Tema nr.

2 DD2204 ID S2 14-15

Universitatea Danubius Facultatea de Drept , Anul II

Ciobnuc Ionu

I. Compar pedepsele cu msurile de siguran;

Cele doua categorii de sanctiuni de drept penal, pedepsele si masurile de siguranta, au ca
trasaturi comune faptul ca, in primul rand, amandoua sunt concepute si prevazute de legea penala ca
"sanctiuni", consecinte coercitive ale incalcarii normelor incriminatoare, prin savarsirea faptelor
interzise de dispozitiile acestora si, in al doilea rand, ca ambele sanctiuni pot fi aplicate numai dupa
savarsirea unor fapte prevazute de legea penala, ele fiind, deci, sanctiuni post delictum.
Dincolo insa de aceste trasaturi comune, sunt evidente, pentru fiecare dintre cele doua
categorii de sanctiuni, o serie de trasaturi specifice, care le deosebesc. In esenta, masurile de
siguranta difera de pedepse, prin temeiul, natura si finalitatea lor, iar din aceste elemente distinctive
decurg si alte trasaturi specifice, care scot si mai pregnant in evidenta deosebirea de natura juridica
dintre ele.
a)

din punct de vedere al temeiului aplicarii lor;

In timp ce pedepsele sunt o consecinta inevitabila a raspunderii penale si, deci, a savarsirii

unei infractiuni, masurile de siguranta au ca temei o stare de pericol care ar putea face ca persoana
fata de care se iau, sa savarseasca din nou o fapta prevazuta de legea penala.
Pentru aplicarea unei pedepse este necesar ca fapta prevazuta de legea penala, savarsita de cel
sanctionat, sa constituie infractiune, deci sa fie savarsita cu vinovatie si sa nu existe vreo cauza care
sa excluda caracterul penal al faptei, in timp ce, pentru luarea unei masuri de siguranta, este
suficient ca fapta prevazuta de legea penala, savarsita de cel fata de care urmeaza sa se ia aceasta
masura, sa dea in vileag o stare de pericol, adica o stare care ar putea face ca persoana care a
savarsit o fapta penala, sa savarseasca noi fapte prevazute de legea penala.
In concluzie, pentru luarea unei masuri de siguranta, nu este necesar ca fapta prevazuta de
legea penala, savarsita de o persoana, sa constituie infractiune, dar nici nu este exclusa aceasta
situatie, esential fiind ca, fapta savarsita, indiferent daca constituie sau nu o infractiune, sa
dovedeasca existenta acelei stari de pericol pentru care este necesara luarea respectivei masuri de
siguranta.
Pedeapsa are ca temei savarsirea cu vinovatie de catre faptuitor a faptei prevazute de legea
penala, culpabilitatea sau vinovatia faptuitorului constituind o dovada a periculozitatii sale,
impotriva careia pedeapsa este destinata sa reactioneze, modificand in sens pozitiv mentalitatea
antisociala a infractorului.

Pagina 1 din 4

Tema nr. 2 DD2204 ID S2 14-15

Universitatea Danubius Facultatea de Drept , Anul II

Ciobnuc Ionu

Dimpotriva, starea de pericol, care se defineste drept temei pentru luarea unei masuri de
siguranta nu are legatura cu vinovatia faptuitorului, nici chiar atunci cand aceasta s-a manifestat in
savarsirea faptei.
Periculozitatea nu poate fi examinata in afara starii de pericol, care are o existenta obiectiva,
chiar atunci cand este legata de starea biopsihica sau fiziologica a faptuitorului. De aceea, masura
de siguranta destinata sa inlature starea de pericol apare ca o masura cu continut material, capabila
sa actioneze asupra acelei stari de pericol, in obiectivitatea ei, iar nu sa determine o modificare a
mentalitatii antisociale a faptuitorului, ca in cazul pedepsei, chiar daca nu exclude un astfel de efect
indirect si indepartat al inlaturarii starii de pericol respective.
b) in ceea ce priveste natura juridica a celor doua sanctiuni de drept penal;
Deosebirea dintre pedeapsa si masura de siguranta este pusa in evidenta de faptul ca
pedeapsa este o masura de constrangere cu caracter aplicativ, in timp ce masura de siguranta are un
caracter esentialmente preventiv si curativ. Daca o constrangere care implica o anumita suferinta
morala sau o privatiune traita ca o suferinta, este de esenta pedepsei, in schimb, pentru existenta
masurii de siguranta, constangerea, in sensul de suferinta, nu numai ca nu este necesara, dar ea este
de cele mai multe ori inutila sau direct daunatoare.
Cele doua categorii de sanctiuni sunt adaptabile si trebuie sa fie luate in raport cu obiectul
lor, care este diferit si, desigur, in raport cu finalitatea lor specifica. Se poate observa ca, in timp ce
pedepsele ce implica durata, se aplica pe o perioada determinata de timp - stabilita in mod relativ de
lege si absolut determinata prin hotararea judecatoreasca - , masurile de siguranta se iau, de regula,
pe o durata de timp nedeterminata, intrucat nu se poate cunoaste dinainte cat va persista starea de
pericol care urmeaza sa fie inlaturata printr-o anumita masura de siguranta. n timp ce pedepsele ca
masuri de constrangere sunt susceptibile de trepte de gravitate diferite, nu numai in functie de genul
lor, dar si in raport de cuantumul sau durata de timp pe care sunt aplicate, masurile de siguranta nu
sunt susceptibile de astfel de diferentieri, fiindca nu au caracter de masuri de constrangere, ci
caracter preventiv si curativ, durata lor depinzand de cea a starii de pericol pe care sunt chemate s-o
inlature.
c) din punct de vedere al finalitatilor;
Masurile de siguranta se diferentiaza de pedepse prin scopul lor exclusiv preventiv, care se
realizeaza in afara oricarei functii de constrangere. Asa cum s-a aratat, prin luarea masurilor de
siguranta se urmareste inlaturarea unei stari de pericol si, pe aceasta cale, prevenirea savarsirii de
noi fapte penale determinate de existenta acestei stari de pericol.
Pagina 2 din 4

Tema nr. 2 DD2204 ID S2 14-15

Universitatea Danubius Facultatea de Drept , Anul II

Ciobnuc Ionu

Relizarea scopului pedepsei are loc, deci, prin influenta pe care aceasta o are asupra
constiintei condamnatului.
In cazul masurilor de siguranta, situatia este diferita. Scopul acestora se realizeaza nu prin
actiunea lor asupra constiintei faptuitorului, ci prin inlaturarea starii de pericol.
Spre deosebire de pedeapsa, la care scopul este urmarit atat timp cat pedeapsa se executa, iar
executarea pedepsei inceteaza odata cu executarea ei in intregime, indiferent daca scopul a fost atins
sau nu, in cazul masurilor de siguranta, scopul ei, adica inlaturarea starii de pericol, nu inceteaza a fi
urmarit decat in momentul in care a fost atins, deci in momentul in care a fost definitiv inlaturata
starea de pericol care a impus luarea masurii respective.
Prin continutul si natura lor juridica, masurile de siguranta apar ca un nou tip de sanctiune de
drept penal, destinate sa inlocuiasca sau sa completeze pedeapsa, in lupta impotriva acelor
manifestari antisociale determinate de existenta unei stari de pericol pentru a carei combatere
pedeapsa este neputincioasa.

II. Explic diferena dintre discernmnt i responsabilitate

2.

Responsabilitatea ( termen juridic) definete capacitatea unei persoane de a-i controla i

aprecia att faptele ct i consecinele sociale ale acestora, de a-i asuma integral obligaiile ce-i
revin dintr-o aciune liber consimit, pe care o delibereaz i o ntreprinde, de a nelege
consecinele aciunilor sale n interesul propriei persoane dar fr a prejudicia interesul
colectivitii, de a accepta i suporta consecinele faptelor sale contrare normelor de convieuire
social.
Discernmntul (termen psihiatric) reprezint capacitatea unei persoane de a-i da seama de
faptele comise i de urmrile acestora, de a putea distinge ntre bine i ru, avnd reprezentarea
consecinelor negative ale faptelor antisociale; persoana cu discernmnt este n msur s conceap
planul unei aciuni, s premediteze i s acioneze cu intenie (direct, indirect sau
praeterintenie).De fapt, discernmntul este o sintez a personalitii i contiinei n momentul
svririi unei aciuni, intervenind atunci cnd fapta respectiv este realizat i n consecin
susceptibil de a suferi rigorile legii (aa cum se cunoate, simpla idee reprobabil nu este pedepsit
de lege, ci doar punerea n aplicare, materializarea ei ntr-o fapt o face pasibil de pedeaps).

Pagina 3 din 4

Tema nr. 2 DD2204 ID S2 14-15

Universitatea Danubius Facultatea de Drept , Anul II

Ciobnuc Ionu

III. Compar tratamentul penal aplicabil persoanei juridice

n cazul svririi unei infraciuni n stare de recidiv cu cel aplicabil persoanei fizice

Portivit art.41N.c.p exista recidiva pentru persoana fizica, cand dupa ramanerea definitiva
a unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii de 1 an si pana la reabilitare sau implinirea
termenului de reabilitare, condamnatul savarseste din nou o infractiune cu intentie sau cu intentie
depasita, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 1 an sau mai mare. Exista, de asemenea,
recidiva si atunci cand una dintre pedepse este detentiunea pe viata.
Potrivit art. 146 alin.1 N.C.p., exista recidiv pentru persoana juridic atunci cnd, dup
rmnerea definitiv a unei hotrri de condamnare i pn la reabilitare, persoana juridic
svrete din nou o infraciune, cu intenie sau cu intenie depit. Nici n cazul persoanei juridice
condamnrile menionate la art. 42 N.C.p. nu atrag starea de recidiv.
Potrivit art. 146 alin.2 i 3 N.C.p., n caz de recidiv, limitele speciale ale pedepsei
prevzute de lege pentru noua infraciune se majoreaz cu jumtate, fr a depi maximul general
al pedepsei amenzii.
Dac amenda anterioar nu a fost executat, n tot sau n parte, amenda stabilit pentru
noua infraciune, potrivit alin.2, se adaug la pedeapsa anterioar sau la restul rmas neexecutat
din aceasta.
n cazul recidivei postexecutorii regimul sancionator este similar celui prevzut pentru
persoana fizic, n sensul majorrii cu 1/2 a limitelor speciale. n cazul amenzii, aceast
majorare opereaz numai cu privire la numrul zilelor-amend.
n cazul recidivei postcondamnatorii, tratamentul este mai sever dect n cazul persoanei
fizice. Aceasta deoarece pedeapsa pentru infraciunea ce constituie al doilea termen nu se stabilete
ntre limitele prevzute pentru infraciunea comis, ci ntre limite majorate cu , la fel ca n cazul
recidivei postexecutorii.
Ulterior, amenda astfel stabilit se adaug la restul rmas neexecutat din prima amend.
Este de precizat c n acest caz cumulul aritmetic nu se face ntre numrul de zile-amend
prevzut pentru cele dou infraciuni, ci ntre sumele stabilite prin aplicarea sistemului
zilelor-amend ceea ce presupune c nainte de adunare se va nmuli numrul de zileamend stabilit pentru infraciunea de la termenul II cu suma corespunztoare unei zile-amend, iar
suma astfel obinut se adaug la suma nepltit din amenda stabilit pentru prima infraciune).
Pagina 4 din 4