Sunteți pe pagina 1din 1

La steaua care-a rasarit

E-o cale-att de lunga,


Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-junga.

Icoana stelei ce-a murit


ncet pe cer se suie;
Era pe cnd nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Poate de mult s-a stins n drum


n departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Tot astfel cnd al nostru dor


Pieri n noapte-adnca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste nca.

La steaua
Mihai Eminescu

1 decembrie 1886