Sunteți pe pagina 1din 9

Articole

Psihiatrie

Depresia la copil si adolescent

Depresia la copil si adolescent


Psihiatrie
24 Martie 2006 (15:02)

Generalitati

Depresia este o tulburare a dispozitiei (starii sufletesti) care determina copilul


si adolescentul sa se simta trist sau sa fie irascibil o perioada lunga de timp. O
persoana tanara care este deprimata nu se mai bucura la scoala, la joaca si in
compania prietenilor si poate fi lipsita de energie sau poate avea alte
simptome. Ca si la adult, simptomele depresiei variaza de la usoare la severe
si de la o persoana la alta. Depresia poate dura o perioada lunga de timp si
poate avea o evolutie ciclica, cu perioade de boala urmate de perioade fara
semne de boala. Depresia cronica, forma medie denumita si distimie, apare
atunci cand un copil se simte infrant cea mai mare parte a timpului, timp de
un an sau mai mult. Atat forma medie cat si forma grava a depresiei poate fi
tratata cu eficienta.
Pana de curand se credea ca numai adultii sufera de depresie in timp ce copiii si adolescentii nu. Acum se
stie ca pana si copiii mici pot avea forme grave de depresie ce necesita tratament pentru vindecare.
Oricum, simptomele depresiei la copil si adolescent sunt greu de recunoscut. Simptomele variaza de la
plictiseala la dureri abdominale si pot fi confundate cu simptome ale altor afectiuni. Multi copii si
adolescenti care sufera de depresie nu primesc tratament adecvat pentru ca simptomatologia nu este
recunoscuta. Variatii ale starii sufletesti si schimbari emotionale cauzate de depresie pot trece
neobservate, considerate neimportante sau atribuite cresterii normale.
Copiii si adolescentii cu depresie au frecvent si alte tulburari precum anxietate, tulburari de comportament
asemanatoare cu hiperexcitabilitatea (hiperactivitate) cu deficit de atentie, tulburari de alimentatie si ale
procesului de invatat precum si serioase tulburari de comportament (comportament dezordonat). Aceste
manifestari pot aparea inainte de a fi diagnosticata depresia la copil.
In trecut se considera ca depresia este "toata in minte" si ca o persoana cu depresie este capabila sa se
insanatoseasca de la sine. La ora actuala se stie ca depresia este o afectiune care necesita tratament si nu
este un viciu sau o slabiciune. Anii copilariei si adolescentei pot fi dificili pentru copiii cu depresie si
membrii familiei, in special atunci cand boala nu este tratata. Netratata, depresia severa poate sa dureze
un an sau chiar mai mult. Depresia severa sau prelungita poate genera probleme precum dificultate in
imprietenirea cu alte persoane si mentinerea prieteniei, dificultati la scoala, consumul de droguri,
comportament suicidar si alte probleme care se pot prelungi si la maturitate. Trebuie apelat la ajutor de
specialitate daca parintii constata prezenta comportamentului depresiv la copil.
Cauze

Depresia se considera a fi un dezechilibru al unor substante chimice numite neurotransmitatori, care


transmit mesaje intre celulele nervoase ale creierului. Unele dintre aceste substante chimice, ca de
exemplu serotonina, ajuta la reglarea dispozitiei. Daca aceste substante chimice, care regleaza dispozitia,
produc dezechilibru la nivelul celulelor nervoase din creier, rezulta depresia sau alte tulburari de
dispozitie. Specialistii nu au stabilit pana in prezent de ce se produce dezechilibrul neurotransmitatorilor.
Ei cred ca schimbarea aceasta poate apare ca o consecinta a stresului sau bolii, dar ea poate apare si fara
o cauza clara.
Factori de risc

Depresia la membrii familiei: copiii si adolescentii care au un parinte cu depresie au riscul de 3 ori mai
mare de a face depresie decat cei ai caror parinti nu au depresie. Specialistii cred ca atat trasaturile
familiale mostenite (genetice) cat si convietuirea cu un parinte care are depresie poate creste riscul
copilului de a face depresie.
Depresia la copii si adolescenti se poate datora stresului, problemelor sociale si conflictelor familiale
nerezolvate. Ea poate fi de asemenea asociata traumelor precum violenta, abuzul sau neglijarea.
Copiii si adolescentii care au afectiuni medicale serioase indelungate, probleme la invatatura sau tulburari
de comportament pot face mai usor depresie.
Unele medicamente pot declansa depresia ca de exemplu steroizii sau narcoticele administrate pentru
calmarea durerii. Odata ce medicamentele sunt intrerupte, de obicei simptomele dispar.
Factori care cresc riscul de depresie la tineri

Cativa factori cresc riscul de a face depresie la tineri:


- daca un parinte sau un membru apropiat din familie are depresie: acesta este cel mai important factor
de risc pentru depresie (copiii sau adolescentii care au un parinte cu depresie au probabilitate de 3 ori mai
mare de a face depresie)
- daca au mai avut un episod depresiv, in special daca primul episod depresiv a aparut la o varsta mica
- daca au afectiuni medicale cronice, cum ar fi diabetul sau epilepsia
- prezenta unei alte tulburari psihice, cum ar fi comportament dezordonat sau anxietate (neliniste, teama)
- decesul unui membru al familiei sau prieten apropiat
- abuzul fizic sau sexual
- abuzul de alcool sau droguri.
Alti factori de risc si situatii care duc la depresie sunt:
- fetele la inceputul pubertatii (pana la pubertate fetele si baietii au acelasi risc de a face depresie insa
dupa pubertate si la maturitate, femeile sunt de 2 ori mai predispuse pentru a face depresie decat
barbatii)
- violenta in familie
- lipsa relatiilor sociale cu persoane de aceiasi varsta
- agresivitatea sau victima unei agresiuni.
Simptome

Depresia in copilarie sau adolescenta se dezvolta treptat sau apare brusc. Copilul poate parea mai
degraba irascibil decat trist sau se simte plictisit sau deznadajduit. Anturajul copilului poate observa la
copilul cu depresie lentoarea in miscari, insomnia sau agitatia. Copilul poate fi autocritic sau poate avea
sentimentul ca cei din jur sunt prea critici fata de el.
Aceste simptome de depresie sunt adesea subtile la inceput. In acest stadiu este dificil de asociat
simptomele cu depresia si este greu de crezut ca este vorba de depresie la copil.
Copilul cu depresie poate avea urmatoarele simptome:
- iritabilitate
- temperament violent
- dureri inexplicabile, ca de exemplu dureri de cap sau de stomac
- dificultati in gandire si in luarea deciziilor
- somnolenta sau insomnie
- modificari ale obiceiurilor alimentare care pot duce la crestere, scadere in greutate sau absenta
castigului in greutate, asteptat la copilul in crestere
- scaderea respectului de sine (scaderea increderii in fortele proprii)
- sentimentul de vinovatie sau deznadejde
- oboseala permanenta sau lipsa de energie
- retragere din viata sociala, ca de exemplu lipsa interesului fata de prieteni
- gandul la moarte si ganduri de sinucidere.
Depresia netratata poate duce la sinucidere. Semnele de atentie pentru sinucidere se modifica cu varsta.
Semnele de atentie pentru sinucidere la copil si adolescent includ preocuparea pentru moarte sau
sinucidere sau incetarea recenta a relatiilor de prietenie.
Multi copii cu depresie au simptome de anxietate (neliniste) cum ar fi: ingrijorarea permanenta si
nefondata si teama separarii de un parinte. Cateodata aceste simptome apar inainte ca depresia sa fie
diagnosticata.
Alte simptome mai putin intalnite pot sa apara la copiii cu depresie severa precum auzul unor voci care nu
sunt reale (halucinatii auditive) sau convingerea oarba intr-o idee falsa (iluzie, manie). Halucinatiile sunt
mai comune in copilarie in timp ce iluziile sunt mai comune in adolescenta.
Diferentierea intre diversele dispozitii normale si simptomele depresiei este de multe ori dificila.
Sentimentele ocazionale de tristete si irascibilitate sunt normale. Ele permit copilului sa inteleaga
mahnirea si sa faca fata obstacolelor din viata. De exemplu, mahnirea adanca (pierderea grea) este un
raspuns normal la o pierdere cum ar fi moartea unui membru al familie, a animalului de companie,
pierderea unui prieten sau divortul parintilor. Dupa o pierdere grea, copilul poate sa ramana trist pentru o
perioada lunga de timp. Cu toate acestea, daca aceste emotii nu dispar dupa o perioada de timp si incep
sa interfereze cu viata personala a tanarului, copilul poate dezvolta simptome ale tulburarii de dispozitie
cum ar fi depresia sau tulburari distimice (depresie de gravitate medie pe perioada indelungata) care
necesita tratament.
Aproximativ 15% dintre copiii si adolescentii diagnosticati cu depresie dezvolta tulburari bipolare
(prezenta simptomelor contradictorii: alternanta intre depresie si buna dispozitie exagerata). Copiii sau
adolescentii cu tulburari bipolare au manifestari extreme ce alterneaza intre depresie si accese maniacale
(copiii sunt plini de energie, agitati sau irascibili). In depresie pot fi intalnite simptome comune si altor

afectiuni.
Uneori este dificil sa se diferentieze tulburarile bipolare de depresie. Este obisnuit ca un copil diagnosticat
cu tulburari bipolare sa fie prima data diagnosticat cu depresie pentru ca dupa primul episod maniacal sa
fie diagnosticat cu tulburari bipolare. Desi depresia face parte din tulburarile bipolare, acestea necesita
tratament diferit fata de cel al depresiei. Ca si depresia, tulburarile bipolare pot fi familiale, de aici
necesitatea ca familia sa instiinteze medicul despre faptul ca in familie exista si alte cazuri de tuburari
bipolare.
Principalele probleme ce se regasesc la copiii si adolescentii cu depresie
- performante slabe la scoala si la locul de munca
- probleme in relatiile cu prietenii si membri familiei
- sarcina la varsta tanara
- aparitia unor boli organice.
Pentru depresia severa, copilul trebuie spitalizat, in special daca a pierdut contactul cu realitatea (este
psihotic) sau are ganduri de sinucidere.
Un episod depresiv dureaza in medie 8 luni. Chiar si cu un tratament de succes aproximativ 70% din copiii
cu depresie vor avea un nou episod in urmatorii 5 ani. In timpul tratamentului pentru depresie copilul
trebuie supravegheat daca urmeaza corect tratamentul si participa la intalnirile de consiliere conform
indicatiilor, chiar daca el se simte mai bine. O cauza des intalnita de recurenta (revenire) a bolii este
oprirea prea devreme a tratamentului.
Pentru a preveni alte episoade de depresie, trebuie recunoscute devreme semnele ce prevestesc depresia
si trebuie stabilit diagnosticul si tratamentul de indata ce aceste semne apar. O dieta echilibrata,
exercitiile fizice si un bun sistem de suport social pot ajuta la prevenirea depresiei.
Sinuciderea si depresia
Depresia netratata poate duce la sinucidere. Semnele care anunta o tentativa de sinucidere se modifica cu
varsta. Semnele care anunta o tentativa de sinucidere la copil sau adolescent includ preocuparea pentru
moarte si sinucidere sau ruperea recenta a unei relatii de prietenie. Adolescentii cu depresie au in mod
special un risc crescut pentru sinucidere si tentative de sinucidere. In SUA aproximativ 2000 de tineri se
sinucid anual. In timp ce fetele au tentative de sinucidere de doua ori mai frecvent decat baietii, baietii au
probabilitate mai mare de a reusi in tentativa de sinucidere decat fetele, pentru ca fetele utilizeaza
metode mai putin periculoase si supravietuiesc tentativei de sinucidere. Tentativele de sinucidere la copiii
cu varsta sub 12 ani sunt rare.
Persoanele tinere au risc crescut de tentativa de sinucidere daca prezinta urmatoarele aspecte
-

ganduri frecvente de sinucidere


probleme psihice sau tulburari distructive cum ar fi comportament dezordonat
comportament impulsiv sau agresiv
sentimente de deznadejde
tentative de sinucidere in trecut
prezenta in familie a unor tentative de sinucidere sau tulburari de comportament
violenta si abuzuri in familie
acces la arme de foc sau alte mijloace potential letale.

De retinut!
Trebuie urmarite cu atentie semnele de comportament suicidal la un copil care s-a confruntat recent cu:
- despartirea de prietena sau prieten
- probleme disciplinare la scoala sau fapte antisociale
- probleme in clasele primare (clasele 1-4) sau dificultati la invatat
- probleme familiale
- probleme cu abuzul de substante (droguri, alcool, tutun)
- incepe, opreste sau modifica dozele medicamentelor impotriva depresiei.
Daca un copil are ganduri de sinucidere trebuie anuntat imediat serviciul de urgenta (ambulanta).
Mecanism fiziopatologic

Depresia in copilarie si adolescenta se poate manifesta mai intai prin irascibilitate, tristete sau brusc prin
plans inexplicabil. Copiii isi pot pierde interesul pentru activitati care odinioara le faceau placere, pot simti
ca nu sunt iubiti sau se pot simti deznadajduiti. Ei pot avea probleme scolare, pot deveni nepasatori sau
obraznici.
Adesea copiii cu depresie pot avea si alte tulburari asociate depresiei precum manifestari de anxietate
(neliniste), tulburari de comportament asemanatoare cu hiperexcitabilitatea (hiperactivitate) cu deficit de

atentie, tulburari de alimentatie si ale procesului de invatat, precum si serioase tulburari de


comportament (comportament dezordonat). Aceste tulburari pot aparea inainte ca un tanar sa devina
depresiv. Unii copii cu depresie dezvolta grave tulburari de comportament (comportament dezordonat),
de obicei dupa ce au devenit depresivi. Daca copilul prezinta aceste tulburari atunci trebuie instituit
tratamentul necesar depresiei.
Copilul sau adolescentul cu depresie este mai predispus la consumul de droguri, alcool, fumat decat cel
care nu are depresie. Aproximativ 30% din tinerii cu depresie vor avea probleme cu alcoolul sau drogurile.
Acestea fac depresia mult mai dificil de tratat, maresc timpul necesar ca tratamentul sa devina eficient si
cresc riscul de sinucidere. Un diagnostic si tratament precoce insotite de o comunicare buna cu copilul pot
preveni abuzul de substante.
Consult de specialitate

Trebuie anuntat serviciul de urgenta daca:


- copilul este in situatia de a se automutila, daca ameninta alte persoane sau daca apar semne ce anunta
o tentativa de sinucidere
- copilul aude voci inexistente (halucinatii auditive).
Copilul va fi sfatuit sa anunte serviciul de urgenta daca nu se poate abtine de la automutilare sau ranirea
altor persoane.
Expectativa vigilenta

Modul de abordare "astepti si vezi", numit si "expectativa vigilenta", poate fi potrivit daca copilul are
sentimente de mahnire, tristete si melancolie.
Oricum, parintele trebuie sa anunte medicul atunci cand simptomele dureaza mai mult de 2 saptamani
sau daca simptomele interfera cu activitatea zilnica.
Depresia netratata poate duce la sinucidere. Semnele care anunta o tentativa de sinucidere se modifica cu
varsta. Semnele care anunta o tentativa de sinucidere la copil sau adolescent includ preocuparea pentru
moarte si sinucidere sau ruperea recenta a unei relatii de prietenie.
Medici specialisti recomandati

Tratamentul pentru depresie implica consultatia de specialitate, medicatie specifica, educatie familiala sau
o combinatie a acestora. De asemenea este important ca si copilul sa fie implicat in planul de tratament
prin stabilirea unor relatii durabile pe termen lung cu specialistii implicati in tratament.
Specilistii implicati in tratarea copiilor cu depresie sunt:
- psihiatrul
- pediatrul
- psihologul
- medicul de familie
- medicul rezident
- asistenta medicala de specialitate.
Consilierea de specialitate (psihoterapia) poate fi acordata de:
- psihiatru
- psiholog
- asistentul social
- licentiatul in sanatate mintala
- asistenta de psihiatrie.
Investigatii

Medicul sau alt specialist va evalua si diagnostica depresia la copil, chestionandu-l despre istoricul medical
si efectuand teste pentru a determina daca simptomele nu sunt determinate si de alte cauze in afara
depresiei. Copilul poate fi supus unui examen fizic general, urmat de efectuarea unor teste de sange
pentru a determina daca are boli asociate, precum hipotiroidism (functie tiroidiana scazuta) sau anemie
(numar mic de hematii). Copilul poate fi supus unor teste de evaluare a sanatatii mentale, teste care
analizeaza capacitatea de gandire, rationamentul si memoria.
Parintele poate fi rugat sa completeze un chestionar privind simptomele pediatrice ale copilului, acesta
fiind un scurt test screening ce ajuta la diagnosticarea depresiei sau a altor probleme psihologice ale
copilului. De asemenea copilul va da un test scris sau oral pentru diagnosticarea depresiei.
Uneori sunt necesare teste mai laborioase care sa poata evalua in totalitate afectiunea copilului. Interviul
se realizeaza de preferat in prezenta unui parinte sau a unei persoane care il cunoaste foarte bine pe
copil. Alte informatii importante pot fi obtinute de la profesorii copilului sau de la asitentii sociali.
Tratament

Tratament - Generalitati
Tratamentul depresiei la tineri este similar celui de la adulti cuprinzand consiliere psihiatrica si
medicamente. Cu toate ca medicamentele antidepresive pot fi eficiente in tratarea depresiei, siguranta si
efectele pe termen lung ale acestor medicamente la copii nu sunt inca in totalitate intelese. Oricum
specialistii cred ca avantajele tratamentului cu antidepresive depasesc riscurile la majoritatea copiilor cu
depresie.
Mai putin de o treime din copiii si adolescentii cu depresie primesc tratament. Aceasta se datoreaza in
parte prejudecatii ca tinerii nu pot face depresie sau ca sentimentele datorate depresiei sunt normale la
varsta lor. De asemenea, copiii nu cauta ajutor daca sufera de depresie, pentru ca ei cred ca este normal
sa se simta deprimati, ei vor invinovatii altceva sau pe altcineva pentru simptomele lor sau ei nu stiu unde
sa apeleze pentru ajutor. Copiii trebuie sfatuiti sa ceara ajutor daca se simt deprimati, trebuie invatati
unde si la cine sa mearga sa ceara ajutor daca sunt deprimati.
Optiunile terapeutice sunt reprezentate de:
- inhibitori selectivi ai receptorilor de serotonina (SSRI), ca de exemplu fluoxetina (ca de exemplu
Prozac);de obicei, fluoxetina este una dintre SSRI folosita pentru tratamentul depresiei la copii si
adolescenti; cu toate acestea, alte SSRI ca de exemplu citaprolam (Celexa) sau sertralina (Zoloft) pot fi
eficiente in depresie si uneori acestea sunt prescrise
- medicatie antidepresiva atipica, ca de exemplu bupropion (Wellbutrin, de exemplu) sau venlafaxina
(Effexor)
- inhibitori de monoaminooxidaza (MAOi), ca de exemplu tranilcipromina (Parnat) sau fenelzin (Nardil)
- antidepresive triciclice, ca de exemplu amitriptilina (Elavil) sau dezipramina (ca de exemplu Norpramin).
Medicamentele antidepresive triciclice au fost folosite in trecut pentru tratarea depresiei aparute in
copilarie, dar studiile recente efectuate au aratat efecte limitate ale acestor medicamente. Antidepresivele
triciclice au un risc de supradozare, precum si alte efecte secundare severe, ca de exemplu efectele
secundare cardiace.
Tratament initial
Tipul de tratament de care are nevoie copilul depinde de primul episod de depresie, de severitatea
depresiei, de ceea ce a determinat depresia (probleme familiale sau probleme la scoala). Daca copilul are
ganduri de sinucidere, depresie severa sau este rupt de realitate (psihotic) sau nu mai poate desfasura
nici o activitate atunci este necesara spitalizarea.
Tratamentul depresiei la copil si adolescent consta in general din consiliere psihologica, medicatie si
educatia membrilor familiei.
Consilierea de specialitate in depresie poate include:
- terapie cognitiv comportamentala, care se axeaza pe modificarea anumitor idei si a modelului
comportamental (modul de a se comporta)
- terapia in grup care se focalizeaza pe relatiile sociale si personale si pe problemele legate de acestea
- terapia de rezolvare a problemelor, care este un tip de terapie cognitiva ce ajuta la gasirea unor solutii
practice pentru aceste probleme
- terapia familiala ce ajuta la educarea si asigurarea confortului familial
- terapia prin joc pentru copiii foarte mici
- educarea membrilor familiei poate fi facuta de personal medical atat prin informare cat si prin terapie
familiala. Unele dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie sa le invete membrii familiei sunt:
- sa stie cum sa verifice daca copilul urmeaza indeaproape planul terapeutic, cum ar fi administrarea
corecta a medicamentelor si sedintele de consiliere psihologica programate
- sa invete metode prin care sa reduca stresul ce apare in convietuirea cu o persoana cu depresie
- sa cunoasca semnele recurentei (revenirii) bolii pentru a putea preveni aceasta recurenta a depresiei
- sa cunoasca semnele unui comportament suicidal, sa poata evalua gravitatea acestuia si sa poata lua o
atitudine corecta in prezenta acestora
- sa invete sa recunoasca semnele unui episod maniacal (semn de tulburare bipolara) care este un acces
de energie exagerata sau irascibilitate
- instituirea tratamentului la un parinte care are depresie.
Tratament de intretinere
Tratamentul instituit depinde de cat de severe sunt simptomele copilului si daca simptomele interfereaza
cu activitatea zilnica sau afecteaza calitatea vietii. Tratamentul include consiliere din partea specialistilor si
terapie medicamentoasa pe termen lung.
Unii copii nu raspund la primul medicament si este nevoie de incercarea mai multor medicamente pentru
ameliorarea simptomatologiei. Atat medicatia cat si consilierea de specialitate pot fi cele mai eficiente
terapii, in special la copiii cu depresie cronica ce dureaza de cel putin 1 an.
O parte importanta a tratamentului in curs este urmarirea administrarii medicamentelor la copiii cu

depresie. Deseori persoanele care se simt mai bine dupa administrarea antidepresivelor o perioada de
timp se considera "vindecate" si cred nu mai au nevoie de tratament in continuare. Oricum, atunci cand
medicatia este intrerupta, simptomele de obicei reapar, asa ca este foarte important ca pacientul sa
urmeze intocmai planul terapeutic.
Copilul trebuie sa respecte programul de consiliere si sa continue schimbarea stilului de viata, cum ar fi o
alimentatie sanatoasa si exercitii fizice regulate.
Daca copilul are o afectiune asociata depresiei, trebuie sa urmeze in continuare tratamentul pentru boala
respectiva. Personalul medical trebuie instiintat despre tratamentul urmat si planul terapeutic al bolii
asociate.
Tratament in cazul agravarii bolii
Daca starea copilului se agraveaza in timpul tratamentului pentru depresie (care include consilierea de
specialitate, medicamentele si schimbarea stilului de viata) este nevoie de tratament suplimentar.
In cazul in care boala se agraveaza se au in vedere urmatoarele:
- parintii trebuie sa se asigure ca tratamentul este administrat conform prescriptiei medicale, ca se
respecta recomandarile medicului in privinta terapiei, cum ar fi prezenta copilului la sedintele de consiliere
programate
- sa se urmareasca daca simptomele aparute nu sunt determinate de o alta afectiune (de exemplu
tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie, tulburarea anxioasa sau abuzul de substante) si sa se
trateze aceasta afectiune daca este necesar
- identificarea si reducerea stresului pentru a evita agravarea simptomelor
- schimbarea dozelor sau schimbarea medicamentului administrat copilului
- sa se urmareasca respectarea recomandarilor medicale in privinta terapiei utilizate la domiciliu (dieta
echilibrata si exercitii fizice regulate).
Este necesara o scurta spitalizare in special daca copilul prezinta semne de avertizare pentru sinucidere
(comportament agresiv sau ostil, ganduri excesive pentru moarte sau detasare de realitate) sau in cazul
in care este atat de deprimat incat pierde contactul cu realitatea (psihotic) sau are halucinatii sau iluzii.
Semnele de atentionare pentru sinucidere se modifica cu varsta. Semnele de atentionare pentru
sinucidere la copii si adolescenti pot fi preocuparea excesiva pentru moarte sau sinucidere sau ruperea
recenta a unei relatii de prietenie.
Daca tanarul este deprimat, parintele ar trebui sa ascunda armele de foc sau medicamentele cu potential
letal din casa, mai ales daca tanarul stie de existenta lor si are semne de atentionare pentru sinucidere.
Cu toate ca supradoza de medicamente este metoda cel mai des incercata de tineri in tentativa lor de
sinucidere, un risc foarte mare il poate prezenta existenta la domiciliu a unei arme de foc, mai ales daca
aceasta este intr-un loc accesibil si este incarcata cu munitie.
Parintele trebuie sa incerce sa convinga tanarul de utilitatea unui plan de siguranta in caz de ganduri de
sinucidere ale acestuia, care se mai numeste contract scris sau verbal impotriva sinuciderii. Tanarul
accepta sa nu-si produca lui insusi vreun rau si sa spuna unui parinte daca are ganduri de sinucidere.
Dovezi privind eficacitatea contractului impotriva sinuciderii, in prevenirea tentativei de sinucidere sau a
actului in sine sunt in curs de evaluare. Inca nu este clar daca aceste intelegeri ajuta si in ce masura
ajuta, insa unii medici sunt de parere ca ele sunt utile.
Pentru copiii mai mari cu depresie severa se poate utliza terapia cu electrosocuri. Prin aceasta procedura,
un stimul electric de scurta durata este transmis la creier prin electrozi plasati pe cap. Aceasta se
considera ca amelioreaza depresia prin modificarea substantelor chimice de la nivelul creierului numite
neurotransmitatori.
De retinut!
Desi unii specialisti cred ca avantajele tratamentului depasesc riscurile, pentru cei mai multi copii cu
depresie, cercetarile in privinta medicamentelor antidepresive sunt limitate. Efectele pe termen lung si
siguranta in privinta utilizarii medicamentelor pentru tratarea depresiei la copil si adolescent sunt inca
necunoscute. Recent specialistii din cadrul Agentiei Nationale a Medicamentului (ANM) au avertizat despre
posibilitatea cresterii riscului de sinucidere la persoanele care urmeaza tratament cu medicamente
antidepresive.
Implicarea familiei in tratamentul depresiei este foarte importanta in special la copii si adolescenti. Uneori
parintii copiilor sau adolescentilor cu depresie pot fi sau pot deveni depresivi avand nevoie si ei de terapie.
Daca depresia parintelui ramane netratata aceasta poate impiedica recuperarea copilului.
Cu cat se instituie tratamentul contra depresiei mai repede la copil, cu atat recuperarea acestuia este mai
rapida. Daca se intarzie aplicarea tratamentului recuperarea copilului este mai indelungata si mai dificila.
Uneori sunt necesare cateva saptamani pentru ca medicamentele sa devina eficiente, chiar daca
simptomele se amelioreaza mai repede. Aceasta perioada de asteptare a ameliorarii simptomatologiei
poate fi dificila pentru familie si copil. La inceput se pot incerca diverse medicamente pana se gaseste cel
optim pentru copil.
Este obisnuit ca la copii si adolescenti sa apara un nou episod de depresie (recadere) in primii 2-5 ani de

la primul episod.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Crearea unui mediu familial placut este necesara la copilul cu depresie, acesta avand nevoie de sustinere
si de intelegere. Iubirea, intelegerea si o comunicare continua sunt unele dintre cele mai importante
lucruri care pot fi de ajutor pentru a te descurca cu un copil cu depresie.
In plus, avand o viata familiala buna, participand la intalnirile de consolare (sfatuire), luand medicatia
prescrisa de medic, avand obiceiuri de viata bune, aparitia simptomelor depresiei poate fi redusa la un
copil.
Incurajarea copilului
Sa faca in mod obisnuit exercitii, ca de exemplu sa innoate, sa se plimbe, sa se joace in fiecare zi.
Sa evite alcoolul si consumul de droguri ilegale, de medicamente care nu sunt prescrise de catre medic,
terapii naturiste si medicamente care nu au fost recomandate de medic (deoarece acestea pot interfera cu
medicatia folosita pentru a trata depresia).
Sa doarma suficient. In cazul in care copilul are probleme cu somnul (odihna) trebuie:
- sa mearga la culcare la aceiasi ora in fiecare noapte
- sa pastreze linistea si intunericul in dormitor
- sa nu mai faca exercitii dupa orele 17.
Sa manance echilibrat. In cazul in care copilul are un apetit scazut sau diminuat, se recomanda sa
manance mai degraba gustari frecvente decat mese copioase.
Sa fie increzator ca va fi bine. Gandirea pozitiva este foarte importanta in tratarea depresiei. Este dificil sa
gandesti pozitiv atunci cand esti trist dar e bine sa i se reaminteasca copilului cu depresie ca progresul
apare treptat si necesita timp.
In cazul in care apare orice semn de sinucidere (de exemplu un comportament agresiv sau ostil, ganduri
excesive despre moarte, sau detasarea de la realitate) trebuie solicitat ajutorul cadrelor medicale, fie cel
al medicului care ingrijeste copilul, unui consilier cu experienta, medicului psihiatru sau serviciilor de
urgenta. Trebuie sa sunati imediat la 911 daca copilul se afla in pericol.
Optiuni de medicamente
Medicamentele folosite pentru tratarea depresiei la copii si adulti au fost introduse in studii,
observandu-se siguranta acestora si efectele de lunga durata. In urma acestor studii s-a observat un
consens cu privire la legatura intre medicamentele antidepresive si comportamentul sinucigas. Asociatia
Nationala de Administrare a Medicamentului a analizat aceste rezultate. Astfel ca, in special in primele
saptamani de tratament cu antidepresive poate aparea sentimentul sau comportamentul de sinucidere.
Atunci cand un copil cu depresie incepe tratamentul antidepresiv trebuie sa fie indeaproape monitorizat.
Cu toate acestea, copiii cu depresie netratati sunt de asemenea expusi riscului de sinucidere, astfel incat
trebuiesc luate in calcul toate riscurile si beneficiile tratamentului cu medicamente antidepresive.
De retinut!
Tratamentul cu antidepresive, ca de exemplu fluoxetina (Prozac) este un tratament eficient in tratarea
depresiei, mai ales daca acesta este luat constant, conform indicatiilor medicale, dar uneori e nevoie sa
treaca o saptamana de tratament pentru a incepe sa actioneze.
SSRI (inhibitori selectivi ai receptorilor de serotonina) sunt eficienti si in tratarea altor afectiuni, ca de
exemplu in anxietate.
Un copil cu depresie trebuie sa primeasca tratament cu fiecare medicament recomandat pentru depresie,
pana la descoperirea unui nou tratament eficient in depresie. O data ce este recomandata cea mai
corespunzatoare medicatie, copilul cu depresie trebuie sa continue sa ia medicamentele timp de cateva
luni sau mult timp dupa ce simptomele din depresie au diminuat pentru a preveni reaparitia acestora din
nou.
Unii copii, care au fost diagnosticati prima data cu depresie sunt diagnosticati mai tarziu cu tulburare
afectiva bipolara, in care se intalnesc in ciclul bolii atat simptomele depresiei cat si ale maniei (stare foarte
energica, adesea cu euforie, agitatie, iritabilitate, comportament riscant sau impulsivitate). Daca copilul
sau adolescentul are o tulburare bipolara, primul episod de manie poate aparea spontan, dar poate aparea
in urma medicamentelor, ca de exemplu medicamentele stimulante sau antidepresive. De aceea este
foarte important sa informezi medicul care ingrijeste copilul despre bolile prezente in familie, daca exista
tulburare bipolara la unul dintre parinti si este necesara urmarirea indeaproape a semnelor caracteristice
comportamentului maniacal. Pentru informatii suplimentare despre tulburarea bipolara la persoanele
tinere cititi articolul "Tulburarea bipolara in copilarie si la adolescenti".
Sfatul Asociatiei de Administrare a Medicamentelor. Asociatia Nationala de Administrare a Medicamentelor
recomanda pacientilor, familiilor acestora si medicilor care ingrijesc pacientii sa monitorizeze, sa
urmareasca indeaproape adultii si copiii care iau medicamente antidepresive pentru a depista semnele de

sinucidere. Supravegherea se recomanda mai ales la inceperea tratamentului sau cand dozele sunt
modificate.
De asemenea, recomandarea Asociatiei de Administrare a Medicamentului este de a urmari orice persoana
care ia terapie antidepresiva pentru a observa intensificarea anxietatii, a atacurilor de panica, a agitatiei,
iritabilitatii, insomniei, impulsivitatea, ostilitatea si mania.
Este foarte important sa observam aceste comportamente la copil, la acestia impulsivitatea poate fi mai
putin controlata decat la adulti, avand un risc crescut pentru impulsurile de a se sinucide.
In timp ce medicamentele utilizate pentru depresie sunt eficiente la copilul bolnav, Asociatia de a
Administrare a Medicamentelor cere firmelor de medicamente sa includa in prospectul medicamentului
atentionari speciale privind pericolul gandurilor de sinucidere sau timpul de actiune a antidepresivelor
folosite. Asociatia de Administrare a Medicamentului incurajeaza pe oricine recomanda antidepresive,
considerand ca folosirea antidepresivelor la copil sau la adolescent realizeaza un echilibru intre riscul
crescut al efectelor secundare si nevoia de administrare a medicamentelor. Daca copilul urmeaza
tratament cu un antidepresiv nu este recomandata oprirea brusca a acestuia. Este necesara consultarea
medicului care ingrijeste copilul in legatura cu orice modificare observata si urmarirea indeaproape pentru
a observa semnele de sinucidere.
Tratament chirurgical
Nu exista in acest moment tratament chirurgical pentru depresie.
Alte tratamente
Consilierea de catre personal specializat reprezinta o parte importanta in tratamentul depresiei.
Modificarea stilului de viata, ca de exemplu efectuarea exercitiilor regulat si odihna corespunzatoare, pot
ajuta copilul sa isi revina mai rapid si mai ales sa isi imbunatateasca stilul de viata. Terapia familiala poate
contribui la intregirea familiei, mai ales atunci cand aceasta este preocupata de depresia copilului.
Prezenta unui copil bolnav de depresie in familie necesita schimbarea atitudinii, intelegere si multa
rabdare. Este necesara instruirea parintilor in ceea ce priveste depresia in copilarie si ce pot face acestia,
cat si alti membri ai familiei pentru a ajuta in tratarea depresiei. Terapia familiala este un mod eficient de
a invata cele mai bune ganduri si fapte, de a ajuta in tratarea depresiei.
Terapia de soc (terapia electroconvulsiva) desi este un tratament eficient pentru adolescentii si copiii de
varsta mai mare, care au forme severe de depresie sau cei care nu raspund la alte tratamente, este rar
folosit la copii sau adolescenti. Chiar daca aceasta terapie este eficienta la adultii cu forme severe de
depresie, in prezent nu sunt studii care sa arate eficienta ECT la copii si adolescenti sau la adulti.
Tipurile de terapie comportamentala (consiliere) cel mai adesea folosite in tratarea depresiei la copii si
adolescenti sunt:
- terapia comportamental cognitiva, care ajuta la reducerea, estomparea gandurilor negative si
incurajeaza comportamentul pozitiv
- terapia de relationare, aceasta se concentreaza pe initierea de relatii intre copii
- terapia de rezolvare a problemelor, in care copii sunt ajutati sa rezolve, sa inteleaga problemele curente
- terapia familiala, care incurajeaza intreaga familie sa isi exprime toate temerile si o ajuta sa gaseasca
noi mijloace de a le indeparta
- terapia de joc, in care este implicat un copil mic sau un copil cu intarziere mentala, avand ca scop de a-i
ajuta sa-si invinga temerile sau frica (cu toate acestea nu este dovedit ca acest tip de tratament reduce
simptomele depresiei)
- terapia de soc (ECT), folosita rar la copii, poate fi de ajutor in cazul in care acestia nu raspund la alte
tratamente sau depresia acestora este severa.
Terapia complementara: medicatia complementara a fost folosita pentru tratarea depresiei la adulti, dar
eficacitatea acesteia la copii si la adolescenti nu a fost inca dovedita; nu exista dovezi ca aceasta terapie
ar fi sigura pentru utilizarea la copii sau adolescenti; medicatia complementara poate sa interactioneze cu
alte medicamente, ca de exemplu cu antidepresivele.
De retinut!
Unele simptome ale depresiei la copii si adolescenti pot persista, in ciuda medicamentelor sau a altor
terapii. Depresia intalnita la persoanele tinere este in continuare o problema si necesita terapie de lunga
durata, implicand cadrele specializate in consiliere (psihologii), tratament cu medicamente, instruirea cu
privire la tulburare sau o combinatie intre acestea. Tratamentul inceput devreme poate sa aduca cele mai
bune rezultate copilului bolnav de depresie.
Profilaxie

Prevenirea primului episod de depresie este dificila, dar este posibila prevenirea sau reducerea severitatii
episoadelor viitoare de depresie (recadere).

Exista unele dovezi ca terapia comportamental-cognitiva (CBT) realizata la un grup de copii, poate preveni
sau intarzia aparitia primului episod de depresie la copiii sau adolescentii a caror parinti au avut depresie
(situatie in care copiii sunt expusi la un risc crescut de a deveni depresivi).
Copilul cu depresie trebuie sa ia medicatia prescrisa de medic, sa participe la intalnirile de consolare, sa
urmeze o dieta echilibrata si totodata sa faca exercitii in mod regulat.
La un copil cu depresie este necesar sa existe un suport social bun, atat acasa in familie cat si la scoala,
cu profesorii, cu alti membrii ai familiei si prietenii care il inconjoara, acestia trebuind sa aibe capacitatea
de a-l intelege si de a-l sustine.
Trebuie sa stiti sa recunoasteti simptomele depresiei si sa o diagnosticati imediat pentru a incepe
tratamentul corespunzator in cazul in care apar simptomele.
In unele scoli se distribuie material educativ si totodata exista posibilitatea de a participa la terapia in
grup, mai ales cei care prezinta un risc crescut de a face depresie, ca de exemplu cei care au probleme de
conflict in familie sau cu alte persoane.