1.

1 Denumire si etimologie
Denumire tiinific : Cynara scolymus L.
Denumire populara : Anghinare.
Alte denumiri populare (regionale) : Anghina, Angina, Scolim, Carciofoi.
Denumire populara in alte limbi : engleza - Artichoke ; italiana - Carciofo ;
germana - Artischocke ; franceza - Artichaut.

Denumirile curente folosite pentru anghinare din italiana "carciofo",

spaniola "alcachofa" si portugheza "alcachofra" provin de la cuvantul arab
"al harshuff. Originea numelui sugereaza ca arabii au jucat un rol crucial in
raspandirea anghinarei in zona Mediterana, in timp ce Italia a reprezentat un
punct de legatura important in raspandirea acesteia in Centrul si Nordul
Europei.

Numele genului Cynara este posibil sa provina din cuvantul grec "kinara",
care inseamna planta spinoasa in timp ce "scolymus" este un cuvant grec ce
indica o forma ascutita ( cu varful ascutit ) (Bianco et al, 1990).
Denumirea de anghinare provine din neogreaca, de la cuvantul ankinres.

1.2 Scurt istoric

Istoria domesticirii anghinarei nu este pe deplin inteleasa, iar momentul si
locul in care s-a intamplat raman necunoscute. Desi nu se cunoate precis
locul de origine, innd cont de faptul c specii salbatice de anghinare se
ntlnesc i azi pe coastele Mrii Mediterane, se presupune c Sudul Europei
si Nord Vestul Africii sunt zonele de origine.

Originea anghinarei este des asociata cu arabii, care dominau zona de sud a
Marii Mediterane in timpul Evului Mediu. Arabii au avut probabil un rol
important in raspandirea acestei culturi, din moment ce aveau un interes
deosebit in recoltele horticole (Idrisi, 2005).
Idrisi Z. The Muslim agricultural revolution and its influence on Europe.
Manchester, UK: Foundation for Science, Technology and Civilization
FSTC); 2005

Anghinarea era cunoscuta de greci si romani, asa cum este mentionat de

Columella in cartea sa despre agricultura "De Re Rustica" si de Plinius in
"Naturalis Historia". In 371- 287 i.e.n., Theophrastus mentiona despre
culturile de anghinare ca acestea se gaseau deja in Sicilia dar nu si in Grecia
( Montelucci, 1962), in timp ce , in 1890, De Candolle presupunea ca in
antichitate culturile de anghinare nu erau cunoscute. Dimpotriva, in 1967,
Marzi a afirmat despre cultura anghinarei ca era raspandita de la inceputul
Erei Crestine si , in 1989, pe baza operelor literare ale lui Pliniu si
Columella, Foury a dedus ca ea a inceput in jurul secolului I e.n. ; totusi,
este posibil ca domesticirea anghinarei sa fi fost in curs de desfasurare, insa
nu era inca desavarsita.
De Candolle A. Origin of cultivated plants. New York, NY: Appleton and
Company; 1890. pp. 233236.
Montelucci G. Un'escursione a Montetosto, presso Cerveteri. Annali di
Botanica Roma. 1962;27:323330.
Foury C. Ressources gntiques et diversification de l'artichaut (Cynara
scolymus L.) Acta Horticolturae. 1989;242:155166.

Medicul grec Pedanius Dioscoride mentioneaza anghinarea in celebra sa

opera "De Materia Medica", carte de referinta despre plantele medicinale
pentru urmatorii 1500 de ani.
Medicul grec Galenos a dat numeroase instruciuni cu privire la valorificarea

ei ca mijloc de nutriie.

Primele informaii din surs sigur privind raspandirea anghinarei fac

referire la comertul cu anghinare al lui Filippo Strozzi din Sicilia la regiunile
Campania si Toscana, la inceputul secolului XV (Bianco, 1990). Aceste
inregistrari sustin ipoteza conform careia anghinarea a fost initial
domesticita in Sicilia si apoi raspandita de arabi in alte regiuni (Pignone and
Sonnante,2004). La inceputul secolului XVI, cultivarea anghinarei era
raspandita in toate tarile din bazinul Mediteranei catre Europa Centrala si
Statele Unite (Oliaro, 1967).

Bianco VV. Carciofo (Cynara scolymus L.) In: Bianco VV, Pimpini F,
editors. Orticoltura. Bologna: Patron; 1990. pp. 209251.
Pignone D, Sonnante G. Wild artichokes of south Italy: did the story begin
here? Genetic Resources and Crop Evolution. 2004;51:577580.
Oliaro, T. 1967. Lineamenti di una storia del carciofo.

Anghinarea este de asemenea prezenta in picturile renascentiste ale lui

Vincenzo Campi ( 1536-1591); L'ortolana, c. 1580:
http://www.wga.hu/art/c/campi/vincenzo/1fruit.jpg)
or Giuseppe Arcimboldo (15271593) :
L'estate, 1563 :
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Arcimboldo,_Summer_(1573).jpg
Vertumnus, 1590 :
http://arthistory.about.com/od/from_exhibitions/ig/arcimboldo_paris/gaml10
07_12.htm

1.3. Incadrare sistematica

In 1753, Linn a denumit anghinarea ca Cynara scolymus L. dar, data fiind

pozitia taxonomica destul de discutabila din cauza lipsei de cunostinte legate
de forma sa primitiva, in 1982, Pignatti a considerat aceasta specie ca fiind o
subspecie a Cynara cardunculus L. si a clasificat anghinarea ca C.
cardunculus L. subsp. scolymus (L.)
Clasificarile anterioare au considerat anghinarea cultivata ca o specie
separata : Cynara scolymus L. Totusi, sudii recente bazate pe analiza
cladistica a datelor morfologice (Basnizki and Zohary, 1994; Rottenberg and
Zohary, 1996; Rottenberg et al., 1996) sustin clasificarea facuta de Fiori
(Fiori, 1904), care includea subspeciile de anghinare intr-o singura specie,
Cynara cardunculus L. si a clasificat-o astfel C. cardunculus L. subsp.
scolymus (L.)

Regnul

Plantae

Specia

Cynara scolymus

Genul

Cynara

Subfamilia

Radiatiflorae

Familia

Asteraceae

Ordin

Asterales

Subseria

Epigynae

Seria

Tetracyclicae

Subclasa

Gamopetalae

Clasa

Dicotyledonatae

Increngatura

Angiospermae

Subincrengatura

Spermatophyta

Madalena Palade-Botanica farmaceutica.Sistematica vegetala,vol II,Ed.

Tehnica,Bucuresti,2000

1.4 Descrierea botanica a plantei

+ poze
Anghinarea este o specie mediteraneeana, erbacee, perena ( n cultur se
comport ca plant anual, bianual, trianual ), legumicol, alogam,
entomofil, melifer, fiind mentinuta in cultura intre 1 si 3 ani.
Sistemul radicular este viguros si ptrunde adnc n pmnt. n partea
superioar a rdcinii formeaz nite lstari la baza crora cresc rdcini
subiri.
Tulpina este groasa, atinge 1,5-2 metri, erecta, puternic ramificata,
tomentoasa ( cu perisori desi si moi ), cu peiol puternic i nervura median
ngroat. Din anul al doilea, apar frunze tulpinale alternative. Acestea sunt
terminate printr-un vrf ascuit, uneori spinos.
Frunzele bazale de anghinare sunt foarte mari (ating si 1 metru) au petiolul
puternic, nervura principala ingrosata si sunt dispuse in rozeta.Frunzele
tulpinale sunt sesile, pieloase, rigide, penat-fidate, cu totii lobii terminati in
spini rigizi. Limbul frunzei este de culoare cenusiu-argintie, tomentos ( cu
perisori ), puternic sectat ( cu incizii mari ), uneori prezinta spini.
Florile de anghinare sunt grupate in inflorescente de tip capitul mare si
globulos ( cu diametrul de 4-8 cm ), cu un involucru (frunzele de la baza
inflorescentei) format din 4-5 randuri de bractee ( frunze modificate din

zona inflorescentei, la unele varietati sunt ghimpate ) carnoase la baza si

comestibile. Florile roii-violacee sunt tubuloase si nvelite n solzi crnoi
comestibili. Infloreste in iunie-iulie si are o polenizare entomofila ( cu
ajutorul insectelor ).
Fructul este o achen cu dimensiuni mici, cu tegumentul lucios, de culoare
cenuie, uniform sau cu dungi negre.
* http://www.horticultorul.ro/legume/anghinarea-cynara-scolymus/
* http://www.agrimedia.ro/articole/o-planta-care-ar-putea-sa-interesezeanghinarea

1.5. Raspandire geografica

Suprafata recoltata de anghinare din intreaga lume este de aproximativ

125.000 hectare , dintre care in jur de 75 % sunt situate in zona Mediterana
si anume : in Italia (50.321 ha), Spania (13.200 ha), Egipt (8.909 ha), Franta
(8.690 ha) si Maroc (3.710 ha). In ultimii ani, cultivarea anghinarei a fost
extinsa de asemenea in China ( 9.500 ha), in Statele Unite ale Americii
(2.910 ha), precum si in unele tari din America de Sud cum ar fi Peru (6.848
ha), Chile (4.651 ha), Argentina (3.700 ha) (FAOSTAT, 2010) (Table .1).
Table .1 Globe artichoke harvested area (Ha) and production (tonnes) in
the World
In ceea ce priveste productia de anghinare, tari mediteraneene ca Italia
(480.112 t), Egipt (215.534 t) si Spania (166.700 t) sunt lideri reprezentand
aproape 60 % din productia mondiala. (Table .1). In ultimii ani, Peru
(127.503 t), Argentina (84.800 t), China (59.900 t), precum si Maroc (45.460
t), Algeria (39.200 t), Statele Unite ale Americii (40.820 t), Chile (35.000 t)

si Turcia (29.070 t) au obtinut productii mari (FAOSTAT, 2010).

Mai exact, productia a ramas neschimbata sau a scazut in unele tari in care
cultivarea anghinarei este traditionala, in timp ce in unele tari in curs de
dezvoltare tendinta este de crestere. China si unele tari din America de Sud
( de exemplu, Peru, Argentina si Chile) confirma aceasta afirmatie.
Italia reprezinta liderul mondial in productia de anghinare si suprafata
cultivata este depasita doar de cea a rosiei si a cartofului. Cea mai mare parte
din suprafetele cultivate de anghinare sunt amplasate in zonele din centrul si
sudul Italiei ; indeosebi, Apuila (16.525 ha), Sicilia (14.765 ha) si Sardinia
(13.267 ha) reprezinta zonele cu cea mai mare productie. In general, in sudul
Italiei, anghinarea este cultivata pentru recolta de toamna-iarna si primavara
devreme, n timp ce in centrul Italiei este cultivata doar pentru recolta de
primavara.

In Romania se gaseste numai sub form de cultur, pe suprafete foarte mici.

Cultura este zonat n sudul rii, n judeele Ilfov, Ialomia, Teleorman, Olt,
Dolj, putndu-se introduce i n Constana, sudul Prahovei. Se preteaz s fie
cultivat i ca medicinal-ornamental, n parcuri i grdini.
site faostat.
http://www.cynares.com

1.6 Obtinerea produsului

Provenind din regiunea medireraneana, anghinarea este pretentioasa
fata de temperatura si lumina, deoarece ea nu rezista sub 0C cnd solul este
descoperit. Ierneaz mai bine n locuri adpostite; n primul an, pentru ca
planta s ierneze mai uor, se recomand s nu se fac ultima recoltare de

frunze de toamn, iar la culturile mai vechi se recomand scurtarea tulpinii

florale la 15-20 cm i bilonarea.
Culturile se preteaz n zonele din sudul si sud-vestul rii, n zone
nsorite i cu posibiliti de irigare. Se cultiva pe solurile adnci, bogate n
substane nutritive, cu reacie neutr, soluri aluvionare, permeabile i cu
umiditate suficient; sunt contraindicate solurile grele, reci, cu apa freatic la
suprafa, ceea ce duce la putrezirea prilor subterane.
Cele mai potrivite premergatoare pentru anghinare sunt prasitoarele.
Cerealele de toamna si leguminoasele reprezinta, de asemenea, culturi dupa
care aceasta specie poate sa urmeze in cadrul asolamentului. Anghinarea nu
trebuie sa revina pe acelasi teren mai devreme de 4-5 ani.
Cu o zi sau dou nainte de nsmnare, seminele se umecteaz la o
temperatur de 25 -30. Dup zvntare, seminele se seamn imediat.
nsmnarea se face la sfritul lunii aprilie, cnd nu mai este pericol ca
plantele rsrite s fie atacate de brumele trzii. Seminele se recolteaz de la
plantele cele mai viguroase n al doilea an de cultur, cnd ajung la
maturitate.
Odat cu artura adnc de toamn se ncorporeaz n sol
ingrasaminte astfel : 60-70 kg/ha s.a. fosfor i 50-60 kg/ha s.a. potasiu, iar n
primvar 70-80 kg/ha s.a. azot administrat n proporii egale n dou etape,
una nainte de nsmnare i alta la 2-3 sptmni de la rsrire.
Ca lucrri de baz se recomand arturi adnci de toamn la 28-30
cm, care se las n brazd crud peste iarn. Primvara devreme, terenul se
lucreaz cu cultivatorul n agregat cu grapa cu discuri, meninndu-se pn
la nsmnare curat de buruieni i cu un grad ridicat de umiditate. nainte de
nsmnare, terenul se tvlugete.
Anghinarea se seamana primavara catre sfarsitul lunii aprilie,cu

semanatoarea, dar epoca se poate prelungi in anii cu desprimavarare tarzie

pana la sfarsitul primei decade a lunii mai. Prin insamintarea prea devreme
creste numarul plantelor care infloresc in primul an, iar prin intarzierea
semanatului, cultura se neuniformizeaza prin diminuarea procentului de
rasarire. Temperatura optim de germinare este n jurul valorii de 8C.
Semnatul se face la intervalul de 60-70 cm ntre rnduri. La hectar se
folosesc 4-5 kg smn, cu puritatea de 95%, germinaia de 80% i
umiditatea maxim de 12%. Adncimea de semnat este de 1,5 2 cm.
Plantele rsar dup 14-18 zile de la nsmnare i se presc de 3-4
ori. n caz de secet, se recomand a fi udate sau irigate. Pentru iernare la
culturile din primul an nu se ia ultima recolt de frunze, pentru c astfel
planta rezist mai bine la nghe. La culturile din al doilea an i mai vechi se
scurteaz tija floral la 15-20 cm de la pmnt. n ambele cazuri, plantele se
biloneaz naintea primului nghe. n luna martie se desfac biloanele i se
afneaz solul ntre rnduri.
Anghinarea poate fi atacat de boli ale frunzelor sau rdcinilor, dar i
de purecii verzi sau oarecii de cmp.Pentru combaterea bolilor, se
recomand stropirea cu zeam bordelez, mijloace de igien de cultur. n
cazul duntorilor, se combat cu insecticide, n primul stadiu de vegetaie al
plantelor, iar oarecii cu momeli otrvite.
Recoltarea frunzelor este o lucrare foarte important att pentru
asigurarea coninutului n principii active a frunzelor, ct i pentru a-i
asigura plantei continuarea nestnjenit a vegetaiei. Ea se face de 3-4 ori in
perioada de vegetatie. Momentul recoltarii coincide cu ajungerea frunzelor
la maturitaea tehnica, faza care se apreciaza dupa marimea si culoarea lor,
care trebuie sa fie verde inchis. Trebuie s se fac n momentul cnd frunzele
ajung la 30-35 cm lungime, cnd peiolul i nervura principal sunt nc

fragede. Operaia se face prin tierea frunzelor cu secera sau cuitul, de la

exteriorul rozetei, la 2-3 cm de la locul lor de intersecie. Frunzele mici din
interiorul rozetei inima propriu-zis nu se taie, ele asigurnd dezvoltarea
altei rozete. Ultima recolt se ia la sfritul lunii septembrie, dup care se
formeaz rozeta de frunze pentru iernare. Se recomand folosirea mnuilor
de cauciuc pentru evitarea nepturilor.
Frunzele se pun in cosuri si se transporta cat mai repede in vederea
prelucrarii in stare proaspata. La fiecare recolta se mentin frunzele tinere din
mijlocul tufei. Productia de frunze proaspete este cuprinsa intre 200
250kg/ha.

http://www.agrofm.ro/agro/anghinarea-cynara-scolymus/
http://agro.afacereamea.ro/agricultura/plantemedicinale/tehnologie-ecologica-pentru-protectia-culturilor-deplante-medicinale-anghinare-cynara-scolymus-l/
1.7 Reguli de recoltare si post recoltare
7.1. Reguli de mediu
se recolteaz numai din zone curate, nepoluate, cu un istoric
cunoscut de minim 5 ani;
nu se recolteaz din zone protejate;
nu se recolteaz din bazine srcite;
se recolteaz numai organele cu valoare fitoterapeutic;
pentru speciile la care se recolteaz organele care asigur inmulirea
(semine, fructe, rizomi) sau supravieuirea pentru speciile perene

(muguri, rdcini) se au in vedere limitele naturale de regenerare a

speciilor;
definirea bazinelor din punct de vedere pedoclimatic, in vederea
constituirii loturilor omogene;
studiu de impact al bazinelor conform datelor furnizate de
organizaiile abilitate.
7.2. Reguli tehnice de recoltare
recoltarea trebuie s fie fcut atunci cand planta ofer calitatea
maxim pentru diverse utilizri;
recoltarea se face in condiii climatice i momente ale zilei care
asigur conservarea valorii fitoterapeutice a organului de plant
recoltat (solul umed, roua, ploaia sau umiditatea aerului deosebit de
ridicat sunt in general condiii nefavorabile). Dac recoltarea se
face in condiii de umezeal, se iau msuri suplimentare de
eliminarea influenei nefavorabile a umiditii ;
recoltarea se face numai dup identificarea corect a speciei
eliminandu-se riscul de confuzie (Ex.: Equisetum arvense plant
medicinal; Equisetum palustre plant toxic;
recoltarea se face la optimul tehnic conform specificaiilor tehnice
(Ex.: frunze tinere frunze mature sau fructe in parg fructe
mature, flori aflate la inceputul infloririi sau inflorire deplin, .a.);
echipamentele utilizate la recoltare trebuie s fie in stare perfect de
funcionare atat din punct de vedere igienic cat i din punct de
vedere tehnic. Acele pri ale echipamentului de recoltare (inclusiv
carcasele) care au contact direct cu plantele recoltate trebuie
curate sistematic i ferite de contactul cu ulei sau alte contaminri;
trebuie evitate distrugerile mecanice ale plantelor deoarece acestea
reduc calitatea produsului (de exemplu: pierderea uleiurilor
eseniale).
dispozitivele de tiat ale recoltatoarelor trebuie reglate astfel incat
s se reduc la minimum colectarea de particule de sol.
personalul implicat in operaia de recoltare manual trebuie s fie
sntos.
7.3. Reguli post recoltare
intervalul de timp dintre recoltarea i uscarea plantelor trebuie s fie
foarte scurt in vederea eliminrii deteriorrii produsului in ceea ce

privete coninutul su calitativ i microbiologic;

ambalarea in vederea transportului de la punctul de achiziie la
punctul de uscare;
in cazul transportului materialului vegetal de la punctul de achiziie
este foarte important s se asigure condiii climatice de transport, s
se transporte cantiti mici, pe distane mici, pentru a elimina
deteriorarea acestuia in ceea ce privete coninutul su calitativ i
microbiologic.
7.4 Reguli de conditionare - uscare i procesare primar
ajuns la facilitile de procesare primar, recolta trebuie descrcat
i dezambalat imediat. Materialul de prelucrat nu trebuie expus
direct la soare inainte de procesare (decat dac acest lucru este
necesar, de exemplu: pentru distilare) i trebuie ferit de ploaie;
incperile unde se prelucreaz plantele recoltate trebuie s fie curate
i bine aerate i nu se utilizeaz niciodat pentru alte scopuri
(adpostirea animalelor etc.);
echipamentele de procesare primar trebuie pstrate curate i
intreinute sistematic;
in cazul uscrii plantelor pe cale natural, acestea trebuie intinse in
strat subire. Pentru a se asigura o circulaie bun a aerului, cadrele
de susinere trebuie s fie ridicate la o inlime suficient fa de
sol. Se acord atenie deosebit uscrii uniforme a plantelor
recoltate i se evit formarea mucegaiurilor;
exceptand cazul uscrii pe cale natural, condiiile de uscare
(temperatur, durat etc.) trebuie selectate in funcie de tipul
materialului (rdcini, frunze, flori) i de coninutul de substane
active (exemplu: uleiuri eseniale i altele) ale materiei prime brute
ce trebuie produs;
uscarea pe sol la lumina direct a soarelui trebuie evitat cu
excepia materialului vegetal particular care necesit acest lucru;
tot materialul vegetal trebuie recondiionat pentru eliminarea
impuritilor, a prilor de plant sub standard i a corpurilor strine
organice sau minerale;
trebuie fcut identificarea urmelor de atac de duntori care ar
compomite intreaga mas vegetal.
7.5. Reguli de ambalare

- dup repetarea unui control riguros i eventual eliminarea prilor

de plante de calitate sczut i a corpurilor strine, materialul trebuie s fie
ambalat in ambalaje curate i uscate, de preferin in saci, saltele, baloi
sau lzi noi, pentru protecie i pentru a reduce riscul atacului duntorilor
- toate loturile trebuie etichetate clar, fr ambiguiti (exemplu:
aplicarea unei etichete cu numrul lotului). Eticheta trebuie s fie vizibil,
cu fixare permanent i confecionat din material netoxic. Trebuie
etichetat fiecare ambalaj. Informaiile trebuie s corespund normelor de
etichetare naionale i europene. In mod special, etichetele cuprind
urmtoarele informaii:
denumirea comun i latin a plantei ( cu caractere evideniate);
prile utilizate ( cu caractere evideniate);
numele i adresa productorului (cu caractere evideniate);
numrul lotului cu dat i an ( cu caractere evideniate);
tehnicile de conservare;
indicaii despre pericol;
modaliti de ambalare i transport.
- materialele de ambalare trebuie pstrate in locuri curate i uscate,
ferite de duntori i inaccesibile animalelor domestice i vitelor. Trebuie
s fie garantat faptul c nu are loc nici un fel de contaminare a produsului
prin folosirea ambalajelor, in special in cazul folosirii sacilor de fibre.
- materialele de ambalare refolosibile trebuie curate bine i perfect
uscate inainte de utilizare. Trebuie s se garanteze c nu are loc nici un fel
de contaminare prin refolosirea sacilor.
7.6. Reguli de depozitare
- materialul vegetal uscat i ambalat se pstreaz in depozite uscate,
bine aerate, in care fluctuaiile zilnice de temperatur sunt limitate i se
asigur o aerarebun;
- este recomandat ca materiile prime vegetale uscate i ambalate s fie
pstrate:
in depozite cu pardoseal din beton sau din materiale similare uor
de curat;
pe palei ;
la o distan suficient de perei ;
complet separate de alte sortimente sau alte loturi de plante
asemntoare pentru a se evita impurificarea incruciat i confuzia;
produsele organice trebuie pstrate separat.
- fumigarea impotriva atacului de duntori trebuie fcut numai in

cazuri de necesitate i in exclusivitate numai de ctre personal autorizat.

Trebuie folosite numai substane certificate. Orice fumigare impotriva
atacului duntorilor trebuie inregistrat in documentele produsului. Dac
tratamentul este indispensabil, dup operaie, se verific existena oricrui
reziduu chimic in materialul tratat. Pentru fumigarea depozitelor trebuie
folosite numai substane permise conform normelor naionale i europene
i tratamentul trebuie menionat in documente;
- la folosirea congelrii sau a aburului saturat, pentru controlul
duntorilor, dup tratare se verific umiditatea produsului.
7.7. Reguli de transport desfacere
In cazul transportului unor cantiti mari este foarte important s se
asigure condiii uscate i in plus, pentru a reduce riscul formrii
mucegaiului sau fermentaiei, este recomandat utilizarea containerelor
prevzute cu aerisire. Ca inlocuitor, se recomand utilizarea vehiculelor de
transport aerate i a altor faciliti de aerare. Trebuie respectate i aplicate
normele naionale i europene de transport; trebuiesc impuse i respectate
aceleai condiii de depozitare i in cazul depozitelor de marf finit din
cadrul lanurilor de desfacere.

* http://www.plante-medicinale.ro/pm/procesare.php

1.8 Obtinerea produsului vegetal

Materia prima: frunze de anghinare (folium) - frunze mari 1 - 2 penat
partite, aproape glabre (fara perisori) pe fata superioara, tomentos (catifelat)
paroase pe fata inferioara, cu lobi neregulat rotunjiti sau ascutiti, cu sau fara
spini. De culoare verde sau verde-albicioasa pe fata superioara si alb-cenusie
pe fata inferioara. Sunt fara miros specific, cu gust foarte amar.
Pregatirea produsului in vederea prelucrarii
Se recolteaza frunzele pana in momentul infloririi in anul II si eventual in
anul III de pe parcelele lasate pentru a produce seminte.
Uscarea frunzelor se face la umbra, in poduri sau incaperi bine aerisite, pe
rame sau pe rogojini, hartie, in strat subtire de un rand de frunze. Pentru
grabirea uscarii, petiolul se despica in lung. Uscarea la umbra se face cu
rezultate foarte bune si pe sfoara, ca la frunzele de tutun. Frunzele sunt

uscate atunci cand petiolul se rupe cu zgomot.

Durata uscarii este de aproximativ 3 saptamani, in functie de anotimp.
Uscarea se poate face si la soare, cand se scurteaza durata la 7 - 10 zile, dar
continutul in principii active este mai scazut, ca si in cazul uscarii pe cale
artificiala, in uscatorii, la o temperatura de 40 - 45C.
Randament la uscare: din 6 8 kg frunze de anghinare proaspete rezulta 1
kg produs uscat.

Conditiile tehnice de receptie admit (Farmacopeea Romana-FR):

maximum 5% impuritati (frunze brunificate sau patate);
corpuri straine organice - maximum 0,5% ;
minerale - maximum 1%;
pierdere prin uscare - maximum 13%.
Valorificare: frunze
Flux tehnologic

1. Cercasov C, E. Oprea, Popa C-V, I. C. Farcasanu, Compusi naturali cu

actiune terapeutica, Ed. Universitatii din Bucuresti 2009 ;
2. Istudor V. , Farmacognozie. Fitochmie. Fitoterapie, vol II, Aetherolaea,
rezine, iridoide, principii amare, vitamine, Ed. Medicala, Bucuresti, 2001;
3. Istudor V. , Farmacognozie. Fitochimie. Fitoterapie, vol I, Oze, ozide si
lipide, Ed. Medicala, Bucuresti 1998;
4. Parvu C., Universul plantelor, Mica enciclopedia, Editia a II a, Ed.
Enciclopedica, Bucuresti, 1997;
5. Farmacopeea romana, Editia a X a, Ed. Medicala, Bucuresti, 1993.

1.9 Caractere macroscopice si microscopice

Produs vegetal: Cynarae folium.
Caractere macroscopice : Frunze mari, lungi pana 40-50 cm, penat septate
sau fidate,cu lobi inegali, ascutiti sau rotunjiti, terminati uneori cu spini,
nervura principala striata ( caracter al familiei ) ; pubescente pe ambele fete,
in special pe fata inferioara (alb-tomentoasa); culoare verde pe fata
superioara, verde-albicioasa pe cea inferioara.
Grd C.E., Duu L.E., Popescu M.L., Pavel M., Iordache A.T., Tudor I. Bazele
teoretice i practice ale analizeifarmacognostice, vol. I, Ed. Curtea
Veche,Bucureti, 2008,pag107-109,208-210,243-244

Caractere microscopice : Sectiunea transversala prezinta o epiderma

superioara, 2-3 randuri de tesut palisadic, un tesut lacunar putin dezvoltat si

o epiderma inferioara. Cele doua epiderme, formate din celule poligonale, cu

peretii sinuosi, sunt prevazute cu stomate de tip anomocritic si peri tectori
uni sau pluricelulari, formati din 2-5 celule, mai numerosi pe epiderma
inferioara si pe nervuri. Pe epiderme se pot observa si peri grandulari cu
picior scurt si o glanda pluricelulara cu celule dispuse bistriat. In dreptul
nervurii principale sectiunea prezinta un colenchim sub epiderma superioara
si inferioara si mai multe fascicule libero-lemnoase colaterale inconjurate de
tesut colenchimatos angular.
*** Farmacopeea Romana,Editia X,Ed.Medicala,Bucuresti,2009

Capitolul 2

2.1 Compoziia chimic

Substantele active din aceasta specie sunt acizii fenolici si alcoolii fenolici.
In frunzele acestei specii au fost identificate urmatoarele substante: 1-2%
compusi fenolici (acid dicafeoil-quinic =cinarina, acidul cafeic, acidul 3cafeoilquinic, acidul clorogenic, acidul criptoclorogenic si acidul
neoclorogenic), alaturi de care s-au identificat taninuri, steroli (taraxasterol,
sitosterol, stigmasterol), triterpene (lactucerol, taraxerol), sesquiterpene
(grosheimin), guaianolide (grosulfeimin) si o sapogenina steroidala.
Gustul amar al frunzelor este determinat de prezenta lactonelor
sesquiterpenice (0 4 %): cinaropicrina, cinarolida, dehidrocinaropicrina,
grosheimina, cinarotriolul si isoamberboina.
In bracteele si frunzele acestei specii s-au identificat 1 % pigmenti
flavonoizi: cianidin 3-soforozid, cianidin 3-glucozid, cianidin 3cafeilglucozid,
cianidin 3-cafeil-soforozid, cianidin 3-dicafeil-soforozid, cyanidol-glucozid,
cyanidol-saforozid, luteolin-7-glucozid (cinarozida), luteolin 7-betarutinozid

(scolimozida), luteolin-7-beta-D-glucozid si luteolin-4-beta-D-glucozid.

Uleiul volatil contine: decanal, eugenol, beta-selinen si cariofilen.
Florile acestei specii contin: glucide, acid ascorbic, acid lauric, acid linoleic,
acid 3-cafeoil quinic, acid 4-cafeoil quinic, acid 5-cafeoil quinic, acid
1,3-dicafeoil quinic, acid 1,4-dicafeoil quinic, acid 1,5-dicafeoil quinic, acid
cafeoil-4-quinic,
Culoarea caracteristica florilor este data de prezenta urmatorilor pigmenti:
cianidin 3-(cafeilsoforozid)-5- glucozid, cianidin 3,5-diglucozizi,
apigenin-4',7-diglucozid, apigenin-7-rutinozid, apigenin-7-glucozid
(cosmosiin), cosmosiin, cianidol-3,5-diglucozid, hesperidin, luteolin-3'-0beta-D-glucozid, luteolin-7-gentiobiozid, luteolin-7-rutinozid (scolymosid),
luteolin-7-glucozid (cinarozida), luteolin-4'-0-glucozid si luteolin-4'-0betaglucozid, precum si beta-caroten.
Principalii componenti chimici determinati in organele comestibile sunt:
85,0 % apa, 7,6 % glucide, 2,1 % proteine, 0,1 % lipide, 8,0 mg/ 100 g
beta-caroten si 2,0 % fibre.
In 100 g tesut au fost determinate urmatoarele vitamine: 8,0 mg acid
ascorbic, 0,90 mg nicotinamida, 0,21 mg acid pantotenic, 0,20 mg
tocoferoli,
0,14 mg tiamina, 0,07 mg piridoxina, 0,03 mg acid folic si 0,03 mg
riboflavina.
Continutul de substante minerale din 100 g tesut comestibil este urmatorul:
385 mg potasiu, 95 mg fosfor, 47 mg calciu, 43 mg sodiu, 43 mg clor,
31 mg magneziu, 21 mg sulf, 1,3 mg fier, 0,50 mg zinc, 0,36 mg mangan,
0,35 mg bor si 0,20 mg cupru.
Farmacopeea Romana prevede pentru frunzele de anghinare (Cynarae
folium) un continut de cel putin 1% polifenoli totali exprimati in cinarina si
cel putin 0,35% flavonoide, exprimate in rutozida.