La inceputurile sale, Georges de la Tour se apropia de olandezii
caravaggisti cu scene de gen, Trisorul, Femeia cu puricele, care nu aduceau nimic nou.Admirabil este ca a inteles ca adevaratul accent dramatic nu depinde de subiect, ci de umbra si lumina cu ajutorul carora se pot sugera sentimente mai intense si mai tulburatoare.