Irt/

fD^*r;^*..t
I Y I\I.ITISIIItII

tn iiteraiurS ierrnenui de reaiisrn se utiiizeazilindqoa sensuri. in accepiiunea sa

Eenerald, realismul defineste -a.. gtit=-Lt-dine esteticd conform cfueia afia tt'r;btne sd
recreeze omul gi lumea dupa crlteriui veridicitSlii. Din acest unghi, realismul stribate
timpul, fiind adoptat de toli acei scriitori care considerS realitatea obiectivS o sursS
esenfialS de inspilafie. Astf"el, se poafe vorbi de realism in operele unor scnitori din
epoci diferite, ca Rabelais, I\{r:iiere, Diderot sar: scriitori ai secolu-lui al XX-lea. in
i, sens restrAns, lealismul este .un cul"ent litei,at cale se dezvoltl in Fran{a, fiinC
'" inaugru'at de crealia romanescS a iui Balzac, prirnul scriitor
care a formulat doctr:ina
mime,vis-ului modern in Pre/'attt din IB42la opera sa, Coruedio uruanri qi ilustratd in
opela in sine.
Termenul de reaiism (pe care Balzac nu i-a foiosit) devine ceietrru ciupS 1850"
datoritd pictoruiui $llp-tA:e.Cg-U'bpt care, refuzatla Expozilia universald organizrtilin
acel an, iqi deschide propria expozilie numita Realismul (]ustaye Courbet, unde a
p"ieztfttnt a pit'zh manifest Atelieruil, alegorie i'ecili:;td. Toa*re ;colile iealiste caie se
afiimd in Franfa intie anii 1850 gi 1880, cea a lui Flaubert san cea a lui Champfleury,
deqi difer:ite intre ele ca principii estetice, ?qi vor reclama afinitatea cu doctrina
1;,

balzaciand.
Realisrnul in calitate de curent literar marcheazd u-n fbpt <'le cultura mcgtenit din
lracii{ia arrttcd,, avdnd labazd conceptul de mimesrs formuiat de Platon gi de eristotei,
potrivit c1truia literatura este o imrtfite a realului. Pe de alth partq realismul este
p-1,odusul unui c ontext soci al -istoric determinat
- revolulia industria\d. de ia inceputul secolului al XIX-iea
- cregterea populatiei proietare qi consolidarea economicd qi poiitica a
:

bwgheziei
- progresul gtiinfelor, pozitivismul lui Augusie Comte qi teoria evotufiei
speciiloi' a lui Dana,'in, care au condus 1a ideea c5 liteiaiuia trebuie s5 aplice modele
asemhnttoare celor ;tiinfifi ce
- dezvaltarea presei oa-re a- elirljat intcresul spre aetua-lita-te qi faptril eotidian

1. Caratteristicile esieficii realisie

trzsrrrcilLd
rlllLd 4 rE.4rrtd!rr- i^+^..^^,,1^^6+..,.-,,^:^l
illr.trltr5ul Ptrrrrl u suurdr
- obiectiv rtai.r,a qi imparlialitatea scr:iitorului
- personajc tipiee in irnprcjr-irari tipiee

r-^.\r.^-^^+,^..ili^x^.-^^ll+;+lj
r
vgr

sPr

qtninrrnfrrlrri
- fnlncireqvu urrrurrqrrtlt!ur

c,.nrnifinnfir,,
JvlturlIIvuf,,

ci ur rlccnrierilr.r'rrrinrrfinqcp
uvJUatvt
ttvl
tf,tttt*LtvuJv

v Jt

- valoarea documentard a operei

- absenla idea\rzilrlikr analiza societSlii
- atitudinea criticd a ar;tolilor
- cultivarea unui stii sobru, impersonal
- aplicarea unor metode din qtiin{ele exacte ia universal fic{ional
') f\
Lw

2. Repre zentnmlii realismului

Frcga-

Stendhal, H. de Balzac, G. Flaubert, P. Merinree

Anglia - Ch. Dickens, W. M. Thackeray, surodle Blonfe, G. Eliot
Ru-sia, * I{. V. Ciogol, F. M. Dostoevski, L. ltl Tolstoi, A. P. Cehov
Jarile scandinave - H. Ibsen, B. Bjorson
SUA - M. Twain
R-ominia - L L. Caragiale, L Slavici, L. Rebreanll

3, Honord de B.nlzac
Filosofia ba\zarianil. ()omedia wtrsnd exprimd 9.po,nc-e_ptip-ge,neral6 asupra
lumir qi a legilor devenirii sale. Balzac a dorit sd creeze o .opeg[ de o
",iqaltd
filoscrfle", o operS qtiinlifiea d-e analtzd gi sintez6, eeea ce a presuplrs o rnodifieare
fundamentall a romanului T"p,p_fi+ romanu,luiLVpVlzaq este deosebit de complexd gi
modern6, reflectind un context epistemic, respectiv spu'itul qtiin{ific qi interesul
pentru socialitatea qi istoricitatea omului care dominau rnentalitatea epocii. Elemente
ale acestei teorii sunt prezente in Cuvdntul inainte scris pentru prima edilie cornpletd
a Comediei umsne, in pref'e1ele care insolesc romanele saie, in rnetadiscurs (discursul
naratorului despre povestile) qi discursul teoretic al personajelor care vorbesc despre
literaturd (Daniel d'Arthez in lluzii pierdute). Filosofia lui Balzac se fundamenteazd
pe 1d-eea unitali fenermeneloi lu-mii gi a. diuamis-mului universal, confoi'm clreia,
pornind de la un principiu, se ueeazd, universul in varietatea sa. Aceastd concep{ie i-a
fost sngeratd de teoriile lui Geoffi'oy de futef-"_Hj!-4j_le asupla ynrljgti coppozifiei
,qrgaruce, ia-r anatomia eornparatt a lui Q_uvier t-a- ftunizat proee-deul elasificarii pe
Fpqgii, utlbzat in Comedia umand pentru a rcptezenta intreaga diversitale a speciilor
sociaie in relalia lor de dependenldl i:dtd de meciiul sociai care ie-a pr:odus. Autorui
insugi m5rturiseqte in Cuvdnl inainte ci ideea privitoare la Cornedia urnand se
datorcazt p"e$pa1.'3liei pe care a frcut-o intre"umgnitalg qi animalit4te Pentru prima
ozra apare g^o,,p._c-e1!g1 dp-,rn-edirr in sens sociologic, una din rnarile inovalii balzactene.
In viziunea sz, mediul se defineqte prin condi{iondri reciproce, individul fiind
determinat de sistemul social pe care il detelminS la rdndul sdu printr-un mecanism
de conexiune inversS.
Campozilia Comediei umune. Balzaa a otgafiizat univercul Comediei utnane
din gerii s_uqgeqive intrtulate scqne gi studqi, conform viziunii sale scientiste asupra
lumii. Baza aoesfui edifieiu r-omanese grandios era destinatd Sludiilor de ilroravu]'i,
axate pe prezentarea e_fe*c-lelqr s_gQial"e,, a doua diviziune, numitd Stzrdii JilozoJice, avea
rolul de a relevaaaavp"lp. acestor efecte sociale, iar ultima, Stttdii analitice, urma s5.
expunS prin-ciptiL9 -aulplul-ui. Cea mai irnpotatarrtl dintre aceste diviziuni este prima"
care conline majoritatea romanelor gi nuvelelor balzaciene, la rdndul ei clasificata in:
Scene din via{a privata (Gobsech, MoF {iot'iot)
Scene din via{a de pr:ovincre (Eugenie Grandet,Iluzii pierdute')
Scene din via[a pariziand {Mdrefia 4'i decadenla lui Cdsar Birotleau)
2L

Scene din via{a politica l0 aJ*cere tenebrou,rd)

Scene din via{a militar[ ($uanii)
Scene dirr viata cle la tarl (Medictrl cle luro, fnranii)

Modelul narativ. Programul narativ balzacran adoptd o formuld romanesci

otigitall,, Fafi echivalent in tradi{ia romanului, considerat| arhetipul romanului
reqlist cJa,si.c'. I)e multe ori, in prefe{e sau- in roma-ne, BaIzae qi-a- nr-rmit opereie
ilprq, conceptul de dramS fiind eliberat de conotaliile sale leatrale, dar menfindnduqi sensui funciamental de pc-flune, conflicf, eveniment vioient sau tragic. in opinia sa,
dramaticui desemneazd o caracteristicd a romahului modem. De aici derivS r'"1_tqlU!
accelerat al povestirii, tempo-ul narativ progresiv, unui din cele mai originale aspecte
ale temporalitilii narative balzacrene. inca de ia inceput, g_uJorul-nalator tnsereazf
acflunea in spaliul contempor"aneitSlii, in contextul socio-istoric. Acest ipceput
I'omanesc, devenif ftsrmd canatic'a a rotnarrului realist ftancez, anun!'i jiggeza (istoria
povestita), lemalica qi succesiunea probabila a evenimentelor. Ilnul dintre rnijloacele
des folosite de autor pentru a dezvolta discursul narativ esle anal,ep,ta (evocarea unor
evenimente antetioale), lar inf:odircer.ea unui personaj in povesfire va antrena
intotdearrna- o analepsa prin eare i se prezintil arrteeed-entele. Pentrr-l a- releva relaliile
dintre om qi mediul in care trdieqte, $ar-alp"f-Ld gmni.sgient lpJrerupe naraliunea pr-in
iungi p_1saje ciescriptive aie ciror detaiii (conotcttori ai mimesi,s-uiui) iurntzeazS,
lnformalii asupra locuintei" fizionomiei, vegmintelor personajelor pentru a le desemna
pazilta umand qi socia15. De asemenea? gb-jq,_cjgle_ dobdndesc valoare rnetaforica gi

simbolicS, devenind seinnele unei reairtlfii profunde, ale esenfei moraie a

personajului. Dupa aceastd elapd pregdtitoare, povestirea evolueazd printr-o
qlluy'rpfi1it de scene dramatice gi plin povestiri asumate de na1ator. Scenele dialogate
qi marile monologuri confeiS autonomie stilisticd personajeloi, lirnba;ul acestoia
rcptezentdnd mijloace de caractenzare psihologica qi sociali. Omniscienla autorului
depSgeqte posibihlalile de cunoagtere ale perspnajelol' sau altt'el spus, omniscienta
unr:i personaj este intotdeauna omniscienla autornhii. Qgbseck sau .-!eu,trin sunt
exemple de naratori omniscienli, stdp;ini ai destinelor ;i filosofi T:ucizt, transformafi
intr-un f'el de ,,{ejega!i ai puterij paiVactgne". ln;a. tipll ,i" na_ryaf|une nonJocalizatd,
sau naraliune zero {o,1i1i-45 crea[iaLuiBalzac.F,afixeazd canonul pl2vestirir obiectrve
c_q 4a1'a1o-t_ .absent al istoriei relrtarc, narutorul heLerodiegett)c al unei povestir:i la
persoana atteia.
Eroul balzacian Societatea Ooruediei unrane prin cale autorul a dorit sd
aancureze starca eivildi este rcprezentatd. d. pfft"p _doqa m1i.-de.pelsonaje tipice
"iiidiyid'a1, sgclgtatea gi iqtoi"ia alcdtuiesc un sistein capabil s5 recreeze intreaga
tealitate uman5. Balzac transform5 fundamental construcfia personajului romanesc
prin t:elltar-ep aoestuia in opele dif-erite. in MoS Goriot, penfi'u prirna datd Balzac
introdu-ee in mod sistematic personaje drn romanele anterioare: vieontesa de
Beauseant din Femeis abandonatd, cortesa de Restaud dtn Gobseck, dtcesa de
Langeais din scrierea cu acelagi nltme gi Rastignac din Pteleu de mdgar. De aitfel,
romanul Mo6 Goriot este considerat celula-mam5 a Coruediei uman.e datorita
22

glterq-e.ctarii temelor.fundamentale ale universului balzaetan: tema pabgrnitFt\ii, drama

baq!{-Lrj transpus[ la scara intregii societ5lr gi nu limitatf doar la un destin individual
cain Eugd-nie (]randet, arnbrlia de a cAqtigaavele, Padqul in care valolile r-unane se
degtadeazd in contact cu jocul intereselor. Aceste teme se g:peazia in p4J1'u dfa14p

paralele, fiecare avdnd in centru cdte un personaj, Rastignac, Goriot, Vantrin,

vicontesa de Beauseant. $ehiarea personajelor constituie un p"lqceder-r unificator,
fondul social constant al Comediet utrxane, iar prin faptul cd ele Lg?pgl iA m-ome-$J,e, $,i
- F^
irnprelurdri deferrte multiplica pianurile narative conferind cornplexitaie viziunii
italzaciene asupra lumii. in acest context, intriga lineari este inlocuitf, cu ll{tlgp iq
ryg17gJ-c- pri:n care frgpAre s-e,gment nn'ativ se insereazd.?n marcle ansarnblu. Pentru a
clasifica diversele ,,specii sociale", Balzac a ueat qglryp_aladjgmatrc-g de personale
pornind de la condilia lor social5. Putem exemplifica cu seriile de bancheri
Qttrncingen, du Tillet, Keller), p-g14e"r'c-ianli {Bilotteau, Popinot, Guillaume), *b_1ggl-r.ppi
!pbog5!i{l,pr-in qpecul5 (Crevel, Gra,ndet, Goriot), j-urnali;H (Etienne Loustea-rr, Raou-l
I{athan, Emile Blondet, Bixiou, Vernou), judecatori, notari, avocaJi (Derville,
Popinot" Granville, Blondef Camusot), W^r.g{t_ ,inndy ;i ,,lel" (Eugene de Rastignac,
Lucien de Rubempre, Raphael de Valentin, Henri de Marsay, de Ronquerolles),
duq.-qe g-i E?tp|,.ltzte" ar-[iq!i. lq,l,osir-ea sptjei i-a permis lui Balzac s5 cuprinda
v-aietatea spelei rnnane prin intermediul pnol tlpru-i fundarnggt4le, uneie atingdnd
statutul unor ar-hglipql'1, Goriot este un nou rege Lear, Gobseck un Brutns al
cambtarilor. Thibaudet vorbeqte chiar de naturile faristice balzaciene, acele personaje
care incatneazia cratrtarca absolutului in Capodopero necunostltid, (jatiit,arfi,
(ldutare g ab s olulului.
itr gen*tal, eroii sdi sunt domina{i de pasiuni care se consumS pe mdsru'5 ce
aceasta este satisfbeuta. Balthazat Cla-es este posedat de dorinla de a- eunoaqte,
Gambara sau Daniel d'Arlhez de ideea absolutului in afil,, altele pot fi impulsionate
de iubire, urd, ambi{ia de a urca ierarhia sociaiS, geiozie gi invidie in Veri6oara Bette,
iubu'e pdrinteasc a exageratd, in Mo; (ioriot. Insd pasiunea primordiall irnofializatl, in
diverse ipostaze (afacerismril, avarilia, cdmdtdria, t|lhdria, palenitisrnul) rdmdne cea
a'oanului.

lui

4. Diferentele dintre modelul narativ balzacian gi arta romanescl

Sfendhal

DacS in cazul romanulurbalzactan se poate vorbi d. g. ogli4da concentricd prin

care se capteazd. multiplele falete ale realitelii, pentru Stendhal romanul reprezintd ,,o
oglinda purlatS de-a lungul unui drum", reflectdnd a$ft r'ealitatea- inlerioara a
individului cdt qi rcalitatea extglioard lui. Prin urmare, romanul sdu irnplicf un d-riblu

nivei cie semnificare, fiind totodata o biografie sau monografie- pgiho-logicd qi o

qrolipd social-istorica. Punctul de plecare poate fi un*frpt real ca in Ro6u qi ruegru,un
manuscris al unui prieten in Annance, Lucien Leuvten sau propriile amintiri ca in
Mdnd,gtirea din Parma.Ins5, chiar dac5 scriitorul se folosegte de un eveniment real
sau de mSrlurii istorice - Restauralta (Annance, Rogt,t Si negnt\ monarhia din iulie
1--t

lLucien Leuwen), absolutismul unui stat italian (Mdndstirea din Pctrma)

rechizitoriul realit5lilor politice, economice qi sociale se f-ace prin prisrna eului
Lrersonaielor'.
; Stendhal se folosea de propria expetienld, de viaf5, de emo{rile qi sentimentele
sale pentru a reda realui ca propriul sdu real.rConflictul drntre paezia inimii ;i proza

rela{iilor sociale se dezvaltl intr-o !em5 unicd, afirmarea eului pe mSsrn5 ce

societatea il contrazice. Aqadat, el nu recurge la tipul de naraliune cu focalizate zeLo,
aga cum proceda Balzac, ci transformd eroul intr-un centru de perspective, ciiitorul
fiind nevoit si perceapS realitatea filtrat5 prin temperarnantul qi capacitatea de
inlelegere a acestuia. Modelul rarctiv stendhalian oferd o viziune plurald a rcalitdtji
datoritS alternantei punctelor de vedere, cel al personajului principal care esie
dominant, ce1 al naratorului qi uneori al altui personaj. Spre exemplu, F,l;;itha de la
.V/aterloo
din Mdndstireo din

Parwo este ptezentatl prin plisma lui Fabricio, ,,cal'e nu

prieepea nimie", dar care este completatd subtil cle eomentariul ironic al autorr-rlui.
Efectul oblinut prin interfercnla punctelor de vedere este un veritabil ,"mozanc al
arievfrului". Prin aceasti continul schimtrare de unghiuri, autorul urmiregte sf
surprindd adevirul in relativitatea lui.
Eroul, Diferenfele se pot evidenlia gi la nivelul eroilor pe care Stendhal ?i
doteazd cu capacitatea de a fi simultan judecStori pi martori ai propriului 1or eu, de a
se reprezenta deopotrivra ca qubiect qi obiect al rcalit61ii investigate. El este creator de
personaje in devenite, in evolulie psihologic5, tntr-o continuf revelberatie a eului. De
obicei protagonistul este pn tdnSr cu'e aparline unor clase sociale diferite. Julien Sorel
(RoSu Si negru,t) incarneazd tipul arivistului cale, provenit din popor, f-ace tot posibilul
sa ipi depaqeascd condilia sociaid urnild", cele doua culori simbolizAnd cele doud cdi
adoptate, atmata qi biserica. Fabricio del Dongo (Mdnd,stirea din Panna) estc un

nobil cale

traverceazd. situalii romantice (rdpiri, intrigi de curte, evaddri

spectacutroase" iubiri poetice), dar descrise cu obiectivitate qi cu accent pe descrierea
psihologicS. in timp ce Lucien Leuwen este rcprezentantul burgheziei bancare.
Personajele sunt dirrjate de propria lol eticd,, iar mecanismul integrator al societa{ii
oale fucliona in cazu,l eroilor lui Balzac, nu influenleazd eroii lui Stendhai,
inotdeauna lideli propriei 1or morale. De aeeea, societatea ii respinge qi ii
sanctjoneazd: Jvlien este executat, Fabricio qi Larniel sunt sortili sa moatd,, Lucien
este w'm5rit de eqec in di'agoste qi la nivel social. Preocupat sf r:edea traiectoria unor
viefi, Stendhal utllizeazd pyezentarea cronologicd a evenimentelor. Se face totuqi
distincfia intre planul plezent in care personajul fiSieqfe, congfientizA:rdu-gi actele ;i
sentimentele qi cel al naraliunii exprimat prin trecut.
r," Prin cultivarea indeciziet, a finalului dublu in contrast" a sugestiei, Stendhal
este un precrrsor al modernismului, iar preferinla sa penfil amintire pi sensibilitate
face himiterela scriitorii memoriei afective qi la Proust.

5. Contribufia lui Flaubert la dezvoltarea artei romanepti realiste

Except6nd romanul Doaruna Bovary,la a cdrui aparilie autoritalile i-au intentat
un proces in 1856 acuz6ndu-i imoralitatea, Flaubert a mai scris un roman istoric
24

Salammb1,

o vastd fiesca a vechii Caftagtne din vremea lui Hamilcar, Ed"ucalict

sentiruerctctld, unde portretizeazd burghezia paiziand din trmpul revolufiei de la 1848,

romanul neterminat apdrut postum, Boz:ard;i Pecuchet,ttnvolum Trei. povestiri,in

care se evidenliazd 0 inrmd simpld, qr o bogatd corespondenfd in care exprimd

progresiv o poeticd rnoderna a rornanului.
Ca qi personajele lui Balzac, p._qlqopaJe-le lui Flaubert apafitn unui mediu social
gi istoric determinat. Dar spre deosebire de cele balzaciene, acestea trdiesc
i4posibilitatea de a aderc la real qi de a face o alegere rezonabild. Capacilatea lor de a
se concepe altfel decdt sunt in rcaIrtate, de a-qi modela vifia dupS cliqee devrtahzate,
eqecnl inevitabil care le este rczewat constituie sernnalmenfele unei
alienalte.
-h-rm-i
Ilounna Bovarlt este povestea tristd a unei individualfiAlr, dublati de o
prezentate magistrall a moravurilor micii burghezii de provincie. Eloina este o
victimd a sacietdlit obtuze ?n care trilieqte, dar gi a plopriei mediocritafr. Incap abilFt sd
sesizeze discrepanta dintre iluzie qi realitate, ea doleqte sd ducd ri4a- str'5lucit5"
desctisi in romanele citite, dar pe care oL-rzontul lirnitat din Yonville nu i-o poate
oieri. Aceasti atitudine a omulr-ri mediocru fa!5 de viafi a fost denumiti boyarisnt,
fiind definita prin fa_gultatea de autoiluzionare a flitlei, prin dorinla de a evada din
zona inconfortabild a propriei sale condilii qi de a-qi crea o personalitate idealizatd,.
Acelagi bovarism catacterizeazd,pe Frederic Moreau dtn Educa{ia sentimentuid, gi, cu
accente cartcaturale, pe Bouvard Si Pecuchet.
Creator al unor !ndiv!z! mediocri" Flaubert a descris cu minuliozitate
meschinaria, cupidrtatea, egoismul qi igiioranfa himii timpului sbu in adevSrate fresce
sociale, populate de negustori ca Lheureux, 1-armaciqti ca Homais, abali ca Bounisien
(Doamna Bovary), oameni de at-aceri qi politicieni indoielnici {Educalia
sentinterutsld), st|lpi ai conformismului social (l3ouvard Si Pecuchet).
Ceea ce drstinge realisrnul lui Gustave Flaubert de cel al lui Balzac gi Stendhal
este _concep,tia sa asupra impersonalit1gh scriitorului, absen{a naratorului in operi qi
tezewa adoptatd in ta[a faptelor qi personajelor prezentate. Aqa curn sclia Flauberl.
,,artistul trebuie sd ticluiascd astfel lucrurile incdt posteritatea sd cread:d cd el nici nu a
b-Ait". De aq;eea, el nu o judecb pe Bmrna Bovary, nu este indignat de aotele ei ;i nici
nu se induioqeazd de sffirgitul ei tr ist. Potrivit concepliilor sale estetice, opera htenrd,
trebnie si fie o lr4nspunei-e obiectivd alumii Penfi'u a realiza acest deziderat aftistic,
scriitoi'ul are nevoie de o documentare serioasd (in acest scop autorul ?nsuqi studidaza
tratale rnedicale pentru a descrie scena otrdvirii Emmei Bovary, viztleaza Tunisia
pentru a sruprinde istoria vechii C.afiagine pe viu, iar in Erh.tc:oliLr seilintenfsld
recostituie viala Parisului dintre 1840 qi 1851 din documentele istorice ale perioadei).
P_..gscderea sufletului omenesc trebuie de asemenea frcuta p_u imp-ar-fiahtale, obiectiv,
in sensul cd rcactlile persoqjeior sa fie justificate de felui in care ele se manifesti pi
aclioneazd. La rdndul ei, pqptivarea lesorturilor psihologice ca1'e conduc personajele
spre anumite acte se explicd prin acliunea comund a mai multor factori ca eleditatea,
rnediui qi circumstan{ele de via{5. in ciuda obiectivitStii alborate, atitudinea criticd a
autorului fala de situafiile prezer*"ate este uneori dir,ulgata, aqa cum se intdrnpla in
satira prostiei burgheze intruchipate de personajul Homais In Doamna llovary sau in

::. :'l 1t::.rol.;,rrji',

25

Bouvard qi Pecuchet. Itr oprnia sa, scopul artei este s5 transmita o moral5 pe care
oititor ul este dator s-o descopere gi sd exprime fiurnosul plecdnd de la adevdr-. Nu
existd sr-rbiecte fiumoase prin ele ?nsele. l{umai opera poate consretiza fiumosul,
anume corespondenfa des5vArqiti dintre formi gi g0ndire, puritatea stiluh-ri obfinut
plin munca trudnicS. de qlefuire afrazei.

5. Contributia realismului rus Ia evolutia romanului modern

Odath cn Rdzboi 6i pace, Lev l{ikolaevici Tolstoi introduce *o noua viziune
asupra romanului istoric cale tlebuie si exprime unitatea dinte fiofiune ;i docrunent.
Elabora-t dupd o uriaqf, muncd de doeumentare, romanul impleteqte fielionalrrl Ei
realul intr-o gr=agdiopp.epgpe_e a istoriei qi societaJii ruse din perioada rlzboaielor
napoieoniene. Pe parcursui naraliunii sunt inserate documente istorice (ordineie cie
lupti ale lui Napoleon, scrisori ale farului Alexandru I qi ale feldmaregalului
Kutuzov) cale imprimd un caracter de autenticitate f-aptelor ptezenlate. l'Iu lipsesc
ins5 comentariile auctoriale despre istorie ;i evenimentele evocate din care se
desprinde c^onceplia autorului asupra istoriei, ceea ce a determinat pe unii critici sd
vorbeascf, despre absenla programaticb a puritafli epice a textului tolstoian.
Comentariile denrinfS falsitatea cronicilor, romanlrzarea faptelol gi a personajeloi.
autorul fiind convins cd mersul istoriei nu este deterrninat de figurile proerninente ale
vremurilor, gi de mase. De aceea, el coboari personalitalile istorice de pe piedestal, le
umanizeazd, prezentindr:-le cu propriile lor slSbiciuni, aqa crlm proeed,eazd clr
pelsonajele in opozilie,Irlapoleon qi Kutuzov. Primul este zugr'avit ca un cotropitor
ingdmfat, uneori pus in situalii ridicole, tar al doilea mo!5ie la consiliile de rdzboi qi

vegnic ezith sd

ta

decizii. Totuqi,

in

opinia

lui

Tolstoi, Kutuzov reprezinti o

personalitate rcala deoareoe el aclioneazd,in sensul for-felor oarbe ale istoriei.

Dacd romanele anterioare se concentrau asupra destinulu.i unui personaj central
in jurul cSruia evoluau celelalte personaje , in Rdzboi Si pctce ylai multe planuri de
impartanla egala inteffeteaz1., prezentdnd evolu[ia rp4l.rnulfor ptotagontqti ?n parclel
saii intersectdndu-se. Aceste peisonaje cotate ca principale apafiin farniliilor de
aristocrali Bolkonski, Rostov qi Bezuhov, romanul fiind considerat ,,o monografie a
aristocraliei aqezate experimental in laate situaliile posibile -qpe a se sfudia
r;ma-nita1ea". Totuqi, Tolstoi extinde galeria personajelor, astfel ?ncAt alSturi de nobili
qi de personalit5dle istofice se intdlnesc _s--ute de personaje fictive cate intregesc
cronica timpului. De altfel" el este un maestru al personajului colectiv, poporui care
inf[ptuieqte istoria.
J-el14ica punctelor de vedere utrlizatd, in prezenlarea evenimentelor este de
asemenea o noutate pentru romanul secolului al XiX-lea, degi Stendhal o anticipase
in prezentareabtttliei de la Water{oo. Autorul iqi coboarS privirea la nivelul.eroilor
care fi1treaz6, realitatea prin conqtiinJa 1or. Punctul de obserr,ralie este mobil, se
deplaseaza de la un person aj la a1tul- Deoarece exteriorul este captat din multiple
unghiuri, o_mniscien{a romancierului este anulatd in aceste pasaje. Spre exemplu,
cititorul vede batSlia de la Austerlitz prin ochii lui Andrei Bolkonski, Nikolai Rostov

26

qi ai iui Tuqin, ofi1erul din popor', sau celebra scenS a balului in care sunt utilizate
puncte de vedere dit-erite ale unor personaje asupra altora iimaginea pe care o are
lJataga clespre Andrei Bolkonski contrasteaza cu rmpresia doarnnelor prezente pentr'.:
care el este,,de o mdndrie ffirSmargini').
,,*/
Spre deosebire de p_g1'son-aje!e unilxterale ale lui Balzac, al carui GrAkiet era
construit pe trasStura urrtcl a avaitiei, personajul tolstoian este complex, aflAndu-se
i{i qqqlip1ra trapsfo-rrnat"e sub influen{a evenrmentelor pe care le traverseaza. Prinful
Andrei tsolkonski se revel6 ca o personalitate puterntcl, dar qi ca o fire scepticS. El
ajunge in final sf descopere sensul vie{ii in iubire qi iertare (pe patul de moarte o va
iefta pe Nataqa cate se indr'Sgostise de uqumticul Anatr:li Kuraghin). {Jo alt personaj
profund al iomanului, Pierre Bezrihov vrea s5 schimbe lumea prin introducerea unor
refbrme sociale, dar ideile sale sunt sortite eqecului ca gi viafa lui de familie.
Crtrzimile r'Szboiului ii vor ttezi sentjmenJul de patriotisrn gi dorinfa de a-l asasina pe
Na-poleon. A'estat de fi'anoezi,iLva errnoaqte pe soldatul dln popor, Platon Ka-taraev,
de la cate va invala ce inseamnd senindtatea sufleteascd, incununatd ulterior de
iubirea pentru irlatapa. lJna dintre cetre mai luminoase figuri a1e cit\tt" Nataqa
Rostova apare in diverse ipostaze de-a lungul timpului: fetif5, adolescentL, tdndrl
indrdgostita de Andrei Bolkonski qi in tinal solie devotata a lui Bezuhov"
Frin complexitatea personajelor qi vtllizarea tehnicii punctelor de vedere
multiple, Tolstoi este un prectrr sol'ra!rornanului modern.
Fiodor Mihaiiovici Bostbl#ski este creatorul romanului polifbnic, in care
destinele qi caracierele prezentate nu srint trecute prin filtrul conqtiintei unice a
soriitorului, ci lasf, s[ se manifeste pluralitatea vocilor, dreptru-ile egale a1e
conqtiinlelor d.e a prinde via!5 Odatd cu Dostoevski, eloul se desprinde cle imaginea
sa tra-dilionald, devenind r1p. pun-ct de vedere elistinct, o gAndire independentd oa-re
cdntfreqte tot at6fi de mult cit cea a autorului. De asernenea, uealia sa realizeazd
qqrtatea dintr.e epic gi ciramatic in romane dedicate oonf}unt5rllor srifleteEti puternice.
inSl{5rilor qi prSb4idlor fiinlei umane lrdrte cu maximum de intensitate. Odatd cu
Dostoevski ,,toate elementele de stnrcturd ale romanului poartd amprenta originalitatii
determinatS de o nou5 viziune artistic5: construilea unui univers polifonic gi
dfuimairea formelor existente de roman, ?n esen{5 monologic".

Criwd ;'i pedeapsd este pl'imul ruman social-filosofic al autorului cate

abardeazd tema resemndlii gi a sriferin{ei purificatoat'e . Romanul pune in disciilie

ideea eroului sdu, studentul Raskolnikov, potlivit cdruia un.om excep{ional ar avea
dreptul si incalce normel e molalei pentru a-qi dezvolfa apoi forlele ct'eatoare in
fbvoarca ornenirii. Astfel, Raskolnikov ucide o cirnitireasS gi pe sora acesteia pentru
a-gi dovedi cf, este o per-sonabtate excepfionald. Va ispdqi crima prin suferrntd,
condamnareala cleportare fiind privitS ca pe o qansi la ispapire. Acest traseu sufletesc
va fi suijinit de devotamentul Soniei. prostituata cu suflet pur. Totodati romanul
exemplu de p;yozit psihologicS care revel5 remuqcilile personajului si procesele sale
rie congtiintS, demonstreazd -qvoiuJia sa spre uman in contradic{ie cu ideea nutritd
rni{ial, cdnd voia sd se plasese dincolo de bine gi de rdu. Concluzia cilfili este ci ,,nu
existd fericir:e in conforf, ea se cdqtigS prin suferin!5".
27

Ultima operi a autorului, Fralii Kat"amazov, este p_.qlirtezd a rnarilor probleme

ciez-bdtute in scrierile precedente, dar intr-o formula nou5. Este un,lqman social qi de
aventuri grefat pe o intriga polifisti, un roman tilosofiq ca1'e pllne in discu{ie aspeete
fundamentale ale condiliei umane, destinul personalitS{ii qi al unei naliuni cu prilejul
reiatirir istoriei unei familii (via1a lui Fiodor Pavlovici Karamazov qi a copiilor s5.i,
fralti Dimitri, Ivan gi Alioga).
Aga cum la Flaubert se vorbea despre bovarism, in cazrtl lui Dostoevski se
vorbegte despre karxmcrzovisrn, trdsdfiaa de caracter fundamentala a personajeior
sale, analrzal| in pasaje speciale sau in intreg romanul. ln disculia auLiza. Alioqa se
gdndeqte 7a ,,far[a sdlbaticdt a Karamazovilof',Ivan iqi caraeterizeazd neannr"d oa fiind
,,oameni crazi, p5timagi, sdngeroqi", iar in timpul plocesului se contureazd ideea
dua[ta1ii sufletului katamazovrarr, a celor ,,dou5 abisuri": cel al idealurilor inalte qi
cel aljosnicie:.
Fiecare personaj al cirfii deline rangul de erou principal, D-imitr:i pe plan
lgmalJc,Iva,n pe cel filos,ofic, $.l-ioga pe cel *eJre, tat Etodor Pavlqviei, ca qi fiul sdu
nelegitim Smerdiako.v" pe oel socia], fiind simboiul nihilimului moral prin brutalitate
;i lipsa de scrupule. Insi fuilunile sufletegti caractettzeazd, pe Dimitri qi lvan,
extremele ireconciliabile gi figurile tragice ale c5rlii (un Othello doborf,t de pastuni
insuportabile pi un llamlet infrAnt de propriile drame intelectuale). Ideiie lui Ivan
reprezitrtd, osafiua filosoficS a romanului, ale cdrei elemente cheie se gSsesc in cartea
a-V-a qi a-XI-a, respectiv intrebarea qi rSspunsul, crima gi pedeapsa. Dostoevski a
excelat in crearea gioilpr rnfer.nali, a cdror vtaiFi sufleteascd pdnS la un punct rimdne
neexploratS. Potrivit acestui program estetic, personajele sunt qi trebuie si r5mdnd
incomplete.

Bibliografie
Opereie literare majore men{ionate in curs
Pentru completarea cunoqtinlelor se mai pot consulta.
Munteanu Romul, Lr'tercrh,tru europeand in epocu ltunint'lor, Buc.,

Edit. Univers,

191 4

Papu Edgar, Existenla romanticd. Schitrd morJblogicd cr rontantisntului, Bttc., Edit.

Minerva, 1980
Laroux Guy, Reali srnul, Cattea romffneas ct, 7998
Auerbach Erich, Mime,sis, reprezenlarea reolrtd\i in literstura occidentold, Buc.,
i 988

28