Bizant dupa Bizant

La fel cum Roma este supranumita "Cetatea eterna", cetatea

construita de imparatul Constantin cel Mare in apropierea Stramtorilor a
influentat intr-un mod deosebit viata locuitorilor din Europa Rasariteana
mai bine de un mileniu."Noua Roma", Bizant, Constantinopol - toate
sunt denumiri care desemneaza aceeasi forma de organizare-o
continuare a Imperiului Roman intr-o capitala noua, situata aproape de
Orient, care imbina intr-un mod unic autoritatea imparatului cu cea
a Bisericii.
Chiar dupa caderea Constantinopolului in 1453, "Noua Roma" a continuat
sa modeleze destinele popoarelor din Rasarit, pe care treptat le-a convertit
la crestinismul ortodox .
Istoricul Nicolae Iorga aprecia ca in Evul Mediu, Tarile Romane au
contribuit la supravietuirea modelului politic, religios si cultural specific
bizantin .

In paralel cu procesul de centralizare statala s-a produs unificarea

bisericeasca in cele trei Tari Romanesti si aparitia mitropoliilor recunoscute
de Patriarhia de la Constantinopol
Biserica a jucat un rol fundamental in viata politica si culturala a romanilor
;mitropolitii erau membri ai Sfatului Domnesc , sprijineau raspandirea
scrierilor cu caracter religios
In 1359 a fost recunoscuta Mitropolia Ungrovlahiei( Tarii Romanesti), cu
sediul la Arges,Targoviste ,apoi Bucuresti;ulterior au aparut mitropoliile de
la Severin si Ramnic.
Mitropolia Moldovei ,cu sediul la Suceava si apoi,Iasi ,a fost recunoscuta
abia in 1401 ;alte centre religioase au aparut la Radauti ,Roman si Husi.
In Transilvania ,s-au impus centrele religioase de la Hunedoara ,Feleac
(Cluj),Vad si Alba Iulia ,care recunosteau autoritatea mitropolitilor de peste
munti;
Sfantul Nicodim, calugarit la Muntele Athos, a reorganizat
viata monahala, ridicand in Tara Romaneasca manastirile Vodita si
Tismana ;
-In Moldova, arhitectura bisericeasca s-a dezvoltat deosebit de Tara
Romaneasca,de la bisericute de lemn,la cele de piatra si zid,influentate
de arhitectura bizantina(plan ,impartire, decor).Stilul moldovenesc, a
continuat sa evolueze din perioada lui Stefan cel Mare
prin fatade( combinau piatra, caramida sau ceramica),includerea
mormintelor ctitorilor si alte elemente constructive.

In conditiile in care Peninsula Balcanica era ocupata de

otomani ,incepand din secolul al XIV- lea ,domnitorii romani au acordat
diverse forme de sprijin celor 20 de manastiri de la Athos, incercand sa
mentina ortodoxia si ,in mod simbolic,sa sporeasca prestigiul civilizatiei
bizantine( "nici un popor nu a copleit Muntele Athos cu attea binefaceri
ca poporul romn").
Tara Romaneasca si Moldova au asigurat supravietuirea asezamintelor
grecesti prin sume de bani ,donatii de obiecte bisericesti si inchinarea
manastirilor .

De-a lungul istoriei sale, Imperiul Roman s-a divizat de mai multe ori.
Astfel, n timpul domniei lui Diocleian (284-305), prin reformele
administrative pe care acesta le-a introdus, imperiul a fost mprit n Pars
Orientis i Pars Occidentis, mprire care a durat pn la reunificarea
reuit de Constantin cel Mare.
Dei la moartea lui Constantin cel Mare imperiul a fost din nou mprit
ntre fiii lui, Constaniu al II-lea (cel mai capabil dintre acetia) devine n
353 mprat al ntregului Imperiu Roman.

mprire definitiv a Imperiului Roman a avut loc n anul 395, cnd, la

moartea lui Teodosie cel Mare imperiul a fost divizat ntre fiii acestuia:
Arcadie a luat Imperiul Roman de Rsrit, iar Honorius Imperiul Roman de
Apus.
Mai trziu, n 476, mpratul apusean, Romulus Augustulus, a fost forat
s abdice, lsndu-l pe mpratul din rsrit Zenon ca singur mprat
roman. Are loc astfel sfritul Imperiului Roman de Apus, insemnele
imperiale fiind trimise de la Roma la Constantinopol. Odoacru, cpetenia
tribului germanic al herulilor, cel care l silise pe Romulus Augustulus s
abdice, se autoproclam magister militum i nfiineaz un stat
independent n Italia.
n secolul al VI-lea, au nceput rzboaiele cu perii, slavii i avarii. n
timpul mpratului Iustinian cel Mare armatele Imperiului Roman de
Rsrit, conduse de generalii Belisarie i Narses, au recucerit unele dintre
provinciile pierdute din Occident, cea mai mare parte a Italiei, nordul Africii
i sudul Spaniei.
Urmaii lui Iustinian au trebuit s fac fa atacurilor noilor valuri de
popoare migratoare. Astfel, lombarzii (sau longobarzii) au invadat i au
cucerit cea mai mare parte a Italiei, avarii i, mai trziu, bulgarii au cucerit
o mare parte din Peninsula Balcanic, iar la nceputul secolului al VII-lea,
perii au invadat i au cucerit Egiptul, Palestina, Siria i Armenia. Perii au
fost ns nvini n 627 i teritoriile cotropite de ei au fost recucerite de
ctre mpratul Heraclie. Dar apariia neateptat a triburilor unite de
arabi, proaspt convertii la Islam, i-a luat prin surprindere pe bizantini,
care erau epuizai de eforturile uriae fcute n rzboaiele cu perii. Arabii
au cucerit aprope toate provinciile sudice bizantine, Mesopotamia
bizantin, Siria, Egiptul i Exarhatul Africa fiind ncorporate definitiv n
posesiunile musulmane. Lombarzii au continuat s se extind n Italia,
cucerind Liguria, n 640, i cea mai mare parte din Exarhatul de Ravenna,
n 751, sub stpnirea bizantin rmnnd doar regiunile din sudul
peninsulei italiene.
Dup ce a ieit din criza iconoclast (restaurarea definitiv a cultului
icoanelor avnd loc n anul 843, datorit mprtesei Teodora a II-a),
Imperiul Bizantin a trecut printr-o nou perioad de nflorire, sub dinastia
macedonean. n aceast perioad, imperiul a rezistat presiunilor bisericii
catolice pentru ndeprtarea Patriarhului Fotie cel Mare, a obinut controlul
asupra Mrii Adriatice, a unor pri din Italia i asupra celei mai mari pri
a teritoriilor stpnite de bulgari. Bulgarii au fost definitiv nvini de
mpratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul n 1014, grania nordic a
imperiului ajungnd din nou pe Dunre.
La nceputul mileniului II Imperiul Bizantin a intrat ntr-o perioad de
dificulti generate de extinderea numrului marilor latifundii i creterea
numeric a aristocraiei agricole, care submina sistemul de aprare al
themelor. Pe plan extern imperiul trebuia acum s fac fa nu numai

inamicilor mai vechi, Sfntul Imperiu Romano-German i Califatul Abbasid,

dar i unora mai noi. Astfel, normanzii au ncheiat expulzarea bizantinilor
din Italia n 1071, datorit unei aparente lipse de interes a bizantinilor de a
trimite ntriri n zon, iar turcii selgiucizi i-au intensificat atacurile n Asia
Mic, care era principala zon de recrutare a soldailor pentru armata
imperial bizantin. Ca urmare a gravei nfrngeri suferite n btlia de la
Manzikert din 26 august 1071 (cnd nsui mpratul Roman al IV-lea
Diogenes a fost capturat de ctre sultanul turcilor selgiucizi, Alp Arslan),
bizantinii au pierdut cea mai mare parte a provinciei Asia Mic. n urmtorii
ani, imperiul a sczut considerabil, fiind cuprins de revolte interne i supus
unor permanente atacuri externe.
O refacere parial a imperiului a fost nfptuit n timpul domniei
mprailor din dinastia Comnen. Primul mprat al dinastiei, Alexie I
Comnen (viaa i realizrile acestuia fiind descrise de fiica sa, Ana
Comnena, n poemul istoric Alexiada), a reuit s refac armata baznduse pe sistemul donaiilor feudale i a eliberat o parte dintre teritoriile
cucerite de turcii selgiucizi. Aliindu-se cu participanii apuseni de la prima
Cruciad, el a reuit s recapete controlul asupra Niceei.
Sub urmaii si din dinastia Comnen, imperiul a intrat ns din nou n
declin. Regatul maghiar a ocupat Croaia i Dalmaia, Serbia s-a declarat
independent, iar n 1186 fraii Petru i Asan au declanat o rscoal n
Balcani, crend aratul vlaho-bulgar.
Dar lovitura cea mai grea pentru Imperiul Bizantin a venit din partea
fotilor aliai apuseni. La 12 aprilie 1204 Constantinopolul a fost cucerit de
ctre cruciai. Cruciada a patra (12021204), convocat iniial pentru
recucerirea Ierusalimului, a sfrit n 1204 prin invadarea, cucerirea i
jefuirea capitalei ortodoxiei i a Imperiului Bizantin, Constantinopol. ntre
1204 i 1261, aici i-a avut capitala Imperiul Latin de Constantinopol.
Unele familii dinastice bizantine au reuit s se refugieze n diferite pri
ale imperiului: familia Comnen, care nc pretindea tronul, s-a refugiat n
Trapezunt, unde, cu ajutorul Georgiei, a cucerit aproape toat coasta Mrii
Negre din Anatolia, familia Duca a ajuns n Epir, unde a creat Despotatul
Epirului, iar familia Lascaris a ajuns la Niceea, recucerind o parte din Asia
Mic. Dintre aceste formaiuni statale, cea de la Niceea este considerat
adevrata succesoare a Imperiului Bizantin, dup 57 de ani Lascarizii
reuind s elibereze Constantinopolul i s restaureze Imperiul Roman de
Rsrit.
La 25 iulie 1261 otile bizantine au reuit s elibereze Constantinopolul,
punndu-l pe fug pe Balduin al II-lea, ultimul mprat al Imperiului Latin
de Constantinopol, iar la 15 august 1261 Mihail al VIII-lea Paleologul a fost
ncoronat n catedrala Sfnta Sofia, restaurnd astfel Imperiul Roman de
Rsrit (Bizantin). Urmaii si au mai rezistat nc aproape dou secole n
faa valului de cuceriri ale turcilor otomani, dar din falnicul imperiu de

altdat mai rmsese doar capitala Constantinopol, cu periferiile sale, i

cteva insule din Marea Egee.
La 29 mai 1453 Constantinopolul era cucerit de ctre forele Imperiului
Otoman. Desfiinarea oficial a Imperiului Bizantin nu a nsemnat ns i
dispariia societii bizantine. Sub stpnirea otoman, grecii au continuat
s se defineasc ca (Romaioi, n turcete, Rum), apoi treptat,
odat cu dezvoltarea naionalismelor moderne i cu regsirea istoriei
antice, din ce n ce mai frecvent, (Elines), o identitate care s-a
impus la nceputul secolului al XIX-lea, n timp ce este folosit mai
mult ca nume istoric i nu ca un sinonim naional, ca n trecut.