederea scaderii tensiunii arteriale).
Indemnul este de a consuma multe agrise crude. Sunt indicate chiar si in caz de obezitate, fiindca
regleaza metabolismul. Avand actiune hipotensiva, agrisele se folosesc in tratarea hipertensiunii
arteriale.
O portie de 100 g agrise furnizeaza aproape un sfert din necesarul zilnic de vitamina C al unui
adult- o portie de 100 g de compot indulcit de agrise proaspete contine 54 calorii. Consumate
inainte de masa, sunt tonic-aperitive, iar dupa masa stomahice. Ca mod de utilizare a agriselor in
scopuri medicinale, fitoterapia recomanda sa se faca o cura de dezintoxicare cu maximum 1 kg de
fructe/zi, fie 1 zi/saptamana sau 3 zile consecutiv.
Ea este indicata pentru obezi si hipertensivi, cu precizarea ca in ziua consumarii agriselor nu

trebuie servit nici un alt tip de mancare. Fructul de agris este un produs dietetic. Consumarea lui in
stare naturala sau conservata ajuta in cazurile de insuficienta de fier in organism, avitaminoze,
anemii, maladiile ficatului si ale rinichilor. Agrisele pot trata cu succes afectiunile respiratorii, iar
nutrientii continuti ajuta la absorbtia vitaminelor, mineralelor si proteinelor din hrana zilnica. Pot
fi considerate medicament pentru ficat (in hepatite, ciroza hepatica), avand si importante influente
asupra activitatii cardiovasculare.
O cura cu agrise influenteaza puterea de concentrare; pot fi remediul perfect impotriva anxietatii si
stresului; sunt folosite de catre studenti si elevi in perioada examenelor, dar este si regimul perfect
pentru femei, cu importante beneficii asupra fertilitatii si protejarii intregului aparat reproducator.
Intrucat in agrise zaharoza se gaseste in cantitate foarte mica, iar levuloza si glucoza sunt, practic,
egale, aceste fructe pot fi consumate de diabetici. Totodata, sunt un bun regulator al activitatii
digestive si hepatice, precum si un diuretic natural si eficient.
Pot fi consumate fie uscate, fie proaspete si sunt un ajutor de nadejde pentru tratarea infectiilor
urechii sau a ranilor externe, un remediu impotriva afectiunilor oculare.
Agrisele sunt recomandate si in curele de slabire asociate cu o infuzie de matase de porumb.
Infuzia se prepara oparind un manunchi de matase de porumb intr-o cana cu 250 ml apa. Se
strecoara cand s-a racit si se bea, inghititura cu inghititura, inainte de pranz. In zilele cat se tine
cura, se consuma agrise crude, care sunt indicate pentru reglarea metabolismului.
Agrisele sunt un aliment recomandat de nutritionisti indeosebi datorita faptului ca actioneaza
eficient in cresterea imunitatii organismului, constituind in acelasi timp un dietetic si antioxidant
foarte bun. Frunzele de agris sunt folosite ca hemostatic.
In gemoterapie (o ramura a fitoterapiei) multe boli sunt tratate folosind muguri de agris. Spre
exemplu agrisul se foloseste in tratarea afectiunilor inflamatorii sau degenerative:
- impreuna cu muguri de vita de vie pentru artroze;
- impreuna cu muguri de secara si ienupar pentru hepatite cornice;
- impreuna cu muguri de maces pentru reumatism articular;
- impreuna cu muguri de cedru si secara pentru psoriasis;
- impreuna cu muguri de ficus eficienti in gastrite, etc.
Curele recomandate trebuie sa dureze 1-3 luni sau mai mult, prin administrare in medie 40-50 de
picaturi din preparate alcoolice, de 2- 3 ori/zi (functie de varsta), diluate in putina apa.
1. Fructe proaspete: fitoterapia recomanda sa se faca o cura de dezintoxicare cu maximum 1 kg de
fructe pe zi, fie 1 zi/saptamina sau 3 zile consecutiv. Fiind diuretice, agrisele sunt folosite in
afectiuni urinare, artrita, reumatism si in guta. Cura de agrise mai este indicata in astenii si
convalescente, deoarece au si efect remineralizant. Ea este recomandata si pentru intarirea
unghiilor si a dintilor sensibili si previn raceala. Agrisele stimuleaza functia hepatica. Ele se
folosesc in hepatite si ciroza hepatica.
In caz de: atonie digestiva, obezitate, afectiuni hepatice, reumatice, cardiace, digestive, etc se
recomanda consumul de fructe proaspete sau sub forma de infuzie sau dulceata.

2. Ceai de agrise: 3 cani/zi de ceai sunt remediul perfect in tratarea racelii.

Sucul de fructe este excelent pentru o detoxifiere rapida si pentru a grabi vindecarea raguselii; se
obtine din 1 kg fructe stoarse si fierte timp de 1 ora. Se administreaza cite 1- 2 lingurite/zi.
Se recomanda, de asemenea, 100-300 g suc de Ribes uva-crispa/zi de 2-3 ori, dimineata si la
pranz, pentru actiune laxativa si diuretica; in acest caz, sucul de agrise se obtine, prin mixare, din
fructele de agrise, cand sunt inca acre; se consuma cate 50 ml de 3 ori/zi, mai ales, in amestec cu
alte sucuri: morcovi, patrunjel, sfecla, sucuri de fructe,, sau in asociere cu ceaiuri din alte plante
medicinale, cum ar fi armurariu, anghinare, rostopasca, menta, osul iepurelui, urzica, coada
calului, catina; cura este de minimum 20 zile.
Pentru a fi tonic toata ziua, prepara-ti dimineata un suc din agrise cu miere.
3. Decoctul din fructe si frunze se intrebuinteaza in cazuri de colici intestinale, diaree, ca diuretic
si colagog.
4. Ceai din frunze uscate: dupa ce sunt uscate intr-un loc racoros, din frunze se poate prepara ceai
pentru tratarea gutei. Peste o mina de frunze se toarna 500 ml apa clocotita si se mai lasa un pic la
fiert. Cind se raceste, se indulceste cu miere si se consuma cca 3 cani/zi. Este foarte bun si pentru
gargara in tratamentul tusei.
5. Infuzia din frunzele de agris este ceaiul perfect pentru diabetici, pentru ca ajuta la normalizarea
valorii glicemiei, stimuland secretia de insulina. Favorizeaza formarea globulelor rosii.
6. Ceaiul din frunze si fructe de agris ajuta la eliminarea naturala a pietrelor de la rinichi si
calmeaza durerile menstruale.
Alte intrebuintari1. Tratament natural pentru cresterea parului: se bea zilnic 1 cana cu infuzie de
schinduf - stimuleaza cresterea parului; se spala parul cel putin 1 data/saptamana cu infuzie din
coaja de lamaie- efect revitalizant si da parului stralucire (taiati marunt cojile de la 500 g lamai,
puneti-le intr-un vas si turnati peste ele 1,5 l apa clocotita; lasati 15 min la infuzat); cand aveti mai
mult timp la dispozitie, stoarceti o mana de agrise intr-o ceasca de lapte si lasati-le sa se macereze
timp de 2 ore, dupa care aplicati pe par; masati, apoi inveliti capul 30 min cu un prosop gros.
Clatiti cu multa apa calduta.
2. Prevenirea si tratarea parului alb aparut prematur: folosirea agriselor este una dintre cele mai
raspandite remedii de acasa. Un tonic din agrise ajuta la cresterea parului si ii reda pigmentul
natural. Fructele se taie in bucati, se usuca la umbra si se fierb in ulei de cocos. Cu tonicul obtinut
se maseaza scalpul in fiecare seara in amestec cu o lingura de ulei de migdale si cateva picaturi de
suc de lamaie.
Se mai poate folosi si apa in care au fost puse agrisele peste noapte la inmuiat, mai ales la clatirea
parului dupa spalare.
Precautii:Agrisul este contraindicat in caz de alergii la fructele arbustului.

Sursa: Lucia_bp