INSTITUTII DE CREDIT

CURS IV + V OPERATIUNILE BANCILOR

COMERCIALE, ALE BANCILOR DE
INVESTITII SI ALE INSTITUTIILOR DE CREDIT
SPECIALIZATE
AN UNIV. 2014 - 2015

Lect. Univ. Dr. Alina-Nicoleta RADU

alina.radu@fin.ase.ro

1. Organizare curs

Bancile comerciale
Bancile de investitii
Cooperativele de credit

Referinte bibliografice

Dardac, N. si T. C. Barbu: Institutii de credit, Editura

ASE, 2012

Bancile comerciale (1)

Bancile sunt organizatii care vand produse financiare catre

clienti, activitatile desfasurate de acestea reflectandu-se in
situatiile lor financiare: bilant si contul de profit si pierdere.
Bilantul unei banci ofera o imagine a activelor, datoriilor si
capitalului furnizat de actionari, respectiv, arata structura
surselor considerate ca input-uri financiare si a utilizarilor
(output-uri financiare).
Contul de profit si pierdere arata cat de mult costa atragerea
depozitelor si a altor resurse, precum si ce venituri genereaza
utilizarea acestora (cash-flow-uri, generate de vanzarea
produselor si serviciilor bancare catre clienti).

Bancile comerciale (2)

Active (utilizate) = Datorii + Capital

Activul bilantier include patru tipuri de active:

Pasivul bilantier include doua tipuri principale de resurse, respectiv :

numerar in casierie si depozite plasate la alte institutii financiare;

titluri private si guvernamentale achizitionate in cadrul operatiunilor de
piata monetara;
credite si leasing financiar acordate clientilor;
active combinate.
depozite atrase de la diferite categorii de clienti (persoane fizice,
juridice, institutii bancare din tara si strainatate);
resurse nondepozit, atrase de pe piata monetara si de capital.

La acestea se adauga capitalul social, care constituie o resursa pe

termen lung, fiind oferit de actionarii bancii.

Bancile comerciale (3)

Numerarul are rolul de a furniza lichiditate, in scopul acoperirii nevoilor imediate

ale bancii si solicitarii clientilor.
Titlurile detinute in activ reprezinta de asemenea o sursa de lichiditate si furnizeaza
venituri sub forma de dobanzi.
Imprumuturile, creditele si leasing-ul financiar constituie principala sursa de venituri,
in timp ce activele combinate sunt reprezentate de activele fixe si investitiile in
sucursalele bancii.
Depozitele constituie principala sursa de fonduri pentru banca, in timp ce
imprumuturile nondepozitare suplimenteaza depozitele, furnizand lichiditati pe care
activele sub forma de numerar si titlurile nu le pot genera.
Capitalul propriu, respectiv resursele pe termen lung, asigura un suport financiar
relativ stabil pe baza caruia bancile pot inregistra crestere economica si isi pot
acoperi pierderile extraordinare.

Operatiuni bilantiere (P)

Atragerea si constituirea resurselor (operatiuni de

pasiv) reprezinta activitatile prin care bancile:
atrag

depozite, cu diferite maturitati, de la clientela

(persoane fizice, juridice, institutii financiare);
obtin imprumuturi de la bancile din sistem, de la Banca
Centrala si de la clientii nebancari;
constituie capitalul social si formeaza fonduri proprii.

Operatiuni bilantiere Datorii (1)

Principala resursa a oricarei banci o constituie

depozitele.
In

situatiile de lichidare a bancii si de vanzare a

activelor, obligatiile fata de deponenti trebuie onorate
cu prioritate, celorlalti creditori si actionarilor
repartizandu-li-se ceea ce ramane.
Cea mai mare parte a depozitelor provin de la clienti
individuali si companii sau clienti corporate.
Uneori

chiar si administratia publica

importante depozite publice la banci.

In

poate

detine

medie, depozitele reprezinta intre 70% si 80% din

resursele unei banci.

Operatiuni bilantiere Datorii (2)

Al doilea tip de resursa atrasa de catre banci este reprezentata de resursele

nondepozit:

imprumuturile de la bancile din sistemul bancar;

imprumuturile de la institutii financiare din strainatate;
titlurile emise pe termen lung (in special, obligatiuni).

Operatiunile de obtinere a imprumuturilor de la banci si de la Banca

Centrala trebuie privite aici ca Resurse nondepozit.
Motivele pentru care bancile comerciale s-au orientat, in ultima perioada,
catre resursele nondepozit sunt urmatoarele:

aceste resurse nu necesita constituirea de rezerve minime obligatorii (RMO),

comparativ cu depozitele care intra in baza de date a acestora;
costul acestor resurse este mai redus;
pot fi obtinute intr-un timp mai scurt prin imprumuturile pe piata monetara si
virarea sumelor intr-un timp foarte scurt.

Operatiuni bilantiere Datorii (3)

Joseph F. Sinkez, Commercial Bank Financial Management,

2002 - analiza resurselor atrase de bancile comerciale se
realizeaza prin gruparea acestora in doua categorii
importante:

depozite CORE sau resurse stabile

resurse atrase de pe pietele monetare locale,

prezinta un nivel mai redus al costului, comparativ cu cel al altor
resurse atrase de pe pietele nationale si internationale
in structura acestora se includ:

diferite tipuri de depozite ale clientilor (inclusiv cele aferente cardurilor);

certificate de depozit; conturi de economii si depozite de mica valoare etc.

pondere in total active - aceste depozite detin, dupa cum indica

statistica internationala, intre 18% pentru bancile mari si 60% pentru
bancile de mica dimensiune.

Operatiuni bilantiere Datorii (4)

depozite managed sau fondurile cumparate - reprezinta

hot money (bani fierbinti)
sunt mai volatile si cu un nivel sporit al senzitivitatii.
in structura lor sunt incluse:

depozite ale sucursalelor straine; depozite la termen de mare

valoare; sume atrase de la Banca Centrala (refinantari); soldul
titlurilor detinute pentru a fi folosite ca si colateral in relatia cu
banca centrala si titluri subordonate.

pietele de pe care sunt atrase aceste resurse sunt mai competitive,

motiv pentru care costul este mai ridicat.
preferinta pentru astfel de resurse se manifesta in randul
bancilor de mare dimensiune si al celor internationale, la nivelul
carora a fost pusa in evidenta corelatia directa intre dimensiunea
si valoarea depozitelor din sucursalele, bransele si subsidiarele lor
din strainatate.

Operatiuni bilantiere Elemente de

capital (1)

Constituirea capitalului social si formarea fondurilor

proprii
Capitalul

bancar joaca un rol important in activitatea

bancara, asigurand viabilitatea bancii pe termen lung,
dupa cum rezulta de mai jos:
capitalul

constituie un tampon impotriva riscului de

faliment, prin absorbtia pierderilor financiare si
operationale.
capitalul asigura sursele necesare infiintarii si organizarii
bancii, inainte de atragerea depozitelor si a altor resurse.

Operatiuni bilantiere Elemente de

capital (2)

Capitalul detine un rol important in ceea ce priveste asigurarea increderii

publicului si a creditorilor cu privire la stabilitatea si puterea bancii.

Din acest motiv, capitalul trebuie sa se situeze la un nivel, astfel incat, sa-i asigure
pe clienti ca banca va putea sa le satisfaca nevoile, chiar si atunci cand economia
este in declin.

Capitalul furnizeaza si fonduri pentru organizarea cresterii si dezvoltarii de noi

servicii, programe si facilitati. Atunci cand o banca doreste sa creasca este
nevoie de capital aditional pentru a sustine cresterea si pentru acceptarea
riscurilor aferente noilor servicii. Astfel, infuzia de capital va permite bancii sa
se extinda prin constructia de noi sucursale.

Capitalul joaca un rol important si in operatiunile de fuziuni si achizitii, anumite

studii evidentiind ca numeroase banci au fost achizitionate datorita capitalului
insuficient adecvat la expunerea la risc.

Operatiuni bilantiere Elemente de

capital (3)

Datorita importantei capitalului bancar exista mai multe modalitati

de masurare a marimii acestuia, astfel:

valoarea contabila a capitalului bancar = valoarea contabila a

activelor valoarea contabila a resurselor;
capitalul reglementat = actiuni comune si rezerve + actiuni preferentiale
+ provizioane pentru pierderi + datorii subordonate + alte elemente;
valoarea de piata a capitalului = valoarea de piata a activelor
valoarea de piata a resurselor sau numar actiuni emise x pretul curent
al acestora.

Formarea fondurilor proprii la nivelul institutiilor de credit este

reglementata prin legislatia nationala si internationala. Banca
Reglementelor Internationale (BIS), precum si bancile centrale
nationale reglementeaza fonduri proprii de nivel (1) si fondurile
proprii de nivel (2).

Operatiuni bilantiere Elemente de

capital (4)

Fondurile proprii de nivel 1 cuprind:

capitalul

social subscris si varsat, cu exceptia actiunilor

preferentiale cumulative;
primele
de capital, integral incasate, aferente
capitalului social;
rezervele legale, statutare si alte rezerve, precum si
rezultatul pozitiv al exercitiului financiar anterior, ramas
dupa distribuirea profitului;
profitul net al ultimului exercitiu financiar, raportat
pana la repartizare, conform destinatiilor stabilite de
AGA.

Operatiuni bilantiere Elemente de

capital (5)

Fondurile proprii de nivel 2, se compun din: fonduri proprii de

baza si fonduri proprii suplimentare.

Fondurile de nivel 2 de baza sunt formate din:

rezerve din reevaluari corporale, ajustate cu obligatiile fiscale

aferente;
titluri pe durata nedeterminata si alte instrumente de aceeasi natura
(denumite si datorii subordonate).

Fondurile de nivel 2 suplimentare se compun din actiuni

preferentiale cumulative pe durata nedeterminata si imprumuturi
subordonate.

Specific pentru datoria subordonata la termen, sau cu durata

nedeterminata este ca, in caz de lichiditate, rambursarea nu este
posibila decat dupa plata celorlalte creante.

Operatiuni bilantiere Elemente de

capital (6)

In Romania, la capitalul initial al institutiilor de credit, potrivit reglementarilor BNR,

este diferentiat dupa cum urmeaza:

bancile persoane juridice = 37 milioane lei;

bancile de credit ipotecar = 25 milioane lei;
bancile de economisire si creditare in domeniul locativ = 25 milioane lei;
institutiile emitente de moneda electronica = 12 milioane lei;
sucursalele din Romania ale institutiilor de credit din statele terte trebuie sa detina un
nivel minim al capitalului cel putin egal cu cerintele aplicate institutiilor autohtone;
cooperativele de credit trebuie sa detina fonduri proprii intr-o limita minima de 300 mii
lei.

Capital initial = capital social si rezerve, din care se deduc:

valoarea de inregistrare in contabilitate (cost de achizitie) a actiunilor proprii si a altor

instrumente proprii de capital, detinute de institutia de credit;
rezultatul reportat, reprezentand pierdere
pierderea perioadei curente inregistrata pana la data determinarii fondurilor proprii

Operatiuni bilantiere (A)

Utilizarea resurselor (operatiunilor de activ) Putem identifica urmatoarele activitati principale

ale bancilor:
gestionarea

numerarului si activelor cu grad sporit de

lichiditate;
operatiunile de plasament si participatii;
operatiuni de creditare.

Operatiuni bilantiere Active (1)

In activul bilantier prima pozitie este detinuta de numerarul (cash) detinut in

pastrat casierie si depozite la alte banci (conturi de corespondent) sau la
Banca Centrala.

poate fi privit ca prima linie de aparare impotriva riscului de retragere a

depozitelor si prima sursa de fonduri pentru satisfacerea revendicarilor clientilor
deponenti.
bancile sunt preocupate de a mentine marimea numerarului si a activelor lichide
la un nivel cat se poate de redus, intrucat acestea nu genereaza venituri sub
forma de dobanzi.

In cazul bancilor din Romania, potrivit notelor explicative la bilant,

numerarul si disponibilitatile la banci includ si numerarul in ATM-uri, soldul
conturilor curente la BNR si la alte banci, precum si alte elemente asimilate
numerarului (care includ solduri cu o scadenta initiala sub 90 de zile,
respectiv efecte publice si valori asimilate).
In practica marilor banci pe plan international, aceasta pozitie bilantiera
detine sub 8% din totalul activelor.

Operatiuni bilantiere Active (2)

Operatiunile de plasament si participatiile includ investitiile realizate de banci in instrumente

financiare (obligatiuni, actiuni, efecte publice, derivative etc.).
sunt denumite rezerve secundare intrucat pot furniza lichiditati atunci cand exista
solicitari.
distingem obligatiunile si alte titluri cu venit fix (obligatiuni emise de banci, obligatiuni
municipale si cele corporate) care nu sunt acceptate pentru refinantarea de catre banca
centrala.
In portofoliul de titluri al unei institutii de credit sunt incluse: actiunile si alte titluri cu venit
variabil (cum ar fi: plasamentele in unitati de fond listate la bursa).
Acestea sunt detinute de banca pentru tranzactionare si reprezinta o sursa de venituri, ca
urmare a diferentelor de pret la titlurile tranzactionate.
In structura plasamentelor mai sunt incluse

efectele publice si alte titluri acceptate pentru refinantare la Banca Centrala: certificate de trezorerie, titluri de
creanta asupra organismelor publice.

Trebuie mentionat ca in bilantul bancilor comerciale se regasesc si o serie de instrumente

specifice, dintre care, cele mai importante sunt derivativele, care pot fi clasificate ca active sau
pasive financiare detinute pentru tranzactionare (contracte forward pe curs de schimb, swap
pe curs de schimb etc., incheiate de banca cu clientii sai sau cu alte banci).

Operatiuni bilantiere Active (3)

In practica bancilor la nivel international, portofoliile de titluri includ:

titlurile de trezorerie;
titlurile emise de agentiile guvernamentale;
obligatiunile corporative;
titlurile securitizate si cele emise de administratiile centrale si locale.

Cele mai lichide sunt considerate titlurile emise de trezorerie care pot fi utilizate
pentru a genera fonduri, prin vanzarea si rascumpararea lor in cadrul operatiunilor
repo si reverse repo.
Ponderea portofoliului de titluri in totalul activelor este diferita in functie de
marimea bancii (18% din total la nivelul bancilor de mare dimensiune si 26% la
nivelul bancilor mici).
Tendinta care s-a manifestat pe plan mondial, in ultimii 10 ani, a fost cea de
crestere a ponderii titlurilor ca urmare a: reducerii cererii de credite, a ratei de
dobanda mai atractiva si a cerintelor minime de capital care limiteaza volumul
creditelor riscante si solicita mentinerea acestora la o calitate corespunzatoare.

Operatiuni bilantiere Active (4)

Portofoliul de titluri constituit de o banca indeplineste o serie de roluri

importante si anume:

stabilizeaza veniturile bancii, in sensul ca atunci cand cererea de credite scade,

veniturile generate de titluri pot creste;
elimina riscul de credit aferent imprumuturilor;
permite o buna diversificare geografica, intrucat titlurile pot apartine unor
emitenti din arii geografice diferite;
furnizeaza importante lichiditati sau pot fi folosite ca si colateral pentru obtinerea
de imprumuturi;
reduce expunerea bancii la fiscalitate;
permite realizarea de operatiuni de hedging, pentru acoperirea pierderilor
generate de modificarile de rata a dobanzii;
prezinta o flexibilitate sporita astfel incat prin vanzarea titlurilor sa se poate
produce restructurarea activelor;
confera o anumita stabilitate a bilantului ca urmare a calitatii sporite a titlurilor
detinute.

Operatiuni bilantiere Active (5)

Titlurile detinute de banci, in portofoliu se situeaza intre Numerar si Active

lichide, pe de o parte, Credite acordate si Depozite, pe de alta parte.

Atunci cand numerarul este insuficient pentru a asigura o lichiditate

corespunzatoare, titlurile pot fi vandute pentru a spori cash-ul.
Daca nivelul cash-ului este prea ridicat, excedentul se poate investi in titluri.
Daca cererea de credite este redusa, atunci investitiile in titluri pot creste pentru
a furniza bancii venituri suplimentare din dobanzi.
Invers, daca cererea de credit este puternica, atunci anumite investitii in titluri
pot fi transformate in lichiditati astfel incat sa fie onorata cererea de credite.
Atunci cand depozitele, care sunt principala resursa pentru majoritatea bancilor,
nu inregistreaza o dimensiune suficienta, anumite titluri pot fi folosite ca si
colateral pentru atragerea de resurse nondepozit pe calea imprumuturilor.

Rezulta, astfel, ca nici un alt element bilantier nu ocupa o pozitie atat de

cruciala precum portofoliul de titluri, care indeplineste o multime de roluri.

Operatiuni bilantiere Active (6)

Operatiuni de creditare

Cea mai insemnata pondere in activul bilantier este detinuta de credite,

care reprezinta intre 50% si 70% din valoarea totala a activelor.

Exista o mare varietate de credite oferite de bancile comerciale: credite

comerciale si industriale; credite de consum; credite acordate institutiilor
financiare; credite externe (acordate autoritatilor din alte tari, unor
agentii sau institutii straine); credite pentru agricultura; leasing pentru
achizitionarea de echipament; credite ipotecare si imobiliare.

Statistica internationala indica:

o reducere a ponderii creditelor comerciale si industriale, in ultimii 20 de ani,

de la 22% pana la 17%,
o crestere a ponderii creditelor de consum (12%) si
o evolutie considerabila a creditelor ipotecare si imobiliare (de la 25% in
anii 95, pana la 60% in anii 2007).

Operatiuni bilantiere Active (7)

Portofoliul de credite al unei banci, sau mixul de credite pe care il

practica o banca, este determinat de o serie de factori, dupa cum
urmeaza:

caracteristicile pietei deservite influenteaza oferta de credite in sensul ca

fiecare banca trebuie sa raspunda solicitarilor clientilor care provin din
piata locala.

Bancile care deservesc zone suburbane, cu un numar redus de familii, cu sedii de

mica dimensiune, dezvolta credite pentru autoturisme si credite imobiliare etc
Bancile situate in zonele centrale, cu sedii impozante, isi construiesc portofoliul pe
baza imprumuturilor destinate afacerilor si achizitiilor de echipamente.

Totusi, bancile nu sunt total dependente de pietele locale, intrucat ele pot
achizitiona credite sau fractiuni de credit de la alte banci, sau pot utiliza
derivativele pentru eliminarea volatilitatii.

Operatiuni bilantiere Active (8)

dimensiunea bancii si, in special, marimea capitalului social constituie un

factor de influenta asupra portofoliului de credite.

Marile banci wholesale sunt dedicate, in special corporatiilor si firmelor de

afaceri de mare dimensiune.
In schimb, bancile mici isi ofera serviciile de retail banking, clientilor individuali
si firmelor de afaceri de mica dimensiune.

expertiza si experienta managementului bancii influenteaza mixul de

credite al bancii, prin politica oficiala de credite.

In selectarea tipurilor de credite practicate, un rol important il detine

rentabilitatea asteptata de banca pentru fiecare tip de credit care se
compara cu costul acestora.
Portofoliul de credite al unei banci se situeaza la intersectia factorilor interni
si externi cu influenta asupra activitatii bancare.

Operatiuni bilantiere Active (9)

Pentru completarea activului bilantier, este necesara

si prezentarea activelor fixe:
cladiri,
echipamente,
investitii

in sucursale si
alte elemente de activ de importanta redusa.
Ponderea activelor fixe, in total active, in majoritatea
bancilor este de pana la 1-2%, fiind considerate
negeneratoare de dobanzi.

Operatiuni extrabilantiere (1)

Multitudinea riscurilor cu care se confrunta bancile, a

determinat dezvoltarea de catre acestea a unei varietati de
instrumente prin care sa asigure un management
corespunzator al acestora.
Dintre acestea, se remarca si cele care sunt analizate ca
operatiuni in afara bilantului, respectiv:

securitizarea creantelor;
cedarea sau vanzarea creditelor;
emiterea scrisorilor de garantie bancara;
instrumente financiare derivate;
acreditive;
operatiuni pe piata valutara.

Operatiuni extrabilantiere (2)

Securitizarea creantelor

Reprezinta o operatiune financiara de valorificare a creantelor, de

catre un vehicul investitional, care le achizitioneaza, le grupeaza si le
afecteaza garantarea unei emisiuni de valori mobiliare.
Esenta securitizarii consta in faptul ca bancile isi pot utiliza creantele ca
si colateral pentru emisiunea de titluri, in vederea obtinerii de fonduri.

Cedarea sau vanzarea creditelor

Reprezinta o operatiune care consta in vanzarea creditelor, in totalitate

sau partial, catre noi detinatori.
In general, se vand acele credite negarantate (credite pentru nevoi
personale) sau cele care au inregistrat restante de peste 90 de zile. In
categoria cumparatorilor sunt incluse (banci straine), agenti de colectare
si recuperare a creditelor, companii de asigurari, fonduri de pensii si
fonduri mutuale.

Securitizare
Un grup de credite cu aceeasi
dobanda si maturitate, sau din
aceeasi arie geografica sunt
asamblate sau reunite

Pentru garantiile si serviciile

aferente imprumuturilor sunt
platite comisioane

Aceste mprumuturi sunt reunite

(puse impreuna) pentru a
constitui colateralul pentru
emisiunea de titluri. Scopul
colateralului este protejarea
cumprtorilor de titluri emise,
denumite asset-back-securities

Cash flow-urile sunt generate

de platile periodice efectuate de
cumparatorii de asset back
securities

Operatiuni extrabilantiere (3)

Scrisoarea de garantie bancara

Scopul acesteia este sprijinirea creditorului impotriva riscului

de faliment al debitorului.

Reprezinta un angajament scris asumat de o banca, in

favoarea unei persoane (beneficiar), prin care se obliga
sa-i plateasca o suma de bani, in cazul in care o alta
persoana (in contul careia se emite garantia) nu a executat
o anumita obligatie asumata printr-un contract, sau a
executat-o necorespunzator.

Banca emitenta a garantiei se numeste garant, iar

beneficiarul nu are nicio obligatie fata de acesta.

Operatiuni extrabilantiere (4)

Utilizarea derivatelor

Securitizarea activelor, vanzarea creditelor si emiterea scrisorilor de

garantie pot ajuta banca sa-si reduca riscurile asociate portofoliului de
credite si expunerii la variatia ratei de dobanda.

Intrucat securitizarea si vanzarea creditelor se practica pentru grupe de

active cu caracteristici comune (cash flowuri, maturitate, dobanda) au
fost necesare contracte financiare care sa ofere protectie in caz de
default si pentru alte categorii de active.

In acest scop se folosesc derivatele de credit, in cadrul carora se

remarca:

credit default swaps

credit linked notes.

Operatiuni extrabilantiere (5)

credit default swap (CDS) reprezinta un acord (sau intelegere) intre

doua parti care are scopul de a transfera expunerea la riscul unor
instrumente financiare cu venit fix (credite, obligatiuni).

Cumparatorul unui CDS este protejat impotriva riscului de neplata al

respectivului instrument cu venit fix (default risk) in timp ce vanzatorul
CDS-ului garanteaza bonitatea titlului care face obiectul swap-ului.
Astfel, riscul de neplata este transferat de la detinatorul titlului cu venit
fix la vanzatorul swap-ului

Ex: daca un investitor detine o obligatiune (presupunem ca aceasta va fi

rascumparata la valoarea nominala) si cumpara un CDS, el este cumparator
al swap-ului si va primi valoarea nominala a obligatiunii, daca emitentul se
afla in situatia de a nu putea plati cupoanele aferente si intra in incapacitate
de plata

credit linked notes pune laolalta instrumente de datorie, precum

obligatiunile, prin contracte de credit option, conferindu-i debitorului
o mai mare flexibilitate a platilor.

Credit-linked-notes garanteaza emitentului ca va fi efectuata plata

aferenta creditului in cazul in care anumiti factori semnificativi se
modifica

Operatiuni extrabilantiere (6)

Acreditivul documentar

reprezinta o modalitate de plata, in practica comerciala, prin care banca

cumparatorului se obliga a plati vanzatorului direct, sau prin intermediul unei
banci corespondente o anumita suma de bani.
Altfel spus, acreditivul reprezinta suma de bani special rezervata de un
cumparator in contul sau, la o banca ce deserveste un furnizor, pentru ca
acestuia sa i se faca o plata in momentul in care dovedeste livrarea marfurilor
sau prestarea serviciilor, in conditiile stabilite in contract.

Contingente si angajamente

O datorie contingenta este, fie o obligatie potentiala a carei existenta va fi

confirmata de manifestarea unor evenimente viitoare incerte, fie o obligatie
curenta generata de evenimente trecute, dar care nu poate fi recunoscuta.
Un activ contingent este un activ potential care apare ca urmare a unor
evenimente care nu sunt certe si a caror recunoastere ar determina inregistrarea
unor venituri care este posibil sa nu se obtina niciodata (de exemplu, garantii
pentru licitatii viitoare).

Bancile de investitii (1)

Se mai numesc si shadow banks

Se imprumuta pe termen scurt, in conditiile unui nivel sporit al
leverage-ului (ca raport intre imprumuturi si fonduri proprii) si investesc
pe termen lung, in active cu grad redus de lichiditate.

instrumentele vehiculate in cadrul acestei componente a sistemelor bancare sunt

titluri precum: asset backed; commercial paper; titluri imprumutate si colateralizate;
instrumente ale fondurilor mutuale si ale pietei monetare; fonduri hedging;
instrumente securitizate etc.

Principala activitate: acordarea de asistenta financiara si consultanta

companiilor implicate in operatiuni de fuziuni, achizitii si derivative
Exemple de banci foarte cunoscute: Lehman Brothers, Merrill Lynch,
Goldman Sachs, J.P. Morgan, in SUA, Barchlays Capital in Marea
Britanie, Wmuro Securities, in Japonia etc.

Bancile de investitii (2)

Conceptul banca de investitii a fost creat in anul 1933 in SUA, prin GlassSteagal-Act, care separa activitatea bancilor de investitii, de cea a
bancilor comerciale si a companiilor de asigurari;

S-a considerat ca operatiunile cu titluri ale bancilor comerciale au contribuit la

crahul bursier din anul 1929 si la falimentul multor astfel de banci.
Dupa anii 90, bancilor comerciale li s-a permis efectuarea anumitor operatiuni
cu titluri, iar prin legislatia din anul 1999 (Gramm-Leach-Bliley-Retglz Act)
aceste restrictii au fost eliminate.

Colapsul bancilor de investitii din anul 2007 a condus la exprimarea unor

opinii cu privire la necesitate unui nou model de afaceri, bazat pe:
transparenta, lichiditate si intarirea supravegherii acestui tip de institutii
financiare.
In anul 2008, Banca Centrala a SUA (FED) a modificat statutul bancilor de
investitii, care s-au transformat in companii de tip holding.

bancile de investitii pot sa obtina mai usor capital si accepta sa fie

supravegheate de autoritatea monetara.

Bancile de investitii (3)

Principalele domenii in care bancile de investitii de

investitii actioneaza sunt:
organizarea

si derularea IPO-urilor;
restructurarea companiilor prin LBO si MBO;
plasamente private de titluri;
facilitarea operatiunilor de fuziuni si achizitii.

Organizarea si derularea IPO-urilor (1)

Este operatiunea prin care o societate se deschide catre public si

realizeaza prima vanzare a actiunilor (eng. Initial Public Offering IPO).
Sumele obtinute in urma vanzarii titlurilor sunt folosite pentru
majorarea capitalului social si dezvoltarea afacerilor. In general,
procentul de actiuni pus in vanzare este redus, astfel incat fondatorii sa
nu piarda controlul asupra firmei.
In derularea unei IPO se implica una sau mai multe banci de investitii
denumite underwriters. Companiile emitente incheie un contract cu
banca pentru a vinde actiunile catre public.

Marile IPO-uri sunt, in general, intermediate de sindicate ale bancilor de

investitii. Acestea percep un comision care in cele mai multe cazuri
reprezinta un procent de 8% din valoarea IPO-urilor.

Organizarea si derularea IPO-urilor (2)

Exista doua metode prin care se fixeaza pretul de vanzare al actiunilor

oferite spre vanzare:

la nivelul companiei, care primeste consultanta si asistenta financiara din partea

bancii de investitii,
prin metoda book building - reprezinta un proces de generare, capturare si
racordare a cererii investitorilor pentru actiunile oferite in cadrul IPO.

Succesul unei oferte publice initiale depinde de pretul de subscriere, care, de

regula, trebuie sa fie redus, astfel incat sa genereze un interes din partea
investitorilor, care spera in revanzarea titlurilor din momentul inceperii
tranzactionarii lor la bursa de valori.

Acest pret este desemnat underpricing, si permite obtinerea unor profituri

insemnate in prima zi de tranzactionare (ca urmare a diferentei dintre pretul de
inchidere al primei zile de tranzactionare si pretul oferit in cadrul IPO).

Restructurarea companiilor prin LBO si MBO (1)

Tehnica LBO (leverage by out) - reprezinta o tranzactie prin care

una sau mai multe persoane juridice sau fizice preiau, prin
intermediul unei institutii specializate (banca de investitii) controlul
asupra unei societati care are activitati comerciale si industriale.

Finantarea preluarii se face printr-un imprumut, care, ulterior va fi

rambursat pe seama fluxurilor financiare generate de societatea
preluata.
Activele companiei achizitionate sunt folosite ca si colateral, in cazul
imprumuturilor.
S-a folosit in anii 80, in SUA, perioada care a coincis cu cresterea
datoriei, ceea ce a permis accesul larg al companiilor la resursele pietei
de capital.

Operatiunile LBO s-au realizat in mare parte cu un nivel ridicat al indatorarii

(intre 50-85% din pretul de cumparare al actiunilor) ceea ce a condus la
inregistrarea unui numar sporit de falimente.

Restructurarea companiilor prin LBO si MBO (2)

In cadrul tehnicii LBO sunt incluse mai multe operatiuni:

MBO

(management by out), care reprezinta

rascumpararea unei societati de catre o echipa de
manageri, care beneficiaza de finantare din partea unei
banci de investitii;
OBO (owner by out), care consta in rascumpararea
actiunilor in conditiile in care un manager isi vinde titluri
pentru a genera lichiditati;
Leverage build by, reprezinta operatiunea prin care un
grup industrial cedeaza una din diviziile sale catre
manageri.

Plasamentele private de titluri

Reprezinta o alternativa la plasamentele din cadrul ofertelor publice si

presupune un joc de negociere cu un numar restrans de investitori.
Principalele avantaje oferite de acest tip de plasament se concretizeaza, in
principal prin rapiditatea derularii si oferirea titlurilor la un pret mai mic
decat pretul pietei (cu 15% - 20% din pret), rezultand astfel un cost
suplimentar de finantare pentru emitenti.

Reducerea de pret poate fi asociata cu absenta lichiditatii titlurilor si cu costul de

cautare a informatiei pe care trebuie sa o detina investitorii, in conditiile absentei
prospectului de oferta.

Plasamentele private au permis supravietuirea pe o perioada doar de cateva

luni: mai mult de din investitorii care achizitioneaza plasamentele private comit
o eroare sistemica de evaluare si pierd, in totalitate, investitia in decursul unei
perioade de 3 ani.

Facilitarea operatiunilor de fuziuni si achizitii (1)

Sintagma merger and aquisiton se refera la aspecte

ale strategiei companiilor, la finantele si managementul
acestora.

Achizitia are loc atunci cand o companie preia o alta, devine

noul actionar al acesteia, iar compania preluata inceteaza sa
mai existe.
La modul general, firmele mici sunt achizitionate de cele mari.
Derularea tehnica a operatiunii se realizeaza prin doua modalitati:

cumpararea actiunilor si preluarea controlului asupra societatii,

cumpararea activelor companiei tinta, numerarul incasat fiind folosit
pentru plata actionarilor societatii achizitionate.
O achizitie de succes este dificila, iar potrivit studiilor, mai mult de 50%
dintre acestea esueaza.

Facilitarea operatiunilor de fuziuni si achizitii (2)

fuziunea reprezinta operatiunea prin care doua firme accepta sa

devina o singura companie, mai degraba decat sa opereze
separat. Ambele firme detin actiuni, iar acestea sunt convertite in
titluri ale noii companii

de exemplu, Glaxo Wellcome si Smithkleine Beecham si-au incetat

activitatea atunci cand au fuzionat si a rezultat Glaxosmith Kleine

O asemenea tranzactie se deruleaza, in mod normal, in

cadrul unei perioade de 6-9 luni, cele mai importante fiind:

alegerea intermediarului (banca de investitii)

stabilirea pretului la care se face operatiunea

in conditii de ineficienta a pietei, companiile private isi vand titlurile cu

discount comparativ cu companiile publice.

Facilitarea operatiunilor de fuziuni si achizitii (3)

Evolutia fenomenului de fuziuni si achizitii permite

identificarea a 5 valuri care s-au derulat cu
incepere din anul 1894, in SUA astfel:
1894

1904 val. I: achizitii si fuziuni orizontale;

1916 1929 al II-lea val: achizitii si fuziuni verticale;
1965 1989 al III-lea val: diverse conglomerate;
1992 1998 al IV-lea val: preluari ostile;
dupa 2000 al V-lea val: fuziuni incrucisate interne si
externe.

Cooperativele de credit (1)

Reprezinta o forma de organizare a activitatii bancare, in care

membrii asociati sunt clientii deponenti sau debitori. Aceasta forma
specifica de organizare a activitatii bancare a aparut in Germania, in
a doua jumatate a secolului al XIX-lea, din initiativa lui Frederic
Guillame Raiffeisen.
Cooperativele de credit din intreaga lume prezinta o serie de puncte
comune:

scopul principal nu este maximizarea profitului, ci furnizarea celor mai

bune produse si servicii bancare catre membri;
bancile cooperative sunt detinute si controlate de membrii, acestia dispun
de drepturi egale de vot dupa principiul o persoana, o voce;
cea mai mare parte a profitului anual este destinat constituirii de rezerve,
restul poate fi distribuit intre membri cu respectarea restrictiilor legale.
Activitatea de creditare este axata pe finantarea unor activitati, precum:
pescuitul; apicultura; silvicultura si activitatile mestesugaresti

Cooperativele de credit (2)

In Romania

actul care a reglementat activitatea cooperativelor de credit este

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.97/2000.

cooperativa de credit este institutia de credit constituita ca o asociatie

autonoma de persoane fizice, unite voluntar, in scopul indeplinirii nevoilor si
aspiratiilor lor comune, de ordin economic, social si cultural si a carei activitate
se desfasoara pe principiul intrajutorarii membrilor.
cooperativele de credit - asociate in Casa Centrala a Cooperativelor de Credit

gestiona interesele comune ale acestora;

urmarea centralizat respectarea dispozitiilor si a reglementarilor;
controla si supraveghea individual modul de functionare al institutiilor componente.

retele cooperatiste = ansamblul format dintr-o casa centrala si cooperative

afiliate la aceasta

Cooperatia de credit din Romania prin Ordonanta de Urgenta

nr.99/2006, acestor institutii li s-a atribuit termenul de banci cooperatiste,
coordonate, la nivel de retea, de Banca Centrala Cooperatista (Credit
Coop).

Cooperativele de credit (3)

Potrivit prevederilor legale:

capitalul social al unei organizatii cooperatiste este variabil
si este format din parti sociale de valoare egala.
partile sociale ale organizatiilor cooperatiste din aceeasi
retea trebuie sa fie de valoare egala. Valoarea nominala a
unei parti sociale nu poate fi mai mica de 10 lei:

O organizatie cooperatista de credit se poate constitui cu un

numar de 1000 de membrii fondatori care au subscris si varsat cel
putin o parte sociala, sau cu un numar de cel putin 100 membrii,
cu conditia ca acestia sa verse minimum 1000 de parti sociale.

Cooperativele de credit (4)

Banca Centrala Cooperatista este constituita prin asocierea bancilor

cooperatiste in scopul gestionarii intereselor comune.

Pentru ca o banca centrala cooperatisa sa se constituie este necesara

participarea a minimum 30 de banci cooperatiste fondatoare, care
subscriu cel putin 20% din capitalul lor social.

Bancile cooperatiste de credit din reteaua Creditcoop participa la

Fondul de Garantare a Depozitelor din sistemul bancar.
Banca Centrala Cooperatista isi constituie rezerva mutuala de
garantare, pe baza cotizatiilor bancilor cooperatiste si a unei cote din
profitul sau brut. Rolul acestei rezerve mutuale este garantarea in
intregime a obligatiilor bancilor cooperatiste afiliate.

Cooperativele de credit (5)

Bancile cooperative de credit pot desfasura in limita

autorizatiei urmatoarele activitati:
acceptarea de depozite si acordarea de credite de la si catre
membrii cooperatori de la persoane fizice; IMM-uri;
organizatii obstesti si de cult; asociatii familiale; persoane
fizice cu profesii liberale; care isi desfasoara activitatea pe
raza teritoriala de operare a cooperativelor de credit;
acordarea de credite, inclusiv ipotecare, derularea de credite
in numele si contul statului, din surse puse la dispozitie de
membrii cooperatori;
emiterea si gestiunea instrumentelor de plata si de credit;
contractare de imprumuturi intercooperatiste de la banci;
operatiuni de consultanta si operatiuni de mandat.