Sunteți pe pagina 1din 4

remise psihologice ale intrarii

copilului in clasa I.
1. Conditii ale maturitatii scolare
Maturitatea scolara expresia unei forme de dezvoltare a copilului, ea marcnd 17117d37r acel nivel al dezvoltarii la
care activitatea de tip scolar poate contribui din plin la dezvoltarea n continuare a personalitatii sale. Acest nivel se
plaseaza de obicei ntre 5 si 7 ani.

Fireste ca un mediu socio - cultural familial favorabil poate accelera dezvoltarea


intelectuala a copilului, iar la alti copii pot fi observate n ajunul scolaritatii ntrzieri
datorate mai ales unui mediu socio - cultural familial nefaborabil.
Ca urmare, n copilaria timpurie si n perioada prescolara, fiind destul de diferite
n ce priveste modul de receptare si de reactie, ei vor trebui sa beneficieze n mod
diferentiat de influentele socio - culturale ale mediului imediat.
Generalizarea nvatamntului prescolar este menita tocmai sa contribuie la
relativa omogenizare a colectivelor de copii, la atenuarea diferentelor vizibile atunci
cnd ei vin la gradinita. Integrarea acestuia n structura nvatamntului din tara
noastra, crearea grupelor pregatitoare ce cuprind copii ntre 6 si 7 ani si nceperea
scolarizarii la 7 ani este menita sa creeze copiilor sanse egale n procesul instruirii
prin acoperirea deferentelor existente.
Este importanta ct mai precare a imturitatii scolare de intelectul la limita, apoi de
pseudodebilitatea mintala si de deficenta mintala, care n primele clase prezinta, de
regula, o simptomatologie de inadaptare scolara foarte asemanatoare(n primul rnd
esec scolar).
Se impune, deci, o serie de actiuni de compensare, n interesul crearii unor
sanse egale pentru dezvoltarea ulterioara a tuturor copiilor.
Gratie grupei pregatitoare de la gradinita, frecventata de aproape toti copiii ce urmeaza a ncepe scolaritatea, se asigura de
fapt omogenizarea relativa a populatiei scolare nca din prima clasa primara, aceasta constituind o premisa de baza a
succesului scolar n general si a prevenirii esecului scolar n special, pentru ca nedepistarea la timp a copiilor imaturi scolar
duce la ntrzierea actiunilor de recuperare de care acestia ar trbui sa beneficieze la timpul potrivit.

Dintre laturile esentiale ale maturitatii scolare putem mentiona maturitatea


intelectuala si maturitatea sociala a copiilor. Cea intelectuala se poate aprecia pe
baza unor probe de inteligenta verbala sau nonverbala, precum si pe baza reusiteor,
nereusitelor observate n activitati grafomotorii, de joc etc. Evaluarea aptitudinilor
intelectuale ale copiilor n ajunul scolarizarii cere importanta n primul rnd atunci
cnd se urmareste departajarea anormalilor de normali. Datete referitoare la
inteligenta, obtinute cu ajutorul probelor psihologice , au, de regula, o valoare
predictiva n sensul ca permit anticiparea gradului de maturitate a copilului pentru
formarea deprinderilor de citire si de scriere. Dar pentru ca indicii obtinuti prin

aplicarea acestor probe de inteligenta nu se refera si la factorii nonintelectuali, care,


de asemenea, au o pondere mare n adaptarea scolara, formularea prognozei
scolare generale presupune si cunoasterea trasaturilor nonintelectuale ale copilului.
Maturitatea sociala prezinta o sfera mult mai larga, iar evaluarea ei presupune
observarea copilului n cadrul colectivului, precum si baterii psiho - sociologice mai
complexe.
"Pregatirea" copilului pentru activitatea de tip scolar, prevenirea imaturitatii
scolare, constituie probleme complexe, cu multiple dimensiuni sociale, medicale,
educationale etc. Studierea factorilor cauzali ai acestei imaturitati arata ca
fenomenul nu se reduce la un singur factor si ca fondul acestui dezavantaj tine de
mai multe cauze.
Dupa cum stim, pna n 1990, vrsta de scolarizare coborse la 6 ani,
nerecunoscndu-se faptul ca exista copii cu probleme, si doar n rare cazuri,
aceasta se amna dupa control medical si psihopedagogic, uneori fiind orientati spre
nvatamntul special.

2. Cauzele si tipurile de imaturitate scolara


Factorii organici primari - predispozitiile structurale ereditare - cum ar fi
maturizarea morfofunctionala tardiva, particularitatile individuale ale ritmului de
dezvoltare, incusiv a proceselor psihice care conditioneaza formarea deprinderilor
scolare, afectiunile sistemului nervos central - dintre care n mai strnsa si directa
relatie de cauzalitate cu esecul scolar sunt leziunile nervoase primare, microleziunile
sistemului nervos central si disfunctiunile minime partiale, apoi factori
organici secundari(traumatismele externe, tulburarile organice interne si cele
vasculare, bolile cronice sau alte dereglari) si factori sociali(mai ales anturajul socio cultural negativ al familiei, climatul ei afectiv, limbajul membrilor familiei) deosebit de
importante n primii ani de viata. La factorii nsirati, unii autori adauga si plasarea
geografica a familiei(sat - oras, centru - periferie).
Multe dintre cauzele directe ale imaturitatii scolare apar frecvent nca din primul an de viata al copilului: nasterea prematura,
retardarea psihomotorie, subalimentatia, imaturitatea neuro, musculara.

Exista un oarecare paralelism ntre dezvoltarea fizica si cea mentala, fenomenul


aparnd ntre 5 - 6 ani si atenundu-se n anii urmatori. Inadaptarea scolara
datorata dezvoltarii lente a proceselor fizice si psihice este recuperabila prin
amnarea scolarizarii copiilor.
Tipurile de imaturitate cauzate de factorii organici sau de factori exteriori nocivi
nu pot fi remediati numai prin amnarea scolarizarii, copilul trebuind sa beneficieze
n prealabil de influente compensatorii. Prognosticul favorabil depinde tocmai de
frecventarea gradinitei de catre copii, inca de la grupa mica si mai ales la grupa
pregatitoare.

Forme grave de imaturitate scolara ce trebuie sa fie n atentia noastra:


a) - capacitatea functionala a sistemului artero - muscular, asa numita motricitate
generala, care implica motricitatea fina a degetelor n vederea cultivarii grafismului,
dixteritatea manuala.
Daca viteza miscarilor manuale ramne n urma, atunci copierea unui text, scrierea dupa dictare, calculul scris, copierea
schemelor grafice dupa tabla, activitatile de ndelitniciri practice, care sunt limitate ca timp de executie vor constitui pentru
acesti copii activitati frustante.

b) - afectiuni cerebrale minime - inabilitati partiale. Acestea, intervenite n copilaria


timpurie, pot provoca att deficienta mintala totala cu grade diferite, ct si deficente
partiale, remediabile chiar si n ajunul scolaritatii.
n practica nvatamntului, deficenta mintala este considerata drept prima cauza
a insucceselor scolare n nvatamntul primar; a doua cauza, ca fecventa, este
fenomenul deficentei partiale, denumita "inabilitatea partiala", "tulburari
instrumentale" etc.
Fenomenul de "inabilitate partiala" se manifesta de obicei dupa intrarea copiilor
n scoala. Aceasta apare, n primul rnd, n sfera proceselor de cunoastere
elementara, dar ele sunt sesizate, de multe ori, ca urmare a repercusiunilor pe care
le au n sfera emotivitatii si comportamentului(tulburari caracteriale, inadaptari
scolare, inadaptari sociale manifestate prin nerespectarea regulilor de convietuire
sociala si dificultati de formare a deprinderilor scolare elementare - lingvistice,
aritmetice, mizicale.
Disfunctiile partiale ale sistemului nervos central, care persista n cazul unor
copii de 6-7 ani, creeaza dificultati mari n instruirea scolara; labilitatea atentiei,
capacitatea redusa la concentrare(sub 15-20 ani), instabilitate psihomotorie,
impusivitate, conduita dezechilibrata, capacitatea redusa de simbolizare, labilitatea
procesului de formare a semnificatiei cuvintelor, neajunsurile analizatorului vizual,
tulburari n comportamentul verbal si altele.
c) Sechele parteucefalice. O alta categorie de copii prescolari care se situeaza la
nivelul mediocritatii sunt post postencefalicii. Sechelele ntalnite de regula sunt
simptomul major(tulburari de comportament) alaturi de anumite disfunctii partiale
incapacitatea de conformare n raport cu unele reguli de conduita, n capacitatea
redusa de a pastra anumite instructiuni verbale sau reguli stabilite. Se constata lipsa
miscarilor expresive, dificultati accentuate n elaborarea anumitor miscari
coordonate(ochi - mna). Se evidentiaza att hipermotilitatea, ct si lentoarea, adica
ritmul incetinit al miscarilor. Se manifesta o particularitate specifica - aparitia
ntrziata a limbajului(3-4 ani), slaba diferentiere a stimulilor auditivi, tulburari n
orientarea temporala, n perceperea lincaritatii limbii.

La vrsta anteprescolara, simptomele copiilor cu sechele parteucefalice sunt:


hipermobilitatea, fuga fara scop, instabilitatea emotiilor, instalarea rapida a oboselii,
perseverenta n joc si lipsa de adaptare la nou.
La vrsta prescolara caracteristicile lor sunt : instabilitatea atentiei, capacitatea
redusa de concentrare, capacitatea slaba de memorare, incapacitatea formarii
conceptului de numar si a deprinderilor de calcul.
d) Insuficiente de tip disfazic: afazia sau alalia(tulburari de limbaj) si imaturitatea,
respectiv inadaptabilitatea scolara.
Semnele acestei insuficiente apar n limitele utilizarii limbajului oral ca mijloc de
comunicare interpersonala, ceea ce diminueaza sociabilitatea copilului, determina
evitarea situatiilor de conversatie si refugiul n starea de mutism. n ajunul scolaritatii
copilului se evidentiaza fenomenul de reactualizare greoaie a vocabularului,
"cautarea cuvintelor" n procesul de comunicare, sau vocabularul redus, limitarea
comunicarii la propozitii simple, telegrafice si altele, incapacitatea memorarii unui
text.
n ajunul vrstei de 6-7 ani persistenta cea mai mare o au tulburarile de orientare
spatiala si insuficientele psiho - motorii. Ca urmare a unei atitudini pedagogice
neadecvata, acesti copii dislexici - disortografici, devin cazuri tipice ale insuccesului
scolar.

3. Forme organizatorice de recuperare a imaturitatii scolare


n sistemul nostru de nvatamnt exista anumite posibilitati de prevenire si recuperare a handicapului somato - psihic sau
socio - cultural al copiilor imaturi scolar, dar este recomandata recunoasterea existentei unor astfel de copii. Grupele
pregatitoare din gradinite, clasele step-by step, cu cadre didactice special pregatite, cu efectiv redus de elevi ar trebui sa se
adreseze si acestor elevi, n scopul individualizarii muncii de recuperare. Psihologul scolar ar trebui sa se preocupe de
depistarea nca din perioada prescolara, prin teste specifice, a acestor copii si recomandarea amnarii scolarizarii n
cazurile mai grave, n special a deficentilor mintali. Cerintele scolii generale depasesc posibilitatile acestora, iar integrarea
lor n scoli ajutatoare, departe de caldura familiei nu e cea mai buna solutie.

nvatamntul de masa trebuie sa asigure fiecarui copil, indiferent de problemele


sale, conditii instructiv - educative de valorificare a personalitatii sale, a resurselor
latente, n raport cu posibilitatile de care dispune si care au ramas neactivate,
nevalorificate. Aceasta s-a dovedit hotartoare n multe cazuri, fie n privinta
diagnosticului de deficienta mintala, ct si n cazul unor antecedente medicale.
Marea majoritate a acestor copii pot si trebuie sa fie recuperati nca din cadrul
gradinitei, dar procesul trebuie continuat cu rabdare n primele clase ale ciclului
primar.