Duhovnicul si ucenicul

Motto: "pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia cerurilor (Matei 3;2)

Este cunoscut urmtoarea ntmplare: ntr-un loc pustiu se nevoia un stare. Odat a venit la el un clugr
tnr, rugndu-l s l ia i pe el s vieuiasc laolalt pentru a nva virtuile. Stareul s-a nvoit cu condiia
ca tnrul clugr s i se supun necondiionat. Odat, stareul i-a poruncit ucenicului su s ia un b
uscat, s-l nfig n pmnt la distana de cinci verste de la chilia lor i n fiecare zi s mearg s l ude.
Clugrul a mplinit totul ntocmai. n fiecare zi uda acel b i pentru acest lucru trebuia s parcurg zece
verste prin pustiul ncins de soare cu gleata grea. Duhul rului, care nu suport smerenia, a nceput s l
ispiteasc pe tnrul nevoitor cu aceste cuvinte: Ce faci? De ce l asculi pe stareul cel nebun? Tu ai lsat
mnstirea ca s nvei virtuile cele nalte, iar el te oblig s faci cel mai nerod lucru, care nu i trebuie
nimnui. ns clugrul nu s-a supus acestor ispite, vznd n ele uneltirile vrjmaului, el a continuat s-i
mplineasc ascultarea fr crtire.
Odat, cnd a venit s-i ude ciotul, s-a ngrozit: pe locul lui se ntindea o oaz minunat; curmalii se nlau
tot mai sus ctre cer, plante mult mai gingae crescuser sub ei i umbra curmalilor le apra de razele
arztoare ale soarelui, iar n mijlocul oazei era un izvor de ap curat, limpede. Fiind plin de bucurie i de
uimire, clugrul a mers la stareul lui i a strigat: Printe, tu ai fcut o minune! - i i-a povestit totul cu
amnunte.
Dup ce l-a ascultat, stareul a fcut o observaie: Fiule, nu eu am fcut minunea, ci tu prin ascultarea ta. S
tii c nimic nu i este aa de plcut lui Dumnezeu ca ascultarea deplin, far judecat, deoarece ea druiete
omului smerenie, iar aceasta este culmea virtuilor. Celor mndri Dumnezeu le st mpotriv, iar celor
smerii le d har. Amin.
(Stareul Varsanufie de la Optina, Motenire duhovniceasc, traducere de Cristea Florentina, Editura
Bunavestire, Galai, 2002, pp. 159-160)
Ascultare, mam. Cnd tu i spui una cuiva i el se duce i face ce vrea el, este batjocur, nu ascultare. Ai
auzit de Sfntul Ioan Colov din Pateric? S-a dus ucenic la avva Siluan:
Ia vin ncoace, frate.
S-a dus, dar s-a dus s-i rstigneasc voia.
Faci ascultare?
Fac, printe.
A luat btrnul un lemn uscat din pustie i l-a nfipt n nisip.
S cari aici ap, frate, pn d roade lemnul acesta!
i a nceput ucenicul s care ap; i nc se ducea de cu sear i venea dimineaa cu ap, aa de departe era.
i turna ap la lemnul uscat i nu crtea n sine: sta-i stare? M-a pus s ud un lemn uscat? sta nu-i
ntreg la minte! Nu s-a dezndjduit niciodat. A spus printele stare ca s-l ud pn o s rodeasc, aa
fac.
i el, sracul, a crat acolo ap trei ani de zile. l ntrebau unii:

 Ce faci, frate, aici?

Ud pomul acesta ca s rodeasc!
i alii rdeau de el, zicnd: sta nu-i prea sntos! Ud un lemn uscat. Ce-a fcut Dumnezeu dup trei
ani? Minunea miunilor! Lemnul cel uscat a prins rdcin n nisip, a crescut, s-a fcut pom mare i a fcut
mere frumoase. i a luat stareul n poala hainei i a dus la trapeza mnstirii.
Luai, frailor, i mncai din roadele ascultrii fratelui Ioan!
Ai auzit ce minuni face ascultarea? Dar nu ascultarea aceea: C m duc, c nu m-a duce; c a face; nu, c
altul trebuie s fac. Ci s gndim: Trebuie s mor pentru Hristos. A spus s fac aa, aa fac! Nu
m privete pe mine! Eu sunt n ascultare. Dac voi iei bine, bine! Dac voi iei ru, eu sunt
pctos. Eu mi fac datoria! tie Dumnezeu pentru ce a ieit ru. C nu rspunzi tu,
rspunde cel ce-a dat ascultarea. Aceea este ascultare, fr crtire, fr rstire i fr a avea
socoteal n mintea ta, c faci tu mai bine dect i-a spus cel mai mare.
(Ne vorbete Printele Cleopa, vol. 10, ediia a II-a, ngrijit de Arhimandrit Ioanichie Blan, Editura
Mnstirea Sihstria, VntoriNeam, 2004, pp. 78-79)
Spitalele de psihiatrie ar fi goale daca crestinii s-ar marturisi drept, curat, cu sinceritate, smerenie si ascultare, la duhovnici
distinsi, fie ei si severi, dupa care sa se mpartaseasca cu vrednicie.

Pr. Gabriel Bunge care ne povestea de un ucenic(trecut la cele venice) de care se socotete
nvrednicit s-l fi avut sub ndrumare duhovniceasc. A descoperit la acesta puterea ncredinrii
desvrite c Dumnezeu lucreaz prin duhovnicul su. Spunea c ntr-o zi a deschis ua chiliei i a
surprins momentul cnd ucenicul era aplecat i sruta pragul chiliei lui nainte ca acesta de s intre
s-i s cear sfatul. Pe moment, cu atent i spontan discreie, a nchis ua ncet-ncet nct acesta
s nu observe c l-a surprins n fapt. Mai trziu l-a ntrebat de ce fcea aceasta. Ucenicul a rspuns
cu inima curat, c sruta pragul duhovnicului de fiecare dat, pentru c a descoperit n scrierile
vechi ale Sfinilor Prini cuvntul c trebuie s-I mulumeti lui Dumnezeu c i-a druit duhovnic,
s-l preuieti, s-l asculi i n cele din urm s-l iubeti ntr-att nct i pragul chiliei sale s-l
srui. Probabil cuvntul avea neles metaforic, dar Pr. R. n curia sa, l aplica n sensul cel mai
propriu. Un asemenea gest de total ncredinare i de recunoatere a autoritii tatlui
duhovnicesc, l-a fcut foarte responsabil i l-a marcat ca duhovnic pe Pr. Gabriel Bunge.
Niste tineri rau crescuti, cautau zilnic sa rada de cei pe care ii intalneau. Intr-o zi au intalnit un batran. Unul din tineri s-a apropiat de el si
l-a intrebat:
- Batrane, imi poti spune cate cate cuie se pun la potcoava unui magar?
Batranul i-a raspuns:
- Sigur, ridica piciorul ca sa vad cat de mare este talpa incaltamintei tale si iti voi spune de cate cuie sunt nevoie pentru potcoava unui
magar.

Pr. Paisie Olaru:

Duhovnicia este cea mai grea ascultare din viata de manastire. De

duhovnic depinde mantuirea sau osanda fiecarui suflet care ii este
incredintat. De el depinde calugaria fratilor de manastire, cu dezlegarea
lui se impartasesc si calugarii si mirenii si tot cu dezlegarea si pe garantia
lui se hirotonesc candidatii la preotie. Mare raspundere are un duhovnic si
de aceea el se mantuieste mult mai greu decat un calugar sau un mirean.
Ca duhovnic al Manastirii Sihastria am avut si multe bucurii duhovnicesti,
dar si ispite si uneori dezamagiri. Am avut la spovedanie majoritatea

parintilor si fratilor din obste. Cei mai multi si mai ravnitori m-au ascultat
au tinut cont de blagoslovenie, s-au spovedit sincer si si-au predat sufletul
in mana staretului si a duhovnicului. Acestia m-au bucurat cel mai mult.
Iar eu i-am primit ca pe copiii mei sufletesti, i-am mangaiat, i-am impacat
cand erau in ispita si i-am invatat sa iubeasca cel mai mult ascultarea,
slujba bisericii, tacerea, smerenia si rugaciunea la chilii. Unii dintre frati
insa veneau rar la spovedanie, iertau mai greu pe ceilalti, carteau in
ascultare si erau uneori nemultumili. Cu acestia aveam mai mult de lucru.
Imi trebuia mai multa rabdare si mestesug ca sa-i castig duhovniceste.
Uneori ma duceam eu pe la chiliile lor. Alteori le dadeam canon mai usor, ii
incurajam mai mult isi ma rugam pentru ei. Pe unii din ei i-am folosit, iar
pe altii macar i-am mentinut sa nu cada mai rau si sa ramana in
manastire. Cat am reusit, pe cati am dobandit sau pe cati i-am pierdut,
stie numai singur Dumnezeu. Un lucru numai stiu, ca pentru toti pe care iam avut la marturisire si i-am povatuit, voi da socoteala in fata judecatii
lui Hristos. - Paisie Olaru

Eu am patit-o odata cu canonul. Dupa ce m-am calugarit,

m-am dus la duhovnicul meu si l-am intrebat ce canon am
de facut. Iar el mi-a zis : " Fiindca esti sub ascultare, sa
faci cat poti ! " Dar eu nu eram multumit cu vorba asta si
m-am dus si a doua oara sa-l intreb. Atunci parintele
duhovnic, cam suparat, mi-a zis : " Daca ma intrebi a doua
oara, de acum sa faci canon pana nu mai poi, ca
ascultarea in manastire si osteneala obsteasca ridica o
parte din canon ! "
Lucrul cel mai bun este s aib amndoi soii acelai duhovnic. Nu brbatul un duhovnic i femeia altul. Dac dou
lemne vor fi cioplite de doi tmplari niciodat nu se vor potrivi. n timp ce dac vor avea acelai duhovnic, duhovnicul
cioplete umflturile - slbiciunile - unuia, cioplete i umflturile celuilalt i astfel se aplaneaz greutile. Dar astzi
chiar i perechile care triesc duhovnicete au duhovnici diferii. Rar au amndoi acelai duhovnic, de aceea nici nu se
folosesc. Am n vedere perechi care se potriveau, dar nu aveau acelai duhovnic ca s-i ajute, i s-au desprit. Iar alte
perechi, dei nu se potriveau au trit n armonie, deoarece au avut acelai duhovnic. Desigur, atunci cnd toat familia
are acelai duhovnic, aceasta este i mai bine. Duhovnicul i va asculta pe toi i problema ce a aprut o va rezolva potrivit
cu situaia. Uneori va zori puin pe tata sau pe mama, alteori i va chema i pe copii dac nu va putea trage concluzii din
cele ce i spun prinii. Sau dac perechea are probleme i este de vin, de pild, femeia - l poate chema pe brbat ca
s-l sftuiasc cum trebuie s se poarte sau va cere unei rude sau cunoscut al lor s ajute cu discernmnt.

Printe, cum i va da seama cineva dac ceva ce se

ntmpl n nevoina sa este de la ispititor sau din
propria neatenie?
- Va merge s ntrebe.
- Adic singur nu i va putea da seama?
- Dei va pricepe ceva, nu poate fi sigur. Aici i unul
care are experien merge i ntreab pe altcineva. Eu
ntotdeauna ntreb pentru vreo problem de-a mea

personal. Soluia mea, i foarte neleapt de ar fi, o

consider cea mai mare prostie cnd e vorba de vreo
problem personal, i nu m duc la cineva care tie ce
m odihnete, ci la unul care nu tie. Vezi, i un medic,
ca s fie sigur c d un diagnostic bun ntr-un caz greu,
se sftuiete i cu un alt medic; cu att mai mult un
student! Orict de duhovnicesc ar fi cineva i orict de
bine i-ar aranja problemele sale, nu se poate odihni,
pentru c Dumnezeu vrea ca omul s fie ajutat de om i
s se ndrepte prin om. Astfel le iconomisete
(rnduiete) Bunul Dumnezeu, ca omul s se
smereasc. Trebuie ca fiecare s-i spun duhovnicului
gndurile i strile prin care trece, ca s-l sftuiasc,
iar nu s hotrasc singur n problemele grele, nici s
nfrunte singur greutile ce le ntmpin n nevoina
lui, fcnd experiene pe sine, pentru c ispititorul l va
ncurca i-i va pricinui probleme. Unii ajung la punctul
n care i dau singuri canoane. Lucrurile acestea sunt
foarte primejdioase.
Cel care nu are duhovnic ca s se sftuiasc cu el n
cltoria sa duhovniceasc se ncurc, se ostenete,
ntrzie i cu greu va ajunge la destinaia sa. Dac i
d singur soluii la problemele lui, orict de nelept ar
f, rmne ntunecat, deoarece se mic cu ncredere n
sine i mndrie, n timp ce acela care se smerete i
merge cu ncredere i rvn la duhovnic i i cere
prerea este ajutat.
Pentru c atunci Dumnezeu cu siguran l lumineaz
pe duhovnic i i d rspunsul corect. Iat, atunci cnd
vine cineva cu evlavie, cu gndul c sunt sfnt, dei eu
sunt tinichea, am observat c simt nluntrul meu o
schimbare i cele pe care i le spun nu sunt ale mele.
Din aceasta mi dau seama limpede c omul acesta a
venit cu evlavie i Dumnezeu, ca s nu-1
nedrepteasc, mi d mie aceast stare bun. In
aceste cazuri, dac este vorba de o problem serioas,

Dumnezeu te vestete i-i poi spune ce se va ntmpla,

cnd se va ntmpla i cum s-o nfrunte.
Astzi lucrul cel mai de nevoie este ca oamenii s afle un duhovnic, s
se spovedeasc, s aib ncredere n el i s se sftuiasc cu el. Dac
au duhovnic i i fac un program de rugciune, cu puin studiu, dac
merg la biseric i se mprtesc, atunci nu au de ce s se team n
aceast via.
Sufletul trebuie supravegheat de duhovnic ca s nu greeasc drumul.
n nevoina duhovniceasc poate ajuta, de pild, i studiul
duhovnicesc, dar dac cmeva nu are povuitor duhovnicesc, i poate
da propriile lui tlcuiri la cele pe care le citete i astfel s se nele.
Vezi, i atunci cnd cineva merge undeva cu maina, poate consulta
harta, dar mai bine oprete i ntreab, ca s nu o ia pe un drum
greit. S presupunem c pornete din Atena spre Florina (not: ora
din nordul Greciei, lng grani cu Serbia). Are hart i o urmrete,
dar ntreab i la vreun chioc dac merge bine, dac drumul este
bun, pentru c la vreo intersecie exist primejdia s- o ia pe alt drum
i s ajung n Kavala sau s cad n vreo prpastie i s se primejduiasc de moarte. Desigur, se mai poate ca cineva s ntrebe, ns s
nu o ia pe drumul ce i se spune i s ajung n cele din urm altundeva,
sau s nu ia aminte la punctele primejdioase i s peasc ceva ru.
ns cel ce i arat drumul i n acelai timp i spune: Ia aminte, la
punctul cutare este o curb primejdioas, dincolo este o prpastie... ,
unul ca acesta i va lua plata sa.
Vreau s spun c la fel trebuie s se fac i n viaa duhovniceasc.
Este absolut necesar ca orice credincios s aib duhovnic, care l va
povui cu sfaturile lui i l va ajuta prin Taina Mrturisirii. Numai aa
poate tri o viat duhovniceasc ortodox i poate fi sigur c se afl
pe drumul cel bun.- Sf. Cuv Paisie Aghioritul
Desigur, flecare i va alege povuitorul duhovnicesc. Nu i va
ncredina sufletul su oricui. Precum pentru sntatea trupului caut
un medic bun, tot astfel i pentru sntatea sufletului su va cuta

un duhovnic bun pe care l va cerceta n mod regulat, avndu-l pe

acela ca medic al sufletului su.

printele duhovnicesc se caut prin rugciune

Pentru a ne spovedi pacatele avem nevoie de un duhovnic. Ferice de toti cei care au duhovnic personal sau de familie.
Prin tot ce face duhovnicul, el ne este parinte, frate, prieten, indrumator si avocat inaintea lui Dumnezeu.
Duhovnicul ne iubeste ca un tata si, de cele mai multe ori, el intrece in iubirea lui chiar pe parintele nostru natural.
Duhovnicul ne este parinte, tata spiritual, pentru ca ne renaste la o viata in Hristos si prin Hristos.
Duhovnicul plange cu noi la spovedanie si se bucura cand noi facem progrese pe calea credintei sfinte.
Duhovnicul este ca un frate cu noi. El ne intelege si coboara la nivelul nostru de intelegere, ca apoi sa ne ridice sus cu
mintea si cu inima, pana la Dumnezeu.
Duhovnicul este prietenul nostru cel mai apropiat si cel mai devotat. El este sincer pentru ca noi insine venim cu sinceritate si
mare incredere la spovedania sufletului.
Duhovnicul este mai mult decat un prieten. Unui prieten nu-i poti spune toate intimitatile sufletului si nelinistile interioare. Unui
psiholog nu ai curajul sa-i spui pacatele tale, insa, la preotul duhovnic te duci cu toata increderea.
Preotul duhovnic este cel mai bun consilier. Sfaturile, indemnurile pe care le da un bun duhovnic sunt inspirate de
Dumnezeu.
Duhovnicul este dator sa se roage tot timpul pentru noi, dar si noi sa-l pomenim pe duhovnicul nostru in rugaciunile noastre si la
sfintele slujbe.
Daca duhovnicul este bun, puternic in credinta si noi sa devenim buni si tari in credinta.
Prima datorie a celui ce vrea sa se mantuiasca - sa aiba un duhovnic.
Cine crede ca se poate descurca fara un parinte spiritual se inseala.
Recurgerea la un parinte duhovnicesc este necesara si datorita faptului ca nu stim care sunt cursele celui rau si pericolele ce ne
stau in calea desavarsirii sufletesti, si nici mijloacele prin care le putem invinge. Legatura dintre duhovnic si ucenic nu-i aceea
intre maestru si discipol, ci ca cea dintre tata si fiu si are prototipul dintre Parintele ceresc si oamenii pe care i-a creat si
rascumparat.
Pocainta fara spovedania pacatelor inaintea duhovnicului, fara o viata de rugaciune inlacrimata si fara de fapte de milostenie, nu
are valoare si pentru mantuire.
Sa fugim de orice pacat. Pocainta se face pana-n clipa mortii noastre.
Mare este Dumnezeu!
Autor - Ionel Salcieanu (tata)

- Iat care sunt calitile, n viziunea Sfntului Ioan Scrarul pe care trebuie s le posede un duhovnic: s fie pstor, crmaci,
doctor i nvtor.
- "Pstor este, n neles adevrat, cel ce poate cuta i ndrepta prin nerutate, prin srguin i rugciunea sa, oile
pierdute.
- Crmaci este cel ce a luat trie nelegtoare de la Dumnezeu i din ostenelile sale, ca s poat scoate corabia nu
numai din valuri, ci i din adncul nsui al mrii.
- Doftor este cel ce are trupul i sufletul nebolnave, neavnd nevoie de nici o doftorie pentru ele.
- nvtor cu adevrat este cel ce s-a fcut carte nelegtoare a cunotinei prin degetul lui Dumnezeu, sau prin
lucrarea luminrii de la El i nu mai are nevoie de celelalte cri i povuiete pe cellalt prin lucrarea sa vzut"[7].

Printe Teofil, ce este duhovnicul si cine poate s fie duhovnic?

Domnul nostru Iisus Hristos a dat puterea legrii si dezlegrii pcatelor dup Sfnta Sa
nviere, chiar n ziua nvierii Sale, zicnd ctre ucenicii si: Luati Duh Sfnt! Crora veti ierta

pcatele, vor fi iertate, si crora le veti tine, vor fi tinute" (In. 20, 22-23). Prin aceasta a
mplinit Domnul Hristos o fgduint pe care a dat-o mai nti Sfntului Apostol Petru, cnd ia zis: Si-ti voi da cheile mprtiei cerurilor, si oricte vei lega pe pmnt vor fi legate si n
cer si oricte vei dezlega pe pmnt vor fi dezlegate si n cer" (Mt. 16, 19). Apoi, tot n Sfnta
Evanghelie de la Matei avem o fgduint dat de Domnul Hristos ucenicilor Si, cnd le-a
zis la fel: Oricte veti lega pe pmnt vor fi legate si n cer si oricte veti dezlega pe pmnt
vor fi dezlegate si n cer" (Mt. 18, 18), iar fgduinta aceasta a mplinit-o n ziua nvierii Sale.
Deci, n lumea aceasta exist oameni pe care Domnul Hristos i-a rnduit s fie ierttori de
pcate. Pentru a primi cineva iertarea pcatelor trebuie s mearg la oamenii lui Dumnezeu,
hotrti pentru iertarea pcatelor. Iar ca s poat primi iertarea pcatelor, n conditiile n care
merg la duhovnic, trebuie s-si mrturiseasc pcatele, s se mrturiseasc n primul rnd
pe ei nsisi ca pctosi, s-si recunoasc partea de vin, n aceasta fcnd o dovad c
recunosc c au gresit naintea lui Dumnezeu si c sunt vinovati naintea lui Dumnezeu si c
doresc s fie iertati de pcatele pe care le-au fcut. Preotul care primeste mrturisiri de
pcate si care are puterea iertrii pcatelor se numeste preot duhovnic; se numeste
duhovnic, spre deosebire de preotul care nu este duhovnic si care n-are aceast calitate de
a asculta spovedanii si de a da iertare de pcate. Duhovnicia nu se d o dat cu hirotonia, ci
se d printr-o rnduial numit hirotesia de duhovnic. Preotul primeste puterea iertrii
pcatelor si primeste calitatea de asculttor de mrturisiri. Acesta este duhovnicul din punctul
de vedere al dreptului bisericesc si din punctul de vedere al situatiei lui fat de cei care nu au
aceast situatie, chiar preoti fiind.
Printe Teofil, de ce avem nevoie de un duhovnic, de un ndrumtor n viat?
E bine s avem duhovnic, pentru c e bine s ne verificm cu o constiint strin de
constiinta noastr si cu o constiint superioar constiintei noastre. Avem nevoie de un om
strvztor, un om care poate s-si dea seama de niste situatii pe care noi nsine, prtinitori
fiind, nu le putem sesiza si nu le putem rezolva. Si atunci e nevoie de cineva ntre noi si
Dumnezeu, un om al lui Dumnezeu, care s ne descopere voia lui Dumnezeu, avem nevoie
de un om care s asculte mrturisirile noastre, care pentru noi nseamn si o usurare
sufleteasc. Avem nevoie de un om care s stie mai bine dect noi ce trebuie s facem ca s
nlturm din viata noastr cele rele si s ne ntrim n cele bune. Asta ns nu nseamn
totdeauna c cel care se spovedeste are si un duhovnic. Sunt attia credinciosi ai nostri care
nu au duhovnic, chiar dac se spovedesc la un preot duhovnic. Adic nu au un om de care
s atrne cumva, un om pe care s-l consulte n anumite situatii. Cineva care se spovedeste
o singur dat pe an, cum ar fi n postul Pastelui, nu poti s zici c are duhovnic, ci s-a
spovedit la un preot duhovnic. La fel cei care se spovedesc foarte rar, poate mai rar dect o
dat pe an sau chiar dac se spovedesc de dou, de trei ori pe an, nu poti s zici c au
duhovnic, ci au un preot la care s-au spovedit sau se pot spovedi la mai multi preoti, care au
darul duhovniciei. Duhovnic ai atunci cnd depinzi de cel care ti este duhovnic, cnd ai
constiinta c ai un duhovnic, cnd esti doritor s-i cunosti ndrumarea, cnd cauti ndrumare
la el. n nceputurile crestinismului si mai ales n nceputurile monahismului, erau si clugri
fr hirotonie si fr hirotesie, care erau consultati, care aveau o harism a duhovniciei si
care erau duhovnici fr s fie si dezlegtori de pcate, dar aveau darul strvederii si puteau
s ndrumeze nu numai pe baza unor cunostinte de viat moral, ci mai ales pe baza unei
harisme de cunoastere, pe baza unei receptivitti fat de voia lui Dumnezeu care se
descoperea celor care erau vrednici s aib strvedere. Deci, pe vremea aceea, duhovnicia
nu era o functie, ci era o realitate care se baza pe nainte-vedere, pe faptul c cei care aveau
darul acesta erau vztori cu duhul. Or, acum duhovnicia este mai mult o functie, o situatie
care, totusi, e superioar situatiei de a nu consulta pe cineva, dar nu este ceea ce ar trebui
s fie sau ceea ce a fost odinioar. Credinciosii trebuie, totusi, s aib un preot n care s se
ncread si prin constiinta cruia s aib ncredintarea c i vorbeste Dumnezeu nsusi.
Printe Teofil, dac cineva consider c nu face pcate, mai are nevoie de duhovnic?
Ar avea nevoie de duhovnic ca s-i descopere c, totusi, are pcate, c face pcate.
Pentru c gndul acesta c nu faci pcate este un gnd care-i cam strin de o viat
duhovniceasc superioar. Cineva care a ajuns la constiinta c nu face pcate poate s fie
nvrtosat sufleteste si s nu-si recunoasc pcatele. Si n cazul acesta are nevoie de cineva

care s-i descopere c, totusi, are pcate. Dar, cineva care are o viat superioar, o viat
duhovniceasc naintat poate ajunge, nu la constiinta c nu face pcate, dar la constiinta c
a trecut de faza aceea n care pcatul e predominant. Noi stim c sunt oameni care
pctuiesc cu adevrat, adic calc vointa lui Dumnezeu cu deplin voint si stiint, poate
triesc chiar ntr-un sistem de pctuire, sunt oameni care au pcatul ca regul general si
ajung la o nvrtosare, nct zic: Eu n-am nici un pcat, eu n-am ce spune". n cazul acesta
ar fi bine s se consulte cu un duhovnic ca s stie c face niste lucruri pe care Dumnezeu nu
le binecuvnteaz si c trieste ntr-un sistem de pctuire si c a ajuns la o nesimtire, la o
nvrtosare sufleteasc. n cazul acesta, duhovnicul i descoper starea n care se gseste, l
face s intuiasc niste lucruri, pe care, din puterea lui nu le poate intui. Si atunci are nevoie
de duhovnic, si n conditia aceasta. Ceilalti, care au o viat superioar, care ntr-adevr nu
mai pctuiesc, pentru c exist posibilitatea aceasta, de vreme ce Sfntul Ioan
Evanghelistul, n Epistola sa soborniceasc spune c cel nscut din Dumnezeu nu mai
pctuieste" (I In. 3, 9), adic cel n care Dumnezeu este stpn al vietii lui nu mai face
pcate, poate avea gnduri strine de Dumnezeu, strine de viata religioas, dar sunt
gnduri de o clip, sunt gnduri care nu sunt pcate. Si ntr-un caz ca acesta, tot are nevoie
de un duhovnic ca s i se ierte si insuficientele si nedesvrsirile, eventualele devieri de la
bine, tot ce este negativ si care se iart mpreun cu pcatele stiute si nestiute si mpreun
cu greselile care sunt. Asa c un credincios totdeauna e bine s depind de un duhovnic.
Printe Teofil, de ce trebuie s ne mrturisim gndurile cu voce unui duhovnic si nu direct
lui Dumnezeu?
Dac putem s ne mrturisim gndurile si direct lui Dumnezeu, si le mrturisim de fapt, de
vreme ce avem trebuint si de iertarea pcatelor, care se d prin mijlocitor, asezat de
Dumnezeu pentru iertarea pcatelor, e nevoie s ne si mrturisim gndurile. Toate negativele
cte le avem, e nevoie s le mrturisim, pentru ca cel care dezleag pcatele s stie dac
situatia este aceea pe care o prezint credinciosul si ca s ierte pcatele, trebuie s stie ce
anume trebuie s ierte. Mrturisirea pcatelor este un mijloc prin care omul contest pcatul,
adic nu doreste s fie sub puterea pcatului. E o mrturisire, nu numai n sensul c spui
ceva, ci este o mrturisire despre faptul c nu doresti s fii sub asuprirea pcatului. Sunt unii
credinciosi care nu au puterea s-si mrturiseasc pcatele, se spovedesc adeseori si totusi
tinuiesc anumite pcate. Si acesta este un semn c ei nu sunt de acord cu pcatul. Iar
cnd, cu ajutorul lui Dumnezeu, reusesc s si mrturiseasc toate pcatele, atunci a biruit
asupra pcatului si atunci are cu adevrat usurare.
Printe Teofil, cum ne alegem duhovnicul? Ce trebuie s cutm la un duhovnic?
Mai nti de toate se consider c orice preot fiind duhovnic, orice preot care-ti vine-n fat,
si mai ales un preot care conduce comunitatea din care faci parte, este duhovnicul tu sau
poate fi duhovnicul tu. Deci, cei mai multi dintre credinciosi nu fac deosebire ntre preot
duhovnic si preot care nu-i duhovnic si nu stiu cei mai multi dintre credinciosi deosebirea
aceasta, pentru c n majoritatea parohiilor din tara noastr n special, preotii sunt si
duhovnici. Si mai ales n Ardeal. Preotii sunt duhovnici, primesc duhovnicia ndat dup
hirotonie si n cazul acesta credinciosii se pot spovedi la orice preot duhovnic si sunt
ndemnati s se spovedeasc la duhovnicul care conduce parohia din care fac parte. Numai
c exist si niste ezitri si anume, oamenii n vrst de obicei ezit s se spovedeasc la un
preot tnr, desi un preot tnr este mai mare dect un om n vrst de ani si care nu e preot
si nu are duhovnicie. Dar exist o ezitare, am putea zice, ntr-un fel fireasc. Un om n vrst
se simte cumva mpiedicat s spun unui preot tnr chestiuni care sunt de-o viat ntreag,
asa c fiind astfel de situatii sau aprnd astfel de situatii, care sunt situatii firesti si care nu
pot fi trecute adeseori, omul trebuie s-si gseasc un preot la care s aib deschiderea de
suflet si s-i spun ceea ce simte el c-l apas pe suflet sau ceea ce n mod firesc n-ar
spune la nimeni. Si atunci ceea ce ar duce la o relatie de felul acesta ntre duhovnic si
credincios ar fi deschiderea de suflet, omul cruia pot eu s-i spun ceva ce n-as spune la
nimeni si ceva ce ezit s-mi spun si mie nsumi. Pentru c sunt fel de fel de pcate, sunt fel
de fel de situatii, pe care oamenii le poart n suflet si pe care unii le poart n suflet o viat
ntreag si abia la moarte dac le pot spune. n cazul acesta, motivul de apropiere ar fi
deschiderea de suflet. n fata unuia nu ai deschidere de suflet, deci nu poate s-ti fie

duhovnic n mod firesc si fat de altul ai deschidere de suflet si acela ti poate fi duhovnic si
ti este duhovnic n momentul n care l-ai ales. Apoi, sigur c trebuie s fii ncredintat de viata
lui moral, s fii ncredintat de capacitatea lui de a nu face caz de chestiunile care te privesc
pe tine, capacitatea de a tine secretul spovedaniei si poate c e pn la urm si o chestiune
de simpatie.
Printe, credeti c exist sau trebuie s existe o pedagogie a duhovniciei, n sensul c
duhovnicul s se raporteze la fiecare n functie de statutul su?
Da, neaprat. Omul nefiind o fiint stas, trebuie s l iei pe fiecare dup ceea ce poti
ntelege despre el, dup ceea ce stii despre el. Pe unii i folosesti cu asprimea, pe altii cu
buntatea. Pe cei mai multi i folosesti cu buntatea. Un credincios, de obicei, cnd merge la
un duhovnic, se duce la un printe, nu se duce la judector, nu se duce la asupritor, nu se
duce la cineva care s dispun cumva de el dinafar, ci se duce la un printe, care are inim
de printe. Un duhovnic trebuie neaprat s aib sau inim de printe, si asta e cel mai bine,
sau inim de frate sau inim de prieten, sau s aib si inim de printe si inim de frate si
inim de prieten. Un duhovnic trebuie s aib inim. Dac n-are inim, nu-i duhovnic. Si s-l
trateze pe cel care vine cum s-ar trata pe sine nsusi sau cum si-ar trata propriii lui copii,
dac are copii.
Printe, duhovnicul poate fi consultat sau cutat si n afara spovedaniei?
Da, si e bine. Sunt lucruri care se spun numai la spovedanie, pentru c pcatele nu se
spun, ci se spovedesc e o vorb care-mi place foarte mult. Duhovnicul poate fi consultat n
chestiuni generale si n afar de spovedanie. Pentru c nu trebuie neaprat s crem un
cadru de spovedanie ca s rezolvm niste chestiuni care nu trebuie rezolvate neaprat n
spovedanie.
Printe Teofil, ce nseamn s fii ucenic?
S fii ucenic nseamn s te lasi ndrumat si modelat. Asta-i situatia de ucenic: s te pleci
cu mintea, s nu stii tu mai multe dect cel care te ndrumeaz. S faci ceea ce a zis Domnul
Hristos: s mergi pe urmele Lui, s-l urmezi pe cel care te ndrumeaz. Sfntul Apostol
Petru, de pild, la Pescuirea Minunat, a zis ctre Domnul Hristos: Toat noaptea ne-am
trudit si n-am prins nimic, dar pentru cuvntul Tu arunc mreaja n mare si pentru c zici Tu"
(Lc. 5, 5). Asta nseamn s fii ucenic. De aceea a putut fi Sfntul Apostol Petru ucenic,
pentru c s-a plecat cu mintea. Printele Arsenie Boca zicea c noi avem mintea care
discut cu Dumnezeu, n loc s se supun fr discutie. O astfel de minte avea Sfntul
Apostol Petru la Cina cea de Tain, cnd a zis: Doamne, Tu s-mi speli mie picioarele?" Si a
auzit de la Domnul Hristos: Ceea ce fac Eu acum tu nu ntelegi, dar mai trziu vei ntelege"
(In. 13, 6-7). S-a mpotrivit mai departe si atunci a zis Domnul Hristos: Dac nu te voi spla,
nu ai parte cu Mine" (In. 13, 8). De unde ntelegem c ucenicia este plecare de minte. Dac
nu te pleci cu mintea, dac stii tu mai bine, dac ai tu opinii care te scot de sub ascultarea
fat de duhovnic, n cazul acesta sau duhovnicul nu-i duhovnic, sau ucenicul nu-i ucenic.
Sau amndou.
Printe, ce este ascultarea de duhovnic si pn unde trebuie s mearg ea?
Ascultarea de duhovnic, ntr-un fel, ar trebui s fie neconditionat. Dac stii c-ti vorbeste
Dumnezeu, dac ai constiinta c prin duhovnic ti vorbeste Dumnezeu, atunci nu mai discuti
nimic si faci ce ti se spune. Acum, nici duhovnicii nu trebuie s fie pretentiosi, n sensul
acesta c ce-a spus el e cuvnt din Evanghelie, ci trebuie s fie cu ntelegere fat de
neputinta omeneasc. Trebuie s aib elasticitate, s nu fie teapn ntr-o chestiune, ci s fie
binevoitor, ntelegtor, asa cum este un printe fat de copil. Pentru c, dac nu l-ai cstigat
dintr-o dat, s-ar putea s-l cstigi cu vremea. Si n cazul acesta trebuie s te ocupi de el,
s-l tii aproape de tine, ca s-l poti ajuta mai trziu, dac nu-l poti ajuta n clipa de fat.
Numai dac sunt niste mpotriviri puternice si niste mpotriviri care-l njosesc pe duhovnic n
fata credinciosului, adic, dac credinciosul l coboar, l defaim pe duhovnic, n cazul
acesta el nu poate fi duhovnic pentru respectivul si l ndrumeaz s se duc si s-si
gseasc alt duhovnic pe care-l poate asculta, la care poate s se supun.
Printe Teofil, care este rostul pstrrii tainei si de ctre ucenic?
Cred c ucenicul totusi dispune de ceea ce i se spune, n ntelesul c nu trebuie neaprat
s nu spun nimnui niciodat ceea ce i s-a spus la spovedanie, mai ales dac este o

ndrumare care poate fi folosit si pentru altul. Eu spun adeseori c Printele Serafim mi-a
spus: S te depsesti si s te druiesti". Asta mi-a spus-o n cadrul unei spovedanii. Acum,
ca s nu ajungi s scazi cumva cuvntul de ndrumare sau ceea ce ti s-a spus la
spovedanie, poti s nu spui c ti s-a spus la o spovedanie. Dar dac oamenii au ntelegere
fat de situatii de felul acesta, poti s spui: Mie, la o spovedanie, mi s-a spus c..." sau Mi-a
spus printele cutare si cutare lucru". De ce s nu poti spune? Pentru c e o chestiune care
depinde de tine e, s zicem, un secret al tu care poate s nu fie secret. Doar dac ti se
ncredinteaz niste lucruri care nu trebuie s le stie nimeni, dect tu si duhovnicul, atunci e
altceva. n orice caz, duhovnicul nu poate s spun de la spovedanie ceva ce stie numai de
la spovedanie. Poate s-l aduc pe credincios n situatia s-i spun si n afar de
spovedanie un lucru, pe care el, apoi, poate s-l foloseasc ntr-o anumit situatie. Dar dacl stie numai de la spovedanie, atunci nu poate s se refere, s spun undeva c mie mi-a
spus cutare la o spovedanie asta si asta". Chiar dac un duhovnic opreste un preot, s
zicem, s slujeasc, l opreste de la slujb pentru vina pe care o are si acela vine si slujeste
cu el nsusi, cu duhovnicul care l-a oprit, el nu poate s i spun lui n afar de spovedanie c
doar te-am oprit de la slujb si n-ai voie s slujesti". Trebuie s-l primeasc s slujeasc cu
el si n conditia aceasta: l-a oprit si el vine si slujeste. De ce? Pentru c nu poate s
lrgeasc cumva cadrul de la spovedanie n alt parte si n alte conditii.
Interviu realizat la Mnstirea Brncoveanu de la Smbta de Sus, 5 octombrie 1997

HOME
Cum mi gsesc cel mai bun dohovnic?
CND NE PUTEM SCHIMBA DUHOVNICUL? Cnd trebuie s de schimbm
duhovnicul?
Relatia dintre duhovnic si ucenic sau ucenica este asemenea celei dintre parinte si fiu sau fiica. Iubirea si delicatetea sa fata
de acestia este asemenea iubirii si grijii parintilor.
Duhovnicul adevarat este parintele nostru cel mai bun, care ne iubeste cu o iubire asemanatoare iubirii lui Dumnezeu fata de
lumea intreaga. Este fratele nostru mai mare, care ne sfatuieste si ne incurajeaza; si prietenul nostru sincer, alaturi de care
ne simtim ajutati si intariti.
Atunci cand ne cautam un astfel de duhovnic, trebuie sa incercam sa identificam la el unele calitati fundamentale. Criteriul
esential al acestei cautari si alegeri il constituie folosul duhovnicesc, iar calea aflarii o reprezinta rugaciunea smerita si
staruitoare fata de Dumnezeu, de a ne darui un astfel de povatuitor.
Cea dintai calitate a adevaratului indrumator spiritual este ortodoxia credintei. Duhovnicul adevarat trebuie sa dispuna de
largi cunostinte profane, sa cunoasca sufletul omului, cu abisurile si culmile sale, dar in mod deosebit, sa fie un cunoscator
al invataturii de credinta a Bisericii noastre dreptmaritoare, al randuielilor ei cultice si canonice. Doar cunoscand bine
canoanele Bisericii si aplicandu-le in contextul lumii actuale si adaptat la fiecare suflet, duhovnicul va reusi sa vindece si sa
mantuiasca.
Alaturi de ortodoxia credintei, trebuie sa cautam la duhovnicul nostru sfintenia vietii sale, adica sa implineasca prin gand,
cuvant si fapta toate aceste invataturi sublime ale credintei noastre ortodoxe.
De mare importanta sunt si discernamantul duhovnicesc sau darul deosebirii si virtutea iubirii, manifestata prin blandete,
smerenie si rabdare.
Fata de fiii si fiicele sale duhovnicesti, el are unele datorii specifice: datoria de a-i primi, de a-i asculta cu rabdare,
smerenie, blandete si bunatate; de a se ruga pentru ei si de a da canon potrivit si folositor, in functie de sex, varsta,
specificul activitatilor desfasurate, de starea de boala sau de sanatate, de "asezarea launtrica" sau starea sufleteasca si
dispozitiile interioare.
La randul sau, ucenicul sau fiul duhovnicesc are si el unele datorii de suflet fata de parintele sau sufletesc.
Cea dintai este de a-si cauta un duhovnic, alaturi de care sa se nevoiasca a-si dobandi mantuirea.
Cea de-a doua datorie este aceea de a-l pastra. Cazurile in care este ingaduita schimbarea lui sunt decesul duhovnicului si
regresul spiritual.
Ucenicul are datoria de a asculta sfaturile duhovnicului, chiar si atunci cand nu intelege adancile ratiuni si semnificatii
interioare. In toate cuvintele adevaratului duhovnic se intrezaresc sfaturile prin care Dumnezeu ne conduce si ne ocroteste
in viata.
Fiul duhovnicesc este dator a-l iubi pe parintele sau cu dragoste curata si inalta si de a-l respecta. Dupa cum suntem datori a
ne iubi, asculta si respecta parintii trupesti, care ne-au nascut si crescut, care ne-au adus la lumina lumii si vietii acesteia,
cu atat mai mult suntem datori a ne iubi si pretui parintii spirituali, adica pe cei ce ne nasc vietii duhovnicesti si lumii
viitoare.

Si, mai presus de toate, avem datoria de a ne ruga pentru duhovnicul nostru, pentru mantuirea sufletului sau. Ca unul care
lupta deschis impotriva pacatelor personale si ale ucenicilor sai, demascand ispitele dracesti, ipocrizia si rautatea lor,
sufletul duhovnicului este lovit continuu de valurile potrivnice ale lumii acesteia si ale pacatelor ei. Din acest motiv, un
sprijin puternic in biruirea acestora il constituie rugaciunea si nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu.
Rugandu-ne curat, ne vom invrednici sa descoperim astfel de duhovnici "de Dumnezeu purtatori". Stand in ascultare fata de
acesti "ingeri pamantesti", ne vom afla linistea si pacea sufleteasca. Primindu-le sfatul plin de lumina, ne vom descoperi pe
noi insine in ceea ce avem mai curat, inalt si vom ajunge la unirea cu Hristos, Cel euharistic, inca din lumea si din viata
prezenta.

Iar calitatile unui duhovnic bun sunt acestea:

sa fie mai nti om de rugaciune;

sa iubeasca biserica si pe toti oamenii;
sa fie smerit si blnd cu cei smeriti care se caiesc de
pacatele lor si aspru cu cei lenesi, care nu merg la
biserica si nu parasesc pacatele;
sa nu fie iubitor de bani si de lucruri pamntesti, nici
sa fie iubitor de lauda si cinste;
iar cununa tuturor, sa fie gata la nevoie a-si pune
viata si sufletul pentru Biserica lui Hristos si pentru
fiii sai sufletesti.

Crestinul si poate schimba duhovnicul n urmatoarele

situatii:

daca duhovnicul sau a decedat;

daca nu este multunit cu duhovnicul sau pentru ca
nu-l spovedeste cu rabdare, dupa canoane:

daca este ruda cu preotul din sat;

daca spovedeste n comun;

daca preotul este prea tnar si nu are timp sa

asculte spovedania fiecaruia;
daca s-a smintit de el.