Sunteți pe pagina 1din 28

MATRICEA CITOPLASMATICA

CURSUL 3

ORGANIZAREA
CURSULUI
I. Definitie, roluri in celula
II. Caracterizarea fizico-chimica a
citoplasmei
III. Diferentierile citoplasmatice
(Citoscheletul)
III.1. Filamentele de miozina
III.2. Filamentele de actina
III.3. Filamentele intermediare
III.4. Microtubulii

I. Definitie si roluri in
celula

Este parte a citoplasmei care nu este cuprins n compartimentele


mrginite de membranele intracelulare, deci partea aflat n afara
organitelor celulare.
Constituie deci adevratul mediu intern al celulei care gzduiete
organitele celulare, cu care are relaii metabolice complexe.
Cu ajutorul microscopiei electronice de voltaj suprainalt (1.000.000 V),
Porter i colab. (1978, 1979), au descris n hialoplasm o reea de
microtrabecule, ce au diametrul mai mic dect cel al diferenierilor
citoplasmatice.
Roluri:

meninerea formei celulei, adaptarea ei la necesitile de moment ale celulei


i n micrile celulare,
este sediul unor procese metabolice de mare importan: glicoliza, calea
pentozo-fosfatica, gluconeogeneza, glicogenoliza i glicogenogeneza,
metabolizarea aminoacizilor, biosinteza acizilor grasi, a nucleotidelor, etc.
este un depozit intracelular pentru glicogen (n ficat i muchi), lipide (cum
este cazul pancreasului exocrin i al corticosuprarenalei), ioni, monomeri ai
proteinelor din care snt alctuite diferenierile citoplasmatice, pigmenti,
etc.
tot n citosol se mai gsesc ribozomii liberi (neataai membranei reticulului
endoplasmic), precum i ARN-ul mesager (ARNm) si cel de transfer (ARNt),
deci circa 15% din ARN-ul celulei

MATRICEA
CITOPLASMATICA

II. Caracterizarea fizicochimica a citoplasmei

Citoplasma reprezint un sistem fizico-chimic coloidal. Prin


sistem fizico-chimic nelegem un domeniu limitat caruia i se
aplic legile fizicii si chimiei. Sistemul este constituit din
componeni chimici si faze.
Sistemele constituite dintr-o singur faz se numesc omogene
(monofazice), pe cand cele ce conin mai multe faze snt
heterogene (polifazice); n acestea din urm ntre fazele de
contact exist zone de discontinuitate, unde propriettile
sistemului variaz brusc.
Cerina de baz a formrii sistemelor coloidale este
insolubilitatea reciproca a substantelor ce compun faza
dispersat i mediul de dispersie.
In chimia coloidal, se definesc drept sisteme coloidale acele
sisteme disperse heterogene n care faza dispersat este
constituit din particule cu dimensiuni de 10-5-10-7 cm.

II. Caracterizarea fizicochimica a citoplasmei

In cazul materiei vii avem de fapt un sistem omogen, soluii de


macromolecule in ap (moleculele nu au suprafee de separaie
propriu-zise). Soluiile omogene ale macromoleculelor i proprietile
lor sunt studiate de fizico-chimia macromoleculelor.
De mare importan pentru citoplasm sunt tranziiile sol-gel, un
fenomen coloidal pe care il prezint soluiile de macromolecule n ap.
Starea de sol este caracterizat prin libertatea de micare a
particulelor fazei disperse una fa de cealalt i fluiditatea sistemului
n ansamblu.
Starea de gel este caracterizat prin legarea particulelor ntr-o reea n
ochiurile creia rmne apa (mediul de dispersie) si printr-o
vascozitate foarte mare.
Citoplasma se caracterizeaza printr-o continua tranzitie sol-gel,
dinamism propriu materiei vii. Tranzitiile sunt induse de factori
endogeni (diviziunea sau faza sintetica a ciclului celular) sau exogeni
(temperatura, lumina, pH) si explica vascozitatea si elasticitatea
celulei.

III. Diferentierile
citoplasmatice

Acestea se pot gsi in oricare celula eucariota i s-au


dezvoltat importante aplicaii practice in scop diagnostic intr-o
serie de boli (cancer, boli genetice).
O caracteristica generala a diferentierilor citoplasmatice o
constituie faptul c sunt formate din polimerizarea unor
proteine (monomer) aflate in citosol.
Cu exceptia filamentelor din celulele musculare i a
complexeIor de microtubuli din cili, flageli, corpii bazali ai
acestora i centrioli, celelalte diferentieri citoplasmatice se
asambleaz sau se dezasambleaz relativ rapid in functie de
necesitatile celulei.

Diferentierile
citoplasmatice

Filamentele de miozina

S-au descris iniial in muchi, unde au structura tipica sub


forma filamentelor groase din miofibrile. Ulterior s-au observat
si in celulele nemusculare.
Se formeaz prin polimerizarea proteinelor numite miozine,
care se gsesc n aproape toate celulele eucariote. Cu
exceptia celulelor musculare, n celelalte celule miozinele apar
n cantitate mult mai mica decat actinele.
Miozina se caracterizeaz prin capacitatea de a interaciona cu
actina, printr-o activitate ATP-azic. Acest proces apar n
cursul contractiei musculare i a celorlalte micri ce au la
baz mecanismul actin-miozin.
Filamentele de miozin se formeaz prin polimerizarea
moleculelor de miozin. Polimerizarea se produce ntr-un mod
particular, prin agregarea cozilor moleculelor de miozin, n
timp ce capetele rmn la exterior.
In celulele musculare polimerizeaz circa 500 molecule de
miozina, formand filamentele groase, cu diametrul de 10-20
nm si care se recunosc la microscopul electronic i prin
capetele globulare ale miozinelor ce proemin la polii
filamentului.

Filamentele de miozina

Molecula de miozina este format din


sase lanturi polipeptidice: doua
lanuri grele (200 kD) si doua perechi
de lanturi uoare (20 kD si 16 kD).
Deci greutatea moleculara a miozinei
este de circa 70.000 daltoni (70 kD).
Lantul greu are dou portiuni
distincte: o poriune alungit helicoidala i un cap globular.
Poriunile alungite ale lanturilor grele
sunt rsucite n spirala una in jurul
celeilalte, pe cnd capetele globulare
rmn separate.
De fiecare cap se leag cte un lant
polipeptidic din fiecare pereche de
lanturi uoare.
In ansamblu, molecula de miozin
are o coada (134 nm) si un cap
bilobat (20 nm).

Filamentele de actina (Microfilamentele)

Filamentele de actin se intlnesc n celulele nemusculare si n


celulele musculare, unde mai conin si alte proteine asociate,
mpreun cu care formeaz filamentele subiri.
Sunt formate din proteinele numite actine. Actinele reprezinta
o proporie mare din totalul proteinelor celulei eucariote (515%).
Proprietate caracteristica: pot exista in forma monomeric
(actina globulara sau actina G) si forma polimerizat (actina
filamentoas sau actina F), form ce constituie filamentele de
actin.
Actina G este compus dintr-un singur polipeptid (42 kD) si
are forma aproximativ globular cu diametrul de cca 4 nm.
Fiecare molecul de actin G are asociat un ion de Ca2+
(stabilizeaza conformaia globulara) i o molecula de ATP.

Filamentele de actina (Microfilamentele)

Polimerizarea actinei este mult accelerata de ATP care


hidrolizeaza dupa ce o molecula de actina se leaga de polimer.
Nucleere: se asociaza primele dou sau trei molecule de
actina intr-o conformaie geometric specifica.
Polimerizarea decurge rapid, pana cand concentratia
monomerilor de actin scade la o valoare numita concentratie
critic.
Filamentele de actina (numite i microfilamente) se formeaz
prin polimerizarea formei G si constau din dou lanuri de
actine nfurate unul n jurul celuilalt, formnd un dublu helix
rsucit spre dreapta avind pasul spiralei de 70-80 nm.
Diametrul filamentului de actina este n jur de 6 nm.
Filamentul de actina are o polaritate adic cele dou capete
sunt diferite. Este esenial pentru funcia sa in motilitatea
celular.

Filamentele de actina
(Microfilamentele)

Se ntalnesc ansambluri de filamente de


actina n prelungirile celulare cu caracter
permanent (microvilii din mucoasa
intestinala si stereocilii din urechea intern).
Exist i filamente de actina in prelungirile
cu caracter temporar (cum sunt prelungirile
filiforme emise de unele celule in cultura).
In celulele nemusculare microfilamentele au
doua roluri: unul structural sau de sustinere
(de exemplu formand suportul prelungirilor
amintite) si al doilea dinamic, in miscarile
celulare ce au la baza mecanismul
molecular actina-miozina.
Polimerizarea actinei este insotita de
cresterea marcata a vascozitatii citoplasmei,
pe cand depolimerizarea se asociaza cu
scaderea vascozitatii. Aceste procese de
polimerizare depolimerizare a actinei
joaca rolul principal in tranzitiile intre starea
de gel si cea de sol a citoplasmei.

Tropomiozina si Troponina

Filamentele intermediare

Diametrul acestor filamente de 10 nm


este cuprins ntre valoarea diametrului
filamentelor de actin i a diametrului
microtubulilor.
Filamente rectilinii sau usor curbate,
care se gsesc n general n
endoplasma dar pot apare la periferia
celulei (in structuri speciale cum sunt
desmozomii) sau n prelungiri (de
pild n axonul neuronului).
Filamentele intermediare odat
asamblate nu se depolimerizeaza.
Proteinele din filamentele
intermediare snt molecule filiforme.
Polimerizarea lor nu se face prin
niruirea monomerilor, ci prin
alaturarea i mpletirea lor.
Proteinele ce alctuiesc filamentele
intermediare sunt foarte diferite, dup
tipul de celul n care apar i dup
specie.

Filamentele
intermediare

Tipuri de filamente
intermediare
Filamentele de keratina (tonofilamente): caracteristice pentru

celula epitelial, formate din cca 20 proteine de 40-70 kD i


apar n epitelii. Rol: structural, asigurand rezistena epiteliilor
la factori mecanici.
Filamentele de keratin se acumuleaz n celulele epiteliale
mature din piele. Chiar dup moartea celulelor, continu s
formeze un strat protector, cum este stratul cornos al
epidermului sau prul i unghiile.
Neurofilamentele, caracteristice neuronului, formate din 3
polipeptide i se ntalnesc n axoni, avand rol de susinere
pentru axonii care au peste 1 m lungime.
Filamentele de vimentin (celule mezenchimale), formate din
vimentina (55 kD). Se gsesc n fibroblaste, condroblaste,
macrofage, celuIe endoteliale, celule musculare netede.
Filamentele gliale (celula gliala), formate din vimentina si o
proteina gliala fibrilara acid (53 kD), se gsesc n astrocite.
Filamentele de desmin (celule musculare), formate dintr-o
proteina de 52 kD (cu exceptia muchilor netezi din peretii
vaselor). Indeplinesc un rol structural, de susinere a
miofibrilelor adiacente.

Microtubulii

Se formeaz prin polimerizarea


tubulinelor, proteine globulare cu
greutatea moleculara de cca 50kD
La polimerizare participa un dimer
format din -tubulina si -tubulina.

Asamblarea microtubulilor

In cursul asamblarii microtubulilor, dimerii de tubuline polimerizeaza


formand protofilamente (numite si protofibrile) cu diametrul de cca 5
nm. In protofibrile dimerii formeaza randuri aranjate in asa fel incat tubulina de la dimerul din randul vecin.
Microtubulul este format prin aranjarea, a 13 asemenea protofibrile sub
forma unui cilindru avnd interiorul aparent gol. Diametrul extern al
microtubulului este de 25 nm constant n toate cazurile. Microtubulii
sunt rectilinii, avnd o lungime de caiva m.

Proteinele asociate Mt

Polimerizarea tubulinei este un proces de autoasamblare, care


se petrece spontan la temperatura de 37C n timp ce la 0C
are Ioc depolimerizarea microtubulilor.
Pentru polimerizare sunt necesari i cationi bivaleni (Ca2+,
Mg2+) n concentraie mic (micromolar).
S-au identificat dou clase de astfel de proteine: proteinele
asociate microtubulilor (MAPs) i proteinele tau. Exist cel
putin doua proteine asociate microtubulilor, avnd greuti
moleculare mari (ntre 200 kD i 300 kD).
Proteinele tau, cu greuti moleculare de 60-70 kD, favorizeaza
polimerizarea microtubulilor prin legarea simultan, pe mai
multe molecule de tubuline.

Microtubulii

Microtubulii se pot gsi liberi n citoplasm sau formnd


ansambluri de microtubuli in unele organite celulare: cili i
flageli (in axonemele lor), corpii bazali ai cililor i flagelilor,
centriolii, aparatul mitotic (format din aster i fusul de
diviziune).
Colchicina, un alcaloid, blocheaz polimerizarea tubulinei prin
legarea unei molecule de colchicin de un dimer de i tubulin. Aceeai aciune o are i compusul nrudit numit
colcemid.
Formarea microtubulilor este blocat i de ctre vinblastin i
vincristina, folosite ca citostatice, bazat pe faptul c
distrugerea fusului de diviziune omoar preferenial celulele
ce se divid rapid (intre care se numr i celulele maligne).
Taxolul favorizeaz polimerizarea si stabilizeaza microtubulii.
O actiune similara are si apa grea (D2O).
Consecintele pentru celul sunt la fel de nocive ca i n cazul
substantelor ce produc depolimerizare a microtubulilor. O
celul cu microtubulii stabilizai este incapabil s-i continue
ciclul celular, oprindu-se n mitoz.

Rolurile microtubulilor

Structural, microtubulii fiind principalele componente ce


determin forma celulelor i a prelungirilor sale permarnente:
axoni i dendrite in neuroni, cil si flageli in celulele dotate cu
aceste organite.
Determinarea geometriei spaiale a celulei, o proprietate ce o
au toate celulele eucariote i care se reflect n poziia
organitelor celulare i caracteristicile suprafeei externe.
Astfel, microtubulii sunt aliniai paralel cu axa lung a celulei,
sau menin forma asimetric a unor celule.
Microtubulilor li se atribuie un rol de organizatori ai
citoscheletului. Determin distribuia filamentelor
intermediare n celula. Exist dovezi c microtubulii
influeneaz si distributia filamentelor de actin.
Alt rol al microtubulilor este cel dinamic, ei asigurnd toate
micrile celulare ce au la baz sistemul molecular microtubuldineina.
Au mai fost implicai n formarea unor canale prin care se
asigur transportul unor macromolecule n citoplasm, iar
prezena unor mnunchiuri de microtubuli n unii receptori
senzoriali ar sugera o funcie n conversia energiei la
stimularea receptorilor.

Separarea cromozomilor
n anafaz
18-1

MICROTUBULII I
FUSUL DE DIVIZIUNE
18-3

Marcarea fluorescenta
a tubulinei
13-3

Marcarea fluorescenta
a tubulinei
16-3

Conurile de crestere a
neuronilor
21-5