Incrustatiile

Incrustatii

Def. Corpuri rigide, realizate cel mai adesea indirect (in

laboratorul de tehnica dentara), cu dimensiuni si forme
diferite, realizate astfel incat sa refaca exact preparatia
creata anterior in dinte; se va fixa prin cimentare.
Clasificare:
In functie de aspectul fizionomic:
incrustatii total fizionomice (ceramice, compozite,
acrilice)
incrustatii nefizionomice (aliaje metalice, in general
nobile)
incrustatii fizionomice (mixte)

Incrustatii
In functie de raportul cu tesuturile dure dentare:

incrustatii intratusulare (inlay) sunt inconjurate de tesuturile dentare

incrustatii extratisulare (onlay-uri) ele inconjoara partial sau total tesuturile

dure dentare

incrustatii cu ancoraj pe dinti devitali cu pivoturi (pinlay) pivoturi parapulpare

In functie de localizarea leziunii

incrustatii pentru cavitati clasa I

incrustatii pentru cavitati clasa II

incrustatii pentru cavitati clasa III

incrustatii pentru cavitati clasa IV

incrustatii pentru cavitati clasa V

In functie de scopul confectionarii

pentru refacerea morfologiei si functionalitatii dintilor

ca elemente de agregare a puntilor (punti mici, maxim 2 dinti)

sprijin pentru protezele mobilizabile

pentru imobilizarea dintilor parodontotici

pentru echilibrarea ocluzala (in cazul abraziunii patologice)

Din punct de vedere al materialului din care sunt realizate

incrustatiile pot fi din:
Aur piese deosebit de rezistente insa inestetice
Rasina ceramica sub forma de pasta care este modelata
manual pe model si apoi se coace in cuptorul de ceramica
Rasini polimerizate industrial si frezate CAD/CAM
Ceramica integrala feldspatica frezata CAD/CAM
Ceramica integrala litiu-disilicat frezata CAD/CAM
Zirconiu integral frezat CAD/CAM si sinterizat
Ultimile patru variante (descrise in ordinea calitatii) sunt
cele mai indicate, tinand cont de rezistenta lor ridicata
precum si de estetica deosebita.

Avantajele incrustatiilor

permit refacerea defectelor determinate de procesele carioase, fracturi,

abraziune, eroziune
ofera o rezistenta mecanica si chimica foarte buna in cavitatea bucala
realizeaza o inchidere marginala foarte fidela datorita confectionarii
piesei dupa amprene foarte fidele precum si datorita cimentarii cu
substante adezive precum si a finisarii si brunisarii marginilor incrustatiei
permit refacerea foarte buna a punctului de contact (cele de clasa a II-a)
permit o refacere foarte fidela a pragului gingival, chiar si acolo unde
coboara subgingival (cele de clasa a II-a)
sacrificiul de tesuturi dure dentare, in cazul inlay-urilor, nu este mai mare
decat cel pentru prepararea cavitatilor pentru obturatii
permit restaurari fizionomice, atunci cand se folosesc materialele
corespunzatoare
se pot folosi pentru angrenarea puntilor de maxim 2 dinti lipsa
le putem folosi pentru imobilizarea dintilor parodontotici
se pot folosi ca sprijin pentru protezele partiale mobilizabile
se pot folosi in echilibrarea ocluzala

Dezavantajele incrustatiilor
pretul de cost
necesita o preparatie foarte exacta
necesita materiale de amprenta foarte fidele
necesita materiale de cimentare de foarte buna calitate
trebuie sa respecte relieful ocluzal atat in intercuspidare maxima (IM) cat si in
dinamica mandibulara
necesita mai multe sedinte de tratament
Indicatii (in general)
igiena bucala corespunzatoare
un risc de carie mic
pentru pierderi de substanta dura dentara, obisnuite (carii, fracturi limitate, abraziune)
pacienti care si le pot permite din punct de vedere financiar
pentru punti putin intinse (maxim 2 dinti lipsa)
imobilizarea dintilor parodontotici
inaltarea ocluziei
sprijinul lucrarilor protetice mobilizabile

Contraindicatii
igiena bucala defectuoasa
pacienti cu o receptivitate crescuta la carie
pacienti cu tare psihice
pacienti cu afectiuni generale grave
dinti cu anomalii de pozitie, cu mobilitate

patologica

Incrustatiile metalice (inlay generalitati)

se realizeaza de obicei din aliaje nobile

Materiale:
Aliaje folosite cu un procent mai mare de aur
(cel putin 75%)
Aliaje cu un procent mai mic de aur
proportia aliajelor sa fie maleabile, sa permita
brunisarea (adaptarea marginala)
Exista trei tipuri de aliaje din aur folosite: A (1), B
(2), C (3), D (4)

A: sunt aliaje moi

pe langa aur mai contin: 10% Ag, 5% Cu
nu este indicat pentru incrustatii pe fetele ocluzale (este
moale)
B : se pot folosi pentru toate tipurile de incrustatii
contine: Au, 15% Ag, 10% Cu, 1% Pt, 1% Zn
nu contin mai putin de 78% aliaje nobile
C,D :
sunt aliaje mai dure, folosite in general pentru coroane
nu se folosesc niciodata pentru incrustatii, ci doar pentru
punti
cele C contin: 26% Ag, 11% Cu, 3% Pt, 4% Pd, 1% Zn
cele D contin: 20% Ag, 16% Cu, 4% Pt, 5% Pd, 2% Zn

Indicatii:
la restaurari pe dintii unde nu intereseaza aspectul fizionomic
pe dintii laterali unde este nevoie de o rezistenta mai mare
cand avem nevoie de un contur mai exact cu puncte de contact
precise si o adaptare perfecta la pragul gingival (in special cand este
subgingival)
cand pe dintii antagonisti exista restaurari metalice
elemente de sprijin pentru imobilizarea dintilor parodontotici
Contraindicatii
de natura economica
carioreceptivitate mare
igiena bucala defectuoasa
dinti cu procese carioase intinse si distructia mai multor fete ale
dintelui respectiv
pacienti cu probleme psihice, boli invalidante, boli generale

Principii generale de preparare a cavitatilor pentru

incrustatiile metalice tip inlay

sunt cele ale lui Black, cu cateva modificari

peretii laterali ai cavitatii trebuie sa fie verticali, paraleli
intre ei (cel putin doi). Acesti pereti, pentru a fi rezistenti,
trebuie sa aiba o oarecare divergenta spre ocluzal, cu un
unghi de 2 5 grade
podeaua cavitatii trebuie sa fie plana, sau daca este
concava se niveleaza cu ajutorul unui glasionomer, sau
se poate prepara in trepte
profunzimea cavitatii poate sa fie mai mica decat
cavitatea pentru o cavitate destinata obturarii
cavitatea trebuie sa fie retentivo-neretentiva.

Sa fie neretentiva in sensul de scoatere a amprentei si retentiva in toate celelalte

sensuri
axul incrustatiei sa fie acelasi cu directia in care se exercita presiunile masticatorii
peretii de smalt ai cavitatilor trebuie sa fie pana in dentina sanatoasa
cuspizii trebuie sa fie sustinuti de dentina sanatoasa pentru a nu se fractura sub
presiunile masticatorii
finisarea cavitatii presupune rotunjirea atat a unghiurilor externe ale cavitatii cat si
a celor interioare
bizotarea toate marginile cavitatii trebuie sa fie tesite intr-un unghi de 30 45
de grade
lucrarea trebuie cimentata cat mai adeziv posibil pentru a nu se desprinde sub
forta de gravitatie sau fortele masticatorii si pentru a prevenii infiltrarea marginala
inainte de prepararea cavitatii trebuie facuta o radiografie si un examen clinic
minutios care sa ne permita sa stabilim volumul camerei pulpare precum si starea
pulpei.
trebuie sa ne dam seama de starea igienei bucale, de carioreceptivitatea
individului respectiv, de intinderea in suprafata si in profunzime a procesului carios.
Trebuie examinati antagonistii si relatia de IM