Sunteți pe pagina 1din 56

POVEŞTI DESPRE

PĂCALĂ
şi
T Î N D A L Ă
Copertă şi ilustraţii de
DONE STAN
E D I T U R A ION CREANGĂ, B U C U R E Ş T I , 1975
FECIORUL-DE-TUFAN
Norocu-i după cum şi-1 face omul. Trece uneori pe
lîngă tine. De nu-1 pofteşti în casă, pleacă mai
departe...

Se povesteşte ca ar fi fost odată un bătrîn, suferinţa ce-o pătimise el, să cugete şi la


pe nume Albu. răsplată. Atîta că nu avea fecior moş Albu
Şi pe bătrînul acesta îl trudeau boierul şi şi asta îl durea nespus.
logofătul moşiei, îl jecmănea ispravnicul, „Pe unde-o fi şi s-o călători Norocul? ofta
îl apăsau nevoile şi sărăcia. ades moşneagul. Să-l văd şi să-l întreb:
Bătrînul ar fi îndurat toate fără m u r m u r , de ce m-a oropsit? He, hei, să fi avut eu un
de-ar fi ştiut c-o să rămînă în urma lui fecior fecior, cîte nu i-aş fi povestit şi cîte nu l-aş
la casă, să-i poarte numele, să ţină minte fi învăţat. Şi, poate, s-ar mai fi schimbat

5
cîte ceva pe lume din cîte sînt c u m nu tre-
buie sa fie."
C-apoi ştia moş Albu o seamă de vorbe în-
ţelepte şi de glume. Fugeau răii de gura lui;
că vorba lui îi şfichiuia pe mişei.
D a ' numai, iacătă, într-o zi, zăreşte bătrînul,
pe uliţa satului, un om hazliu, c u m încă nu-i
mai fusese dat să vadă.
Era micuţ, micuţ de tot. Capul l-avea mai Moş Albu s-a dus în pădure, şi-a tăiat un
mare decît trupul. Rîdeau cu toţii, în hohote, toiag de tufan. L-a netezit de coajă şi, de-
de el. odată, a auzit un glas:
Atît că omuleţul cel de-o şchioapă era atît — Strînge-mă la pieptul tău, t ă t u c ă !
de ostenit, c-abia se mai tîra. Şi nimeni nu-l S-a uitat moşul în jur. Nu era nimeni.
poftea în casă. Fără îndoială, toiagul grăise. A strîns bă-
C u m să pofteşti asemeni arătare? O fi trînul toiagul la piept. Şi acesta s-a p r e -
vreun vrăjitor, vreun osîndit, vreun bleste- schimbat într-un flăcău. D a r ce flăcău!
m a t ! Mai bine îţi vezi de treabă. Ce flăcău, dragii m e i ! Cu mijlocul mlădiu
N u m a i moş Albu s-a îndurat. A strigat şi cu mustaţa subţirică, cu ochi scăpărători,
după el: sprinten şi plin de isteţime.
— Hei, omuleţule! U n d e te duci? Nu te S-a întors acasă moşul. L-a arătat şi babii.
cunosc. Nu eşti din locurile acestea... D a ' — T ă t u c ă şi mămucă, mi-e foame! a glăsuit
vină în casă şi te hodineşte, te văd prea os- flăcăul.
tenit. Să-ţi dau o îmbucătură şi-un strop — Ţi-o fi, dragul tatei. Atîta că în casă nu
de apă, ca să poţi merge mai departe. mai avem de mîncare nimic. Ce-a fost am
A intrat omuleţul în casă. Şi, după ce-a dat unui drumeţ. Dar mă voi duce la crîş-
mîncat şi-a băut apă, s-a aşezat oleacă la mar, să-mi î m p r u m u t e nişte bucate; i-oi
hodină. munci pentru ele...
D u p ă un timp s-a ridicat, şi-a luat toiagul — Mă iei şi pe mine, tătucă ?
şi s-a gătit de d r u m . — T e iau !
— Vrei să stii cine sînt?... s-a întors el, S-au dus amîndoi la crîşmar şi l-a rugat moş
înainte de plecare, către moş Albu. Eu sînt Albu:
Norocul. M u l ţ i văd Norocu-n d r u m , nu-l — Nu vrei să-mi împrumuţi o d o n i c i o a r ă
cheamă nici în tindă măcar. Tu m-ai poftit. cu bucate? Şi fie că ţi le-oi da-napoi cînd
Şi vreau să-ţi împlinesc dorinţa cea mai am să pot, fie că-ţi voi munci, în schimb, la
arzătoare. Vrei aur? primăvară, pe ogor!
— N u , i-a răspuns moş Albu. Aurul te-mpo- Crîşmarul, bălăbănindu-şi fălcile, ce-i atîr-
dobeste, însă nu te fericeşte... nau pînă aproape de pîntec, s-a întors cu
— Atunci ce vrei? a stăruit omuleţul. spatele:
— Stîlpii ajută uluca să nu cadă şi pruncii — Cînd am avut, ţi-am d a t ; acuma n-am...
te sprijină la bătrîneţe. Aş vrea un stîlp, Mos Albu i-a ieşit iar în faţă:
acu, la bătrîneţe... — Nu mi-ai dat, niciodată, nimic. Şi cată,
— Să se-mplinească dorinţa t a ! Uite, de data asta măcar, prin cuhnie, poate-i
du-te-n pădure. Taie-ţi de-acolo un toiag găsi vreo rămăşiţă, ceva. Că, uite, mi-a
de tufan. Şi ce-o să fie pe urmă vei vedea... venit fecior la casă. Mi l-a adus Norocul.
Aşa a rostit omuleţul şi-a pierit. Ciudat Crîşmarul, bătîndu-se cu palma peste pîn-
omuleţ şi Norocul acesta! tec, s-a răsucit, din nou, spre partea cealaltă:

6
— Nici resturi prin cuhnie n-am. Le-or fi
dat, nu ştiu, slugile la păsări ori la porci...
— Da' toporişca ai ? s-a amestecat în vorbă
feciorul.
Crîşmarul şi-a încreţit fruntea:
— Ce legătură are una cu alta? T o p o r şi
toporişcă fireşte că a m . . .
— Aş şti sa fac bucate din toporişca!
— Bucate din toporişca? H e ! . . . Crîşmarul 1-a aşezat, frumos, pe varză şi 1-a vîrît, ală-
a început să rîdă de-i săltau foalele. Aş vrea turea de toporişcă, în cuptor.
s-o văd şi pe-asta!... Cînd s-a copt bine, a scos purcelul, cu coaja
— O poţi vedea dacă vrei, că mă pricep să aurită, din cuptor. L-a arătat crîşmarului,
pregătesc asemenea friptură din toporişcă, zicînd:
de-ai să-ţi lingi degetele cînd vei gusta... — Dacă nu tocmeam vraja, p u n î n d alături
— Ce spui? s-a înviorat crîşmarul. Dacă-i de purcel toporişca, nu se făcea, în ruptul
aşa, învaţă-mă să fac şi eu. Să le dau slugilor capului, o friptură atît de bună.
mîncare, să nu mă coste nici un ban. L-a poftit şi pe tatăl său la masă. Au mîncat
— Te-nvăţ, cum n u ! a rîs feciorul lui moş bine, s-au şters la gură, au pus şi o bucată
Albu. N u m a i că pentru asta am nevoie să-mi de friptură, mai rumenită, la o parte, s-o
pui la îndemînă un purceluş grăsuţ... Guiţă ducă acasă babei lui moş Albu. Apoi, fe-
prin ogradă destui. Îmi trebuie să fac cu el, ciorul i-a arătat crîşmarului maldărul de
cu toporişca şi cuţitul acesta de la şerpar oscioare de pe masă:
o vrajă. Să-mi dai vreo două verze şi-o — Aşa se face friptura de toporişcă. Ai în-
traistă de mălai. Şi stai să vezi, pe urmă, ţeles ?
crîşmarule, ce încă n-ai văzut nici la curtea N u m a i că, atuncea cînd acesta s-a dumirit
domnească... despre ce se întîmplase, moş Albu şi fe-
ciorul său erau de mult plecaţi.
— M-ai întrecut, copilule, s-a bucurat moş
Albu. Credeam că sînt isteţ, dar tu eşti şi
mai şi...
Flăcăul l-a privit în ochi:
— Astfel întrec si ramurile trunchiul din
care s-au născut. N u m a i că ramurile îşi
trag hrana tot din copacul cel care le-a dat
viaţă.
— Friptură de toporişca?... — Aşa e. Ai dreptate. Un lucru însă mă tot
— Friptură de toporişca! frămîntă: ce n u m e ţi-aş putea da? Să-ţi
Crîşmarul era curios să vadă, gîndindu-se fie cît mai pe măsură, cu firea care o ai...
că le va face de-atunci înainte şi muşteriilor Flăcăul a zîmbit, mîngîindu-şi mustaţa sub-
lui numai friptură din aceasta. Şi-i lăsa gura ţirică :
apă. — N u m e l e cel mai potrivit mi se pare Pă-
Şi, oricît era de gras, s-a învîrtejit ca gîndul cală...
prin întinsul ogrăzii. De-acolo în cămară. — Păcală, zici?... Păcală?... s-a minunat
Şi a adus toate cele cerute. bătrînul.
Feciorul a tăiat cu cuţitul de la şerpar p u r - — Păcală... Fiindcă aş vrea să-i păcălesc
celul, 1-a opărit cu grijă şi cu pricepere, pe cei răi, şi să-i azvîrl rîsului lumii...

7
— Păcală! Nimerit n u m e ! Păcală am să te Şi, bucuros cum nici că se mai poate, i-a
chem! poftit pe moş Albu şi pe feciorul lui să se
C u m urcau ei aşa spre casă — deoarece co- urce în droşcă, u n u l de-a dreapta şi celă-
liba moşului era pe-o coastă — aud din de- lalt de-a stînga. Să-i ducă la conac.
părtare o huruială. Privesc din locul u n d e G o n i n d ei spre conac, deodată moşul a în-
ajunseseră şi zăresc, jos, la cotitura drumului, ceput să mîngîie obrazul logofătului din
o droşcă. Iar în droşcă, pe capră, un bărbat partea u n d e se-aşezase, zicînd că e obrazul
gras, cu părul roşu şi cu nas borcănat, tră- lui D u m n e z e u , şi-l binecuvîntează.
gînd de hăţuri, biciuind calul. Feciorul, auzind u n a ca asta, s-a întors şi-a
pălmuit obrazul mîngîiat de moş Albu, stri-
gînd cu înverşunare:
— N u - l mîngîia, că ăla-i obrazul dracului,
ăsta din partea mea este obrazul lui D u m -
nezeu.
Moş Albu a început şi el să ţ i p e :
— Ba nu-i adevărat. Cellalt obraz i-al dra-
cului! Şi, harşt! o palmă şi pe obrazul din
— Omul acesta, s-a întristat moş Albu vă- partea în care sta feciorul.
zîndu-l, este logofătul moşiei. Nu cred că — Ba ăla-i al dracului!
se mai află alt logofăt de moşie mai rău. — Ba ăla!
Îi bate pe ţărani, îi chinuieşte şi, cu toate Au început amîndoi să se certe, plesnind pe
astea, se laudă că nu se află om să trăiască rînd obrajii logofătului, zgîriindu-l cu un-
mai cu frica lui D u m n e z e u ca el. Ce spui, ghiile, smulgîndu-i barba, răcnind unul la
feciorule ? altul:
— Păi ce pot spune alta decît că lauda de — Tu nu bagi de seamă că ăla-i obrazul
sine nu miroase a bine? Şi că, de se laudă dracului ?
cu-aşa ceva, aşa ceva să-i d ă m ! . . . — D a r tu nu vezi acelaşi lucru la obrazul
— Nu te înţeleg! din partea-n care stai?
— Să-l binecuvîntăm şi să-l sfinţim, tă- Şi-atîta l-au bătut, l-au zgîriat şi l-au smuls,
t u c ă ! . . . a început să rîdă iarăşi Păcală. pînă cînd logofătul n-a mai p u t u t răbda.
Şi l-a învăţat degrabă pe tătîne-său ce A oprit droşca, le-a căzut în genunchi şi a
trebuia să facă. I-a pus întîi deasupra bărbii început să-i roage:
lui o altă barbă de cîlţi, de l-a schimbat la — Lăsaţi-mă, sfinţiţi schivnici, că mi-i des-
chip. Şi-a pus şi lui o barbă. Şi, fiindcă droş- tul cu atîta binecuvîntare.
ca se apropiase între timp, i-a făcut semn Abia atunci a făcut semn Păcală lui tătîne-său
logofătului să oprească. Cînd acesta a oprit, de l-au lăsat în pace şi-au plecat mai departe,
i-a încredinţat că ei amîndoi sînt nişte schiv- rîzînd cu atîta poftă de se ţineau cu mîinile
nici care colindă drumurile cu o poruncă de burtă.
anume de a-i sfinţi şi a-i binecuvînta pe — Eşti năzdrăvan, feciorule! a recunoscut
toţi logofeţii din lume. moşul.
— Nu cumva eşti şi domnia ta logofăt? — Am să fiu si mai si, dacă-mi vei da învă-
1-a întrebat Păcală pe roşcovanul din droşcă. ţătură bătrînească! 1-a încredinţat tînărul.
— Ba da, sînt logofăt, s-a veselit acesta de — Învăţătura bătrînească are rădăcinile
norocul ce dase peste el de-a-i întîlni pe amare!
schivnici. — D a r roadele i-s dulci!

8
S-a minunat şi mai mult moşul de isteţimea
aceluia pe care i-l adusese Norocul.
S-a apucat, după aceea, să-i dăruiască înţe-
lepciunea pe care o adunase. I-a spus şi
vorbele cu tîlc ce le ştia, i-a povestit şi în-
tîmplările cu haz ce le trăise, le văzuse şi le
auzise în lunga lui viaţă.
— Tu faci numai haz de necaz, tătucă! si-a
dat seama băiatul. — Acela care ţine cu mine va dobîndi o
— Hazul îl fac eu, da' necazul cel mare mi-l piatră preţioasă!
face boierul din satul nostru, a răspuns mo- Auzind vorbele «piatră preţioasă», împărţi-
şul. Că eu muncesc şi el mănîncă. Eu pic torul de dreptate şi-a căscat ochii. Şi, fără
de oboseală şi el se hodineşte. Mi-a luat, a mai sta pe gînduri, a hotarît că boierul
prin judecată nedreaptă, bucata de pă- trebuie să-i înapoieze pămîntul lui moş
mînt ce o aveam din moşi-strămoşi... Albu. A scris zapisul cuvenit şi i l-a dat
— Ehei, tătucă — a mai grăit Păcală — feciorului.
spune, dacă am să-l chem eu pe boier la — Să-şi stăpînească moş Albu pămîntul
judecată, şi am să-l dovedesc, s-o îndulci sănătos! a spus judecătorul. Iar tu, la vre-
oare, cît de puţin, amarul tău de-o viaţă mea cuvenită, să-l moşteneşti!...
întreagă? Boierul a plecat plin de mînie, izbind din
— Aş zice c-am avut noroc cu carul, să-mi treacăt uşa, jurînd să se răzbune. De cum a
dobîndesc iar palma de pămînt. N u m a i că ieşit el, judecătorul i-a cerut feciorului să
ştiu o vorbă, care sună: „Oşteanul să nu se apropie de masa judecăţii:
se laude la plecare, ci cînd se-ntoarce de la — Haide, dăruieşte-mi repede piatra fă-
l u p t ă ! " Şi cu boierii află că-i greu să baţi găduită !... Să nu ne prindă careva că ţi-am
război, sînt prea puternici! vîndut dreptatea.
— Ei au puterea, eu am mintea. Şi mintea Păcală a fugit afară. S-a întors cu-o piatră
împărăteşte peste toate. Cu mintea voi în- colţuroasă, găsită în d r u m şi a întins-o jude-
cerca să răzbesc. cătorului :
Aşa a încheiat feciorul, i-a sărutat mîna — Pofteşte piatra preţioasă făgăduită!
bătrînului şi a plecat. — Ce face? a ţipat judecătorul. Vrei să mă
L-a chemat pe boier la judecată. păcăleşti? Prin ce e preţioasă piatra asta?
Boierul a venit. N-avea încotro. Ştia de — Cu ea poţi să spargi capul t u t u r o r boie-
nedreptatea pe care o săvîrşise. C u m a venit, rilor hrăpăreţi, tuturor judecătorilor necins-
i-a strecurat judecătorului o punguţă cu gal- tiţi şi la toţi proştii...
beni şi a început tot el să strige şi să-1 învi- Şi a pornit să-i ducă vestea lui moş Albu
nuiască pe flăcău, zicînd că l-a chemat fără că are iar în stăpînire bucata de pămînt.
pricină la judecată. Şi atunci abia s-a încredinţat de-a binelea
Păcală s-a apropiat de masa judecăţii şi a bătrînul că i-a intrat în casă norocul odată
şoptit: cu „Feciorul-de-tufan".
BIRUL-DE-SMÎNTÎNĂ
Cine s-aseamănă s-adună

Mai trec cîteva zile si, în satul Vai-de-ei care sfîrşiseră cu munca, s-au apropiat în
(satul unde văzuse întîia oară lumina zilei preajmă.
Păcală), soseşte un al doilea călător. Acesta — D r u m e ţ u l e , nu-ţi fie cu bănat, i-a spus
se îndreaptă spre fîntînă — aşa cum se în- unul din ei, noi stăm aici, în Vai-de-ei, ca
dreaptă, îndeobşte, orice drumeţ, cînd ajun- într-un bîrlog. Şi nu aflăm nimic din cîte
ge într-un sat. Acolo se spală, soarbe pe să- se petrec pe lume, nici măcar la vecini.
turate apă şi se lungeşte, oleacă, pe iarbă. — Aşa e, a luat cuvînt şi altul. Şi tare ne-ar
D a r , pentru că era sub seară, cîţiva oameni, mai place să aflăm veşti.

11
— Bune sau rele? a întrebat călătorul. destulă nici pentru cei bolnavi, nici pentru
— Bune şi rele, aşa c u m sînt în viaţă! a copilaşi."
glăsuit din nou cel ce vorbise primul. „Cîte-un butoi plin cu smîntînă, a repetat
— Atunci, am să vă povestesc o întîmplare vistiernicul, cu glasul îngroşat. Iar butoiul
şi rea şi bună, a primit călătorul. acela, să ştiţi! cel puţin în ce mă priveşte,
Cei ce erau de faţă s-au strîns în jurul lui. trebuie să fie atît de-ncăpător, încît în el să
Acesta s-a ridicat din iarbă, s-a aşezat pe se ridice smîntîna cît statul u n u i o m . "
ghizd şi-a arătat cu mîna, departe, peste „Cît statul unui o m ? . . . "
dealuri. „Al unui om î n a l t ! . . . "
— Întîmplarea pe care vreau să v-o poves- „Vai de noi şi de noi, boierule vistiernic, de
tesc s-a petrecut în u r m ă cu cîteva zile, în unde am putea lua un astfel de butoi, de
satul Sărăcani. unde atîta mare de s m î n t î n ă ? "
În ceasul cînd am ajuns acolo, tocmai sosise „Asta nu vreau s-o ştiu. Asta e treaba voas-
în Sărăcani şi un boier vistiernic. Iar sluji- t r ă ! M i e să-mi faceţi butoiul poruncit şi
torii lui zoreau, poruncind oamenilor să se să mi-l căptuşiţi cu smîntînă. Altminteri,
adune lîngă „copacul birului". ascultaţi, daţi de dracu! Aşa că nu mai
Cînd sătenii s-au adunat, vistiernicul s-a pierdeţi vremea, tocmindu-vă zadarnic, du-
încruntat şi le-a rostit astfel: ceţi-vă la treabă şi împliniţi-mi birul.
„ M ă r i a Sa, stăpînul ţării, din marea Domniei Şi, înţelegînd Sărăcănenii, din vorbele şi din
Sale milă faţă de dregători, a aşezat asupra purtarea vistiernicului, că nu puteau avea
voastră, a ţăranilor, un nou şi bine chibzuit nici o nădejde să scape de beleaua care căzu-
bir..." se peste ei din senin, s-au apucat şi-au încro-
„ D a r birurile grămădite asupra noastră sînt pit, cum au ştiut şi c u m s-au priceput, bu-
prea apăsătoare şi-aşa!"... au gemut oamenii. toiul poruncit. Şi-au început să strîngă din
„ T ă c e r e ! . . . s-a încruntat şi mai tare vistier- întreg satul smîntînă, storcînd-o, pînă la
nicul. Acesta-i «birul-de-smîntînă»"... ultima picătură, din oale şi ulcele. N u m a i
„«Bir-de-smîntînă»?... Hă, hă, h ă ! " că, oricît s-au străduit, n-au izbutit să umple
N u m a i că rîsul izbucnit s-a stins la fel de butoiul decît pînă aproape de sfert.
repede cînd boierul vistiernic a grăit mai Ce era de făcut? Au alergat, călări, în satele
departe: vecine. U n i i la Năcăjiţi, alţii la Apăsaţi,
„ D i n orice sat mi-o veni poftă, de azi-nainte, iar alţii tocmai sus, pe culmea dealului, în
aşa cum a hotărît D o m n u l , am dreptul să satul Oropsiţi. Şi oamenii de-acolo, auzind
vă cer vouă, ţăranilor, cîte-un butoi plin cu de ce-i vorba, au sărit să-i ajute. Au strîns
smîntînă..." şi-aceştia, pînă la cea din urmă picătură,
„Cîte-un butoi plin cu smîntînă ? s-au îngro- smîntînă din cîteşipatru satele şi-au împlinit
zit bieţii ţărani. Dar noi n-avem smîntînă porunca.
Ţi-era mai mare mila să stai şi să priveşti
atîta bunătate de smîntînă strînsă din p a t r u
sate pentru pîntecul cel destul de umflat
şi-aşa al dregătorului, în vreme ce copiii
plîngeau şi se lihneau, lingîndu-şi buzele.
Cînd totul a fost gata, vistiernicul s-a apro-
piat şi el cu pasul apăsat.
„Aţi umplut, măi, b u t o i u l ? "
„ P r e c u m ţi-a fost p o r u n c a ! " a răspuns un
bătrîn.

12
rîzi, şi rîzi, de nu se mai oprea. Cînd s-a mai
potolit, a u r m a t :
Flăcăul şi-a scos cuşma. „ D e c , boierule,
i-a rostit, daca-ţi dovedesc eu, acu, că smîn-
tîna se află-n butoi pîn' a i c i ? " Şi şi-a arătat
claia de păr. „ C u m poţi să-mi dovedeşti?"
„Aceasta-i treaba m e a ! D a ' dacă-ţi dove-
desc, ce zici, domnia t a ? "
„ F ă r ă să mi-o masori cu nici un fel de
lucru?"
Vistiernicul a dat ocol butoiului, privind „ C u nici un fel de l u c r u ! " s-a hlizit
ca pisica la o codiţă de şoricel. mucalitul.
„ D a ' nu-i atît de-nalt cît statul unui o m ! " „Dacă-mi poţi dovedi, iau butoiul şi p l e c ! "
„Ba e, boierule!... De vrei, tăiem un băţ
lung... cît înălţimea domniei tale... şi măsu-
răm cu el smîntîna din b u t o i ! "
„Să nu cumva să faceţi una cu asta, s-a su-
părat vistiernicul, că vă găsiţi beleaua. Întîi,
că eu sînt scund, şi-al doilea, să nu-mi
spurcaţi smîntîna. Pe beţe se-aşază păsările,
umblă şi gîzele... Şi vistiernicesei mele i-e
silă..."
„Ce-am mai mînca-o noi, măcar şi-aşa spur- „ Ş i nu mai ceri nimic altceva celor din Să-
cată. Că n-am da ortul popii din asta. Mai răcani ? ! "
degrabă pierim de-atîta cît flămînzim. Şi „ N u le mai cer n i m i c ! "
mai cu seamă copiii şi bătrînii. Ce-am putea C u m a scăpat vistiernicul cuvintele acestea,
face, oare, să ne păstrăm aici smîntîna, fie vicleanul, din leneş cum părea, odată s-a
ea cum o fi?" m u r m u r a u oamenii. iuţit. Şi-a scos întîi surtucul, pe urmă, sub
„Să-ncercăm c-un curmei. Iată unul dintre ochii holbaţi ai tuturor, şi-a azvîrlit nădragii.
curmeiele acestea, i-a rostit vistiernicului alt S-a ridicat în mîini pe marginea butoiului
bătrîn. Au fost spălate-n rîu. Şi, dacă-i şi-a sărit în smîntînă.
legăm la cap o piatră, şi-o lăsăm în smîntînă, „ C e faci, s m i n t i t u l e ? " a început să urle
ne putem, lesne, da seama cît are înălţimea." vistiernicul.
„ C u nici un fel de lucru să nu-mi măsuraţi „ D e c , păi îţi măsor smîntîna, boierule.
smîntîna, s-a zborşit iar vistiernicul. Aţi Altminteri, cum p u t e a m ? . . . Vezi că-mi
înţeles au ba? Cu nici un fel de lucru, a re- trece de umeri? Abia mă ţin în e a . . . "
petat el tare. Ca să nu mi-o spurcaţi. Să-mi „ D a r nu v-am spus, zevzecule, şi nu v-am
umpleţi însă butoiul cît statul unui om, poruncit să nu-mi vîrîţi nici un lucru în
aşa cum v-am cerut. Ori vreţi să ne c e r t ă m ? " smîntînă?"
— Şi-atuncea, ce să credeţi, fîrtaţi din „Vai de mine şi de mine, boierule, se
Vai-de-ei? a grăit călătorul. S-a ivit din strîmba mucalitul, u n d e zăreşti domnia ta
mulţime, un flăcău cu pasul legănat, cu-o vreun lucru, că nu sînt decît eu? Şi eu, uite,
faţă mucalită şi nişte ochi lingavi!— Şi-a îţi jur şi vezi-mă, nu-s lucru, sînt fiinţă
ieşit înaintea ispravnicului... omenească!
Şi, numai amintindu-şi de flăcăul acela cu „Şi pentru ce-mi hăpăi smîntîna şi mi-o
chipul mucalit, omul a prins să rîdă. Şi spurci tot mai r ă u ? "

13
„Înghit, ca să mai scadă, să nu mă-nec în zărit. Ce ziceţi, oameni buni de-aici din
ea!..." Vai-de-ei, de-o astfel de întîmplare?
— Hohoteau oamenii, fîrtaţilor, continuă — Zicem, rîdeau cu poftă sătenii, că încă
călătorul, de se clătinau dealurile, cînd a nu ne-ai spus c u m se cheamă flăcăul, nici
sărit flăcăul înapoi din smîntînă, alb ca o cine-i sînt părinţii...
arătare, şi i-a grăit vistiernicului: „Şi-abia — Tîndală se numeşte. Şi cei din Sărăcani
de mă scăldasem în rîu şi-mi pusesem şi eu povestesc că Tîndală — dar nu e de crezut!
nişte albituri noi. Dar, ca să-ţi dovedesc, — s-ar fi născut în pădure, sub forma unei
boierule, că n-ai fost înşelat, uite-o făcui şi gogoşi amare de tufan. De-acolo, sfătuit de
pe-asta..." Noroc, un omuleţ ciudat, l-ar fi adus moş
„Flăcău bătut în c a p ! . . . îl bruftuluia vistier- Negru...
nicul. Aşa mi-o m ă s u r a ş i ? . . . " — Întocmai ca moş Albu pe tine, Păcală !
„Dar cum, boierule? se m i n u n a băiatul. — Mi-este deci frate de N o r o c ! s-a bucurat
T r e b u i a să m ă - n v e ţ i ! " Păcală. Mi-ar place să-l cunosc!
„Nu vreau să vă mai v ă d ! . . . " urla vistier- — Ehei, îl vei cunoaşte, n-ai teamă, 1-a
nicul. încredinţat moş Albu. Cine s-aseamănă
„Nici noi, b o i e r u l e ! " hohoteau oamenii, s-adună. Şi poate c-o să faceţi chiar unele
văzîndu-l cum se duce, se duce şi se duce, isprăvi laolaltă, feciorule, că lumea toată
lipsindu-se de bir. este-nsetată de dreptate şi de unii ca voi
— Şi s-a dus, s-a tot dus, pîn'nu s-a mai are întotdeauna nevoie...
S A T U L APLECAT
Înţeleptul se cunoaşte la supărare, prietenul la nevoie,
şi dragoste cu sila nu se poate.

La puţină vreme după aceea, se spune că, C u m sta acolo, lîngă izvor, şi sorbea apă să
la îndemnul lui Moş Albu, ar fi plecat prin se răcorească, iată că trecu o nuntă.
lume Păcală. Nuntaşii chiuiau, se veseleau, numai mi-
— Cine călătoreşte multe-întîlneste! 1-a sfă- reasa hohotea de plîns de îi sălta cămaşa din
tuit bătrînul. Şi nu e om întreg acela care spinare.
nu cunoaşte lumea, nu cată s-o înţeleagă. Las-o să plîngă, zicea mirele, că s-a deprinde
Şi-nţelegînd-o, nu doreşte s-o îndrepte. ea cu mine. Destul c-o iau săracă, îmi fac
Şi-aşa, umblînd pe drumuri, se povesteşte milă de tată-său, de mumă-sa, că altfel îi
c-ar fi ajuns, odată, Păcală la un izvor. duceam la ocnă, nu mai vedeau lumina

16
zilei. Mi-erau datori vînduţi pentru mălai.
Ei, sărăcie, sărăcie, ce nevastă îmi dai m i e ! . . .
Şi bine zicea mirele, pentru că fata era fru-
moasă coz, ca trandafirul, iar el buhos, bă-
trîn — putea să-i fie tată — gros ca o bute
şi urît.
Însă bogat, bogat, de nu ştia la pungă
socoteala.
— Ia staţi, măi oameni buni, a zis flăcăul,
văzînd-o pe biata fată cum plîngea. Ce chiu- — Fetică, hăi, a oprit-o Păcală. Moartea
iţi atît de tare? vine lesne. Viaţa o capeţi mai greu. Nu te
— Petrecem, a răspuns bogatul, eu şi cu pripi. Vrei să te scap eu de buhos?
neamurile mele. Mi-am luat nevastă după — C u m să nu vreau, flăcăule ? plîngea mi-
plac, şi-o duc acasă să n u n t i m . Tu cine reasa. D a r c u m ? Că nu mai este cu p u t i n ţ ă !
eşti, măi coate-goale? Nu mă mai scapă decît moartea!
— E u ? un băiat, un oropsit, a zis Păcală. — Stai binişor! a mîngîiat-o Păcală, şi i-a
Vin de pe deal. Am aflat lîngă un copac o şters lacrimile de pe chip. Uite, du-te acolo
groapă mare, încărcată numai cu galbeni, în desiş, leapădă-ţi straiul de mireasă, îm-
cu galbeni lucitori... Alerg să caut un sac bracă-te cu schimburile astea ale mele, ia
mai larg, să mi-i adun, să-i duc în satul meu, şi trăistuţa cu bucate şi fugi unde-oi vedea
la Vai-de-ei, să-i scap pe toţi de sărăcie. cu ochii. Ai u n d e să te duci?
— Să-i pricopseşti pe toţi? Hă, h ă ! . . . Că Fata a lăsat ochii, ruşinată.
prost mai eşti şi tont mai eşti, a rostit mirele. — A m . . . un flăcău, pe n u m e Ion. Mi-i
Du-te şi adă-ţi sac, de-acasă, din Vai-de-ei... drag. Şi... noi jurasem să ne l u ă m . . . Atîta
D a ' unde-ai zis că e comoara ? că-i s ă r a c . Şi a venit bogatul cu urgia...
— În vîrful dealului, unde-i stejarul acela M-a luat din casa părintească... Acuma fug.
rotat. Mă schimb numaidecît. D a r . . . stai, s-a
— Acolo e? întors copila spre Păcală. Tu ce-ai să faci?
Şi s-a făcut Păcală că porneşte cu pas întins — Mă fac mireasă-n locul t ă u . . .
spre Vai-de-ei. N u m a i că n-a mers mult. — Mireasă?... T u ? . . . a început să rîdă
A sărit pe-o latură de d r u m . Şi s-a ascuns fata. C u m să se facă un flăcău mireasă?...
î n t r - u n tufiş. Şi-apoi, dacă te află buhosul, te spînzură,
Î n d a t ă mirele şi nuntaşii, lăsînd-o lîngă izvor flăcăule. E rău şi n-are milă de nimeni.
pe mireasă, s-au repezit, ca nişte cîini înfo- — Lasă, n-ai grijă tu de m i n e ! D u - t e şi
metaţi, în sus, pe deal. schimbă-te. Lasă acolo straiele, marama,
Unii şi-au rupt, din goană, cămăşile, alţii şi fugi că se-ntorc! Auzi-i că şi vin!
gheroacele, scurteicile, care ce-avea, să aibă Şi fata n-a mai stat pe gînduri. S-a dus şi s-a
în ce p u n e galbenii, să ia mai mulţi. schimbat. Păcală i-a luat hainele. S-a îm-
Păcală, în timp ce ei fugeau, s-a întors iute brăcat cu ele. Şi-a p u s pe cap marama şi
lîngă mireasă. şi-a lăsat-o peste chip. Pe urmă, s-a aşezat
Şi ea plîngea, plîngea, să zici că-şi da duhul, lîngă izvor, făcîndu-se că plînge şi suspină.
nu alta: Tocmai soseau nuntaşii. Erau toţi rupţi
— Ce-am să mă fac lîngă urît, lîngă bătrîn? şi năduşiţi.
Şi era gata, gata, biata fată, să-şi pună un — Ne-a păcălit! strigau. Ne-a stricat nunta,
curmei de gît, să se anine de o creangă, şi păcăliciul.
să-şi ia viaţa, de cît amar avea în suflet. Şi mirele răcnea mai tare decît ceilalţi:

17
eu prost. Au mai fugit mirese-n noaptea
nunţii.
— C u m am să fug? şoptea Păcală. Dez-
leagă-ţi brîul de pe mijloc. Leagă-mă de
picior c-un cap al brîului şi ţine tu în mînă
celălalt cap. Cînd îmi faci semn, mă-ntorc
îndată.
— Aşa?... Aşa mai m e r g e ! Stai să te leg.
Şi a legat-o pe mireasă de un picior. Iară
— Dacă îl prind, îi sucesc gîtul!... Haide, celălalt cap l-a înfăşurat în jurul încheieturii
mireasă, hai acasă... mîinii, să nu-i alunece cumva.
Şi îl trăgea de mînă pe Păcală. Păcală a ieşit afară. Şi mirele a prins s-aştep-
L-a dus acasă, şi-acolo a început nunta. S-a te. A aşteptat, a aşteptat, a sorbit el ulcele,
adus vin, bucate bune. Păcală se făcea că a tot sorbit.
plînge. — Unde-i mireasa? se mirau nuntaşii.
— Ia dă-ţi, mireasă, vălul de pe faţă, o în- — Afară, să se răcorească. Să-şi şteargă
demna bogatul. lacrimile de pe chip. A spus că-i timpul să-n-
— Nu pot, că prea-s înlăcrămată, îi răspun- ceapă veselia, hîrîia mirele trufaş, cu glasul
dea Păcală de sub maramă, cu glasul sub- răguşit de băutură.
ţiat. Lasă-mă să-mi mai treacă. — Aşa a spus ? Atunci să vie şi să ne veselim!
Iară lăutarii zdrăngăneau pe dible şi mirele ţipau nuntaşii.
cînta cu glasul ca o bute veche, dată de-a — Vină, mireasă, vrem să ne veselim cu toţii!
rostogolul pe un deal: a răcnit mirele, poruncitor ca un stăpîn,
spre tinda unde i se afla mireasa.
— Taci, mireasă, nu mai plînge,
Nu i-a venit nici un răspuns.
Că la mă-ta eu te-oi duce,
— Poate încă mai plînge! au zis nuntaşii.
Cînd o face plopul pere
— Mireasă, vină! a urlat stăpînul. Hai să ne
Si răchita micşunele.
veselim!
— Ia hai, mireasă, să jucăm, zicea din nou Şi-a tras încet de brîu. Brîul şedea pe loc.
buhosul spre mireasă. A tras mai tare. Brîul tot se ţinea. S-a săltat
— Lasă, mai către dimineaţă, atunci e mare în picioare mirele şi-a tras, încordîndu-şi
veselia, îi răspundea încet Păcală. puterile. Şi-a tras, şi-a tras. Iară d e - a f a r ă
Şi toţi nuntaşii rîdeau, rîdeau cu hohote, s-a auzit un muget şi-un sunet de talangă.
privindu-i. — Ce este?... Ce s-aude?... au sărit toţi
— Cine rîde la u r m ă rîde mai bine, şoptea nuntaşii de pe laviţe.
Păcală de sub maramă. Şi mirele a tras, a tras. Şi, ce să credeţi,
— Ce-ai spus, mireasă? întreba buhosul. dragii mei? Pe uşă a intrat o vacă, cu-o
Ai vreo dorinţă? Că numai astăzi îţi voi îm-
plini toate voile. De mîine ai să-mi fii su-
pusă...
— Am, glăsuia Păcală, iarăşi, subţire, pre-
făcîndu-şi vocea, de sub maramă. Vreau să
mă duc oleacă afară şi să mă răcoresc.
Să-mi şterg şi lacrimile de pe chip. E timpul
să-nceapă veselia.
— N u . C-ai să fugi! rînjea buhosul. Nu sînt

18
talangă de gît şi cu marama miresii peste Şi toţi rîdeau atît de tare, că s-auzea la şapte
coarne, mugind către nuntaşi. Brîul era le- poştii.
gat de gîtul vacii. Şi pe talangă atîrna un — Bună mireasă i-a găsit Păcală bogatului,
răvaş: rîdeau sătenii. E cumpărată, cum îi place
„Asta-i mireasa care-ţi trebuie ţie. Nu o lui.
copilă ca un trandafir. Dragostea nu este Şi şapte zile, şapte nopţi, ba poate şi mai bine,
de vînzare ca o vacă, buhos afurisit. Află au tot rîs de buhos, care se tăvălea pe jos
de la mine, feciorul ce mă chem Păcală." de ciudă, jurîndu-se c-o să-l ucidă pe Păcală.
Nu vă mai spun ce rîs a fost pe urmă. N u n - Atît au rîs, că satul s-a cutremurat şi s-a
taşii, de, ca rude şi ca oaspeţi, rîdeau mai lăsat în jos, pe-o rînă.
acru. D a ' se-adunase satul pe la ferestre. De-atunci îi zice Satul aplecat.
LACUL P O P I I
Nu e om cine-şi spune, ci e om cine se poartă.
Şi cine sapă groapa altuia cade el întîi în ea.

Trecea cîndva Păcală, voios, pe-o cale, nu păreţi şi lacomi? Pămîntul ne-ndestulează
se mai ţine minte pe u n d e , privind cerul şi loc pe lumea asta este destul. D a r hai să
senin şi zborul păsărelelor. nu mă mai gîndesc astăzi la rău şi la neca-
„Şi totuşi viaţa e frumoasă! îşi spunea el, z u r i ! . . . Să-mi satur mai bine ochii de lu-
şi fluiera mai vesel decît oricînd, luîndu-se la mină, pieptul de aerul acesta proaspăt şi
întrecere cu cintezoii şi rîndunelele ce săge- sufletul de l i n i ş t e ! "
tau văzduhul deasupra lui. De ce n-or fi Aşa gîndea flăcăul, cînd, dintr-o latură, s-au
toţi oamenii de treabă? De ce sînt unii hră- auzit nişte blesteme, şi vaete, şi ţipete.

20
Flăcăul, săritor, s-a şi grăbit spre locul u n d e
se auzeau acele ţipete. Şi, lîngă un copac,
şedeau trei oameni mai mult goi decît îm-
brăcaţi. Pentru că nu s-ar fi p u t u t n u m i
veşminte ţoalele flenduroase ce spînzurau
pe trupurile lor.
Oamenii erau slabi, hămesiţi de foame, bă-
tuţi şi aveau nasurile tăiate chiar de la rădă-
cină. Erau, p r e c u m se spune în popor,
cîrni.
— Ce e cu voi, în starea asta? i-a întrebat zat de nasuri, blestematul. Şi nu ştim cine
flăcăul. Cine v-a oropsit atît de tare? l-o pedepsi, că nimeni nu se mai tocmeşte,
— P o p a ! s-au văietat ei tustrei. E peste deal, în veci, la un asemenea stăpîn. Ba încă am
aici în sat, un popă. Îl cheamă State. Om mai aflat că la nu se ştie cîţi alţii le-a retezat
rău c u m nu se mai găseşte. şi mai-nainte nasurile. Nici dracul nu-i
— Ei, ei, şi ce s-a-ntîmplat ? hain ca el! O, doamne, doamne, măiculiţă,
— Păi, i-am slujit trei ani, a rostit unul din- ce ne-a fost dat să p ă t i m i m ! . . .
tre cîrni. Şi se jeleau sărmanii oameni, ridicîndu-şi
— N e - a m înţeles să ne plătească aşa c u m pumnii spre cer.
o vrea el, a grăit celălalt. — Cine l-o pedepsi pe popa? Cine?
— De ce-aţi primit o astfel de-nvoială ? Flăcăul îi privea c u m se zbăteau, îndureraţi.
— Era o foamete şi-o lipsă, aşa că n-am avut Strigau, se zbuciumau, dar nu aveau nici
încotro! a spus şi cel de-al treilea. o putere.
— Însă, au luat iarăşi cuvînt tustrei, State — Lăsaţi, măi oameni b u n i , mă tocmesc eu.
ne-a pus să-i iscălim un zapis precum că, de Şi om vedea care pe care...
ne-am supăra pe el vreodată, să aibă drept — Te tocmeşti t u ? Flăcăule, să nu faci una
să ne reteze nasurile. ca asta. Păcat de tinereţea ta, ziceau tustrei.
— Ei, şi de ce v-aţi supărat? Cu popa nu e de glumit. Rămîi ca noi, fără
— D a ' cum, păcatele, să nu ne supărăm, a nas.
luat cuvînt din nou întîiul cîrn, cînd i-am Atît că flăcăul, pînă să se dezmeticească
muncit trei ani fără hodină, fără destulă bieţii cîrni, o şi pornise spre deal. Mergea
mîncare sau vreo haină mai călduroasă-n întins. Urcă pe culme. Şi-apoi se c o b o r î
timpul iernii? Iar cînd s-a împlinit sorocul, în sat.
n-a vrut să ne dea nici un ban. — U n d e e casa popii State ? întrebă el pe
— Nici o trăistuţă de mălai, s-a plîns şi cel o femeie, care mîna nişte boboci galbeni de
de-al doilea. raţă către baltă.
— Voi nu ştiţi, măi, a glăsuit feciorul, că — State? Valeu, făcu femeia, punîndu-şi
mîna stîngă a popii (aia cu care ia) e verde, palma la gura, înfricoşată. Că n-oi vrea să
şi-n schimb, cea dreaptă (aia cu care ar te tocmeşti la el?
trebui să dea) este uscată? — Ba, c u m de n u ! Asta gîndesc.
— Acuma am văzut, a rostit cel de-al treilea. — Uite, u n d e se vede casa aia arătoasă, cu
Ba încă, fiindcă stăruiam, ne-a şi bătut cu coperiş de ţiglă. D a ' nu te duce, măiculiţă.
reteveiul. Atunci ne-am cam ieşit din fire... Stăi, stăi, n-auzi?
N e - a m supărat... Flăcăul însă şi plecase. Bătu în poartă şi
— Şi popa v-a scurtat de nasuri? strigă:
— Întocmai, flăcăule, c u m spui. Ne-a rete- — Părinte State! Ieşi afară!

21
Ieşi popa, înalt, voinic, cu mînecile sufle- p e n t r u aceea ţi se şi zice sfinţiei tale State,
cate la anteriu, bărbos şi cu privirea-ntune- că în ograda dumitale sluga nu are timp de
cată. stat nici să răsufle!
— Ce baţi la poartă, măi drumeţ? — Te-ai supărat?
— Bat, p e n t r u că gîndeam, părinte, n-ăi fi — Ba, nicidecum.
avînd cumva nevoie de-un argat? — Ai isprăvit?
— Argat la mine? Intră iute. Cît ceri sim- — Pe dată-ncep!
brie? Şi a plecat flăcăul la pădure. A tăiat lemne,
— Cît mi-oi da. a făcut focul. A cules un pogon de varză.
— Tain? S-a dus la staul si a muls vaca. A scos si
— La fel. apă din fîntînă. A mai făcut şi alte treburi.
— Veşminte? Seara, State i-a înfăţişat zapisul, u n d e se
— Am. arăta că acela dintre ei care s-o supăra pe
— De e aşa, află, băiete, că te tocmesc. celălalt, din orice pricină, îşi pierde nasul.
Te-adăpostesc în şură. Îmi împlineşti po- — Pecetluit de staroste ?
runcile fără crîcnire. Şi una trebuie să — De el.
ştii. Eu sînt omul lui D u m n e z e u . Mie nu-mi — Atunci e bine.
place supărarea. Cine se supără îşi pierde Şi-a început să fluiere băiatul de răsuna
nasul. toată ograda, ba s-auzea şi-n sat, de ai fi zis
— Bine, părinte, eu la fel. Sînt vesel. Nu că nu făcuse alta nimic decît şezuse întreaga
vreau supărare. Care din noi s-o supăra ziuă.
pe celălalt să-şi piardă nasul. Oamenii clătinau din cap. Femeia cu bobocii
— D a r trecem asta în zapis. le spusese că are State argat nou.
— Trecem, părinte, cum de n u ! Şi pînă — Un băieţel, un chipeşel, să nu-i faci rău
cînd avem tocmeala? nici cu o floare. Şi ce-o să-l mai sluţească
— Pîn-o cînta cucu-n ogradă. Ne-am înţe- State!
les? — Bietul băiat, suspinau oamenii. C u m de
— Ne-am înţeles. s-a prins să intre argat ?
— Şi, auzi-l c u m fluieră, sărmanul. Habar
nu are ce-l aşteaptă.
A doua zi de dimineaţă popa îl chemă pe
flăcău.
— Te duci la arie. Sînt douăzeci de clăi cu
grîne. Le treieri. Şi nu te-ntorci acasă pînă
nu termini. Mîncare o să-ţi trimită preo-
teasa.
— Bine, părinte, s-a făcut.
Se duce feciorul la arie. Acolo, se-nălţau,
nu clăi, ci munţi de grîne. Avea bucate State,
- Fugi, deci, la treabă. Mulge vaca, retează nu glumă. Şi se apucă băiatul să treiere.
lemne, fă şi focul, taie-un pogon de varză Munceşte şi munceşte, şi munceşte. S-apro-
din grădină, scoate şi apă din fîntînă... pie prînzişorul. Vine amiaza. Trece şi ea.
Şi, cît oi sta să te-odihneşti, oi vedea eu ce Şi demîncare nicidecum.
să-ţi mai dau, să nu pierzi timpul de po- „Apăi, este întocmai cum mi-am închipuit",
mană. îşi spune-n sine băiatul. Şi ia doi saci cu
— Mă duc, părinte, pe poruncă. Socot că grîne, merge în capul satului, îi dă unei

22
femei şi-o roagă să-i gătească. Iar ea îi — Te-ai supărat, părinte?
pregăteşte, cît ai clipi, nişte merinde să se — E u ? . . . N u . . . Aoleo!
ducă vestea. Şi închide fereastra, izbind-o cu putere.
Seara face la fel. Mai treieră puţin şi pe la — Ei, lasă, lasă, începe el să tune, cînd se
miezul nopţii se-ntoarce acasă cu lucrul gata vede înăuntru. D i n ăştia mi-esti? O să
isprăvit. Mergea şi fluiera, cum i-era obiceiul. te-nvăţ eu minte, cum să te porţi cu m i n e !
Intră-n ogradă. Şi popa State, cum îl simte, Şi n-a dormit, aproape întreaga noapte,
apare la fereastră. popa, de supărare.
— Ai făcut lucrul, măi ? În ziua următoare, State îl cheamă iară:
— L-am făcut, părinţele. — Te duci azi la p ă d u r e ! Tai trei sute de
— Da' mi se pare că a uitat cucoana să-ţi trunchi. Şi, ca să nu mai fie poveste cu
trimită demîncare, la prînz. Te-ai supărat? coana preoteasă, iată, îţi dau un burduşel
Că uite, am în mînă o custură, să-ţi retez
nasul.
— Nicidecum, părinţele.
— Parcă nici pentru cină nu ţi-a trimis
bucate.
— Nu-i nimic, părinţele.
— Te-ai supărat ?
— Deloc.
— Dacă-i cu supărare, uite cuţitul...
— Pentru ce să mă supăr? Nu sînt bucate, cu brînză şi-o pîine. Să nu cumva să dai
nu-s. Am luat şi eu, părinte, patru-cinci vreun trunchi pe demîncare. Ai înţeles?
saci cu grîne şi i-am dat pe merinde unei — Am înţeles, cum n u !
femei sărmane. Am făcut şi-o pomană. — Tu mănînci pîinea, burduşelul; te saturi
Popa holbase ochii. Îi venea să urle, să bată bine şi, cînd te-ntorci acasă, la noapte, mi
din picioare, să dea-n argat cu pumnii. le aduci întregi, înapoi, aşa p r e c u m se văd.
— Ai făcut şi-o pomană? Ţi-a intrat bine-n cap ?
— Iară femeia de care-ţi spun mi-a gătit o — Socot că d a !
găină. — Ori te-oi fi supărat ? Că, de te-ai supărat,
— Ţi-a gătit o găină ? priveşte custura.
— Friptură de găină, părinte, rumenită-n — C u m să mă supăr, părinte ? Porunca e
cuptor, unsă cu untişor, cu coajă aurie. poruncă şi nu-i cu supărare.
Mi-a mers la inimă. Şi asta mai cu seamă Porneşte, din nou, flăcăul la muncă. Re-
că mi-a mai dat şi-o bărdăcuţă cu vin din tează trunchii. Şi, cînd termină, se hodineş-
ăla rubiniu. te, cîteva clipe, pe iarbă. Face un dop la
State înghiţea în sec. burdusel si scoate dinăuntru brînza. Altul
— Din ăla rubiniu ? la pîine şi-i scoate miezul. Le umple pe
— E h ! Nu e rău, părinte, dacă nu vine sau unul şi pe cealaltă cu pămînt. Le potriveşte
nu trimite cucoana preoteasă demîncare. la loc dopurile şi se întoarce acasă.
Mă descurc eu mai bine singur. State, nerăbdător, îi ieşise, la portiţă, înainte.
— Şi cît zici, măi, c-ai dat pentru găina aia, — Ai mîncat, măi?
patru-cinci saci cu grîne? Văleu şi vai de — Mîncat, părinte.
m i n e ! îşi bate State gura cu palma. C u m măi ? — Şi le-ai adus toate-napoi ?
Cît zici ? Si se îneacă de necaz mai, mai să si — Adus, părinte.
plesnească. Şi-i dă în mînă burduşelul şi pîinea.

23
State le ia în mînă. Erau grele. nemaipomenită. Cîinii lătrau, oamenii stri-
— Ce-ai mîncat, mai? rînjeşte el. gau, copiii chiţcăiau, însă, mai tare decît
— Am mîncat miezul, părinţele, şi-ncolo orice, s-auzeau nişte răgete, nişte mormăi-
le-am lăsat întregi, după porunca dumitale. turi de fiare, şi un glas de flăcău care
Ba încă le-am u m p l u t la loc cu ce mi-a fost îndemna:
la îndemînă. Te-ai supărat, cumva, părinte? — Haideţi, juncanilor, la popa State, să
— Eu ? O! Bătute-ar cerul! Şi începe să vă dea demîncare. Ori să-- mîncaţi în astă-
izbească de pămînt cu ce-i ieşea în cale. noapte. Haideţi, juncanilor!
M-ai păcălit, a doua oară, vicleanule! Mîine, State aprinde o făclie şi-aleargă lîngă gard.
te-nhami singur la car şi te duci în „pădurea
fiarelor". Păstrez acolo-n m u n t e o cireadă
de boi juncani. Prinzi doi mai buni, îi pui
la jug şi mi-i aduci.
— Bine, părinte. C u m ţi-i voia. D a ' nu eşti
supărat?
— Eu să fiu supărat? C u m ? Vai de m i n e !
Îşi muşcă State limba să nu răcnească şi se
întoarce, repede, în cerdac, să nu apuce să-l
lovească pe cel care-l scosese din sărite şi Şi ce să vadă? Să-i vină rău, să cadă, să nu
să-şi arate astfel supărarea, să-şi piardă se mai ridice. Flăcăul nostru sta în faţa
nasul. Intră în casă şi-i povesteşte preotesei porţii, bătea cu codirişca să-i deschidă. Iară
ce se întîmplase: la car îşi înhămase doi urşi cît nişte case
— De astă dată, încheie el, s-a terminat. şi doi lupi fioroşi, cu ochii arzători, flă-
L-am trimis în pădurea fiarelor. Acolo mi- mînzi si răi.
şună lupii şi urşii. Cît o fi de voinic, tot îl C u m îi prinsese, cine poate şti? Poate cu-
răpun. noştea el vreun meşteşug de la tătîne-său,
— Dă acatist să nu se-ntoarcă, se saltă preo- poate-i prinsese în groapă de pămînt, sau,
teasa din aşternut. poate îi biruise singur în luptă. Era voinic.
— Mă şi duc la biserică să d a u ! Şi-asta se poate. D a r c u m anume, eu nu
A doua zi, de dimineaţă, popa şi preoteasa ştiu. Şi nu cred nici să ştie altul. Destul că îi
se-ascund după perdele şi privesc c u m trage prinsese, îi înjugase. Şi-atît.
Păcală carul spre m u n t e . — M-am gîndit — spune el stăpînului —
— S-a dus şi nu se mai întoarce, se bucură ce s-aduc doi juncani? Să-ţi aduc patru.
amîndoi şi încep să salte prin încăperi şi Să nu mă mai trimiţi şi mîine după alţii.
prin ogradă. Au să-l sfîşie fiarele. Ori nu cumva te-ai supărat?
Şi trece ziua, trece seara. State mănîncă, Iar oamenii care erau de faţă rîdeau. Rîdeau,
bea, se veseleşte. Apoi se culcă liniştit. Îşi fiindcă-l vedeau pe State, omul cel rău şi
face cruce şi-i spune preotesei: nemilos, galben la faţă cum e ceara, stri-
— S-a zis cu fosta noastră slugă, Păcală. gînd cît îl ţineau băierile:
L-au mîncat fiarele. Bine-au făcut. De — N u . Nu m-am supărat. C u m să mă su-
mîine, vezi tu, preoteasă, să aflăm alt slu- păr? Ce tot spui? D a r ia-ţi de-aicea fiarele
jitor. şi du-te. Că nu-mi mai trebuie nimic. Îţi
— Bine, părinte, am să văd. dau simbrie cîtă vrei, numai şi numai să te
Dar nu-şi sfîrşeşte preoteasa vorba şi ce să duci unde-oi pofti, unde-oi vedea cu ochii.
credeţi, dragii mei? Începe parcă să ardă — Nu pot, părinte, îi răspundea băiatul.
satul. S-aude, dinspre m u n t e , o hărmălaie Mi-ai poruncit s-aduc juncanii, din pădu-

24
rea fiarelor, şi să-i închid în staul. Ţi i-am Şi scoate doi saci largi. Iar preoteasa îngră-
adus după poruncă şi-n staul rămîn cît ţi-oi mădeşte-n ei pungi mari cu galbeni, scum-
sluji. Pe urmă le dau drumul, iar de plecat pătăţuri, podoabe şi aurării. N u m a i la gura
nu plec decît cînd o cînta cucu-n ogradă, sacilor p u n e vreo două evanghelii, să nu se
aşa cum ne-am tocmit cînd am sosit. Stai, vadă că-s averi.
de nu vrei, desfac eu poarta. Nu terminaseră ei cu făcutul sacilor şi iacătă
Şi s-apucă băiatul de desfăcu poarta. Bagă Păcală la fereastră:
caru-n ogradă. Dejugă fiarele şi le închise — Ce? Pleci, părinte, şi mă laşi?
în staul, legate bine în ştreanguri. Şi ele — Mă duc pînă prin apropiere, fiule, doar
mormăiau, urlau şi se zbăteau, însă se vedea peste deal, rosteşte popa, înmuindu-şi glasul,
bine că ştiau de frica flăcăiaşului. Iar popa făcîndu-şi-l dulce ca mierea. Am de slujit,
se urcase, tremurînd, într-un dud, ce era degrabă, o moliftă.
chiar în mijlocul ogrăzii, în t i m p ce preo- — Şi ce-s cu sacii aceia, părinţele?
teasa fugise în cămări şi s-ascunsese într-o — Ei, evanghelii, fiule, psaltiri şi alte cărţi
ladă. bisericeşti. Nu ştii c u m e la noi cu slujba?
Au stat în d u d şi în ladă toată noaptea. De — Atît de multe, părintele?
dimineaţă, ce se socoteşte State? Să cînte — Păi am o slujbă lungă, taică, slujbă
ca un cuc. Sluga va crede c-a venit sorocul. lungă...
Şi o putea scăpa de el. Văzuse State cel hain Şi îi închide în nas fereastra lui Păcală,
că îşi aflase nasul. să nu mai vadă şi să nu mai audă. T e r m i n ă
Şi începu sa-şi prefacă glasul: preoteasa de u m p l u t sacii şi State îi p o r u n -
— Cu-cu!... Cu-cu!... ceşte argatului să-i pregătească doi cai buni,
Flăcăul iese afară şi înţelege şiretlicul. Prinde să-i lege cu căpăstrul de-un stîlp.
în mînă o scurtătură şi o aruncă-n d u d : Leagă Păcală caii şi, furişîndu-se, tiptil, pă-
— H î ş ! . . . H î ş ! . . . Că îmi trezeşti stăpînul trunde în odaie. Scoate dintr-un sac aurul.
prea devreme! Aşază aurul într-un dulap. Se vîră el în sac.
Izbit de scurtătură, popa se clatină, şi z d u p !
prin crengi, cade la poalele copacului.
— Ucigaşule! îi strigă. Mi-am zdrobit oasele.
— Te-ai supărat? rîde Păcală. Că am şi eu
custură, ca şi sfinţia ta.
— N u . Nu m-am supărat, icneşte popa,
luîndu-şi îndată seama, deşi fierbea ca în-
tr-un cazan. L-ar fi făcut fărîme pe flăcău,
de nu l-ar fi ştiut voinic, de n-ar fi fost şi
fiarele în şură. Îşi pune pe căciulă o evanghelie şi stă aşa.
Şi-o ia la fugă către casă. State vine-n odaie, leagă sacii la gură şi-i
— Nu mai e chip, se plînge preotesei, tră- aburcă pe-un cal, lăsîndu-i să atîrne de-o
gînd-o afar' din lada u n d e se-ascunsese. parte şi de alta. Încalecă şi el pe cal. Pe
Rîd oamenii pe uliţe de noi. Nu mai îmi calul celălalt se urcă preoteasa. Şi, repede,
ştie nimeni de frică. Mie, care-am tăiat pe-aici ţi-e drumul.
atîtea nasuri. Strînge toate odoarele, como- — Hă, hă, rîde popa pe cale. L-am păcălit
rile, aurăria, gălbenaşii şi scumpătăţile, în pînă la urmă. Rămîne prostul cu fiarele.
doi saci m a r i ! Noaptea asta ne m u t ă m la oraş. Şi-o să trimit eu, din tîrg, ispravnicul să-i
Aşa scăpăm de slugă. Pe urmă, ne-om întoar- ceară socoteală şi să-l învinuiască. Să spună
ce, cînd ne-o fi la-ndemînă. că m-a omorît. Să-l dea pe mîna judecăţii.

26
Să-l trimită la ocnă. S-a isprăvit cu el. S-a
isprăvit...
Rîde şi preoteasa. Rîd cu poftă. Şi, tot
rîzînd, ajung, pe înserate, la ţărmul unui rîu.
— Nu ocolim, trecem prin vad, grăieşte
popa, nu-i apa prea adîncă. Mai mergem
apoi pînă dăm de-un lac. Acolo înnoptăm.
C u m trec cu caii prin vad, sacii, cam lungi,
cam grei, ajungeau pînă-n apă. Şi ce-i vine
in cap flăcăului? Şopteşte-n sus, spre popa, nevestei semn. Se scoală preoteasa şi-l îm-
punînd gura în dreptul unei găurici, ce şi-o pinge. State împinge-n sac. (Aşa crezuse el
făcuse a n u m e în pînza sacului, să aibe pe că-i sacul!... Deoarece nu simţise cînd Pă-
unde răsufla: cală se strecurase binişor în locul sacului,
— Saltă, părinte State, sacii, că se cam udă împingînd sacu-n locul lui.)
cărticelele! Aşa că State îl împinge prin întuneric pe
Popii i-a îngheţat în piept sufletul. Păcală. Iară Păcală împingea în sacul plin
— Care eşti, măi? răcneşte. cu aurării şi scumpătăţi.
— Saltă, părinte, în sus, sacii, că se cam udă Şi buf, se prăvăleşte sacul în lac.
cărticelele! mai spune o dată Păcală, de — S-a d u s ! sare în sus popa, l-am înecat...
rîndul acesta cu glas tare. — S-a d u s ! ţipă şi preoteasa.
C u m au ajuns pe malul lacului, State şi-a — Păcat, părinte, se ridică şi Păcală de la
desfăcut sacii. Şi-ntr-unul dintre ei, în loc locul lui. Păcat de-atîta aur să-l prăpădeşti.
de aur, 1-a găsit, cum ştiţi prea bine, pe Cîţi slujitori i-ai chinuit sfinţia ta, ca să
Păcală. Să cadă popa jos, nu alta. aduni aurul ăsta? Şi să-l azvîrli, aşa, în
— Puteam eu să te las, părinte, să fugi apă...
numai cu coana preoteasa, ca slugă credin- — C u m ? strigă State, zărindu-l, în lumina
cioasă ce-ţi sînt? T e - a m însoţit. Ori, poate lunii, pe Păcală. N-ai fost tu? N-ai murit?
că te-ai supărat? îl întreabă Păcală pe popa. O, doamne sfinte, mi-a scăpat ticălosul de
— Deloc, deloc, îngaimă State, însă e vînăt argat!
la obraz. O ia apoi pe preoteasă deoparte — Nu cumva te-oi fi supărat, părinte?
şi-i şopteşte: Vrusesem la început numai să-i — M-am supărat, m-am supărat... Aurul
tai nasul şi ăstuia, pe urma să-1 bag la ocnă. m e u . . . Aurul m e u . . .
Acuma îl omor. Măi, strigă tare spre flăcău. — Dacă-i pe-aşa, spune Păcală, avem un
Mîncare n-am să-ţi dau. D a ' hai să ne cul- zapis şi-o vorbă. Cine se supără îşi pierde
căm, că s-a-nnoptat. Tu culcă-te pe ţărm, nasul. Ia vino-ncoa, să ţi-l crestez, să simţi
unde se vede apa mai adîncă. Pui sacul ăsta şi tu gustul cu care-ai încercat pe alţii.
lîngă tine, eu mă culc lîngă sac şi preoteasa — N u - m i pasă nici de nas, nici de crestat,
lîngă mine. În taină, îi mai şopteşte preote- ţipă iar State. Aurul m e u . . . aurul meu...
sei: Cam pe la miezul nopţii îţi fac semn. S-a dus... s-a dus aurul m e u . . .
Tu te-mpingi în mine, eu în sac şi sacu-n Şi, ca nebunul, State se-azvîrle-n lac să-şi
argat. Aşa o să se prăvălească Păcală-n lac caute sacul. L-a tot căutat. L-a tot căutat.
şi-o să piară. Nu ştim ce-o fi găsit pe-acolo, prin fundul
— Bine, încuviinţează preoteasa. lacului, că nu s-a mai întors. Singur şi-a
Şi-aşa se culcară tustrei pe ţărmul lacului. căutat sfîrşitul. Lacomul după bani moare
La miezul nopţii, tocmai cînd luna s-ascun- mai bine decît să piardă un gălbenaş.
sese într-un desiş de nori, State îi face Lacul, de-atunci, se cheamă Lacul popii.

27
TÎLHARUL BOIERIT
Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba...
Că năravul din fire n-are lecuire!

Un tîlhar mare făcuse ce făcuse, nu ştim Pe cine să-l tocmească? Pe Tîndală, care
unde, dar ajunsese mai mare într-un sat, plecase şi el prin lume să-l caute pe Păcală.
staroste sau, c u m s-ar spune astăzi, primar. Încheie cu el zapis, c u m se obişnuia pe
Putea astfel să fure mai în voie. Şi gîndul vremurile acelea. Zapis pe-un an, să-i îm-
lui, întreaga zi, doar la furat, ca al beţivului plinească orice poruncă fără cîrteală.
la crîşmă. Cheamă apoi stăpînul sluga şi-i spune cu
Ba, ca să-i meargă mai din plin, tocmeşte glas aspru:
şi o slugă. — Mergem deseară să căutăm o vacă, pe

28
care am pierdut-o mai de mult. Mi-a găsit-o de gol cu neghiobia ta.
cutare, dar nu mi-a mai dat-o-napoi. — Dec, măi stăpîne! îi răspunde Tîndală,
— Mergem, stăpîne. cum avea obiceiul. De ce nu mă înveţi cînd
Ce putea să spună sluga? Că zapisul e zapis. să grăiesc şi cînd să tac? Vorbesc şi eu
Pricepe însă Tîndală la ce stăpîn e slugă. precum mă taie capul. D a ' m-oi sili să mă
Şi hoţ şi mincinos. deştept pe lîngă dumneatale.
— Eu am s-o iau, hotărăşte stăpînul; dar — Să ştii, mai glăsuieşte încruntat stăpînul
tu să stai şi să pîndeşti, să nu-mi vie vreo că, de se întîmplă încă o dată, eu te omor.
primejdie de cine ştie unde. Şi te-arunc în fîntînă.
Spre seară — seară înnourată de toamnă, cu — Să nu faci una ca asta, bre stăpîne! se
burniţă — pornesc amîndoi, cu fereală, roagă umilit Tîndală. Că te-oi sluji după
prin sat. poruncă!
Intră tîlharul în staulul unui om. Îi fură — Am să te văd. Şi să te pregăteşti. La
vaca. Vine cu ea afară şi o ascunde într-un noapte ne ducem la tîrlă, u n d e îşi ţin să-
aluniş, dintr-o pădure, ce-o avea nu prea tenii oile. Cerul e tot înnourat. Înseamnă
departe de satul u n d e se găseau. că ne merge bine.
O leagă de-un copac şi o lasă-acolo, cu — Stăpîne, da' la tîrlă-i un cîine r ă u !
gîndul că-n ziua următoare s-o taie şi s-o încearcă sluga să-l sperie pe hoţul de stăpîn.
vîndă cu preţ b u n , la tîrg. — N u - ţ i fie teamă! îi răspunde acesta. L-am
A doua zi, ţăranul păgubaş umbla prin sat. omorît eu azi de-amiază. I-am dat drăca-
Avea nouă copii, sărmanul. Cu laptele de riţă în pîine.
la vacă îi ţinea. Se căina. Îşi smulgea părul Vine şi noaptea. Noapte-ntunecată şi fără
de amar: lună, fără de nici o stea.
— Vai mie şi vai m i e ! Iată-i pe amîndoi în d r u m spre tîrlă.
Tîndală, ce să facă? Auzea omul cum se Ajung acolo.
jeluia. Iese afară din ograda u n d e trebăluia. Tîrla fară cîine.
Iese afară şi face pe prostul: Şi că era fără de cîine tîrla o simţise si-un
— Dec, măi ţărane, că n-oi vrea să spui lup.
că ţi-a furat stăpînul nostru vaca, şi c-a
ascuns-o în alunişul din p ă d u r e ! Dec, măi
ţărane!
Si-i face omului un semn cu ochiul.
Pricepe omul vorba lui Tîndală, fuge-n
pădure, găseşte vaca-n aluniş şi şi-o aduce
acasă.
Se-ncruntă hoţul la T î n d a l ă :
— Netot ce eşti! Bătut în cap... M-ai dat
Intrase lupul în mijlocul tîrlei. Rupsese
nişte miei. Se pregătea să-i sfîşie pe alţii.
Era întuneric beznă.
Tîndală are însă nişte ochi ca de pisică. Şi
vede lupul. C u m îl vede, îi şopteşte stăpî-
nului:
— Asculţi?
— Ce s-ascult, măi ?
Tîndală, în gîndul lui, îşi s p u n e :

29
„A venit vremea să-i fac de petrecanie tîl- să dea cu bota în trunchiuri de copaci, să
harului!" ţipe:
Da' cu glas tare îi rosteşte: — Huo!... Huo!... Huo!... Huo!...
— Stăpîne, lasă-le, zău, păcatului de oi. Lupul se sperie şi-o ia la goană.
Văz un mînz colo-n fundul tîrlei. Să-l prin- Stăpînul îl aşteaptă.
dem. Are preţ b u n . Cînd se repede lupul, acesta: ţuşt, în faţă.
— Să-l p r i n d e m ! se bucură tîlharul. Îl prinde drept în braţe.
— Eu mă duc mai la deal — vorbeşte înce- Pe u r m ă . . . Cred că nu mai e nevoie să
tişor Tîndală — şi gonesc mînzul. Iar d u m - povestesc ce s-a întîmplat cu primarul şi
neata să-i ieşi în cale, gata să-l prinzi în lupul...
braţe. Şi să-l luăm. Care pe care s-a mîncat.
— Aşa fac, m ă i ! Vă daţi şi voi cu socoteala!
Zis şi făcut. Atîta vă pot încredinţa că: din noaptea
Se suie grabnic sluga pe-un deal. Şi începe aceea, satul a scăpat de tîlhar...
PUPĂZA ŞI C I O C Î R L A N U L
Viclenii şi-ntre ei se viclenesc, hoţii şi-ntre ei se fură.
Iară vicleanul, ca şi hoţul, cînd este prins,
zice c-a glumit. Cum o fi gluma asta?

Avea odată un neguţător o fată. Fată de înşele si să i-o dea de nevastă?! Care fiu
măritat. D a ' n-o lua nimeni de nevastă, de neguţător mai prostănac o vrea s-o ia?
pentru că era rea, bătăuşă şi lacomă, întoc- (Numai că orice sac, se ştie, îşi află, pînă
mai ca şi tată-său. Şi, pe deasupra, după la u r m ă , petecul.)
ce că era împodobită cu atîtea cusururi, mai Mai era şi-alt neguţător, tot pe măsura
avea şi vederea scurtă. Nu vedea fata ca celui dintîi. Acesta avea, la rîndu-i, un
lumea nici la un lat de palmă. băiat. Băiatul purta alte metehne. Întîi, o
Şedea neguţătorul şi se gîndea: pe cine să-l viclenie fără seamăn, apoi dorinţa aprigă de

31
a-i înşela pe alţii (la fel ca şi tătîne-său) dut un b u m b . Şi îşi întinde mîna către
şi, ca să fie pe de-a-ntregul precum nu şervet. Aha! Uite-l! Ce acuşor drăguţ!
trebuie, un nas gros ca urciorul şi lung Cînd colo, în loc de ac, găseşte în şervet
pînă-n bărbie. racul.
Altminteri, b u n de însurat băiatul. Căuta Racul o strînge, fata ţipa, dă speriată din
şi el mireasă. O tot căuta şi n-o găsea. Că mînă — şi racul cade drept pe nasul gine-
toate fetele fugeau, cum îl vedeau, rîdeau relui. I-1 prinde strîns în cleşte.
de el şi îi ziceau „ N ă s o s u l " . Flăcăul dă să scape, suflă cumplit, facînd
Şi se întîlnesc neguţătorii, nu ştiu cum. Se să-i izbucnească din nas un zgomot ca de
bucură în sine fiecare. Tatăl băiatului e tobe, de trîmbiţi şi tromboane.
vesel că fata nu prea vede — şi n-o vedea Fata se îngrozeşte de un asemenea zgomot.
nici nasul cel burduhos al lui fecioru-său. Şi, cum nu vedea racul prins de nasul
Iar tatăl fetei, fiindcă peţitorul este atît de băiatului, nu ştie ce se întîmplă şi începe
pocit, încît n-o cere o zestre atît de mare, să răcnească:
cum cereau alţii. S-o mulţumi cu-o casă — M ă m u c ă şi tătucă! Săriţi că arde casa!
şi-un săculeţ cu galbeni. Săriţi şi mă scăpaţi!
Şi p u n la cale, laolaltă, o mare ospeţie. Să Cu mare, mare greutate, se potoleşte zarva.
se cunoască tinerii mai bine. Să se-ndră- Ca să se dreagă treaba, părinţii fetei p u n
gească. În vreme ce bătrînii s-or tocmi despre la-ndemînă, pe fereastră, o pisică. Fata s-o
zestre. zărească şi s-o gonească. Să creadă ginerică
Ajuns cu povestirea aici, se cuvine să spun despre mireasa lui c-a fost numai o întîm-
că la neguţătorul cu fata era argat Păcală. plare „cu acul şi cu r a c u l " şi că, în realitate,
Şi, cum avea el jurămînt să-i păcălească fata tot zăreşte ceva.
pe toţi cei care, în lume, sînt fără de obraz, Păcală, care tocmai în acea zi fusese certat
de ruşine sau cinste, văzînd ce se petrece, şi oropsit de fată şi de părinţii ei, îi dă un
şi-a s p u s : brînci pisicii. Şi p u n e în locul ei un caş
„Vreţi să vă trageţi pe sfoară unii pe cei- mare de vacă, aşezat pe un taler.
lalţi? Ei, dacă e pe-aceea, hai să vă fac eu Fata se duce de-a dreptul la fereastră, unde,
una, ca să vă meargă b u h u l . " după spusele tatii, ştia că e pisica. Şi zbiară
Neguţătorul, tatăl fetei, nu voia totuşi ca măgăreşte:
peţitorul, măcar pînă la nuntă, să-şi dea — Huşşş, mîţă blestemată! Aici te pri-
seama prea bine că scumpa lui odraslă zărea ponişi ?
doar ca prin sită. Şi-atunci, la ospeţie, pe Şi dă în caş cu p u m n u l .
cînd şedeau la masă, pune, într-un şervet, Caşul se prăvăleşte.
un ac — ca ea să se prefacă, deodată, că-l Flăcăul, ca s-arate că e frumos crescut,
găseşte. Şi astfel să-l încredinţeze pe ginere se-apleacă să-1 ridice. Fata, zărindu-i nasul,
că vede binişor. crede că este mîţa care s-a întors în casă.
Păcală însă, cînd aduce bucatele la masă,
trage uşor şervetul în care era acul. Şi p u n e
în loc altul, în care înfăşurase, cu grijă, un
rac mare, cu cleştele tăioase.
Pe cînd mănîncă, fata se face, dintr-o dată,
că şi-a pierdut un b u m b de la rochia ei
scumpă, pregătită anume, din stofă de
mătase.
— Văleu! Unde-o fi acul? Că mi-am pier-

32
Şi, ca să-i dovedească peţitorului său cît e ciocîrlanul cu pupăza! zicea.
de văzătoare, îi trînteşte un p u m n , mai să-l Şi s-au bătut băiatul şi fata, mireasa şi gine-
dea peste cap. rele, pînă n-au mai p u t u t şi pînă i-au des-
Flăcăul, cînd primeşte în faţă lovitura, îşi părţit părinţii şi rudele.
suflă iarăşi nasul. S-au împăcat însă, de bună seamă, pînă la
Se iscă un alt zgomot şi mai cumplit ca-n- urmă. Şi-au pornit degrabă, nunta, să nu
tîiul. apuce să se răzgîndească vreunul. Că doară
Fata se îngrozeşte mai rău ca înainte. Crede nu făceau ei n u n t ă . Se c u n u n a u cu pungile
că e cutremur şi se dărîmă casa. De frică, de galbeni. Nu în zadar spuneau cei vechi,
se-azvîrle pe fereastră. că-n casele celor avuţi miile măritau mo-
Flăcăul, mîniat, şi ca s-o pedepsească fiindcă mîile si sutele c u n u n a u slutele.
i-a zdrobit nasul, s-aruncă după ea. Iară Păcală a pornit, mai departe, pe dru-
Şi se iau la bătaie. muri, sa afle şi alţi oameni fără obraz şi
Păcală, în vremea asta, şedea în cerdăcel: ruşine, să-i facă de ocara lumii, rîzînd în
— Se bate pupăza cu ciocîrlanul! Se bate hohote de ei.
RÎD-DE-PROŞTI
Omul hapsîn ştie numai să amărască, nu şi să-ndulcească,
să ia şi niciodată să dea.

Şi se mai spune că, tot în acea vreme, ar conac în sat. Ţăranii, c u m află de venirea
fi trăit în ţară un ispravnic, pe n u m e Suflet- lui, încep să fugă, care încotro, unii către
acru. Şi trecea Suflet-acru pe drumuri. Se pădure şi alţii către bălţi, să-şi ducă pruncii,
oprea ici, se oprea colo, se oţăra la oameni femeile şi b r u m a de avut prin locurile cele
ori îi bătea, sau le cerea cîte se află-n lună mai ferite.
şi-n stele, şi-n văzduhuri. Şi tare îi mai La toţi le era drag ispravnicul, ca sarea-n
plăcea să facă pe deşteptul. ochi.
Aşa soseşte odată şi-n satul Oropsiţi. Face N u m a i că Suflet-acru le dă poruncă sluji-

34
torilor să facă tot ce-or face şi să pună
mîna cel puţin pe-un ţăran. Şi, de n-or
izbuti, să dea foc satului, şi-astfel să-i pe-
depsească pe toţi că n-au vrut să dea faţă
cu omul stăpînirii.
Acu, nu ştiu dacă l-au prins sau a venit el
singur, Păcală — care era în trecere pe-acolo
— să dea ochii cu Suflet-acru, să scape
satul de năpastă.
Se uită chiorîş ispravnicul şi întreabă: Vrei să nu-i p u n la socoteală? Pot eu să
— Măi, c u m te cheamă? nu-i adaug? Mai am însă cel mult cîteva
— Rîd-de-proşti! zile, cîteva luni sau, poate, cîţiva ani şi sînt,
— Aşa te cheamă? îndată, gata. Să-ţi dau o socoteală cumse-
— Aşa, mărite. cade. Nu vreau să-ţi fac greşeală nici
— Măi, Rîd-de-proşti, să-mi spui tu, m i e : atîtica...
cîţi stropi de apă se găsesc în rîul care curge — Ce? Ai înnebunit? răcneşte ispravnicul,
pe lîngă sat? De nu ştii să-mi faci însă aşa care se plictisise de-atîta aşteptare. S-o
cum se cuvine socoteala, află că slujitorii lăsăm dar pe asta! Să te-ntreb altceva!
mei au să te spînzure de ramura aceea — Întreabă-mă, boierule, se saltă Păcală
groasă, a fagului de colo. O vezi? de pe piatră, întreabă-mă orice.
— C u m să n-o văd ? Că bucuria trece pe — Să-mi spui — dar asta fără alte socoteli —
lîngă omul sărman ca apa peste piatră. să-mi spui cîte fire de praf se află pe drumul
N u m a i necazul îi sare-n ochi, ca lupul flă- ce vă străbate satul? Că, după cîte fire de
mînd, noaptea. praf se află-aici, vreau să vă statornicesc
— Hai, încetează cu vorba goală şi-ncepe birul, cîţi galbeni să plătiţi. Să văd, ştii ori
socotitul! nu stii?
— Încep, boierule! — Ştiu, c u m să nu ştiu, boierule. D a ' ca
Slugile pregătesc frînghia şi-o azvîrl peste să-mi pot face mai iute socoteala, să nu te
ramură, fiind siguri c-o să-l spînzure. Îi ţin ca adineauri, spune-mi, întîi, domnia ta,
înnoadă si-un laţ. cîte fire de praf se află numai acolea, sub
Păcală se aşază pe-o piatră. Îşi p u n e deo- piciorul domniei tale. Domnia ta eşti înţe-
parte căciula, sumanul şi toiagul. Şi-ncepe lept şi trebuie că le ştii pe toate, devreme ce
să socotească, în linişte, pe degete. mă întrebi pe mine, biet flăcău neajuns. Şi
N u m ă r ă degetele de la o mînă. Pe urmă, cum mi-oi da răspunsul domnia ta, gata
de la cealaltă. Le adună pe toate. Şi-o ia oi fi şi eu, după cîteva clipe. Rosteşte, lu-
de la-nceput. Şi tot aşa mereu... minăţia ta, te-ascult.
Aşteaptă ispravnicul. Aşteaptă. Pînă la sfîr- Grăieşte şi rîde păcăliciul, rîde de Suflet-
şit se înfurie. acru, care se-ncurcă, se învineţeşte, tuşeşte
— Hai, măi, mai repede, că am şi alte din băieri, holbează ochii şi-i strigă lui
treburi, răcneşte. Vreau să plec şi-n alt sat. Păcală:
Ca să aduc şi-acolo cuvîntul stăpînirii. — Uite ce, Rîd-de-proşti, să lăsăm gluma.
— Stai binişor, boierule ispravnic, îi răs- Voi, satul ăsta, va trebui să-mi daţi pînă la
punde Păcală. Ce te zoreşti? Ca s-adun toamnă zece juncani. Însă, ascultă, măi, să
stropii laolaltă, precum ai poruncit, îmi fie mari şi grei cît dealurile ce se văd în zare.
trebuie şi mie o lecuţă de timp. Nu vezi Ai auzit, ori p u n să te lovească la spate cu
că rîul aduce întruna alţi şi alţi stropi? gîrbaciul, ca să-nţelegi mai bine ce spun?

35
S-a încurcat în propria lui urzeală isprav-
nicul:
— Ce zice? Ce zice ăsta... c u m îl cheamă?
a ţipat ascuţit.
— Rîd... Rîd-de-proşti, măria ta, s-a aple-
cat mai adînc Păcală, tot umilit si cu că-
ciula-n mînă. Aşa mă cheamă: Rîd-de-
proşti.
— Cine mi-a sos nebunul ăsta-n cale ? Eh,
— Am înţeles, boierule, se pleacă Păcală, Rîd-de-proşti, lasă că am să-ţi dau răspunsul
cu căciula-n mînă. N u m a i că noi am vrea altădată. Acuma mi-i degrabă.
să nu-ţi dăm lipsă la greutate, cu nici o — Păi, dacă ţi-i degrabă, boierule, se schim-
picătură. D u - t e dară domnia ta şi cîntăreşte, bă socoteala.
mai înainte, dealurile. Spune-mi, fără greş, Nu-i meşter acela ce găteşte, ci acel ce
cîtă greutate au. Să-ţi dăm şi noi juncanii pune sarea. Iar cine seamănă scaieţi n-aştepte
pe măsură. să mănînce mere.
SOCOTEALA PE RĂBOJ
Cine sapă groapa altuia se prăbuşeşte el întîi în ea!

Se spune că-ntr-o vreme Tîndală ar fi ajuns lipiţi. Abia avem ce să mîncăm. În schimb,
şi el argat la nu ştiu care mînăstire. îţi dăm în fiecare zi un p u m n de mălăieş.
Stareţul 1-a poftit la sine pe noul său argat De la noi mai p u ţ i n şi de la D u m n e z e u mai
şi i-a cerut să are c-un plug de lemn toată mult. Cine munceşte p e n t r u mînăstire ajun-
moşia mînăstirii. ge-n rai. Tu te gospodăreşti, precum ţi-o
— Noi nu plătim cu bani slugile, i-a grăit place, din mălăieşul t ă u : mănînci, te-mbraci,
stareţul, trecîndu-şi printre degetele groase te speli, iar restul poţi să ţi-l pui deoparte.
şiragul de mătănii. Sîntem săraci, săraci Eu nu îţi p u n nici o oprelişte.

37
— Şi cît e de muncit p e n t r u p u m n u l de — N-am gătit-o, c-are moşie mare mînăsti-
mălăieş pe zi? rea. Mai e şi mîine timp. D a r dă-mi tainul,
— Din răsărit, în asfinţit. Atîta tot. Şi iei precum ne-am înţeles, pentru că iată asfin-
p u m n u l de mălăieş. Noi îţi plătim cinstit. ţitul! Soarele nu mai e pe cer.
— Dar de dormit unde-am să dorm ? Stareţul a cătat spre boltă.
Stareţul a zîmbit către Tîndală, cu nişte — Soarele nu mai e, vezi bine, a grăit el.
ochi subţiri, subţiri de t o t : Dar luna nu e sora soarelui? Ba este cum
— De dormit, taică, e mai greu. Că sînt o îţi spun, a zis tot el. E soră bună, e-n fami-
mulţime de treburi. Nu prea avem timp de lie. Şi luna, iacă, n-a asfinţit. Munceşte
dormit. N o i ne rugăm şi tu munceşti. Dar, pîn-o asfinţi şi sora soarelui, c-aşa e bine.
în sfîrşit, o să vedem ce vom mai face. Şi-atunci abia vino după tain. Iară pe mine
Du-te şi ară-ntîi ogorul. Pe u r m ă om mai lasă-mă, lasă-mă, fiule, la rugăciune!
sta de vorbă.
Se duce Tîndală pe ogor. Ară întreaga zi şi
seara merge la stareţ, să-şi ia tainul.
Bate la poarta mînăstirii şi nu răspunde
nimeni. Se saltă atunci peste gard. Cată-n
chilii, pe ici, pe colo. Peste tot, peste tot
dormeau. Călugării dormeau şi sforăiau. Cel
mai puternic sforăia însuşi stareţul, răstur-
nat pe un divan lat, cu faţa unsuroasă,
iară pe masă se zăreau bunătăţi fel de fel: Aşa i-a răspuns stareţul argatului. I-a închis
friptură de purcel, plăcintă, pere zemoase, uşa-n nas şi s-a lungit pe divan, să doarmă
struguri dulci, bucate, de, ca la mînăstire. mai departe.
Şi, mai presus de-orice, o cană plină cu Tîndală a rămas afară. Cît era el de lăsător,
vin negru ce-i rămăsese de la cină. că nu era aşa de ager, întotdeauna, ca Pă-
Tîndală cerceta cu ochii p r i n ferestruică cală, s-a mîniat în sinea lui.
şi-i lăsa gura apă doar privind. „Astfel ţi-e vorba, taică stareţ? Ştiam eu
— Părinte stareţ, striga el. Scoală-te. Ţi-a că popa are mînă de luat, nu de dat, dar
venit argatul. Să-i dai tainul de mălai. nici aşa... Ei, lasă că mai vorbim noi. O
Şi bătea tare în ferestruică. să-ţi fac una ca Păcală! Să mă ţii minte
cîte zile-oi t r ă i ! "
Şi s-a întors la munca lui.
În zorii zilei, asfinţind şi luna, s-a întors
Tîndală în mînăstire. Şi a bătut la stareţ:
— A asfinţit şi luna! Deschide, să-mi dai
tainul.
Stareţul s-a trezit, din nou, din somn. Şi-a
pus tîrlicii în picioare. Şi luînd un p u m n de
- Ce? C u m ? Care argat? Tîndală? se tre- mălăieş mucegăit, pe care îl păstra pe fundul
zeşte stareţul. Ai venit, bată-te pustia de unei lăzi, numai pentru argaţi, a crăpat doar
prostovan, că nu mă laşi nici să mă rog... oleacă uşa. Prin crăpătură a întins mîna.
şi deschidea oleacă uşa, rotind mătăniile-ntre Tîndală a primit mălaiul, dar cu genun-
degete, ca şi cum s-ar fi tot rugat şi pîn-a- chiul a împins uşa şi a deschis-o bine.
tunci. Ce-ai venit, măi, aşa cu graba? Ai Pe masă mai erau întinse bucatele rămase
gătit m u n c a ? de cu seară, din ce mîncase stareţul. Flăcăul

38
„ A m să te fac, băiete, gîndea stareţul, să-ţi
dea pe nas bucatele ce le-ai mîncat!"'
La drept vorbind, nici nu voia să meargă
stareţul cu grînele la tîrg, ci numai să-l tru­
dească pe Tîndală, să-1 pedepsească, să-l
omoare.
De la o vreme, stareţul se plictiseşte de
mers pe d r u m . Mînă măgarul într-o poiana
şi-i spune lui T î n d a l ă :
şi-a luat întîi friptura. A pus-o în traistă.
— Aici e tîrgul. Tu-1 vezi ?
— Ce faci ? Mă furi ?
— Nu-1 văd! zice Tîndală liniştit.
— Deloc, p ă r i n t e ; dar sora mălăieşului este
— C u m o să-1 vezi? grăieşte stareţul. Aici
friptura şi ai uitat sfinţia ta s-o dai. O altă
e tîrgul sfinţilor. Ochii de prost nu pot să
soră e plăcinta. Vinul i-un frate b u n plă-
vadă, nici s-audă. N u m a i ochii de sfînt,
cinţii. Iar strugurii şi perele fac parte din
cum sînt ai mei. D a r tîrgul este. Uite colea
familie. C u m poţi sfinţia ta să rupi fraţii
ce forfotă şi ce vînzare! Ştii ce, Tîndală?
unul de altul? Nu se poate. Eu n-am m u n ­
Mergi înapoia mea cu sacul şi strigă tare:
cit întreaga ziuă pentru soare şi toată noaptea
„ G r î n e mînăstireşti am de vînzare!" Însă
pentru l u n ă ? . . .
să strigi cu nădejde, băiete, ca să găsim
Le-a luat pe toate şi-a plecat. A mîncat
cumpărători!
bine şi s-a săturat. S-a tolănit în iarba
moale. S-a odihnit după cuviinţă. — Bine, p ă r i n t e ! C u m ţi-i voia.
Deodată, stareţul s-a dus în locul u n d e se Şi o ia stareţu-nainte şi se preumblă prin
odihnea argatul şi 1-a lovit cu o botină între poiană, iară Tîndală, după el, strigă din
coaste. răsputeri:
— Scoală-te, leneşule! Ia sacul ăsta cu — Grîne mînăstireşti am de vînzare!
grăunţe şi hai la tîrg. Să-1 vindem, să luăm Stareţul rîde-n sine, hoţeşte: „Aha, Tîndală,
lumînări. ţi-o p l ă t e s c ! " Şi, dintr-o dată se opreşte
Tîndală s-a sculat din iarbă şi a luat sacul lîngă un fag şi glăsuieşte, tot ca să-şi bată
cu grăunţe, pe care i-1 arăta stareţul. Era joc de slugă, făcîndu-se că îi răspunde unui
un sac mare şi greu. cumpărător:
— Îl iau, părinte, c u m de n u ! Nu-ţi sînt — C u m vindem grînele? Destul de ieftin.
slugă? D a r de ce-mi dai cu botina între Vrei să le vezi? Stai o clipită să ţi le-arate
coaste, cu-atîta duşmănie, că eşti faţă bise­ sluga...
ricească şi-i ruşine?! Şi-i porunceşte lui Tîndală să lase sacul
— N-am dat eu. Sfinţii care mă ocrotesc jos, s-arate grînele copacului alăturea de
te-au lovit. Eu i-am rugat numai să te tre- care se opriseră.
zească. D a r tu nu-i poţi vedea pe sfinţi Tîndală înţelege totul. Face însă pe prostul
fiindcă eşti prost şi păcătos! mai departe. Arată grînele copacului:
— Bine, sfinţia ta, se face Tîndală că-1 — Le cumperi? Bine. Foarte bine. Dă-i
crede. O fi cum spui. banii stareţului.
Şi o porneşte în urma stareţului. — Cu cine vorbeşti, măi, întreabă acesta.
Iar stareţul mergea-nainte, călare, bălăbă- — Cumpărătorului îi răspund, spuse Tîn­
nindu-se pe şalele unui măgar. dală. Sfinţia ta nu-1 mai auzi?
Ca să-şi mai bată joc de slugă, stareţul 1-a — Nu îl a u d ! se miră stareţul, uitînd min­
tot ocolit, 1-a tot purtat pe nişte drumuri ciuna spusă mai-nainte.
neumblate. — Atunci eşti prost şi păcătos! Pentru că

39
Şi dau de o colibă unde sălăşluiau nişte tîl-
hari. Tîlharii însă nu erau acasă. Intră T î n -
dală în colibă. P ă t r u n d e , după el, mai cu
fereală, şi stareţul. Şi, într-o ladă, găseşte
Tîndală un purcoi de galbeni.
Stareţul se repede asupra lăzii şi o acoperă
cu anteriul:
— Asta-i colibă de tîlhari! Iar banii sînt
numai proştii nu-i aud şi nu-i văd pe sfinţi. furaţi. Să nu mai spun despre colibă că se
N-ai spus chiar adineauri sfinţia ta lucrul
acesta? Ori ai minţit? Eu oi fi sfînt, pentru
c-am început să-i văd şi să-i a u d !
Stareţul schimbă feţe-feţe. C u m putea el
să spună c-a minţit? Iară Tîndală se apro-
pie cu capul lîngă fag şi scoţîndu-şi căciula,
se face ca-l ascultă pe cumpărătorul nevăzut,
c u m îi vorbeşte.
— De vreme ce grînele au ajuns ale dumi-
tale, am să-ţi ascult porunca, îi rosteşte găseşte în pădurea mînăstirii. Deci am să iau
copacului. aceşti bani, îmi trebuie pentru binefaceri.
Şi, prinzînd sacu-n braţe, după ce-l desface — De e aşa, am să vestesc chiar astăzi oa-
la gură, începe s-alerge prin poiană, îm- menii din sat, face Tîndală pe nevinovatul,
prăştiind tot grîul prin iarbă. să vină la sfinţia ta, că vrei să-i ajuţi pe
— Ce faci acolo, blestematule ? răcneşte sta- nevoiaşi.
reţul, cînd îşi zăreşte grîul risipit prin iarbă. — N u , asta să n-o faci! se sperie stareţul.
— Mi-a poruncit cumpărătorul să-l semăn! Şi, ca să taci, am să-mpart galbenii cu tine,
Zice că a arat el locul acesta mai deunăzi parte şi parte.
şi-acuma vrea să semene de toamnă. Puteam — Bine, sfinţia ta, cum hotărăşti! Fie şi-
să nu-l ascult pe-un sfînt? aşa, deşi eu singur i-am găsit. De drept,
Şi-aruncă tot ce mai rămăsese pe fundul ar fi numai ai mei...
sacului în iarba verde. Apoi se duce lîngă Şi-ncepe stareţul să facă socoteala pe o
stareţ, se dă în dosul lui şi-i dă un ghiont. hîrtie, cum trebuia să fie împărţiţi galbenii.
— Cine-a dat, măi, întreabă stareţul şi-aşa Se face el că socoteşte. Socoteşte şi, pînă
destul de cătrănit. la urmă, îi dă argatului numai un galben
— Eu ştiu, sfinţia ta ? Parcă, în lumea asta şi el ia restul:
care mişună prin tîrg, poţi să-1 zăreşti — Aşa e socoteala pe hîrtie! Tu nu poţi
pe-acela care-ţi dă un ghiont? E tot la fel s-o-nţelegi, fiindcă eşti greu de cap. Ia-ţi
ca şi cu sfinţii care m-au izbit pe mine, cu galbenul şi du-te! Nu mai îmi trebuie slugă.
botina-ntre coaste, astăzi de dimineaţă, în Eu mă întorc la mînăstire, cu restul de
curtea mînăstirii. Nu poţi să-i vezi, nu-i comoară.
vezi şi gata... — Nu prea-nţeleg, ce-i drept, cum merge
— Aşa e, înghite stareţul. Aşa e. Haide pe hîrtie socoteala, zice la rîndul lui T î n -
acasă, nătărăule! dală, că sînt om prost, c u m spui sfinţia ta.
Şi o pornesc spre mînăstire. C u m merg D a r ştiu o altă socoteală: pe răboj, de la
ei prin pădure, rătăcesc drumul. Se-afundă. bunicu, D u m n e z e u să-l ierte, pe unde-o fi,
Ajung în nişte locuri rar umblate. că m-a învăţat, cînd încă mai trăia, cum să

40
plătesc celor ce-ar vrea să mă înşele. Nu vrei gorie, începe el să cînte, ca sfîntul ce ocro-
să ţi-o arăt? teşte mînăstirea. Şi, fiind în monahie, că-
Şi ia Tîndală două beţe. U n u l mai lung lugăre Grigorie, ai datoria să te supui sfîn-
şi gros, altul mai scurt. tului stareţ. Şi eu îţi poruncesc să-mi dă-
— Uite c u m este socoteala pe răboj! Iau ruieşti, îndată, galbenii tăi, să ţi-i gospodă-
cîte-un galben şi crestez pe răboj un semn. resc. Ce-a legat stareţul nu poate să dezlege
Pun galbenul alături pentru mine, şi un nimeni. Altfel te pedepseşte D u m n e z e u şi
băţ, pe spinare, cu toiagul cel gros, sfinţiei te aruncă-n iad.
tale. Iar la sfîrşit, să ia toţi galbenii acela — O fi cum spui, sfinţia ta, răspunde şu-
dintre noi care o fi în stare să se mai ţină gubăţul, dar eu iau gălbenaşii, îi p u n colea
pe picioare. E bine? în traistă, îmi iau şi rămas-bun de la călu-
— Nu e b i n e ! Hai, poţi să iei comoara. gărul Grigorie, p e n t r u că eu, Tîndală, plec
E-adevărat ce spui că ai găsit-o singur. D a r din nou în lume. Am o-ntîlnire cu Păcală,
te călugăresc. să mai venim de hac unor înşelători. Aşa,
sfinţia ta, rămîi cu b i n e !
Şi-a luat pe u m ă r traista, şi-a plecat fluie-
rînd. Şi ce-a făcut cu banii, cum i-a împăr-
ţit la nevoiaşi, la văduve şi la bătrîni, am
să vă spun eu altă dată, că-i o poveste lungă,
lungă, şi-acum, aşa pe grabă, n-am vreme
să v-o-nşir.
Stareţul a rămas jelind, rupîndu-şi hainele,
zvîrlindu-şi comănacul, atîta îi părea de
rău de galbeni.
Şi, fără să aştepte răspunsul lui Tîndală, De-atunci a şi rămas, se pare, vorba că:
stareţul face asupră-i semnul crucii. «Cine sapă groapa altuia se prăbuşeşte el
— Te vei numi Grigorie, călugărul G r i - întîi în ea!»
CARE PE CARE
Soarele n-are nevoie de soare, nici luna de lună;
dar omul de om, da. Că omul sfinţeşte locul şi cine
nu are măcar un prieten încercat nu merită să trăiască.

Păcală îl căuta pe Tîndală. Tîndală, de-ase- — Astfel a spus Tîndală? se veselea Pă-
menea, pe Păcală. N u m a i că era parcă mereu cală, cînd îi sosea la ureche vestea. Şi eu
un făcut. Uneori, din locul unde ajungea abia aştept să dau ochii cu el şi să vedem
Tîndală, de-abia plecase Păcală. Iar, alte- care pe care...
ori, Păcală intra printr-o parte a satului, în — Care pe care! rostise şi Tîndală. O să
vreme ce Tîndală ieşea prin cealaltă. vină ea şi clipa aceea şi-o să vedem care
— Dacă-l vedeţi cumva pe Păcală, lăsa vorbă pe care...
Tîndală, să-i spuneţi că îl caut să rîdem Şi iată că acea clipă mult aşteptată a sosit!
laolaltă. Tîndală tocmai trecea printr-o pădure care

43
despărţea între ele două ţinuturi, cînd 1-a — Eu fac acelaşi lucru cu nucile. D i n fie-
zărit în cale pe-un flăcău cilibiu. care livadă adun cîte una, ca să-şi dea seama
Dintr-o dată a simţit, prin nu ştiu ce anume, stăpînul unde sînt mai de soi.
deoarece nu avusese încă niciodată pînă — Sacul ţi-e plin cu nuci ?
atunci prilejul să-l vadă, că flăcăul acela — Dec, aşa precum ghicişi. Şi-al tău e
care-i ieşise în cale era însuşi Păcală. plin cu lînă?
La drept vorbind, după ce-l cunoscuse? — Întocmai, frăţioare!
Cine-ar putea să spună? Poate după felul — Ia să şedem colea!
în care Păcală-şi ţinea lăsată pe-o parte — Să stăm dacă mă-mbii...
căciula. Sau poate după umblet (avea un — Ştii ce mă socotesc?
mers săltat). Sau, cel mai mult îmi vine să — De unde-i vrea să ştiu ?
cred, după felul c u m isteţul zîmbea (c-avea — Ce-ar fi să schimbăm sacii-ntre noi?
un soi de zîmbet şăgalnic şi ghiduş, de te — Şi să-i lăsăm pe stăpînii noştri mofluzi?
făcea să rîzi numai cît îl vedeai). — Prea i-am slujit destul!
Oricum, un lucru este limpede, că Tîndală Flăcăii se privesc pe sub sprîncene:
1-a cunoscut numaidecît pe Păcală. La fel „ A c u m ! Care pe c a r e ? . . . "
ca şi Păcală, care, cît ai clipi, şi-a dat seama — Asta-i adevărat...
că-n faţa lui se găseşte Tîndală. — Eu duc acasă lîna şi tu duci nucile...
Dar, cum erau de şugubeţi, s-au prefăcut — Însă, să ne-nţelegem. Nici unul dintre
amîndoi că nici habar n-aveau pe cine-au noi nu va desface sacul pînă nu vom
întîlnit. ajunge la o poştă de-aici!
— Să vedem noi acuma, şi-a m u r m u r a t — Să fie precum spui!
printre buze Păcală, cine e mai poznaş şi — Haide, să batem palma!
cine-l păcăleşte pe celălalt mai straşnic.
— Am să te-cerc îndată! şi-a şoptit şi
Tîndală. Şi i-a grăit lui Păcală tare: Bună
vremea, drumeţule. De nu ţi-e cu bănat,
cutez să te întreb: dincotro vii şi cu ce fel
de treburi?
Păcală s-a oprit. L-a privit pe Tîndală,
zîmbind:
— Mă mir că nu mă ştii!
Tîndală s-a hlizit şi, dîndu-şi jos, din spi- Şi, după ce bat palma, îşi schimbă între
nare, sacul destul de mare şi plin, pe care ei sacii.
şi-l purta, i-a răspuns: — Să ne vedem cu b i n e !
— Uite că nu te ştiu! — Calea cu norocire!
— Toată lumea mă ştie, a continuat Păcală, Şi pornesc fiecare pe drumul dimpotrivă,
că eu sînt slujitorul marelui dregător al cale cam de o poştă. Acolo îşi desfac sacii.
domniei, al cărui meşteşug este strîngerea „ L - a m păcălit — gîndeşte Tîndală — pe
lînii. Păcală. Prea mi se socotea «dumnealui» că-i
— Auzi, ce potriveală, a izbucnit Tîndală. de nepăcălit. I-am luat un sac cu lînă,
Iar eu sînt slujitorul marelui dregător care dîndu-i în schimb un sac în care nu strîn-
se ocupă cu strîngerea nucilor. sesem, decît aşa ca să mă aflu-n treabă,
— Eu trec din sat în sat si iau de ici o fa- doar gogoşi de t u f a n . . . "
rîmă de lînă, de colo alta, ca să cunoaştem „O să priceapă, îndată, Tîndală pe cine
unde-i mai mătăsoasă, mai bună, mai ţigaie. l-a întîlnit! cugetă şi Păcală. S-a pricopsit

44
— Aşa mă păcălişi ?
— Ne-ncercăm puterea, în glumă, pe-ai
noştri, ca să lovim mai bine în cine ni-i
neprieten!...
— Bună vorba grăişi!
— Atîta că, deodată, nu izbutirăm nici
unul dintre noi să-l dovedim pe cellalt...
— Ne silim mai departe ?
c-un sac în care n-adunasem decît muşchi — De ce nu, frăţioare ?
de c o p a c ! . . . " — Să mergem împreună?
Dar, cînd îşi desfac sacii, întîi rămîn în- — Şi încotro s-o luăm?
cremeniţi. U n u l pe altul se păcăliseră. Apoi, — Încotro bate vîntul!
rîzînd cu hohote, fac calea-ntoarsă. Şi, glumind şi rîzînd, ţinîndu-se ca fraţii
— D i n aceştia-mi fuseşi ? Bată-te să te amîndoi de mijloc, au pornit, laolaltă, Pă-
bată!... cală şi Tîndală, către alte isprăvi...
G A L B E N U L FĂRĂ SOŢ
Curajul e o piatră scumpă, nu se găseşte-n drum.
Că, vorba ceea, de s-ar afla-n ţărînă sau dac-ar creşte-n
pom, ca merele n-ar mai fi nimeni fricos.

Păcală şi Tîndală au mers împreună prin — Ca să mai supărăm pe cineva la ceasul


lume o bună bucată de timp. Şi, iacătă, acesta ar însemna să ne facem un mare
într-o noapte, după ce străbătuseră un drum păcat, şi-a dat cu părerea Tîndală.
plin de hîrtoape, pe cînd erau sfîrşiţi de — Mai bine, ştii ce mă gîndesc? Sa dormim
oboseală, au ajuns într-un sat. În sat, oa- în biserică.
menii se culcaseră. Nici o luminiţă nu mai — Aşa e. Bine zici. T o t nu e nimeni, acolo,
sclipea pe la ferestre. acum, în miezul nopţii.
— Am ajuns prea tîrziu! s-a oprit locului — Ne odihnim, pe cinste, pe una dintre
Păcală. rogojinile din biserică.

46
— Şi, dis-de-dimineaţă, pornim mai de-
parte.
— Dar unde-o fi biserica?
— Uite-o pe culmea dealului, chiar lîngă
cimitir...
— Să nu-i trezim pe m o r ţ i !
— Să nu-i trezim pe oameni, c-or fi trudiţi
de muncă.
Şi urcă ei, amîndoi, ca nişte umbre, pe deal.
Ajung în cimitir. Străbat pe o potecă, biserică nişte tîlhari stăpîni pe-un sac cu
printre morminte, dar cînd să păşească în galbeni jefuiţi de la oameni...
biserică, răsună o voce groasă: — Şi voi ce doriţi? Cîte-un galben?
— Să împărţim sacul cu galbeni în zece! — Da, dorim fiecare din noi cîte-un gal-
Vocea venea, neîndoios, dinăuntru. ben. Şi pe cei nouă hoţi am pofti să-i avem
— Dec, tu ce zici, Păcală, c-o fi? şuşoteşte, alături în mormînturi, acoperiţi cu ţărînă
mirat, Tîndală. de vii, ca să se-nveţe minte să nu mai je-
— Zic că se petrece aici un lucru tare fuiască pe nimeni.
ciudat. Tîlharii din biserică, cînd a început să
— Să ne dăm mai aproape şi s-ascultăm grăiască înfundat Tîndală, împietriseră. Dar
temeinic. cînd l-au auzit şi pe Păcală că ei, cei răpo-
S-apropie ei, uşor, şi în lumina ferită sub saţi, ar pofti să-i aducă pe hoţi alăturea,
obroc a unei făclii, prin crăpătura uşii, în morminte, şi să-i îngroape de vii, au
zăresc mai mulţi bărbaţi. Unul din ei rostea: început să ţipe:
— De ce să-mpărţim galbenii-n zece, cînd — S-a isprăvit cu noi! Pe unde să fugim?
noi toţi sîntem nouă? Şi care mai de care s-au năpustit pe uşa
— Sîntem nouă, e drept, glăsuia iar acela din dosul căreia Tîndală, la ieşire, le da
care avea vocea groasă, însă cum este în- cîte-un picior în spate, ca să-i ajute să se
deobşte legea la noi tîlharii, căpitanului prăvălească pe povîrniş mai lesne...
bandei i se cuvin nu una, ci două părţi Cînd au rămas numai ei singuri, Păcală şi
din p r a d ă ! Tîndală au intrat în biserică, rîzînd, de se
— I-o bandă de tîlhari! mai şopteşte Pă- ţineau cu mîinile de pîntece.
cală. Au săvîrşit un jaf şi-şi împart galbenii. Năstruşnici răposaţi şi plini de voie bună
Numai că socoteala de-acasă nu se prea erau!
potriveşte cu cea din tîrg... — Ce facem cu bănetul? 1-a întrebat T î n -
Şi îl învaţă, îndată, pe Tîndală ce trebuie dală pe Păcală.
să facă. Şi, fiindcă, în tindă, sub masă, se — Eu cred că-ntîi se cade sa-l numărăm.
aflau nişte giulgiuri, îşi iau de-acolo două Apoi să-l împărţim. Şi fiecare să-şi cheltu-
şi se învelesc în ele. iască aurul asa c u m i-o fi cheful.
Pe urmă, Tîndală, cu glasul înfundat, începe — Haide, dacă-i aşa, să-i numărăm pe loc!
să rostească: Şi-au început, cu multă chibzuinţă, să nu-
— De ce ieşirăţi, măi, voi, morţii, din mere galbenii din sac; dar, cînd, la soco-
morminte ? teală, s-a dovedit că banii nu le ieşeau
— Păi cum să nu ieşim? îi răspunde Păcală, cu soţ.
la fel de înfundat, că noi, cît am trăit, am — Rămîne unul dintre noi c-un galben mai
fost lipsiţi de bunătăţile lumii. Şi-acu am p u ţ i n ! s-a dumirit Tîndală. Şi paguba, se
auzit, ne-a spus un spiriduş, că s-ar găsi în ştie, n-o poţi preface-n cîştig.

47
— Să plece căpitanul! Cînd a fost la-mpăr-
ţeală, îl boscorodeau ei, ai cerut două părţi.
Şi-astfel ţi se cuvine, de-asemenea, să-n-
frunţi primejdii de două ori mai mari.
Şi-aşa, cu inima îndoită, a fost silit căpi-
tanul să plece, mergînd mai mult pe brînci,
furiş, prin buruieni şi pe după copaci, către
biserică. Nuiaua îl învaţă pe copil şi nevoia
pe om. Aşa şi căpitanul.
— Cîştigul şi paguba sînt fraţi de-o mamă, A ajuns lîngă ferestruică. Şi-acolo, dîrdîind
a glăsuit Păcală. Nu trebuie să rămînă însă de frică, şi-a vîrît uşor capul.
nici unul dintre noi în pagubă. Şi asta Păcală si Tîndală tocmai sfîrsiseră de îm-
pentru că acela care va cîştiga galbenul părţit gălbenaşii. Ultimul dintre galbeni
fără sot, chitesc că îi va da tovarăşului de fusese tras la sorţi şi, cum a vrut Norocul,
împărţeală un lucru oarecare din veşmin- i-a căzut lui Păcală.
tele lui, precum e datina. Însă, în clipa aceea, Păcală se întoarce.
În vremea cît Păcală şi Tîndală se sfătuiau Zăreşte căpăţîna tîlharului vîrîtă-n feres-
astfel, hoţii, care fugiseră de-a valma, se truică.
ascunseseră într-un tufiş si vorbeau înde ei: Şi, fără a mai sta pe gînduri, îi smuceşte
— Oare să fi fost chiar adevărat ceea ce-am căciula, i-o întinde lui Tîndală si îi rosteşte
auzit şi păţit? aşa:
— U n d e s-a pomenit s-alerge spiriduşii şi — Iată, pentru galbenul lipsă, primeşte o
să-i vestească pe răposaţi de ce se-ntîmplă sus căciulă!
pe pămînt? Iar aceştia să sară, buluc, cu — Văleu, urlă tîlharul, trăgîndu-şi iute
zarvă mare, să-şi dobîndească aur? capul, şi nici nu mai aleargă, ci se rostogo-
— Este adevărat că una ca asta nu s-a mai leşte pînă lîngă tufiş. Văleu! geme iar el.
auzit, le-a grăit căpitanul; dar fiecare dintre — Ce este? Ce se întîmplă? îl împresoară
noi a primit, la ieşire, cîte-un picior în tîlharii.
spate. Dîrdîind ca varga, căpitanul se bîlbîie:
— Si cine să fi dat cu-atîta însetare în nişte — Morţii... atît de mulţi îs... încît... deşi
bieţi tîlhari, cînd foarte bine ştim că oamenii şi-au împărţit toţi galbenii din sac... nu
din sat dormeau cu toţii duşi? s-au ajuns cu u n u l . . . Şi ...căpitanul lor...
— Da? Cine să fi dat? se întrebau tîlharii. cînd m-a zărit în ferestruică... mi-a smuls
Cel mai bun lucru ar fi să se întoarcă unul din cap căciula... ca s-o dea celui ce era pă-
din noi, cel ce-i mai curajos, pîn' la biserică. gubaş... Văleu şi iar văleu!...
Şi să se-ncredinteze, cu ochii şi urechile — Văleu şi iar văleu! s-au stîrnit la fugă
sale, de e aşa sau altfel. tîlharii, ca nebunii. De nu ne-ar urmări,
Uşor e de dat sfatul, dar greu de înfăp- să ne vîre-n m o r m i n t e . . . şi să ne-ngroape
tuit. Nici unul dintre ei nu se înghesuia de vii...
să făptuiască treaba. Curajul e o piatră Şi cît ai zice „ a h " , n-a mai rămas acolo nici
scumpă, nu se găseşte-n drum. Că, vorba u m b r ă de tîlhar.
ceea, de s-ar afla-n ţărînă sau dac-ar creşte-n În schimb, cei doi fîrtaţi, după ce şi-au
pom, ca merele, n-ar mai fi nimeni fricos. umplut fiecare pînă la jumătate sacii cu gal-
Cine să meargă, cine? beni, s-au culcat în biserică. Au dormit li-
Unii că ăla, alţii că ălălalt; pînă cînd s-au niştiţi pînă spre dimineaţă, cînd i-au trezit
unit tîlharii într-un glas: cocoşii, şi-au plecat mai departe.

48
PĂCAT DE M Ă R G Ă R I T A R !
Trei lucruri pe lume vădesc adevărata fire a omului :
beţia, prostia şi vremea

D u p ă ce Păcală şi Tîndală au trecut pe-acasă, Tîndală a luat-o spre răsărit şi Păcală în


prin Vai-de-ei şi Sărăcani, ca să-şi vadă partea dimpotrivă.
părinţii şi să-i ajute — ajutîndu-i în d r u m — Ce-ai de gînd acum? 1-a întrebat T î n -
şi pe alţi nevoiaşi, amărîţi, chinuiţi şi loviţi dală pe fîrtatul Păcală, pe cînd se despăr-
de soartă — au săvîrşit laolaltă şi-alte isprăvi, ţeau.
fără a izbuti să se dovedească vreodată unul — M-am hotărît să intru-n conacul unuia
pe celălalt şi să se afle care pe care... Atunci dintre marii boieri dregători ai ţării.
au hotărît să se despartă iarăşi pe-un timp. — Abia aştept sa ne-ntîlnim din nou, a rîs

49
dinainte Tindală, şi să-mi povesteşti tot ce
s-a petrecut.
— Bine, am să-ţi povestesc.
Făcuse apoi rost Păcală de veşminte alese,
podoabe lucitoare şi împrăştiase vorba c-ar
fi un prinţ de prin alte meleaguri.
De cum aude unul dintre cei mai mari bo­
ieri dregători ai ţării că a venit un asemenea
prinţ, trimite un curtean să-1 poftească la
Mănîncă bine. Se satură. D u p ă aceea începe
el în ospeţie. să arunce cu lingura mîncare şi pe haine.
Pornesc ei spre conac, u n d e şi aşteptau — Ce faceţi, înălţimea voastră? Ce faceţi?
mesele întinse. Pe mese se aflau bucate şi întreabă oaspeţii şi gazda.
băuturi cît lumea. Tarafurile cîntau. — Le satur şi pe ele, săracele, răspunde prin­
Boierii se pleacă în faţa lui Păcală (erau aici, ţul Rîd-de-proşti. De n-ar fi fost ele, nu
la masă, unii dintre boierii cei mai mari şi m-aţi fi primit, poate, cu-atîta cinste... Aci-n
mai bogaţi din ţară). Iar gazda îl pofteşte conacele boierilor numai haina-1 face pe om.
să s-aşeze la unul din capetele mesei, pe — Se poate, înălţimea ta? sare de colo
care şi-1 alege. La celălalt cap u r m î n d să gazda. Să fi venit şi-n zdrenţe şi noi te cu­
stea ea. noşteam că eşti prinţ. î ţ i clădeam, oricum,
Păcală însă nu primeşte: toată cinstea.
— Eu ştiu o vorbă de la tata, glumeşte. Să — Aşa ar trebui să fie, glăsuieşte Păcală,
te aşezi la colţ de ţară (acolo sînt primejdii p e n t r u că pe-un cap b u n stă bine şi-o căciulă
mai puţine) şi la mijloc de masă (unde se spartă.
p u n bucatele grămadă)! — Ha, ha, ha, h a ! . . . rîd oaspeţii şi gazda.
Şi se aşază la mijloc de masă. Rîde gazda D a ' n ei se minunează. Şi un boier şopteşte
boierilor, rîd şi boierii. către altul:
— Se vede viţa, n e a m străin, nu dintr-ai — Ce tot o vrea să spună prinţul Rîd-de-
noştri, mocofani! grăieşte marele boier proşti?
gazdă. Păcală aude şi răspunde t a r e :
— Da, da, aşa e! adaugă oaspeţii. Se vede — S p u n că:
că-i un om ales prinţul din altă ţară. Glumele sînt, frate,
— Ce n u m e poartă, înălţimea ta? îl întreabă ca sarea-n bucate,
gazda pe Păcală. Şi din ce ţară ai poposit Iar faptele-mi toate
la noi? sînt bine măsurate!
— Mă cheamă prinţul Rîd-de-proşti — spu­ Boierii, rîzi şi rîzi... Rîdeau să-i facă plă­
ne Păcală — şi vin dintr-o ţară care se află cere prinţului Rîd-de-proşti, deoarece, la
la răsărit de ţara ce se-nvecineşte-n asfin­ drept vorbind, nu prea ştiau de ce se vese­
ţit cu ţara voastră. lesc.
Boierii se uită prostiţi unul la altul. Doar — Să nu vă-nece rîsul, a zis Păcală. Veselia
gazda se preface că-nţelege: prea mare aduce după sine necaz. Cel p u ţ i n
— Aşa?... Ce n u m e ! . . . T a r e frumos!... astfel socoteşte poporul.
Parc-am mai auzit eu cîndva numele acesta... — Eh, poporul e nevolnic şi prost! spun
Şi ţara... cunosc şi acea ţară! urmează. oaspeţii într-un glas şi rîd mai departe,
Se ploconesc cu toţii (aşa se ploconesc boie­ mănîncă mai departe şi beau. Mai ales beau.
rii în faţa celor care vin din ţări străine), Se veselesc, se ameţesc. Se fudulesc în faţa
începe masa. Păcală pune mîna pe lingură. lui Păcală cu lucrurile şi veşmintele lor.

50
I-aduc şi lui veşminte noi, în locul celor — Nici noi! spun oaspeţii.
pătate cu ciorbe şi sosuri din bucate. Iar — O să-nţelegeţi pe dată!
gazda, ca să nu rămînă mai prejos, i-arată Tocmai treceau pe-un pod. Sub pod era o
un mărgăritar, o piatră rară, cumpărată de gîrlă noroioasă.
la neguţătorii din partea de răsărit a lumii. Păcală se opreşte pe pod şi strigă:
— Văleu!
— Ce este ? sar boierii.
— Am p i e r d u t ! . . . le răspunse Păcală, facînd
pe speriatul.
— Ce-ai p i e r d u t ? . . . C e ? . . . C e ? . . .
— Am pierdut... ceva... mai mult decît o
pungă cu galbeni!
— Mai mult decît o pungă cu galbeni?...
Să-i fi văzut pe boieri! Fiecare ar fi vrut
Păcală o priveşte. M u r m u r ă printre dinţi: să afle el comoara pe care-o pierduse prin-
— Păcat de mărgăritar că e la gît de măgar! ţul şi s-o ascundă, s-o folosească singur.
— Ce-ai spus? se mohorăşte gazda. Au sărit dar în gîrlă. Au răscolit nămolul
— Am spus că masa a fost tare b u n ă ! C u m pe de-a rîndul. S-au făcut totuna pe haine
se numesc bucatele ce le-am mîncat şi şi pe faţă, mă rog, mai rău ca rîmătorii.
băuturile ce le-am băut?
— Se cheamă talmeş-balmeş, c-au fost de
toate amestecate! glumeşte gazda, mulţu-
mită că i-au plăcut mîncărurile şi băuturile
prinţului Rîd-de-proşti.
— Cuvîntul ăsta n-am să-l uit, zice Păcală.
Doresc să-l iau cu mine.
— Să-l iei, se încîntă şi mai tare gazda, dar,
dintr-o dată, te poftesc să mergem, să-ţi
arăt grădinile. Pînă la urmă au fost nevoiţi să iasă afară si
Pleacă boierii şi gazda prin grădină. Se gazda a rostit:
plimbă. Tăifăsuiesc. Gazda şi ceilalţi i se — Am făcut, înălţate prinţ, noroiul talmeş-
plîng oaspetelui că poporul e sărac, că merge balmeş şi n-am găsit punga cu galbeni.
greu cu dăjdiile şi de-aia nu se prea ajung — Nici nu căutam vreo pungă, a dat răs-
boierii-n ţara asta cum trebuie. punsul Păcală. Cînd am trecut însă pe p u n t e ,
— Mulţi se plîng de bani, nici unul de am pierdut vorba asta din m i n t e : „ T a l m e ş -
m i n t e ! . . . rîde Păcală. balmeş". Îmi pare nespus de bine c-am
— Ce vrei să spui? se cam încruntă gazda. găsit-o. Că vorba asta pentru mine face mai
— Vreau să spun că sînt trei lucruri pe mult decît o pungă cu galbeni. V-am spus
lume care vădesc adevărata fire a omului, că vreau s-o duc cu mine, ca amintire des-
mai ales a bogatului. pre dumneavoastră, boierii din această ţară.
— Care sînt? vor să ştie oaspeţii. Si-acum vă las cu bine...
»

— Beţia — am băut destul; prostia — cîtă — Acesta n-o fi fost Păcală? şi-a izbit frun-
prostie e pe lume, să fiu eu sănătos, şi vre- tea gazda, după ce Păcală plecase.
mea — vremea trece, trece pe-aicea prin — Să ştiţi că el a fost!... s-au d u m i r i t şi
grădină. oaspeţii. Şi-a bătut joc poznaşul de tagma
— Nu prea pricep! mărturiseşte gazda. boierească... Să ştiţi că el a fost!...

51
MĂTRĂGUNA
Fudulul e frate cu prostul şi cel care se încrede prea
mult în isteţimea pe care n-o are li-i amîndurora văr.

Un alt mare boier, pe n u m e Mătrăgună, s-o păţească Păcală. Îşi ia cu sine şi-un vă-
spaima ţăranilor, se lăuda pretutindeni că tăjel de credinţă (acela de care se slujea cînd
nu s-a găsit încă omul să-l păcălească pe el. îi asuprea pe ţărani). Şi pornesc tustrei:
— Voi pleca, se lăuda mai departe, îl voi vătăjelul pe capră, iar Mătrăgună şi cucoana
căuta pe Păcală, îl voi găsi şi-i voi arăta eu pe perne.
că u n d e i-a mers cu alţii nu-i va merge cu Pe drum, Mătrăgună se fudulea:
mine. — Să vezi, nevastă, ce n-ai văzut! D u p ă
Se urcă în caleaşcă, alături de cucoană, ce-am să-l găsesc pe Păcală, am să-i cer să
care voia numai să vadă cu ochii ei cum o mă păcălească. Şi, fiindcă n-o să poată,

52
am să-i poruncesc vătăjelului să-i tragă o cul scrie: „ L a fiecare colţ al casei, cînd ţi-oi
bătaie, ca să mă ţină minte. Pe urmă-l voi vei ridica-o, neapărat, să baţi nu cîte unul,
pune pe vătăjel să-l lege de-un copac. ci tot cîte trei stîlpi", şi nu ştiu cum să fac...
— Eu am să-1 ung pe chip cu miere din ul- Ca nu pot înfige, deodată, trei în pămînt.
cior. Uitaţi-vă, ulcioru-i acilea! adaugă vă- — Pai, dacă eşti n e t o t ! Lasă-i jos doi dintre
tăjelul. stîlpi şi bate doar unul cîte unul.
— Ca să-1 bîzîie musca! se bucură cucoana. — Nu pot, boierule!
— Şi, deasupra capului său, voi înfige, în — De ce, măi, mocofane?
copac, un răvaş „Acesta e Păcală! Nu v-atin- — Nu vezi prăpastia? C u m îi voi lăsa jos
geţi de el. Lăsaţi-l să putrezească! Noi i-am doi dintre ei, se dau de-a rotogolul. Cad în
venit de hac, boierul Mătrăgună, cucoana prăpastie. Şi prăpastia asta este a unui is-
şi vătăjelul l u i . . . " pravnic. Se cheamă Suflet-acru şi pas să
— Sa scrieţi, neapărat, boierule, „şi vătă- mi-i mai dea... Rămîn pe veci ai lui.
jelul lui", se ruga vătăjelul. — Aşa e! Suflet-acru nu cred să ţi-i mai dea!
— Ţ i - a m spus, măi, c-o să scriu, se necăjea recunoaşte boierul. Si tu cum te numeşti?
boierul, ce mă mai baţi la cap? — Eu, îşi strînge flăcăul, la piept, mai bine,
Caleaşca duruia. Boierul, cucoana şi vătă- stîlpii, mă numesc, după voia tătîne-meu,
jelul rîdeau şi-şi gustau dinainte m u l ţ u - Păcală.
mirea isprăvii, cînd, iată, la o cotitură de Boierul cască ochii. T o t aşa si nevasta. Si
la fel vătăjelul.
— C u m , măi, tu eşti, Păcală? dă un chiot
cucoana.
— Cu-adevărat, Păcală? se miră vătăjelul.
— Cel care-a păcălit pe nu ştiu cîţi boieri,
neguţători, crîşmari, ispravnici, popi, şi,
mai pe scurt, pe mulţi? întreabă Mătrăgună.
Păcală dă din c a p :
drum, pe buza unui deal, zăresc un flăcău — Vai de nevoia mea! Ce să mai păcălesc?
subţiratec, cu-o pălărie de pai pe-o parte, Şi pe cine-aş putea, cînd eu mă lupt cu stîlpii,
care ţinea în braţe, ridicate în sus, trei să-mi ridic o căsuţă, cum stă scris în diată.
trunchiuri, cojite, de tufan. — N u , că nu merge-aşa! se înfurie boierul.
— Opreşte, vătăjel! porunceşte boierul. Şi Ţi s-a dus vestea-n lume. Ai speriat oamenii.
hohotind de rîs, îi grăieşte nevestei: Ia — N u m a i pe cîţiva răi, şi s-au speriat de-
uită-te acolo! Ce mare nătîntol! Ţ i n e trei geaba.
trunchiuri, deodată, în braţe, ridicate în sus. — Nu s-au speriat degeaba. Nu-ncerca să
— Bună ziua, boierule! îi grăieşte flăcăul. mă minţi. Îţi dau poruncă aspră să ne păcă-
— Ziua mi-i bună şi-aşa, îi răspunde acesta, leşti şi pe noi. Şi, ţine socoteală, dacă nu
fără să-mi urezi tu. Mie să-mi spui: „ S ă r u ' izbuteşti, şi n-ai să izbuteşti, îţi vei găsi
tălpile, mare boier M ă t r ă g u n ă ! " Auzi? beleaua!
— Aud, boierule! — Îţi vei găsi beleaua! chicoteşte cucoana.
— Şi ce căşti gura la mine, ca Nătăfleaţă, — Îţi vei găsi beleaua! răcneşte vătăjelul.
cu trunchii ăia-n braţe? — Bine, boierule! Fără cît nu pot face nici
— Nu casc gura, boierule, fără cît, pe buza o mişcare cît timp ţin stîlpii ăştia în braţe.
asta de deal mi-a lăsat un bunic de-al meu Pofteşte şi-mi ajută! Simt c-o să-mi meargă
moştenire un loc. Şi pe locul acesta, chitesc rău... rău... cu domnia ta...
să-mi fac o casă. N u m a i că, în diată, buni- — Să vezi c-ai s-o păţeşti! se îngîmfă M ă -

53
trăgună. Şi ia în braţe un stîlp. Cu mine Şi te voi pedepsi. Am să te bat cu biciul...
dai de d r a c u ' ! Cu mine n-o să-ţi meargă! — Te vom unge cu miere, răsuflă şi cucoana.
— Să vină şi cucoana! — Să putrezeşti de viu! m u r m u r ă vătăjelul.
Aceasta, uluită de vorba lui Păcală, fără să — Bine, dacă-i pe-aceea, le răspunde Pă-
se gîndească, ia în braţe alt stîlp. cală, urcîndu-se în caleaşcă. Eu dau numai
o fugă să-mi iau pacalele de unde le-am
ascuns şi să vă păcălesc. N u m a i că-n vre-
mea asta sprijiniţi bine stîlpii, să nu mi se
prăvale, să mi-i ia Suflet-acru, să rămîn
fără ei. Şi cu ce-mi mai fac casa?
— Să vii cît mai degrabă! se văietă boierul.
— Aoleo, ce mă fac! se clatină cucoana.
— O h ! Ce-o să te mai b a t ! scrîsneste vătă-
— Oliu, ce-am ostenit! Haide, măi, vătă- jelui.
jelule! porunceşte Păcală. Îţi vezi bine stă- Păcală însă, cu hăţurile în mîini şi plesnind
pînii cum se trudesc cu stîlpii şi asudă din din biciuşcă, pornise cu caii în galop.
plin. Şi nu vii să-i ajuţi? Na tu pe-al treilea! — Rămîneţi şi-aşteptaţi!
Vătăjelul cuprinde şi el cel de-al treilea Era o zi de vară si soarele ardea. Muştele
stîlp.
— Începe păcăleala! P r e c u m ţi-am p o r u n c i t !
răcneşte Mătrăgună. Şi să văd ce p o ţ i !
Ai să-ţi găseşti beleaua!
Păcală se scutură pe haine. Se pleacă într-un
tufiş. Ia în mînă o botă plină cu apă rece.
Bea şi se împrospătează. Se clăteşte pe chip.
— Zici ca mi-ai dat poruncă să vă păcălesc?
— Dacă te simţi în stare! mai se umflă
boierul, în timp ce năduşeala îi curge în bîzîiau şi-i ciupeau pe cei trei. Şi orele tre-
pîraie pe obraz şi pe trup. ceau.
— Şi, dacă izbutesc? — Aoleo!... Aoleo!...
— Pai, n-ai să izbuteşti, că am să bag de — Vai de noi şi de n o i ! . . .
seamă... şi... cu mine nu-ţi merge... — Ce nu s-o mai întoarce cu pacalele lui?...
— Dar, dacă, totuşi, printr-o minune, cît Tocmai în acest timp, iată că se iveşte pe
eşti domnia ta de isteţ şi de ager, eu tot oi cale un drumeţ.
izbuti, aşa... măcar oleacă, cu ce mă răs- Îi vede pe tustrei, uzi leoarcă de sudoare şi
plăteşti? cu limbile scoase, cum sprijineau pe umeri
Boierul se propteşte în stîlp, cu-atîta deznă- stîlpii aceia grei. Şi se şterge la ochi, că nu-i
dejde, de parcă ţinea-n braţe bolţile cerului. vine să creadă!
Şi sluga lui de-asemeni. Cucoana, ce mai — Boierul Mătrăgună şi cu cucoana sa, ba
vorbă, abia că mai răsuflă. şi cu vătăjelul? D a ' ce v-a apucat, luminăţia
— Îţi dau... îţi dau... ce vrei! voastră, de staţi aşa, în soare, şi vă luptaţi
— Dar îţi păstrezi cuvîntul? Îmi iau eu cu trunchii? Şi u n d e vi-i caleaşca?
singur din avutul domniei tale ce vreau? — S-a d u s . . . cu ea... Păcală, suspină vătă-
Mătrăgună icneşte: jelul, să-şi aducă pacalele şi să ne păcă-
— Începe păcăleala, că nu mai pot r ă b d a ! lească...
Şi-mi ţin făgăduiala. D a r n-ai să izbuteşti. — D a ' . . . cu mine... nu-i merge. Şi... n-o

54
să izbutească, se îndîrjeşte boierul. Că de-aia — Şi ne-a luat şi caleaşca!
l-am căutat. Ca să-i venim de hac! — Drumeţule, aleargă în satul de pe vale
— Şi ce bătaie o să-i tragem la u r m ă ! se bu- şi vesteşte-i pe oameni că boier Mătrăgună,
cură cucoana, după atîta trudă. S-o ţină înşelat de Păcală, aşteaptă ajutor!
minte o viaţă! „S-aştepte mult şi b i n e ! rîde în el Tîndală.
— Şi dacă izbuteşte, că Păcală-i dibaci, mai Pe om trebuie să-l laude faptele, nu gura.
întreabă drumeţul (care, numai în taină pot
să v-o spun, era Tîndală) ce răsplată p r i -
meşte ?
— Am spus că-i dau ce-o vrea! Ce-o pofti
să-şi ia singur...
— Păi, boieri dumneavoastră, de nu-i cu
supărare, eu v-aş destăinui că aţi fost păcă-
liţi. Păcală v-a lăsat cu trunchii aceştia în
spate, de rîsul oamenilor. Şi şi-a luat şi răs-
plata, caleaşca dumneavoastră. O să plecaţi Mîţa cu clopoţei nu prinde şoareci. Nici
pe jos. găina care cotcodăceşte mult nu face ouă.
— Să ştii c-aşa o fi! strigară într-un glas Şi cine-şi caută beleaua cu lumînarea sigur
tustrei. Şi-a făcut rîs de n o i ! că şi-o găseşte!"
D a u drumul stîlpilor, strigînd şi jelind: Şi-a plecat mai departe, pe urma lui Păcală,
— Ne-a păcălit tîlharul! că-i era dor de el...