Sunteți pe pagina 1din 9

SUBIECTE-Kinetoterapia in traumatologia

sportiva

I.
1.Recuperarea in traumatologia sportiva-definitie,generalitati.
Definitia: recuperarii:proces de utilizare dirijata a unor factori naturali sau artificiali cat de
timpuriu si intensiv in scopul restabilirii anatamo-functionale a unui organ sau functie perturbate
de efortul sportiv accidental sau in timp.
:traumatismului:totalitatea fenomenelor patologice locale si generale pe care le prezinta
organismul in urma actiunii violente a unor forte interne sau externe.
Forta externa se mai numeste si agent traumatic sau agent vulnerant.
Forta interna este data de mecanisme brutale ale propriului organism.
Ca urmare a traumatismelor poat aprea:contuzii,plagi,entorse,luxatii,fracturi,etc.
Def.- Traumatologia sportiva este parte a traumatologiei generale ce se ocupa de
traumatismele ce survin in timpul practicarii diferitelor discipline sportive.
- Traumatismul aparut in practica sportiva este definit ca fiind rezultatul fortelor
externe reprezentate de agenti mecanici (lovituri, presiuni, tractiuni) care produc contuzii, plagi
sau fracturi.
-Traumatismul sportiv orice trauma intentionata sau neintentionata asupra corpului
uman, rezultata in urma participarii la orice activitate care necesita efort fizic, efectuata in scop
recreational sau competitional.
Aspecte caracteristice ale TS :
cauzele si mecanismele de producere ale traumatismelor sunt specifice practicarii sporturilor
,depinzand de sportivi de antrenor,de greselile de organizare a competitiilor, de carente
alimentare, defecte de echipament sportiv s.a.
scopul final obligatoriu al tratamentului este refacerea integrala anatomica si functionala a
sportivului spre deosebire de indivizii nesportivi care pot ramane cu mici deficiente care sa
se corecteze in timp.
timpul de vindecare trebuie sa fie mult redus ,avand in vedere ca orice intrerupere mai mare
a pregatirii sportive scade simtitor potentialul si capacitatea de efort.
repausul general este indicat numai in cazuri exceptionale, folosindu-se frecvent repausul
segmentar pentru a putea mentine un minimum de pregatire fizica.
mijloacele de tratare si mai ales metodele de administrare a medicamentelor trebuie sa fie
eficiente ,cat mai putin traumatizante organic si mai ales psihic.
stabilirea diagnosticului trebuie sa fie exacta, complexa si rapida pentru a se putea aplica un
tratament specific ,complex si intensiv in vederea recuperarii grabnice a sportivului.

recuperarea functionala a sportivului traumatizat implica nu numai vindecarea perfecta a


segmentului lezat ci si refacerea intregii capacitati de efort, acestea realizandu-se numai
printr-o colaborere stransa intre kinetoterapeut si antrenor.
unele traumatisme sportive prezinta forme anatomo- clinice specifice numai sportivilor
,neintalnindu-se la alti indivizi.
obiectivul principal al TS este nu atat tratarea unor afectiuni traumatice in stadiul mai ales
reversibil ci in special prevenirea producerii lor prin diagnosticarea si aplicarea tratamentului in
stadiul preclinic.
2.Factorii determinanti ai leziunilor sportive.
Sunt doua feluri de factori determinanti ai leziunilor sportive:
-intrinseci(tin de sportiv):
*factorul tisular-supraincarcarea si lipsa de elasticitate;
*lipsa de incalzire;
*marimea sportivului;
*stilul sportivului;
*motivatia.
-extrinseci:
*echipament defectuos;
*conditiile meteo de joc;
*suprafata de joc;
*coechipierii;
*metode de antrenament.
3.Obiectivele recuperarii in traumatologia sportiva.
1.Controlul inflamatiei;
2.Controlul durerii;
3.Recuperarea mobilitatii articulare si extensibilitatii tesuturilor moi;
4.Recuperarea fortei si rezistentei musculare;
5.Recuperarea rezistentei la efort;
6.Revenirea la biomecanica anterioara;
7.Intretinerea fitnessului cardiovascular;
8.Dezvoltarea programelor kinetoterapeutice care dezvolta abilitatile sportivului.
Programele de kinetoterapie pentru dezvoltarea abilitatilor sunt obligatoriu incluse in procesul de
recuperare,conteaza foarte mult suportul psihologic si motivatia-trebuie sa fie aplicate de
antrenor,de familie si de anturaj.
4.Controlul inflamatiei in trumatologia sportiva.
Inflamatia apare o data cu leziunea netratata si duce la intarzierea recuperarii si la cronicizare.
Se aplica imediat gheata:15-20 de minute/3-4/zi in primele 24/48h.(nu se pune gheata direct pe
piele).
Se face compresie tisulara,se indica repaus si pozitie antigravitationala.
Se asociaza terapie medicamentoasa:antiinflamatoare,sa nu fie dopping pozitiv.
5.Controlul durerii in traumatologia sportiva.
Durerea incepe o data cu leziunea si tinde sa se mareasca 1,2 zile.
Durerea netratata duce la prelungirea recuperarii.
Durerea este un indicator al severitatii leziunii.

In arsuri superficiale durerea este mare,in arsuri profunde durerea este redusa deoarece sunt
distrusi receptorii.
Controlul durerii se realizeaza prin:
-limitarea inflamatiei;
-aplicare de gheata la nivel local-produce analgezie superficiala,vasoconstrictie si scade
contractura musculara;
-medicamente;
-proceduri ale medicinii fizice(orteze,atele).
6.Recuperarea mobilitatii articulare si extensibilitatii tesuturilor moi.
Exercitiile pentru recuperarea mobilitatii articulare si extensibilitatii tesuturilor moi,se fac
inaintea exercitiilor pentru cresterea fortei musculare.
Se incepe cu tehnici pasive,se continua cu activo-pasive,pasivo-active si la final active.
Exercitiile se fac mai bine in apa.
Mobilizarea pasiva este utila deoarece nu necesita contractie musculara,este mai putin
dureroasa,reduce edemul si se poate utiliza precoce in procesul de recuperare.
7.Recuperarea fortei si rezistentei musculare.
Obligatoriu incepe dupa ce s-a recuperat total si dureros articulatia.Se incepe cu exercitii
izometrice pentru ca protejeaza articulatiile si musculatura antagonista si se continua cu
exercitiile izotonice contrarezistive.
Izotonicele se executa in seturi de 15-30 de miscari ducand astfel la cresterea rezistentei
musculare.Se face o pauza de 24h intre programele care duc la cresterea rezistentei musculare.
Daca nu-i dispare senzatia de oboseala,se creste perioada de pauza.
8.Recuperarea rezistentei la efort.
Este atinsa numai dupa recuperarea fortei musculare .
Se face prin seturi de exercitii izotonice repetitive cu rezistenta mica sau chiar izometrie.
Se poate utiliza un echipament cu rezistenta variata.
Este foarte buna hidrokinetoterapia(inot,alergari prin apa).
9.Recuperarea si revenirea la biomecanica anterioara.
Este foarte utila la sportivi pentru a mentine reflexele de miscare ale sportului respectiv.
Dupa recuperare sportivul devine mai performant in conditii de siguranta.
10.Intretinerea fitnessului cardiovascular.
O data ce leziunea este rezolvata se incepe conditionarea la efort in mod gradat si
individualizat.
Intretinerea fitnessului se poate incepe precoce daca zona lezata este protejata sau daca se afla
in repaus pe parcursul activitatii aerobe.
11.Recuperarea sportiva in faza acuta.
Se adreseaza durerii, inflamatiei si tratamentul are ca scop controlul semnelor acute ale unei
leziuni.
12.Recuperarea sportiva in faza subacuta.
Se adreseaza mobilitatii articulare si extensibilitatii tesuturilor moi,fortei musculare si
rezistentei la efort.
13.Recuperarea sportiva in faza de reintegrare.
Se adreseaza:refacerii biomecanicii avute anterior;
:fitnessului cardiovascular si programelor menite sa mentina forta
musculara,flexibilitatea si abilitatile sportivului.
Obiectivele tratamentului sunt dezvoltarea functionala si a abilitatilor sportive.

14.Antecedentele patologice sportive.


Cuprinde:
-o descriere a bolii actuale si orice alta situatie aparuta in trecut.
-este descrisa durerea prin:mode de aparitie,localizare,intensitate,evolutie,iradiere.
Cele mai frecvente leziuni legate de activitatea sportivului:
-alergare:aponevrozita plantara,durere lombara,luxatia gleznei,tendinita ahiliana,intinderea
muschilor ischiogambieri,fracturi de stres.
-sporturi cu racheta:intinderi musculare,epicondilita laterala,ruptura coafei rotatorilor.
-fotbal:leziuni ale extremitatii cefalice,intinderi musculare,luxatii si fracturi,entorse,leziuni la
nivelul genunchiului.
-baschet:entorse si luxatii de glezna,intinderi musculare,tendinita patelara.
-sporturi cu miscari de aruncare:instabilitate de umar,ruptura coafei rotatorilor,epicondilita
laterala.
-schi:leziuni traumatice de la foarte usoare pana la foarte grave:fracturi de clavicula,luxatii de
umar,leziuni ligamentare la nivelul genunchiului,fracturi ale membrelor inferioare.
Se urmaresc si alte semne care au insotit instalarea durerii.Se verifica ce miscari exagereaza
durerea.Leziunile sunt in majoritatea cazurilor dependente de alte leziuni anterioare sau de alte
activitati.
15.Examenul fizic al sportivului traumatizat.
Se incepe cu inspectia posturii notand starea aparatului osos.
Se inspecteaza zona dureroasa care poate prezenta:deformare,eritem,asimetrii.
Intotdeauna se compara zona bolnava cu cea simetrica controlateral.
Se palpeaza cu blandete zona pentru obtinerea unor senzatii asupra tesutului superficial,iar apoi
mai profund si mai localizat.
In continuare se face testing muscular,articular si examen neurologic,la sfarsit se evalueaza
biomecanica.
16.Generalitati despre tratamentul recuperator in traumatologia sportiva.
a)Faza acuta
-controlul durerii si inflamatiei;
-recuperarea consta in :protejarea zonei lezate
:repaus segmentar,aplicare de gheata,compresie tisulara si pozitie
antidecliva.
Leziunile acute netratate duc la leziuni severe si uneori la recuperare imposibila-in obtinerea
performantei sportive.
b)Faza subacuta(de recuperare)
-terapia este menita sa pregateasca tesuturile pentru o functionalitate normala.
-Prima se recupereaza mobilitatea articulara,urmata de forta musculara si in final de rezistenta
obligator se respecta aceasta secventa.
-Dureaza mai mult faza subacuta.
-Nu se va neglija fitnessul cardiovascular.
-Pacientul trebuie sa joace un rol activ.
-Recuperarea se face in centre de specialitate ,putand continua si la domiciliu,se incepe
executarea unor sarcini sportive specifice.
c)Faza de reintegrare
-Reprezinta revenirea treptata spre normal.
-Se creste numarul de repetitii ,apoi viteza de executie.

-Se organizeaza mai multe sedinte pe zi pana cand se ajunge la normalul activitatii sportive.
-Se pune accent pe fitnessul cardiovascular.
-Sportivul poate sa inceapa antrenamentul obisnuit.
-Dupa revenirea la normal se vor face exercitii pentru prevenirea unor leziuni similare ulterioare.
II.def.+semne clinice.
17.Tratamentul recuperator in contuzii.
Definitie:Sunt traumatisme care determina numeroase leziuni dar care nu intrerup continuitatea
tegumentului la locul de actiune.
Clasificare:In functie de intensitatea agentului traumatic:*superficiale-afecteaza pielea,tesutul
celular subcutanat.
:*forte-leziunile ajung pana la
muschi(chiar si pana la os).
:In functie de localizare:contuzii:de membre,toracice,craniene,etc.
Semne clinice:1.Durerea-cele mai dureroase sunt:articulatiile,zone faciale,degete.
-depinde de intensitatea traumatismului,de locul producerii,de
suprafata de producere,de sensibilitatea individuala.
:2.Eritem(roseata tegumentara)-datorita vasodilatatiei locale.
:3.Flictene(vezicule cu lichid-basici).
:4.Echimoze(vanatai)-datorita ruperii vaselor de sange si acumularea sangelui
sub piele.
*pot avea diverse culori:rosu,albastru,violet,verde-verzui,galben.
*echimozele pot sa apara si la distanta,datorita fortei gravitationale.Pot avea
loc acumulari masive interne care produc patologie la mult timp dupa lovitura.
Tratament:Consta in ameliorarea simptomelor si in prevenirea complicatiilor.
:Se combate durearea
:Se previne infectia
:Limitarea inflamatiei
:Pozitie procliva
:Crioterapie
:Efort fizic contraindicat mai ales in anumite contuzii musculare.
:In faza acuta se contraindica masajul si termoterapia.
:In faza de recuperare se incep procedurile de kinetoterapie,intai suplete,apoi forta
si rezistenta musculara.
18.Tratamentul recuperator in plagi.
Definitie:Traumatisme acute,sangerande, care tulbura organismul si sunt insotite de
intreruperea continuitatii tegumentare sau a mucoasei.
Factorii producerii plagilor sunt mecanici,chimici sau termici.
Clasificare:in functie de traumatism:taiere,intepate,abrazice.
:in functie de profunzime:superficiale,profunde,transfixiante.
:in functie de gravitate:grave,usoare.
:in functie de timpul scurs de la producerea traumatismului:recente(mai putin de 6
ore-plagi curate neinfectate),vechi-plagi infectate.
Semne clinice:1.Durerea-se intampla ca o plaga superficiala intinsa sa fie mult mai dureroasa
decat o plaga foarte profunda.

:2.Tumefactia
:3.Sangerarea
:4.Impotenta functionala-dacaa prin taietura au fost prinsi
muschi,tendoane,art,nervi.
:5.Intreruperea continuitatii tegumentare.
Tratament:Daca este prezenta hemoragia se aplica metode de hemostaza.
-Combaterea durerii.
-Aplicarea pansamentelor.
-Combaterea infectii.
-Protectia mecanica si mai ales termica.
-Pozitie procliva.
-Repaus sportiv-pana la detasarea crustei zonei.
-Prevenirea tetanosului.
19.Tratamentul recuperator in leziuni musculare.
Definitie:Leziunile musculare sunt macrotraumatisme de origina interna produse de o
contractie brusca a unui muschi,in anumite situatii favorizante si predispozante.
Cauze predispozante:spasmofilie
:circulatie sanvina locala deficitara
:deficienta biologice,umorale,ce tin de un metabolism modificat al
mucozaharidelor,acidul sialic,in hipovitaminoze,etc.
Factori favorizanti:efort brusc,violent fara incalzire prealabila,in conditiile unui climat rece si
umed.
Clasificare:leziunea musculara:fibrilara
:fasciculara
:fibrofasciculara
Pentru leziunile fibrilare si fasciculare se descriu urmatoarele:SEMNE CLINICE:durere vie cu
caracter de arsura brusca,atitudinea antalgica,punct dureros la palapare,echimoza
locala,hematom.
:totala-leziunea intereseaza o buna parte sau in totalitate
corpul muscular.
In leziunea musculara totala se descriu ca si semne clinice:durere vie,ca o taietura de
cutit,impreuna cu denivelarea muschiului.
Tratament:crioterapie in primele 48 de ore
:calmante,medicatie relaxanta,antiflogistica.
:dupa primele 48 de ore se efectueaza ecomiografie,se recomanda repaus
segmentar cu sau fara aparat gipsat,continuarea medicatiei antiflogistice pana in ziua a
7a,mentinerea medicatiei relaxante 8-10 zile,aplicarea din ziua a 4a unguentelor cu enzime
proteolitice si introducerea medicatiei trofostimulenta.
:fizioterapia,laserterapia in primele zile,dupa ziua a 8a curenti diadinamici.
:nu se face masaj in primele 15 zile.
20.Tratamentul recuperator in miozite.
Definitie:Miozitele sunt afectiuni provocate de suprasolicitare,care afecteaza de cele mai multe
ori grupe musculare,mai rar un singur muschi.
Tablou clinic:durerea instalata lent,creste intensitatea ei si persista uneori dupa incetarea
efortului;

:la palpare,durerea este difuza si intereseaza mai multe corpuri musculare,este


asociata cu o crestere a temperaturii locale,precum si o hipotonie sau chiar o contractura.
:in formele clinice corpul muscular este transformat intr-un cordon
fibros,dureros,cicatrice musculara,care reduce elasticitatea si contractilitatea muschiului.
Tratament:Repaus segmentar;
:Tratament medicamentos;
:Fizioterapie.
21.Tratamentul recuperator in mioentezite.
Definitie:Mioentezitele sunt leziuni la nivelul insertiilor muschilor pe os sau cel a jonctiunii
musculotendinoase sau musculoaponevrotice,cele mai frecvente:drept abdominal.
Semne clinice:dureri persistente la nivelul regiunii suprasimifizare la miscarile de
alergare,sutarea balonului si mai ales la flexia membrului inferior pe trunchi.
Tratament:tratament medicamentos:antiinflamator,antialgic si miorelaxant.
:fizioterapie:laserterapie,ionizari cu novocaina asociate ulterior cu diapuls si
menajare a musculaturii abdominale.
22.Tratamentul recuperator in entezite.
Definitie:Entezitele sunt suferintele zonei terminale musculotendinoase.
Cauze declansatoare:prin suprasolicitare se pot produce microleziuni in portiunea
miotendinoasa sau tendinoperiostala a formatiunilor de insertie.
Semne clinice:durere,edem,discrete semne inflamatorii.
Tratament:masaj cu gheata in primele 48 de ore
:antiinflamatoare
:sedative
:ionizari cu novocaina
:repaus segmentar,cura recuperatorie balneofizioterapica.
23.Tratamentul recuperator in tendinite.
Definitie:Tendinita este afectiunea tendonului,ce se exprima clinic prin acuze subiective
dureroase si obiectiv prin modificari de forma si consistenta.
Cauze declansatoare:poate surveni brusc,in urma unui traumatism initial sau lent in urma
producerii unor modificari metabolice locale,printr-o suprasolicitare a segmentului respectiv.
Factori favorizanti:tulburarile circulatorii
:deprinderile biomecanice gresite
:tulburari endocrine
:greselile metodice de pregatire,oboseala,supraantrenamentul
:carente alimentare
Semne clinice:deformare a regiunii sub forma unei tumefactii de diferite marimi
:zona impastata,dura,dureroasa insotita de crepitatii,precizand locul leziunii.
Tratament:masaje cu gheata in primele 48 ore
:repaus segmentar(in cazuri acute-imobilizare gipsata in poz de relaxare 10-15
zile).
:rontgenterapie,antiinflamatoare,trofostimulente,in perioada recuperatorie curenti
dinamici si solux.
24.Tratamentul recuperator in tenosinovite.
Definitie:Tenosinovita este o afectiune de tip inflamator nespecific si metabolic,aparuta la
nivelul unui tendon si al tecii sinoviale a acestuia.

Forme clinice:acuta-zona tendonului afectat este tumefiata,dureroasa la miscarile active,pasive


si active cu rezistenta,hipertermie cutanata regionala.
O data cu evolutia bolii si in functie de tratament,lichidul se resoarbe,ramanand numai
straturile semigelatinoase de fibrina,care fac trecerea la forma croncia(uscata).
:cronica:tumefactie locala,mica si dura,se percep crepitatii la miscari.
Tratament:forma acuta:crioterapia se asociaza cu rontgenterapia,medicatie antiinflamatoare si
trofostimulenta,imobilizare gipsata aregiunii pt. 10-15 zile.
25.Tratamentul recuperator in aponevrozita plantara.
Este determinata de suprasolicitarea acesteia,care,suferind incarcari sau tensionari mari,se
poate rupe sau dezinsera partial.
Semne clinice:durere si noduli la nivelul aponevrozitei plantare,in special pe partea interna.
Tratament:Masaj cu gheata 48 ore,laserterapie,antiinflamatoare,miorelaxante,menajare
segmentara,imobilizare gipsata 7-10 zile.

26.Tratamentul recuperator in ruptura de tendon.


Ruptura de tendon reprezinta episodul terminal al unui proces degenerativ progresiv,ruptura
survine apararent din senin.In plin efort fizic,la o miscare brusca se aude un zgomot insotit
imediat de o durere violenta si impotenta functionala.
Tratament:chirurgical
:imobilizare:30 de zile,dupa se imobilizeaza in unghi drept,de mers,tot 30 de zile
:recuperare kinetoterapeutica si fizioterapeutica energica.
27.Tratamentul recuperator in lombalgie prin suprasolicitare.
Definitie:spate dureros
Evolutie:perioade de acutizare ritmate,in efort fizic intens,intrerupte in perioada de remisiune
cand efortul devine minim.
Semne clinice:durere
Modificari morfologice(microlezionale) pot apartine fibrelor musculare,insertiilor
musculare,microleziunilor,multiplelor formatiuni capsulare sau ligamentare.
Tratament:repaus segmentar 5-7 zile,aplicatii locale cu unguente si miorelaxante si
antalgice,medicatie decontracturanta si antiinflamatoare si mijloace fizioterapeutice cu efect
sedativ si decongestionat.
28.Tratamentul recuperator in entorse.
Definitie:Leziuni traumatice produse sub actiunea unor forte divergente fara a se modifica
raportul anatomic.
Apar mai ales la barbatii tineri,puternici,in special la sportivi.Apar rareori la copii pentru ca au
ligamentele foarte suple si rareori la femei care au greutatea mai mica si elasticitatea mai buna.
Cele mai frecvente sunt la glezna,apoi la genunchi.
Clasificare:gradul I:intinderi ligamentare,examen radiologic normal.
:gradul II:rupere partiala a ligamentelor,scaderea stabilitatii articulare,radiologic-se
observa marirea spatiului articular.
:gradul III:rupere totala a ligamentelor,uneori chiar cu smulgerea insertiei osoase a
ligamentelor.
Instabilitatea articulara este completa,iar la radiologie se observa marirea accentuata a spatiului
articular si eventual fragmente osoase intraarticular.

Semne clinice:1.Durere foarte intensa dupa traumatism,scade in timp,dupa care se


accentueaza,dupa devenind cronica.
:2.Tumefierea articulara(se umfla)-articulatia este calda ,marire de volum si o
culoare modificata.
:3.Echimozele-apar cam la 1,2 zile dupa traumatism,de intensitate medie dupa
care se deplaseaza.
*daca echimozele sunt foarte mari,poate fi semn de fractura.
Tratament:
-Repaus articular:imobilizare provizorie sau totala.
-Combaterea durerii:crioterapie,pozitie procliva,nu se face masaj.
-Tratamentul trebuie sa respecte fiecare etapa pentru a nu deveni entorsa cronica.
-Se tonifica musculatura supra si sub-articular si se asuplizeaza ligamentele.
29.Tratamentul recuperator in luxatii.
Definitie:Leziuni traumatice,produse sub actiunea unor forte care duc la dislocarea capetelor
osoase.(se pierde anatomia normala a articulatiei).
Semne clinice:durere intensa si continua
:impotenta functionala
:deformare regionala-se poate modifica lungimea segmentului
Denumiri specifice:semnul epoletului-luxatie scapulo-humerala
:semnul clapei de pian-luxatie acromio-claviculara
Tratament:imobilizarea segmentului
:combaterea durerii
:limitarea edemului
:reducerea luxatiei
30.Tratamentul recuperator in fracturi.
Definitie:Leziuni traumatice osoase caracterizate prin ruperea osului sub actiunea unui factor
traumatic produse direct sau la distanta.
Semne clinice:durere foarte intensa si se accentueaza ori de cate ori incercam sa miscamvaloare de diagnostic prin apasare
:impotenta functionala
:tumefactie
:echimoze
:crepitatii osoase-smn de certitudine,sunt zgomote care se aud datorita frecarii
capetelor osoase.
:lipsa transmisibilitatii miscarii.
Tratament:imobilizare provizorie,toate metodele de precautie necesare.
:imobilizarea trebuie facuta cu tot ce este la indemana.E bine sa se prinda art. de
deasupra si dedesubtul articulatiei,atelele folosite trebuiesc mai lungi cu cativa cm.