Dumitru Staniloae CHIPUL NEMURITOR AL LUI DUMNEZEU Volumul I COLECTIA OIKOUMENE 5, é % a “AeroDumitru Staniloae CHIPUL NEMURITOR AL LUI DUMNEZEU Volumul I Editie ingrijita de CAMIL MARIUS DADARLAT CRISrSL Bucuresti, 1995CUVANT fNAINTE Lucrarea Parintelui Staniloae, ,, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu “ respira duhul autenticei traditii patristice fiind destinaté unei circulatii universal crestine si chiar mai mult decat atat. In acest duh, autorul preia inva{dtura patristicé despre chipul lui Dumnezeu din om si o dezvolta in mod creator, datorita unei gandiri teologice de exceptie, scotand la iveala numeroase aspecte si implicatii inedite care conferd lucrarii valoare universald. Fiecare pagind este un tezaur de gandire si spiritualitate profundd, iar in totalitatea ei lucrarea dobdndeste caracterul unui adevarat tratat de teologie dogmaticd in cuprinsul cdruia sunt abordate marile probleme ale invdtdturii de credin{d cregtine. Constructia monumentalé a lucrarii este destinata sa risipeascé anumite erori doctrinare care confrunta Biserica in societatea contemporand gsi care provoaca atdta dezorientare si confuzie in mintea omului contemporan. Vom cauta sa prezentim de aceea cateva jaloane menite sa puna in relief valoarea decisiva a acestei considerabile lucrdri pentru viata $i trdirea crestina intr-o lume care se vrea dominata de pluralism religios si cultural. Omul a fost zidit dupd chipul lui Dumnezeu, din iubirea Tatélui, manifestata in Fiul (Chipul Tatalui), prin lucrarea de viata facdtoare a Sfantului Duh, pentru ca omul sé devind partener constient de dialog cu Dumnezeu. Sau cum spune autorul, ,,a fi chip al lui Dumnezeu gi a ramane chip al Lui si a se dezvolta ca atare, inseamnda a fi partener de dialog al lui Dumnezeu. lar omul, fiind facut partener de dialog comunicat cu Dumnezeu, e facut spre existenta eterna“. Paradoxul fiintei umane, consté in calitatea ei de fiinta creata de Dumnezeu gi in acelagi timp nemuritoare. Aceasta arata ca ,,omul nu este nemuritor prin sine ci prin Dumnezeu, fiindcd odaté ce L-a creat, pe fiecare, ca persoana de neinlocuit Dumnezeu nu mai ingdduie sd dispard cu totul din existenta, El nu e nemuritor pur si simplu ca Dumnezeu, ci pentru ca e creat i sustinut in existenta ca partener constient de dialog, recunoscut sau nu de el, al lui Dumnezeu cel nemuritor“. Omul a fost creat de Dumnezeu in calitatea de chip al Sau si menit sa se ridice la asemdnarea cu Ziditorul sdu, prin dialogul iubirii reciproce. Omul isi face astfel drumul spre infinitate printr-o continud transcendere spre Dumnezeu, dar si spre oameni gsi lume, dorind sa cuprindé totul ca si Dumnezeu. In acest sens, fiecare persoand, chip al lui Dumnezeu, e o complexitate unitara de extindere universald care tinde sa cuprindd toate persoanele si toata realitatea fard sa le confunde cu sine. Astfel, menirea omului nu este aceea de a se topi in fiinta6 Pr. Prof. Dr. DUMITRU POPESCU universului, ci sé personalizeze universul ca si inainteze cu el spre o tot mai deplind comuniune cu Dumnezeu in Treime. Este adevarat ca oamenii s-au abatut de la aceasta cale prin socotinte egoiste, au rupt firea lor de firea dumnezeiascd risipindu-se in tot atatia indivizi cdti existé. Dar Dumnezeu n-a ingdduit ca sa piard faptura zidita dupa chipul Sau gi a trimis pe Fiul Siu ca sé uneasca firea noastrd cu firea Sa diving in unitatea Persoanei Lui. Persoana dumnezeiasca igi arata si-si manifesta astfel infinitatea dumnezeiascd in forma noud, prin mediul uman, iar firea omeneascé are in ea in mod statornic, de aceasta data, tendinta spre comuniunea desdvargsita cu Dumnezeu. Prin accentul pus, cu atata stéruintd, pe notiunea de persoand, Parintele Staniloae ia 0 pozitie radicala impotriva conceptiilor panteiste care bantuie cu atata furie in lumea contemporand, sub forme diferite, ca unele ce scufundad omul in monotonia unei existente dominata de forte impersonale. Sau cum spunea el insusi: ,,dacdé filosofiile panteiste au inchis omului transcendentul gi au tdiat legétura omului cu el, Hristos ca persoand divind a ridicat creatia din monotonia vietii, care stipaneste imanentul in planul superior al transcendentului creator si mantuitor. Absolutul transcendent cu iubirea lui interpersonala ridicd acum fiinta creaté a omului cu ambianta nemuririi adevarate si a infinitatii de viaté a lui Dumnezeu.“ Parintele Staniloae vrea sé ne aminteascé astfel ca notiunea de persoané a fost elaboratd in focul disputelor trinitare si hristologice de teologia patristicd. Filosofia anticd, tocmai pentru ca era o filosofie panteista, nu stia decat de indivizi si substante. nm centrul lucrarii Parintelui Staniloae se afla Persoana lui lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu gi Chip al Tatdlui, dar si Fiu al omului creat dupa chipul lui Dumnezeu, intrupat pentru mantuirea tuturor. Cu o raré insisten{a, autorul subliniazd de fiecare data ca actul intruparii Fiului lui Dumnezeu se intemeiazd pe maxima unire dintre firea Sa divind cu cea umand. Pe figasul gandirii patristice, se aratd ca firea umand a lui Hristos nu este inchisd in ea insdsi si enipostasiatd, adicd profund ancoraté in Persoana sau Ipostasul divin al lui Hristos. ,,Iisus Hristos, spunea Parintele Staniloae, ne araté prin unirea firii omenesti cu cea dumnezeiascéd in ipostasul Stu unic, cd umanitatea nu este inchisd, in mod fatal, in ingustimea ipostasurilor unei specii supuse legilor im- anentei, dupa cum nici dumnezeirea Sa nu riméane inchisa in transcen- denta ei. Umanitatea devine un mediu al libertatii si infinitatii unui ipostas absolut al Dumnezeirii treimice iubitoare, ca sé adune oamenii ca fii in comuniune directa cu Tatal“. ,, Firea umand devine fire asumaté in Ipostasul divin al Fiului lui Dumnezeu“. Pe aceasta cale, autorul respinge doud erori doctrinare hristologice care submineaza grav viata gi spiritualitatea crestind. Pe de o parte este vorba despre monofizitism, adicé de faptul cd firea omeneascé a luiCUVANT INAINTE 7 Hristos ar fi fost absorbité de firea lui divind ramandand de fapt doar firea necreat& sau dumnezeiasca. Impotriva unei astfel de erori, autorul spune ca in ,,contopirea firii omenesti cu cea divind e implicaté ideea ca firea umand e de o esenté cu cea divind, fiindcd in calitatea ei de fire creaté este lipsiti de orice valoare. Monofizitismul nu ti recunoaste astfel lui Dumnezeu puterea sd dea fiintaé i unei alte forme durabile gi consistente de existen{a si si 0 tmpodobeascd cu cele mai bogate daruri ale Sale si sé se bucure de existen{a ei ca dar al Lui si de relatia de partener al ei cu Sine in intelegerea existentei si de iubire reciproca“. Pe de alta parte, lucrarea respinge cu aceeasi hotdrare si eroarea nestoriand, care introduce o separatie radicala intre cele doud firi ale lui Hristos, intre firea divind si firea umand, ataét de profunda, incat sustinea cd in Hristos nu exista doar doud firi, ci si doud persoane. Impotriva unor astfel de aberatii, se subliniazé ca ,,nestorianismul, in forma lui veche sau moderna, nu vedea pe Dumnezeu capabil de atata iubire faté de creatia Sa, incdt sd uneascd creatia cu firea Sa dumnezeiascd necreatd, la maximum, intr-o unicé Persoana si, prin aceasta, sa se facd Dumnezeu insusi unul dintre oameni, in comuniunea cea mai intima cu oamenii. Nestorianismul nu vede deplina dragoste a lui Dumnezeu in actul credrii unor fiinte congtiente din nimic, care sa-l fac sé se coboare pani a se face El insugi Om gi partener al iubirii gi al intelegerii comune a existentei gi bucuriei de ea cu oamenii“. mn contrast cu aceste erori, lisus Hristos este marturisit, in Evanghelii gi de invatatura Bisericii, ca Fiu al lui Dumnezeu, Care, facandu-Se om, dar ramanénd in acelagi timp si Dumnezeu, e singurul in stare sé arate dragostea si atotputernicia lui Dumnezeu fata de noi si, ca atare, sd ne mantuiasca de moarte gi sé ne asigure o viata vegnica in comuniune cu Sfanta Treime, izvorul vietii in plenitudine. Ludnd trup omenesc, Fiul lui Dumnezeu duce prin acesta la indeplinire destinatia omului, penetrand prin trupul lui cosmosul material si ajutand si trupurile noastre sé fact aceasta impreund cu El, din puterea Lui. Astfel, Fiul intrupat si inviat cu trupul pentru vecie adund toata creatia in El si o transfigureazd. Dar, prin aceasta, in Tisus Hristos e implicata si invatatura cregtiné despre lume, creatie a lui Dumnezeu in Treime, transcendent si atotputernic, personal gi iubitor. Dumnezeu adevidrat si om adevarat. Lucrarea Périntelui Sténiloae este indreptata impotriva celor care contesta dumnezeirea lui Hristos, ca Hristos este Dumnezeu, fara sa se realizeze ca, pe langa respingerea nasterii Lui din Fecioaré, pe langa respingerea Crucii si a Treimii, ei contesté si caracterul creat al lumii acesteia si a putintei de invingere a mortii persoanelor umane gi a unei vieti viitoare vegnice a lor impreund cu creatia intr-o unitate desavarsita a iubirii dumnezeiesti. Astfel de teorii nu contesta existenta lui Dumnezeu, dar cu ce pot dovedi existenta Lui daca n-a venit in lume printr-o8 Pr. Prof. Dr. DUMITRU POPESCU Persoand a Treimii in mod mai presus de naturé si n-a invins moartea? Din aceasté cauzé, astfel de teorii eronate isi indreapté atentia lor mai mult cdtre Vechiul Testament, uitand cu precidere Noul Testament in care este vorba despre Sfanta Treime, despre Hristos ca Dumnezeu gi Unul din Treime, despre victoria Lui asupra mortii, pe care le contesta. Astfel de teorii, care aseazad Legea Veche deasupra Legii Noi, vorbesc de un Dumnezeu care nu mai cunoaste viata cea inai presus de fire a comuniunii trinitare, sau vorbesc de Duhul Sfant faré sé vadé legdtura Lui interna cu Hristos. Dar ceea ce este extrem de grav este faptul cé astfel de teorii sparg unitatea Persoanei lui Hristos, vorbind de un Hristos care raméne izolat in cer si de un Iisus ca om ce ramdne legat de pamant. Impotriva unor astfel de erori grave care vin sé submineze Adevarul revelat, Parintele Staniloae ne araté in cartea sa ci Dumnezeu S-a coborat pe pamant ca sé Se facé om gi S-a indltat la ceruri pentru ca omul sa se indumnezeiascd. Hristos n-a venit ca si Se divinizeze dupa cele ceresti sau cele pamdantesti, ci ca sé uneascd cerul si péméntul in Persoana Sa divind, riménand Dumnezeu gi om atdt in cer cat si pe pamént. »Chipul nemuritor al lui Dumnezeu“, dobdndeste caracterul unui adevarat testament pe care ni I-a ldsat Parintele Sténiloae si prin care vrea sd transmité noud gi generatiilor viitoare, peste veacuri, cé numai in masura in care vom marturisi pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu gi Mantuitor al lumii, neamestecat si nedespartit, vom depagi si primejdia secularizirii care vrea sé ne inchidd in imanetismul unei lumi lipsite de orizont spiritual, pentru a ne deschide transfigurarii care isi va gasi expresia ei ultima, la Parusia Domnului, in cerul nou si pamantul nou al Impiardatiei lui Dumnezeu. Pr. Prof. Dr. DUMITRU POPESCU. Decanul Facultatii de Teologie, BucurestiINTRODUCERE in cartea ,,Jisus Hristos sau restaurarea omului* am urmarit in primul rand s& prezentim efectul intruparii Fiului lui Dumnezeu pentru eliberarea omului si implinirea lui prin larga utilizare a tuturor puterilor lui. In cartea de fati stiruim asupra faptului ca lisus Hristos fiind Fiul lui Dumnezeu facut om, a unificat in Sine toatd creatia cu Dumnezeu, desavarsind si eternizand aceast& opera a Sa. Pe de alti parte, numai unirea umanului cu Dumnezeu in persoana lui Hristos di sens deplin existentei umanului gi-] scapa de lipsa de sens a unei existente trec&toare, supusa mortii. In hristologia patristicd s-a insistat mult asupra umanului unit cu divinul in Hristos, impotriva monofizitismului, accentudndu-se prin aceasta valoarea umanului. Astazi, mantuirea omului pentru viata eterna e negati de contestarea dumnezeirii lui Hristos, sau de despartirea omului de Dumnezeu in Hristos, in sensul unui nestorianism reluat de denominatiunile sectare, De aceea azi se impune staruirea asupra invatiturii cd Hristos e cu adevarat Fiul lui Dumnezeu cel intrupat, pentru ci numai aga El unifica umanitatea gi creatia in Sine si prin aceasta e invegnicita. Dac& Hristos e numai ,,blandul lisus“, sau ,,Domnul Iisus“, nu Fiul Unul Nascut cel intrupat al lui Dumnezeu, El n-a invins moartea prin crucea Sa gi nu poate invia in Sine, la 0 viati desivargité gi vegnica, toata creatia. Dar Hristos se dovedegte Dumnezeu si prin faptul ci Cel ce Se naste ca om din Maica Lui existé ca Persoana vegnic’ de mai inainte, adici din veci, deci ci El fsi ia omenescul din Ea gi nu vine la existent intru totul din Ea. Daca s-ar fi nascut ca orice om, El ar fi numai om, deci nu Dumnezeu din vesnicie gi deci capabil si invinga moartea prin inviere. Vom pune deci in relief jn aceasta lucrare, continuu, ci Iisus Hristos ce Se nagte ca om, vine de dincolo de lumea temporala ca Fiul lui Dumnezeu Unul Nascut gi El aduna pe oameni in Sine impreuna cu lumea lor pentru viata vegnica. De aceea vom starui asupra faptului cd lumea aceasta nu e din veci, dar e creatia Lui, avand putere asupra ei, ca si o ridice din starea ei temporald. Caci, dac& lumea aceasta temporala ar fi singura forma de existenta gi ar exista din veci prin ea insagi, toata existenta ar fi imprimata de o insuficienté de nedepiagit gi lipsita de sens. Lumea cu insuficientele ei nu poate fi nici emanatia unui Dumnezeu impersonal. In acest caz, nici izvorul din care ar emana n-ar fi perfect gi nici ea n-ar putea scipa de insuficientele care o fac lipsité de sens. Totul ar fi imperfect gi intunecat din veci si pana in veci gi nimic desavargit sau in stare s{ ajunga la desdvargire. Lumea aceasta nu poate fi decat creata din nimic in timp de o existen{a plenara, libera gi vegnicd, care avand in ea toati multumirea, trebuie sa fie o existent a iubirii gi a unitatii desvargite, deci intre Persoane desavargite. Aceasta 0 spune invd{atura cregtina despre Sfanta Treime, care, printr-una din Persoanele Ei, ndscuta ca om, poate uni cu Sine persoanele umane create, ducindu-le la fericita comuniune vegnicd cu Dumnezeu in Treime.10 DUMITRU STANILOAE Contestarea lui Hristos ca Dumnezeu, chiar de catre unii care se declara aderenti ai Lui, implica, pe lang’ respingerea nasterii Lui din Fecioara, a Crucii gi a Treimii, gi contestarea caracterului creat al lumii acesteia gi a putintei de invingere a morfii persoanelor umane gi a unei i viitoare vegnice a lor impreuna cu creatia intr-o desdvargité unitate a iubirii cu Dumnezeu. Cei ce cugeta aga nu contesta existenta lui Dumnezeu. Dar cu ce pot dovedi existenta Lui, dacd n-a venit ca om in ume printr-o Persoana a Treimii in mod mai presus de natura gi n-a invins moartea? Contestand acestea, ei isi concentreaza atentia mai mult spre Vechiul Testament, desi pretind ci de-abia ei au descoperit Evanghelia. Dar Noul Testament e plin de méarturiile despre Sfanta Treime, despre Hristos ca Unul din Treime, despre victoria Lui asupra mortii, pe care ei le contesta, contrar Liturghiei Bisericii care provine din primele secole cregtine gi le marturisegte pe toate. Nesocotirea Noului Testament o arati acegtia gi in faptul ci unii inlocuiesc Duminica invierii cu Sambata creatiei acesteia, ca una de nedepasit, ca igi iau numele din Vechiul Testament in locul celui de cregtini (de la Hristos), atagéndu-se unui Dumnezeu necunoscut ca Treime, vorbind de un Duh, dar uitand de Hristos. Fata de aceasté slabire a credintei in Hristos ca Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat vom accentua in randurile ce urmeaza credinta in Hristos marturisit in toate paginile Noului Testament gi in toatd Traditia crestinismului real, in Liturghia gi rugaciunile lui, Biserica gi-a gisit gi formule scurte in care gi-a mi§arturisit aceasta credin{a. In primele secole crestine era uzitat pentru Hristos simbolul pestelui, provenit din cuvantul IXTHYS, format din initialele cuvintelor grecesti: Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, MAntuitorul. Avem aici concentrata m§arturisirea intregii credinte cregtine: Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu care ne-a méantuit prin cruce. Din timpul vechi, monahii gi multi crestini ortodocsi au ca scurtad rugaciune repetata cat mai des: ,,Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiegte-m4 pe mine, pacatosul“. E gi ea o marturisire concentrata a intregii credinte cregtine. Numai daca e Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos ne poate milui gi m4ntui de moarte. Biserica a numit pe Iisus Hristos, Mantuitorul, cum nu fac unele denominatiuni. Biserica Ortodoxd n-a despirtit niciodatd credinta, ca act sufletesc, de continutul ei. De aceea, gi rugaciunile ei liturgice gi particulare, sunt in acelasi timp acte de credint& si marturisiri ale continutului credintei. Nu sunt numai manifestari subiective, lipsite de continutul credintei. Nu sunt expresii ale unui sentiment vag. Aceasta carte nu face decat sa explice continutul credintei cregtine marturisit in Noul Testament, in rugiciunile Bisericii gi in invatatura ei, bazatd pe Noul Testament. lisus Hristos ne-a mAntuit, unindu-ne cu Sine in veci, numai dac& e Fiul lui Dumnezeu. Si numai de aceea tine sd ne gi uneasca pe toti cu Sine si s4 nu ne voiasca faramitati in grupuri ce se ceartd intre ele. Numai daca e Fiul lui Dumnezeu a invins moartea pentru noi gi voiegte si fim toti cu El in viata de veci. Numai daca e Fiul lui Dumnezeu insusi, care S-a facut om, a biruit moartea in umanitatea Sa si ne poate da gi noua viata vegnicd, pentru cd numai aga Izvorul gi Subiectul suprem al Vietii S-a facut gi Subiectul umanitatii in