Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Facultatea de Ştiinţe,
Profilul: Psihologie
Practică
Grigorescu Andreea
Cunoaşterea şi combaterea criminalităţii
Anul 1
Introducere
Odată cu definirea stresului în anii '50 s-au făcut numeroase cercetări pe această temă. În
zilele noastre este un fapt binecunoscut că stresul este prezent în vieţile noastre, fie că este cauza
vieţii profesionale, fie că este vorba de factori stresanţi cotidieni, zilnici.
Stesul ne afectează întreaga viaţă şi activitate, ne scade productivitatea şi poate cauza
depresii, comportamente deviante sau antisociale. Aceste descoperiri au determinat multe companii
să ofere angajaţilor condiţii menite să scadă nivelul de stres existent şi să prevină stresul pe viitor.
Printre aceste măsuri se numără sălile de sport înfiinţate în birouri, şedinţe de masaj precum şi un
mediu mai stabil de muncă.
Necesitatea combaterii şi prevenirii stresului este cunoscută în întreaga lume, se aplică din
ce în ce mai multe programe de intervenţie menite să mărească productivitatea angajaţilor prin
înlăturarea stresului. Dar să nu uităm ca stresul nu este neapărat ceva negativ. Aici vorbim de
stresul pozitiv, care poate fi în anumite situaţii de real folos.
Lucrarea de faţă este menită să explice modul în care stresul ne afectează viaţa şi duce la
comportamente deviante, care pot avea consecinţe grave. Este structurată în două mari capitol:
Cadrul teoretic şi Subiectul.. Primul capitol defineşte şi descrie termenii cu care se operează pentru
o mai bună înţelegere şi de către persoanele care nu au cunoştinţe psihologice. Cel de-al doilea
capitol se referă strict la subiect, factorii stresanţi, metodele prin care acesta poate fi cercetat
precum şi modalităţi de combatere respetiv prevenire a stresului.
1. BAZĂ TEORETICĂ
1.1. Stresul
Stres adaptativ este atunci când există o mobilizare adaptată a posibilităţilor fizice şi
intelectuale, cu o hipervigilenţă prin concentrarea atenţiei, cu o gândire mai sigură. Acestea permit
subiectului să evalueze rapid şi corect situaţia şi să elaboreze o strategie. Stresul nu se desfăşoară
într-un climat de tensiune anxioasă.
Subiectul prezintă o criză de angoasă acută, cu o frică de necontrolat, dar de durată scurtă,
care este depăşit imediat. Se asistă la o siderare sau la o agitaţie ineficientă, uneori fugă. Această
criză durează de la câteva minute la maxim trei zile. Ea poate fi scurtată de prezenţă benefică a
unei alte persoane.Starea aceasta reprezintă un real pericol pentru subiect şi pentru ceilalţi.
Totul începe printr-o criza de angoasă. Ea devine recurentă odată cu o nouă situaţie de stres
deosebit de intens. Cel în cauză dezvoltă o hipersensibilitate senzorială. Crizele de angoasă se
înmulţesc, subiectul devine centrat pe situaţie şi are impresia ca nu se mai poate ieşi din ea. Dacă
această stare persistă, se instalează simptomatologia depresivă constând în tristeţe, descurajare,
pierderea interesului, iritabilitate, impulsivitate, izolare socială.
2.2. Delicvenţa
„Delicvenţa reprezintă ansamblul actelor şi faptelor care violează regulile penale şi care
impun adoptarea unor sancţiuni negative, organizate de agenţii specializaţi ai controlului social.
Delicvenţa este o formă de devianţă cu caracter penal”1.
Delicvenţa este un fenomen deosebit de complex şi include o serie de aspecte şi
dimensiuni, dintre care menţionăm:
• Dimensiunea statistică evidenţiază starea şi dinamica criminaităţii în timp şi spaţiu, prin
Starea actuală a subiectului este cauzată de factorii care l-au influenţat din perioada
copilăriei şi efectele cărora se simt şi la vârsta adultă. Prin înlăturarea acestor factori stresul actual
nu ar fi avut un impact aşa de mare asupra individului.
Mama subiectului era casnică, se ocupa de copii şi de gospodărie. A. Ş. nu a fost dat la
grădiniţă, mama a fost cea care s-a ocupat de educaţia lui în primii ani de viaţă. Subiectul a fost
protejat peste măsură de mamă, a fost ferit de aspectele negative ale vieţii. Pprimul an de şcoală a
fost un eveniment traumatizant pentru subiect, el fiind o persoană emotivă şi sensibilă, introdus
într-un sistem până acum necunoscut. Deşi în următorii ani de şcoală s-a acomodat şi şi-a făcut
prieteni, subiectul a fost puternic afectat de schimbările de colectiv în anii ce urmau.
După liceu, admis la Academia de Poliţie, separarea de prietenii din oraşul natal precum şi
programul riguros i-au provocat stări anxioase. Pe întreaga durată a facultăţii subiectul a fost
suprasolicitat din punct de vedere fizic, cognitiv şi emoţional. Odată ieşit din facultate, s-a întors în
oraşul natal unde a fost angajat la departamentul de criminalistică în cadrul Poliţiei Municipale,
fiind în curând avansat datorită competenţei de care dădea dovadă.
Atunci când a devenit investigator principal, a fost puternic afectat de stresul cauzat de
exigenţa şefilor, orele lungi de muncă precum şi de victimele ale unor crime sau sinucideri pe care
el le întâlnea zilnic. Stresul acesta, în combinaţie cu antecedentele din perioada copilăriei şi
adolescenţei, a devenit în curând de lungă durată, afectându-i atât viaţa personală cât şi cea
profesională.
O consecinţă a stării de stres pe care o trăia subiectul şi respectiv o cauză a prelungirii
perioadei de stres şi de deteriorare a persoanei este consumul excesiv de alcool. Subiectul a început
să consume alcool pentru a re relaxa şi a uita situaţiile cu care se confrunta la locul de muncă.
Mândria familiei pentru realizările sale îl face pe subiect să rămână în continuare pe acest
post traumatizant, stresul de lungă durată devenind treptat o stare de depresie din care subiectul
credea că nu mai are cum să iasă.
Prima modalitate de cunoaştere, baza celorlalte este observaţia. Aceasta poate furniza
informaţii utile pentru organizarea metodelor de investigare folosite ulterior. Astfel putem observa
modalităţile de manifestare ale stresului în viaţa şi activitatea subiectului.
Ca metodă complementară de cunoaştere a subiectului se poate folosi şi interviul. Acesta ne
poate ajuta atât premergător testelor mai jos menţionate, pentru a stabili direcţia investigaţiei şi
aspectele care necesită investigare. Dar interviul poate fi folosit şi după aflarea rezultatelor acestor
teste pentru a aduce anumite clarificări. Aceste clarificări pot ajuta în conceperea planului de
intervenţie menit să combată stresul existent şi să prevină stresul pe viitor.
Pentru investigarea detaliată a concluziilor observaţiei se pot folosi: chestionarul de stimă
de sine Rosenberg, E.P.I. şi scalele de stres.
Chestionarul de stimă de sine elaborat de Rosenberg poate furniza informaţii despre nivelul
stimei de sine a subiectului, cum se vede el şi cât de mult se autoapreciază. Nivelul stimei de sine
influenţează modul în care subiectul interacţionează şi îşi desfăşoară activitatea.
Prin intermediul E.P.I. Subiectul este rugat să răspundă la un număr de 57 de întrebări cu
„da” sau „nu”, acest chestionar are ca scop măsurarea celor trei dimensiuni ale personalităţii
propuse de Eysenck:
• Introversiune vs. Extraversiune
• Nevroticism vs. Stabilitate emoţională
• Psihoticism vs. Controlul impulsurilor
Scalele de stres pot fi aplicate pentru a afla rezistenţa subiectului la stres şi strategiile de
adaptare pe care le foloseşte acesta în situaţii stresante. Tot cu aceste scale de stres se mai poate
testa şi efectele pe care le are participarea subiectului la situaţii extrem de stresante.
Informaţiile rezultate din aceste metode de investigare pot fi folosite pentru a-l ajuta pe
subiect să diminueze stresul existent şi să dezvolte un autocontrol în situaţiile stresante din viitor.
Bibliografie:
5. ro.wikipedia.org
6. FM 22-51