SUBIECTE SEMINAR CCR

1. Dimitrie Cantemir profilul unui gnditor european de la nceputul secolului XVIII

- nscut la Iai (localitatea Siliteni, comuna Flciu) , la 26 octombrie 1673
- fiu al viitorului domn al Moldovei, Constantin Cantemir (1685-1693)
- a fost domn al Moldovei (martie-aprilie 1693, 1710-1711)
- primele studii de limb i literatur greac, retoric, logic, filozofie natural i teologie
ortodox Dimitrie Cantemir le-a fcut n ar, sub conducerea nvatului grec Ieremia Cacavelas
- n 1688 este trimis ca zlog al tatlui su pe lng Poarta otoman, unde urmeaz cursurile
Academiei (Patriarhiei Ecumenice) greceti de pe lng Patriarhia din Constantinopol, studiind
limbi strine, ndeosebi greaca i latina, literatura clasic, istoria i, binenteles, iari teologia
ortodox
- rmne Imperiului otoman, ca reprezentant al fratelui su Antioh Cantemir, pn n 1710,
pstrnd strnsa legtur cu cercurile diplomatice de acolo, dar i cu cele culturale, greceti i
turceti
- la 10 decembrie 1710, la 33 de ani, turcii l-au inscaunat la Iai, ajungnd domn al Moldovei ca
un credincios al Imperiului otoman
- a facut un tratat secret cu Petru Cel Mare in speranta eliberarii rii de sub domina ia turc
preciznd integritatea granielor si faptul c ele vor fi aprate de armata Moldovei
- trataul a fost publicat in spaiul german
- tratatul are n vedere orientarea lui n problema independenei Moldovei, ncercarea totodat de
nlturare a infraciunilor boiereti, n spiritul unor principii care au originea n raiunile
absolutismului
- n politic s-a orientat spre Rusia ca entitate ortodoxa, opusa Islamismului
- dup ce cretinii au fost nfrni de turci n Btlia de la Stnileti - inutul Flciu pe Prut,
neputndu-se ntoarce n Moldova, a fugit n Rusia, unde a rmas cu familia sa
- a devenit consilier intim al lui Petru I (dup ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei i Fran ei la
nalta Poart) i a desfurat o activitate tiinific rodnic
- lng Harkov i s-a acordat un domeniu feudal i a fost investit cu titlul de Principe Serenissim
al Rusiei la 1 august 1711
- a contribuit la cartografierea Rusiei i a lucrat n sistem Mercator (. colecia sa de hri, scrise n
latin, se afl n Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg)
- Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz

- a fost primul romn ales membru al Academiei din Berlin in 1714

- n opera lui Cantemir, influenat de umanismul Renaterii i de gndirea naintat din Rusia, sau oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istoric a Moldovei de la
sfritul secolului al XVII-lea i nceputul secolului al XVIII-lea
-opere principale: Divanul (prima lucrare filosofic din Romnia, Istoria ieroglific (prima
incercare de roman politico-social, scrisa la Constantinopol), Istoria creterii i descreterii Cur ii
Otomane, Hornicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, Descriptio Moldaviae 1714-1716 in
latin (scrisa pe 3 pri, georgrafia Moldovei, organizarea politic si administrativ a Moldovei i
graiul moldovenilor-observaiile etnografice si folclorice)
- . A murit n 1723 i a fost nmormntat n Rusia, la Dmitrievka actualul Dmitrovsk (en)), n
biserica Sf. Nicolae
- azi se gsesc osemintele sale in Biserica Trei Ierarhi din Iai, care au fost repatriate gra ie lui
Nicolae Iorga in 1935
- 1975- Cantemi si Muschetarul roman, film turnat in Romania
- 1973-Dimitrie Cantemir, film turnat in Moldova
2. Trsturile moldovenilor n Descrierea Moldovei de D. Cantemir

Denumirea Moldovei i are originea n numele rului Molda (rul Moldova din zilele
noastre), n jurul cruia s-a construit un mit de origine al moldovenilor (ceaua lui Drago ,
numit Molda s-a necat n acest ru).
Dimitrie Cantemir ncepe prin a caracteriza moldovenii din punctul de vedere al snt ii i
condiiei fizice. Acesta spune c dei moldovenii sunt sntoi n cea mai mare parte a vie ii, ei
nu ajung la o vrst prea naintat din cauza climei nesntoase ori a felului de a tri, ori chiar
vreo slbiciune a puterii lor. Aici, autorul face referire i la frigurile rele, mult mai diferite
dect n alte ri europene, fiind unul dintre motivele pentru care rareori gseti pe cineva de
aptezeci de ani i aproape deloc de optzeci de ani. De asemenea, Cantemir a observat faptul c
ranii ajung la o vrst mai naintat dect boierii sau dect cei ce triesc n desftare i n via
uoar.
Autorul continu prin a le descrie trsturile caracterului i spune c ace tia au numeroase
defecte i prea puine caliti, lucru cauzat ns de lipsa unei educaii bune. Printre calit i se
numr credina i felul n care acetia srbtoresc le plac ospeele ce au loc, n genere, pn
n zorii dimineii; petrec doar de srbtori sau iarna.
Trufia i semeia sunt muma i sora lor n sprijinirea acestei afirma ii Dimitrie Cantemir
d exemplul urmtor: dac moldoveanul are un cal de soi bun i arme mai bune, atunci el
gndete c nimeni nu-l ntrece i nu s-ar da n lturi s se ia la har chiar i cu Dumnezeu, dac
s-ar putea. De asemenea, Cantemir ne spune c moldovenii sunt foarte certrei, pu i pe
glceav, dar cu toate acestea, le revine calmul imediat i se mpac iar i cu potrivnicul nu
le este cunoscut cuvntul duel.

Nu folosesc armele ca mijloc de lupt, ci fora fizic astup gura semea a potrivnicului
cu ciomagul, cu bta i cu pumnii. Otenii sunt pedepsii dac apeleaz la sbii n confruntrile
ce nu in de luptele cu cei aflai n afara Moldovei.
n alt ordine de idei, dup cum ne spune Cantemir, moldovenii sunt glumei i veseli ceea
ce au n suflet le st i pe buze n sensul c nu le era team s spun ceea ce gndesc. De
asemenea, nu in dumnie cuiva prea mult timp, dar nici prietenie.
n ceea ce privete consumul de alcool, Cantemir ne spune c moldovenii sunt ntr-un fel
cumptai de butur nu au prea mult grea, dar nici nu-i sunt plecai peste msur. Le
place vinul, iar rachiul nu-l iubete nimeni, n afar de otean; ceilali beau numai un pahar mic
nainte de mas. De asemenea, n comparaie cu locuitorii rii Romneti, moldovenii erau
predispui s consume mai mult alcool.
n lupt, moldovenii erau deprini cu arcul, sulia, ns totdeauna au izbndit mai mult cu
spada. Cnd ncepeau lupta erau viteji, dar apoi se nmuiau ns de la ttari au nv at s se
ntoarc iar din fug i cu acest meteug au smuls ade adesea izbnda din mna dumanului.
Dup cum am spus la nceput, credina este una dintre elementele principale prin care
moldovenii i cldesc viaa. Acetia socotesc c este o datorie cretineasc s ia viaa unui turc
sau ttar i pe acela care se arat blnd cu acetia l socotesc c nu este bun cretin.
Moldovenii au o fire destul de nestatornic, nu cunosc msura n nimic: dac le merge bine,
sunt semei, dac le merge ru, i pierd cumptul.
n ceea ce privete educaia, nvtura moldovenii nu numai c nu sunt iubitori de
nvtur, ci chiar le e urt aproape la toi imputare fcut moldovenilor de rnd nedreapt;
condiiile social-politice au mpiedicat rspndirea nvturii n rndul maselor. Cu toate
acestea, ei considerau c nvtura se numr printre ndatoririle preo ilor, iar ei, adic oamenii
de rnd, nu au nevoie dect s tie s citeasc i s scrie, s-i scrie numele, s- i treac n
condica lui un bou alb, negru i cu coarne, caii, oile i alte dobitoace de povar, stupii i orice
alte lucruri de acestea; toate celelalte sunt netrebuincioase.
Femeile nu sunt asuprite precum cele din neamurile turcilor, ns sunt sfioase, n special cele
din neam bun, ies rareori afar din casele lor. Moldovencele sunt frumoase, n special
nevestele oamenilor de rnd, ns acestea sunt n cea mai mare parte desfrnate.
Unele beau pe acas mult vin; dar n adunri rareori vezi o femeie beat: cci o femeie este
socotit cu att mai vrednic de cinste, cu ct mnnc i bea mai puin la ospee. De aceea rar va
vedea-o cineva ducnd o mbuctur la gur sau deschizndu-i buzele att ca s i se poat vedea
dinii; ea i vr mbuctura n gur ct se poate mai n tain: ei nu socotesc nimic mai de ocar
dect s se vad prul unei femei mritate sau al unei vduve; i se socotete frdelege s
descoperi la vedere capul unei femei. Dimpotriv fetele socotesc c e ruine s- i acopere capul
[], cci ele socotesc c a umbla cu capul gol este semnul cur iei obiceiuri foarte diferite de
la un inut la altul al rii.
Moldovenii din ara de Jos

Locuitorii din ara de Jos sunt oteni mai buni, dar i mai mnioi de felul lor, din cauz c
au fost obinuii s triasc toat viaa n rzboi cu ttarii dac nu au parte de vreun conflict
extern, i anim plictiseala cu bti interne. Despre slujba religioase tiu pu in lucru. Ei
consider c nu se poate muri niciodat n lupt, de aceea sunt att de curajoi n lupte. s
omoare sau s prade un turc, un ttar sau un evreu socotesc c nu este pcat i cu att mai pu in
frdelege. Preacurvia este rar la ei. ns tinerii socotesc nu numai c nu este ruine, ci c este
de laud s preacurveasc n tain pn se nsoar
Moldoveanul este o gazd foarte primitoare cci dei foarte sraci din pricina nvecinrii
cu ttarii, totui nu se dau napoi niciodat s dea mncare i gzduire unui oaspe i-l adpostesc
fr plat timp de trei zile, mpreun cu calul su.; vasluienii, n schimb, nu sunt a a, folosesc
diferite vicleuguri penntru a avea chiar ei parte de poman de la posibilii oaspei.
Moldovenii din ara de Sus
Cei din ara de Sus nu sunt la fel de deprini cu rzboiul i nici cu armele, dar sunt foarte
credincioi ceea ce se explic prin cele peste 60 de biserici din piatr numai n inutul Sucevei,
peste 200 de mnstiri mari, cldite din piatr [] iar munii sunt plini de clugri i pustnici
Nu prea au loc furtiaguri, nici conflicte dect dac sunt iscate de cei din ara de Jos. \

3.Religie cretin i tradiii populare n Moldova descris de D. Cantemir

Conform lui Dimitrie Cantemir ,,romanii ca popor nu au acceptat catolicismul si nici alte
culte, cu toate incercarile care s-au facut si ca acestia s-au dovedit statornici in credinta lor
crestina, fara a-i impiedica pe altii sa isi exercite religia in care credeau, dand dovada astfel, de
un spirit de toleranta exemplar. De asemenea, Dimitrie Cantemir afirma ca nu exista nici o
marturie a cronicarilor, care sa ateste in ce perioada a incetat in Moldova eresul paganesc si cand
s-a primit legea crestina, dar el considera ca religia crestina a fost adusa in Dacia, in timpul
domniei lui Constantin cel Mare.
,,In zilele noastre tot norodul tine de biserica crestineasca a Rasaritului si nimeni nu se
indoieste de ,,slova credintei, dar mai ales ,,nimeni nu se arata fara luare-aminte fata de vreuna
din porunci si nu face nimic din cele oprite de biserica.
In timpul slujbelor religioase are loc marturisirea credintei (sau crezul) si la impartasanie
moldovenii iau in considerare cele spuse de Sfintii Vasile si Ioan Chrisostom, folosind painea si
vinul.,,Despre purcederea sfantului duh ei cred tocmai ceea ce spune Ioan evanghelistul cu
vorbele Mantuitorului, iar in ceea ce privesc icoanele, pe care le cinstesc ele sunt zugravite, nu
cioplite. Moldovenii considera ca pacatele mici pot fi iertate si dupa moarte, daca fac pomeni si
se roaga la biserica. In afara de miercuri si vineri, ei tin post de patru ori pe an, iar in postul cel
mare de 40 de zile si in postul inchinat Sfintei Fecioare ei se abtin sa manance chiar si peste.

De remarcat este ca in Moldova poporul ,,se mai inchina si acuma in poezii si cantece, la
nunti si ingropaciuni () la cativa zei necunoscuti ca de exemplu: Zana, Dragaica, Doina,
Heiole, Ursitele, Frumoasele, Sanzienele, Paparuda, etc
Spre exemplu dupa ce se ,,coaca semanaturile toate fetele din fiecare sat invecinat se
aduna si se alege fata care este cea mai frumoasa, careia ii dau numele de Dragaica. Dupa ce o
imbraca si o gatesc, aceasta fata ,,se intoarce de la camp spre casa cu mainile intinse si cu
basmalele fluturand in vant si cutreiera toate satele din care s-a adunat lume s-o petreaca cantand
si jucand laolalta, iar aceasta fata care o intruchipeaza pe Dragaica (prin ea se intelege Ceres) nu
se poate marita decat dupa 3 ani.
In capitolul ,,Despre Manastirile din Moldova, Dimitrie Cantemir vorbeste despre doua
tipuri de manastiri: cele inchinate si cele slobode. In ceea ce le privesc pe primele ele sunt
inchinate Ierusalimului ori Muntelui Sinai sau Sfantului Munte (Athos) si sunt ingrijite de
calugari din banii pe care ii primesc de la domni sau boieri, iar in manastirile slobode calugarii
trebuie sa faca toate treburile singuri: sa are, sa praseasca, sa gateasca, sa mestesugareasca,
inclusiv sa se roage.
Cele mai reprezentative traditii sunt cele tin de sarbatori, precum nuntile, unde inainte de
cununie moldovenii au obiceiul de a dansa in curti si pe ulite in doua siruri, unul de barbati si
unul de femei, iar in fiecare rand fiecare isi ocupa pozitia, in functie de rangul lui, cu exceptia
nasilor, a mirelui si a miresei, care se aseaza la inceputul sirului. Dupa ce se rup sirurile si
oamenii se amesteca, barbatii insurati isi tin de mana sotiile, iar tinerii cate o fata si se invart
imprejur.
O alta traditie a moldovenilor o reprezinta jocul calusarilor, care presupune ca jucatorii sa
se imbrace in haine femeiesti, in asa fel incat sa nu fie recunoscuti. Ei tin in mana cate o sabie,
iar daca cineva indrazneste sa le descopere fata, risca sa fie taiat, iar aceasta putere a calusarilor
este data din datina veche si nu pot fi trasi la raspundere cand omoara pe cineva in aceste
circumstante. Conducatorul cetei se numeste starit, iar cel de- al doilea primicer. De asemenea
moldovenii ,,petrec in jocuri necontenite cele zece zile de Inaltare la cer a lui Hristos si
sarbatoarea Rusaliilor, iar calusarii strabat toate targurile si satele jucand, dormind in biserica.
Daca in drumul lor apare o alta ceata de calusari, ei trebuie sa se lupte intre ei, iar ceata invinsa
trebuie sa se supuna celei invingatoare timp de 9 ani, iar cei ce au fost primiti in aceste grupari,
trebuie sa participe de fiecare data, vreme de 9 ani, in aceeasi ceata. Poporul crede ca acesta
ceata de calusari are puterea de a izgoni boli, iar vindecarea se realizeaza prin cantec si joc, astfel
incat calusarii il calca pe bolnav, ,,de la cap si pana la calcaie timp de 3 zile, de cate 3 ori, iar la
final ii soptesc ceva la ureche si poruncesc bolii sa dispara. Dimitrie Cantemir afirma ca ,,atata
putere are credinta pana si in farmec.

4. Descoperirea Occidentului n nsemnare a cltoriei mele, de Dinicu Golescu

Constantin (Dinicu) Golescu, a scris nsemnare a cltoriei mele, aceasta devenind prima
oper prin care putem nelege ocul cultural trit de un boier muntean care, n secoul 19,
viziteaz pentru prima oar Occidentul. El era n cutarea de coli pentru cei patru fii ai si, i
astfel i-a nceput cltoria, vizitnd oraele din Transilvania(Cluj), Austria, Ungaria, Italia,

Elveia i Germania, punnd accentul n jurnal pe Austria. Oper singular a lui Dinicu Golescu,
acest jurnal de cltorie a fost redactactat dup 1840, dei turul Occidentului a fost fcut ntre
1824-1826, ntr-un mod indirect, nefiind scris n ordine cronologic. Cartea are rolul de a trezi
contemporanilor si,rvna pentru trecerea pragului ctre lumea modern. Dinicu Golescu, fiind
un boier din Arge, pleac n cltorie cu idei iluministe, nu capt caracterele acestui curent
dup ncheierea drumului. El parcurge Occidentul singur, fiind amrt n momentul n care
trebuie s se rentoarc n propria patrie.
Ajuns la Viena, autorul este uimit de faptul c se punea pre pe ngrijirea drumurilor, prin udatul
i mturatul lor continuu, iar acestea erau luminate de felinare, de la lsarea serii, pn la ivirea
zorilor. De asemenea, se punea accentul pe sigurana poporului,(poliia nu avea un comportament
abuziv asupra celor care nclcau legea), dar i pe satisfacerea nevoilor culturale ale indivizilor,
prin existena muzeelor (cabinetului firesc=muzeu al tiinelor naturale; muzeu de arme; muzee
n care se gsesc piei de animale;muzeu al antichitilor ce conine vase, monede, statui de
marmur,coifuri), a teatrelor, colilor i bisericilor, chiar i n zonele rurale, n sate. Casele
stenilor erau la fel ca cele din oraele rii Romneti, din zid, iar stenii trebuiau s munceasc
permanent, s dea, dar s nu aib nimic. ns fiecare pltea dup propria lui stare, nu ca la noi,
unde srntocii se mbogeau peste noapte. De asemenea, n Viena existau case de lucru (sracii
i invalizii erau strni i nvai s lucreze, nefiind lsai s cereasc), muiere cu buna
vieuire(femeie ce se ocupa de grija sracilor; educatoare), doctori, chirurgi(gerahi), casa
tiinii pentru aceia care se nasc, mor i se nsoar(registru de stare civil=nateri,mori,
mariaje), case pentru copii srmani, casa cu venituri pentru mritiul fetelor srace i multe pie e
publice, construite pentru ntrebuinrile orenilor. De asemenea, exista n Viena, un numr
impresionant de grdini, parcuri publice, n care se investea mult pentru a spori gradul de
frumusee al acestora; existau grdini pentru veselie, cu buturi i mncare. Casele austriecilor
erau n numr mic, dar erau foarte nalte. Aveau i o pot a oraului i participau la adunri unde
discutau depratarea de lux i mrirea moiilor(n colile cu alegeri multiple, unde cei instrii
participau; prin lux=cheltuiala mai mare dect veniturile & a copia de la alii, dar ntr-un mod
mai scump). Vorbete despre femeile lor bogate, care se mbrcau asemntor celor srace din
ara Romneasc; femeile noastre, dei nu aveau bani, puneau nfiarea pe primul loc i
preferau s se mbrace pompos; austriecelor, dei aveau bani, nu le plcea luxul.
Face comparaie ntre modul n care este tratat i pltit un grdinar la ei, i un ban, n .R.;
prefera s fie grdinar n Austria; n grdinili lor aveau i ape meraliceti(ape minerale)
n Austria, aveau mai multe soiuri de cereale; vinul era mai prost dect n Ungaria; oamenii de la
sat, erau mai vrednici, mbrcai n straie curate i nu umblau n picioarele goale ca la noi;
n Elveia, remarc faptul c, dup 3 ani de coal, vei cpta o slujb la un nivel mediu, dup
care vei avansa; slujbe oferite pe baza competenei; e important s parcurgi toate etapele, pentru
a cpta experien. Pe cnd la noi, valahii ocupau slujbele prin cumprarea acestora. De
asemenea, Dinicu Golescu este uimit de faptul c ranii elveieni, tiau s citeasc.
Prin aceast descriere a Occidentului, Dinicu Golescu ofer o descriere, nu un comentariu al
acestui spaiu.(picturile te fac fie s plngi, fie s rzi). Autorul spune n final c neamul nostru
este n urma tuturor celorlalte.

Subiectul 5 - Dinicu Golescu ideile iluministe fa n fa cu critica realitilor romneti.

Dinicu Golescu, luminatul boier muntean, care n "nsemnare a cltoriei mele", surprinde
contrastele dintre civilizaia rilor vizitate i realitile triste din patria sa.
Cartea, in care sunt prezentate impresiile de calatorie ale autorului in Transilvania, Ungaria,
Austria, Italia de nord, Elvetia si Bavaria, a creat, in literatura noastra, modelul relatiei de
calatorie iluministe, premoderne, deosebita de cea pasoptista. Insemnarea izvoraste dintr-o
intentie didactica, chiar critica si nu din desfatarea calatorului, manifesta interes precumpanitor
pentru aspectele economico-sociale si nu pentru cele artistice, pentru util si nu pentru frumos,
pentru multimi si nu pentru individualitati, pentru fenomene generale si nu pentru infatisarea lor
particulara sau pitoreasca. Autorul nu are sensibilitate pentru sublim sau insolit, e complet lipsit
de simtul umorului si nu nareaza ci descrie, demonstreaza sau pledeaza pentru cateva adevaruri
pe care si le-a insusit in urma unui profund proces de meditatie asupra realitatilor romanesti si
straine. Prezentand, in aparenta, etapa cu etapa, calatoria din 1824, intregind apoi imaginea
Evropei" prin descrierea lucrurilor nou vazute in 1825 si 1826, cartea are este construita pe
antiteza: descoperind in toate tarile occidentale vizitate o realitate bazata pe munca, ordine si
respect al cetateanului, pe care marele boier muntean de fapt o doreste si o anticipeaza, el o pune
in contrast cu domnia arbitrariului, incuria administrativa, luxul si nepasarea pentru suferinta
semenului incetatenite in patria sa, Valahia.
Insemnare a calatoriii mele este in acelasi timp memorialul unui calator si jurnalul aparitiei si
dezvoltarii unui nou spirit; in ea isi gaseste intruchiparea cea mai pregnanta transformarea
constiintei politice si sociale sub influenta ideilor iluministe. Notiunea centrala in jurul careia se
organizeaza toate observatiile si propunerile lui Dinicu Golescu este aceea de fericire
obsteasca", pe care o considera posibil de atins prin promovarea bunei oranduieli" intr-un stat
care recunoaste egalitatea naturala a oamenilor si realizeaza dreapta si dulcea obladuire" a unui
suveran luminat si iubit de supusii sai, un stat intemeiat pe iconomie" si combaterea luxului, in
care totul se face temeinic si cu stiinta, iar clasa conducatoare e sudata prin milostivire" fata de
supusi, unire" si virtute". Statornicia", adica stabilitatea politica interna si externa, este una
dintre conditiile indispensabile atingerii unui astfel de ideal, alaturi de judecata dreapta si
nepartinitoare a realitatilor, de buna credinta si de bunele intentii ale conducatorilor.
Pe de alta parte, jurnalul de calatorie al lui Dinicu Golescu cuprinde si confesiunea tulburatoare a
unui om care vede toate suferintele si necazurile compatriotilor sai, care se simte raspunzator de
ele si doreste cu ardoare indreptarea. Insemnarea este unul dintre cele mai impresionante
documente contemporane, cu privire la abuzurile savarsite de unii boieri, iar infatisarea taranului
transformat in troglodit, traind in mizerie si urmarit vesnic de teama ca trimisii stapanirii vor veni
sa-i mai ceara bani, este de-a dreptul sfasietoare. Golescu atesta insa in cartea sa si stadiul
incipient al formarii opiniei publice (veleagul obstii"), care incepe sa reactioneze in fata acestei
stari de lucruri. Transformarile pe care le doreste in mentalitatea publica si privata si in sistemul
de guvernare sunt, de fapt, radicale si realizarea lor ar fi insemnat o adevarata revolutionare a
institutiilor sociale.
S-a presupus ca, datorita contactului strans si indelungat cu realitatile vietii occidentale,
GOLESCU ar fi suferit o convertire spirituala. De fapt, mai firesc ar fi sa se vada in memorialul
lui GOLESCU un program luminist, deghizat, expus intr-o forma indirecta din prudenta. Venit
dintr-o lume aberanta, cum era aceea din Principatele fanariotizate, GOLESCU descopera,

calatorind in Occident, o lume normala, in care spiritul sau, deloc amortit nici pana atunci si
sigur nedeformat, se trezeste si se integreaza. Ceea ce vede in Occident este inventariat
constiincios si pedestru, ca intr-un raport; in schimb, ceea ce isi aminteste capata forma
dramatica a lamentatiilor, a pamfletului sarcastic, a confesiunii acuzatoare. Vechiul opozant
confuz al domnilor fanarioti descopera in timpul calatoriei anomalia generalizata a lumii din care
venea, caracterul ei absurd, atroce, subuman. Calatorul prin tari straine isi "descopera", in fond,
patria, ca un loc al suferintei si inapoierii. Aici se petrec lucruri "nemaipomenite peste tot
pamantul" si oamenii sunt mai degraba niste biete fiinte indobitocite de mizerie si teroare. Intre
apaticul Orient vicios, ritualic, fatalist, atemporal, unde fastul orbitor, "luxul", statea alaturi cu
saracia cea mai crunta si cu stricaciunea morala produsa de "scarboasa diplomatica", formula
prin care este definit abjectul politicianism fanariot, si, de cealalta parte, Occidentul energic,
rational, activ, logic, individualist si constructiv, GOLESCU adera fara rezerve la valorile vietii
europene; fara rezerve, dar si fara uimiri si incantari copilaresti, de primitiv ce descopera
buimacit civilizatia. Nu devine, calatorind prin Europa, european; ci este, in Insemnare a
calatoriii mele, un european care se autodescopera ca european inapoiat, venit dintr-o prelungire
artificiala a Orientului, dintr-o lume rezultata din supunerea geografiei si a istoriei in fata
politicii.
Istorisirea calatoriei nu mai este altceva decat o pilda, o parabola a bunei intocmiri sociale,
morale si culturale: tarile occidentale descrise capata aspectul unor tinuturi utopice. Forta
evidentei, sporita prin tonul de inregistrare obiectiva si impersonala face ca propunerile
reformatoare sa apara ca fiind spontane, involuntare, naive.
Un boier de moda veche, imbracat in haine turcesti, al carui spirit si gandire sunt progresiste, in
sincron cu ideile europene de tip illuminist. In timpul calatoriei in Austria se axeaza pe descrierea
organizarii sociale, a categoriilor sociale, fara sa fie preocupat de estetic. G Calinescu afirma
chiar ca simtul lui esthetic se masoara in stanjeni.Crescand intr-un anturaj care il predispune la
o conceptie progresista,iluminista, Golescu pleaca in calatoriile sale cu idei iluministe, deci nu
devine illuminist in timpul calatoriei. Aceste calatorii il modifica total, se intoarce un om nou,
avand dorinta de a reforma tara. Calatoriile ii ofera chiar legitimitate in fata boierilor reactionary.
Critica acerba a sistemului social roman, prigonirea taranimii, demascarea luxului de tip oriental,
integrarea in societate a categoriilor defavorizate, precum cersetorii

6. Alecu Russo, ntre nostalgia trecutului i nceputul epocii moderne. Bonjurismul.

Alecu Russo s-a nscut n familia unui boier cu o situaie relativ modest. i-a petrecut
copilria la ar, iar dup o cumplit epidemie de holer, rmne orfan de mam. i-a
fcut studiile n Elveia.
n 1851, la ntoarcerea n ar, public n ziarul Zimbrul ,,Studie moldovan sub
pseudonimul Terenie Hora.
Ideolog al generaiei de la 1848, un liberal n gndire.
n urma reprezenrii comediei ,,Jignicierul Vod este exilat la Mnstirea Soveja, unde
descoper ,,Mioria.

G. Ibrileanu susine c Russo este cel mai important precursor al ideologiei junimiste.
Totodat, Russo este un promotor al schimbrii sociale i politice din vremea sa, dar este
adeptul realizrii reformelor pe baza tradiiilor naionale.
n concepia sa, europenizarea nu nseamn copierea instituiilor i obiceiurilor
occidentale, ci introducerea lor dup o cunoatere prealabil a nevoilor romnilor, si, de
aici, necesitatea spiritului critic.

,,Studie moldovan 1851

Vorbete cu nostalgie ironic despre ,,schimbarea la fa a Moldovei, despre o

,,revoluie mrea i furioas care ,,clatin toate credinele i obiceiurile oamenilor
vechi.
Compar cu ironie c istoria Moldovei de la primul desclecat pn n secolul al XIXlea n-a cunoscut attea schimbri precum cele din 1835 pn n 1851, ntruct
autorului i e team c la judecata de apoi ,,nu ne vom putea n elege cu strmo ii
notri, nici n limb, nici n idee, pentru c ,,Moldova s-a schimbat n 16 ani din
talp pn n vrf: limb, haine, obiceiuri, pn i numele..
Russo arat c n 1851 aceast generaie s-a nscut n Moldova, dar a crescut n
strintate, c are cap german i francez, dar inim moldovean.
Ce s-a schimbat n cei 16 ani?
1. nstrinarea care s-a produs ntre popor i ptura nalt (n trecut
,,obiceiurile, stilul de via cuprindeau toate clasele sociale: ,,credina, vorba,
era una la boieri i la plugari; ,,pe ct boierul crete n idei i nvturi, pe
att poporul rmne mai n jurm).
2. Introducerea brusc a modei europene (ideea c noul port introduce
egalitatea ntre oameni i displace autorului: ,,Dup barba ras de tot, mai mult
sau mai puin rtunzit, sau dup soiul cciulei se sie cu cine ai a face: cu ct
cciula era mai mare, cu att omul era mai nsemnat).
3. nstrinarea cu privire la ospitalitatea nnscut a firii romnului (,,azi
noi suntem reci i ct s-ar putea mai strini unii de alii).

Bonjurismul = totalitatea concepiilor i manifestrilor caracteristice tinerilor romni ntori de

la studii din strintate, mai ales din Frana, dup 1830-1840, cel mai adesea fii de boieri romni,
purttori ai unor idei progresiste. Este o manifestare tipic paoptismului revolu ionar, fiind
responsabil de schimbarea de mentaliti i de moravuri fanariote, inclusiv de revoluia
vestimentar.

SUBIECTUL 7
Studie moldovan semiotica vestimentar, ca reper al modernizrii societii romneti
din prima jumtate a secolului al XIX-lea.

Studie moldovan este un eseu scris de Alecu Russo n anul 1851, n care autorul oscileaz
ntre a admira tradiia i a susine ideile progresiste ale vremii, dar, la rndul su, este i el un
bonjourist, asemenea multor personaliti din epoc. Astfel, n ciuda nostalgiilor fa de trecut pe
care Alecu Russo le exprim, atitudinea de fond este una progresist.
Mai mult dect att, n acest eseu este ilustrat, ntr-o msur mai mare sau mai mic, felul n care
se instaleaz ideea de progres, de modernitate i care sunt expresiile evoluiei societ ii
romneti. Interesant n acest sens este semiotica vestimentaiei, unul dintre elementele
principale care afirm ideea de modernitate n a doua jumtate a secolului XIX.
Astfel, schimbarea vestimentaiei a devenit un pilon al schimbrii societii. n ciuda aparentei
superficialiti, exist i un adevr, pentru c renunarea la hainele de tip oriental i adoptarea
stilului occidental (german, n cea mai mare parte) reprezint, mai ales, o schimbare de
mentalitate. Ideea nou a nvlit n ar odat cu pantalonii afirm Russo, ca explica ie a
faptului c noua vestimentaie este transmis romnilor prin intermediul tinerilor ntori de la
studii din strintate. Dei acest aspect poate trimite cu gndul la teoria formelor fr fond, de
data aceasta formele pot genera fond i chiar accelereaz naterea acestuia.
Iniial, schimbarea hainelor a fost privit cu suspiciune, atitudinea general fiind aceea de rs, de
batjocur fa de cei care adoptaser stilul nou. Cu timpul ns, noutatea se propag asupra
tuturor, ajung s poate aproape cu toii acelai tip de haine, ceea ce a dus la o anumit
uniformizare a societii Alecu Russo surprinde un moment n care boierii nu se mai distingeau
de restul populaiei i, ironic, afirm: O, egalitate! iat faptele tale...!
Acest fenomen a dus la schimbri i n cercul familial; emanciparea copiilor de sub frica i
palmele pedagogului se trage de la pantaloni, adic, odat cu ideea de modernitate, copiii ncep
s ias de sub cuvntul prinilor, prinznd mai mult ncredere i curaj pentru a face ceea ce vor,
n loc de ceea ce li se spune. Nu n ultimul rnd, schimbarea vestimenta iei produce modificri i
la nivelul relaiilor sociale, determinnd un grad mai pronunat de demnitate i de chibzuial n
ceea ce privete interaciunea cu ceilali.
Aadar, Alecu Russo vorbete despre schimbarea la fa a Moldovei, n spiritul unei societ i
progresiste i a unei tendine accentuate spre modernitate, n care un rol extrem de important a
fost jucat de trecerea de la vestimentaia oriental la cea occidental, ca dovad a direc iei spre
care se indreapt rile Romne n a doua jumtate a secolului XIX.

9. Conu Leonida fa cu reaciunea - fizionomia progresismului i a trncnelii

la personajele lui Caragiale.
Progresismul:
Leonida isi aminteste de revolutia de la 11 februarie 1866, evoca entuziasmat scrisoarea
de patru vorbe' a lui Galibardi si construieste imaginea utopica a unei republici in care cetatenii
primesc pe langa pensie si lefuri bune, toate in baza uneilegi de muraturi':
-

a venit libertatea la putere

dac e republic, nu mai pltete niminea bir...

fietecare cetean ia cte o leaf bun pe lun, toi ntr-o egalitate.

EFIMIA: Pe lng pensie ?

LEONIDA: Vezi bine; pensia e baca, o am dup legea veche, e dreptul meu; mai ales
cnd e republic, dreptul e sfnt: republica este garaniunea tuturor drepturilor.
se face i lege de murturi. [] Adictele c nimini s nu mai aib drept s- i
plteasc datoriile.

Fizionomia trancanelii:
Trancaneala - confirmata de incapacitatea de a actiona
perceptie gresita asupra realitatii si asupra propriei persoane.

a personajului, de

Conul Leonida- fost functionar la stat, pensionar alienat care crede doar in
abstractiuni (in cuvantul tiparit, nu in realitatea concreta), republican si politician de ocazie, aprig
comentator al politicii interne si externe, admirator ramolit al lui Garibaldi;
-

ii comunica autoritar consoartei teoriile sale despre revolutie si republica,

confunda principatele cu republica, popa cu papa, prezentul cu trecutul,

documentul cu fictiunea, dar mimeaza foarte bine verva si competenta unui politician

Subiect 10 - Politica si intelectualism in schitele lui I.L.Caragiale

Cine percepe caracterul lui Caragiale ca fiind unul esenialmente fundamentat pe umor, pe ironie,
comedie i sarcasm, se nal. Nici mcar comediile sale att de bine cunoscute publicului larg,
O scrisoare pierdut, O noapte furtunoas, Conul Leonida fa cu reaciunea i D-ale
carnavalului, nu sunt n esena lor comice, ci mai degrab dramatice. Acest fapt a fost intuit
de la bun nceput de Titu Maiorescu care, n Comediile d-lui I. L. Caragiale, scria: cu mult
cunotin a artei dramatice, d. Caragiale ne arat realitatea din partea ei comic. Dar uor se

poate ntrevedea prin aceast realitate elementul mai adnc i mai serios, care este nedezlipit de
viaa omeneasc n toat nfiarea ei, precum n genere ndrtul oricrei comedii se ascunde o
tragedie [subl. n.].
Caragiale, n piesele sale, ne d impresia unui spectator pentru c fidelitatea reproducerii unor
crmpeie banale de via contemporan ne face s cdem n plasa considerrii sale ca simplu
privitor i reproductor fascinat al realitii, cnd de fapt, Caragiale e un contemplativ. Nu s-a
neles prea bine acest lucru i de aceea, mai ales n perioada comunist (i fr reevaluri
decisive postdecembriste), accentul s-a pus pe umor i ironie.Lumea lui Caragiale surprinde chiar
de la nceput prin ceea ce am numi puterea presei. E vorba, mai nti, de puterea exercitat asupra
lumii politice. n O scrisoare pierdut, de exemplu, prefectul i partidul de guvernamnt se dau de
ceasul morii ca s impiedice publicarea scrisorii compromitoare. La rndu-i, Zoe e n stare de
orice pentru ca documentul s nu apar n pres. l cheam pe Caavencu, l roag, i promite c-i
va sprijini candidatura. n ciuda bunei preri pe care o au jurnalistii nostri despre ei n i i, presa
de azi nu are puterea presei din lumea lui Caragiale. Dei mijloacele snt aceleai: publicarea
dosarului pentru a te scoate din jocul politic.
i, totui, prin unele note, lumea lui Caragiale se apropie de lumea noastr de azi. Ce face
Trahanache pentru a contracara publicarea documentului compromitor despre Zoe? Anun c,
la rndu-i, a descoperit un document compromitor despre Caavencu. Dei, Caragiale nu ne-o
spune, noi tim ns, c documentul urma s fie reprodus n presa pro-Putere. Cautnd o paralel
ntre trecut i prezent, vom regsi gestul lui Trahanache n intreaga pres de azi. Pentru scoaterea
din joc a unui adversar, se apeleaza la publicarea unui document compromitor.
Nu numai politicieni precum Caavencu, dar i oamenii simpli cred n eficiena scandalului din
presa. Putem raporta la situaia noastra politic. De mai bine de 4 ani cet eanul turmentat din
RM te ntreab cu cine votezi sau pe cine s voteze, nu se poate alege pre edintele rii, iar n
pres gsim tot felul de aberaii privint imaginea candidaior i a fraciunii democratice.
Opera caragialiana este i are sa rmn actual nu doar prin funcia referenial direct, prin
virtutea de a semnala fascinant defecte inerente eternului omenesc, ci i prin ceea ce relev
inaparent, chiar involuntar, poate.
Subiectul 12 Traditie si traditionalism la E. Lovinescu
Termenul de tradiionalism trimite la substantivul tradiie i presupune un ataament profund fa
de ceea ce nseamn valorile trecutului. De regul, tradiionalismul evit nsuirea unei atitudini
critice fa de aceste valori.
Tradiionalismul se definete cel mai bine n raport cu modernismul, dar i definiia
modernismului evideniaz strnsa legtur dintre aceste fenomene. Ideile tradiionalismului
trebuie raportate la romantismul romnesc, care descoperise folclorul i istoria, trecutul ca locuri
ale evadrii; tradiionalismul presupune rentoarcerea la aceste valori, promovate de paoptiti.
La nceputul sec. al XX-lea, n literatura romn apar dou curente literare de orientare
tradiionalist: smntorismul i poporanismul.
Reprezentanii tradiionalismului preamresc trecutul, neag inovaiile literare ( n special
simbolismul ), critic instituiile moderne, fac elogiul rnimii ca singura clas autentic,
stabilesc o opoziie ntre sat i ora, duc la extrem preuirea valorilor folclorice i interesul pentru
specificul naional. Promovnd cu predilecie valorile etnice, reprezentanii tradiionalismului

vor ntreine confuzia ntre etnic i estetic ( sunt considerate valoroase numai operele care
corespund programului ).
In perioada postbelica, miscarea ideologica traditionalista, implicand gandirismul ortodoxist, dar
si prelungiri mai slabe ale vechilor curente cu prestigiu antebelic (samanatorism si
poporanism), primeste replica autoritara a unei orientari moderniste concertate de o mare
personalitate impusa in timp si peste timp, Eugen Lovinescu.
Traditionalismul,este o ideologie cultural literara,caracterizatprintr-un ansamblu de idei,credinte,
conceptiiprin care se promoveaza traditiasi ideea de specific national.Aceasta ideologie isiare
punctul de pornire in anul 1840 la revista `Dacia literara`.
Prin traditionalism se intelege continuarea vechilor curente traditionale preluandu-se ideea ca
istoria si folclorul sunt domeniile relevante ale specificului unui popor.
Traditionalismul deriva in literatura romana, intr-o oarecare masura, din romantismul pasoptist,
care exalta valorile nationale si din ideile nationaliste eminesciene, ce idealizau trecutul
neamului, formele statale patriarhale si considerau taranimea singura clasa pozitiva a societatii
romanesti.
Se caracterizeaza printr-o viziune idilica asupra satului romanesc si asupra istoriei, prin pretuirea
folclorului, interesul fata de problematica taranului si fata de specificul national, accentul pus pe
etic, etnic si social, de multe ori in defavoarea esteticului, opozitia fata de institutiile moderne,
fata de inovatiile culturale, considerarea mediului citadin ca periculos pentru puritatea sufletelor.
In primele decenii ale secolului, ideile traditionaliste se regasesc in cadrul miscarii samanatoriste
initiate de Semanatorul, revista infiintata de Al. Vlahuta si G. Cosbuc la 2 decembrie 1901, si al
carei articol-program, Primele vorbe", reactualizeaza directiile Daciei literare.
Constituit in jurul lui Nicolae lorga, devenit mentorul miscarii, samanatorismul capata accente
ostile la adresa modernismului (refuzul poeziei simboliste, refuzul civilizatiei urbane etC). El se
opune influentelor straine, considerate primejdioase pentru cultura noastra si propune o
literatura care sa lumineze poporul si sa sustina ideea intrarii in universalitate prin nationalism.
Traditionalismul gandirist cultiva, de asemenea, folclorul, pe care il investigheaza in zonele lui
magice, cu bogat fond mitic (credinte, obiceiuri, rituri stravechi etC), la care adauga cultul limbii
nationale si al stramosilor.
Eugen Lovinescu: - pretutindeni un fasait al vremuirii, o nostalgie dupa timpurile de odinioara,
un sentiment de dezradacinare si o dorinta de intoarcere la natura si la locul de bastina".
Traditionalismul interbelic nu se poate sustrage insa manifestarilor moderne ale spiritului,
sensibilitatii moderne. Chiar daca va cultiva aceleasi forme, trairea este una noua:
Traditionalismul e un stil, o formula inventata de poetii moderni, iesiti din scoala simbolismului.
El reprezinta, inlauntrul poeziei moderne, una din tendintele acesteia, tendinta de autoconservare
ce se opune evolutiei prea rapide, in alte directii, a poeziei moderne.[]. Asa incat traditionalismul
este mai degraba un program decat o sensibilitate reala: sensibilitatea este una singura, poezia
insasi nu este altfel decat moderna; unii poeti, insa, cu buna stiinta, se opun schimbarii, cultivand
o atitudine ostila fata de nou, redescoperind traditia." (N. ManolescU).

Subiectul 13 MODELUL CULTURAL AL JURNALULUI DE LA PLTINI

Jurnalul de la Pltini, de Gabriel Liiceanu, reprezint un model paideic n cultura

umanist i, n acelai timp, un model de rezisten prin cultur n perioada comunist din
Romnia. Modelul cultural al Jurnalului de la Pltini este unul paideic n sensul c, asemenea
concepiei educative din Grecia Antic paieia- urmrete cultivarea spiritului uman prin studiul
filosofiei.
n Jurnal sunt prezentate, n special, ntlnirile culturale de la Pltini ntre Gabriel
Liieanu, Andrei Pleu i mentorul Constantin Noica n perioada martie 1977 i iulie 1981.
Cuprinznd perioada menionat, Jurnalul de la Pltini, reprezint un model cultural prin ideile
exprimate, prin discuiile flosofice, sau pur i simplu prin modelele culturale i umane descrise.
Gabriel Liiceanu pune accent pe ideea c Orgoliul unui om nscut ntr-o cultur mic
este ntotdeauna rnit, cu care se deschide i o carte faimoas pe care Emil Cioran a scris-o n
Romnia antebelic, cu civa ani naintea aezrii sale definitive in Fran a. Tocmai din acest
motiv, din ntreg jurnalul transpare sugestia c, prin cultur, un intelectual din Estul postbelic va
duce cu el i mndria de a fi rmas, dincolo de o istorie care i propusese s l transforme n alt
specie de om, omul nou , conform doctrine comuniste.
Aadar, prin modelul cultural al Jurnalului de la Pltini se observ faptul c datorit
existenei unui mentor precum Constantin Noica i prin sarcinile atribuite de acesta, tinerii
intelectuali ajung s citeasc i s traduc texte filosofice antice, s cunoasc foarte bine latina,
greaca, s vorbeasc i limbi strine moderne i s se dedice n totalitate studiului i crea iilor
culturale, n ciuda regimului comunist n care triau. Astfel, ntlnirile i excursiile de la Pltini
alturi de Constantin Noica erau pentru acetia un fel de oxigen furat, asimilat i depozitat
clandestine, o variant a supravieuirii ntr-un univers asfixiat de minciun i de ideologie.

14. Subversiune politic i rezisten prin cultur n Jurnalul de la Pltini de G.

Liiceanu.

SUBVERSINE s. f. aciune care urmrete rsturnarea, subminarea ordinii de stat. (<

fr. subversion, lat. subversio)
Privilegiul de a rezista prin cultur ne face s realizm drama prin care au trecut rile din Europa
de Est. n societile totalitare, n care se manifest monopolul unei infime minoriti, cteodat
al unui singur om, care spune ceea ce trebuie s gandeasc , s spun i s fac ceilali, este un
univers nchis, n care spiritul este cel mai ameniat, iar cultura devine o modalitate de
transgregare, i, prin nsui acest fapt ea capt o dimensiune politic. Ea este nu numai un
scenariu alternativ, ci rezistena abia perceptibil la izolarea total, la ruptur, la discontinuitate i
la masificareEa este memoria valorilor distruse i posibilitate a recosntruciei lor viitoare. Cand
toate mijloacele de participare la destinul comunitii sunt suprimate, cultura rmne

participarea din umbr i pregtire a unei regenerri. Ea este din aceast pricin, n cel
mai nalt grad, subversiv.
Noica a aprut n spaiul culturii publice n 1964, la scurt vreme dup eliberarea sa din
nchisoare. n 67 cand l cunoate Liiceanu era cercettor la Centrul de Logic din Bucureti, i
era n cutare de tineri alei pentru a deveni dup cum mrturiea chiar el antrenor cultural. G.
Liiceanu declar c n urma colaborrii cu Noica au nvat s gndeasc i s scrie pe cont
propriu i s fie din ce n ce mai copntieni c reprezentau generaia menit s preia cultura
romn din perioada antebelic. ntlnirile cu Noica de la Pltini s-au desfsurat ntre 19771981.cartea Jurnalul de la Pltini a aprut n 1983 i a marcat pentru tnra generaie de
intelectuali umaniti, o epoc.
ntr-un univers n care mizeria material i moral era aproape total, n care viaa i pierduse
idealul i sensul , paginile Jurnalului deveneau ca paradisul culturii devenit cu putin. Cultura nu
era un simplu exerciiu de coal, ci mai degrab un Bildung paideia naterea eului, a
individualitii, a gndirii autonome, smulse imbecilizrii forate i planificate.
Prin coala de la Pltini, n condiiile unei nchideri spiritulale i a unei izolri semnificative, s-a
mpiedicat lichidarea sistematic i total a culturii umaniste, miznd pe ideea c supravieuirea
unei ri ameninate istoric nu se face dect n spirit. Noica i considera pe disideni victime ale
unei iluzii, considernd c dialogul cu oamenii istoriei inutil.
Filozoful Constantin Noica este un simbol al "rezistenei prin cultur" ntr-un regim de dictatur.
n bibliografia obligatorie a studenilor la Filozofie din anii 70-80, creaia lui Constantin Noica
(1909-1987) i fenomenul "colii de la Pltini" erau prezentate ca expresie a libertii de
expresie i gndire n Romnia comunist. ncepnd cu primul volum publicat dup eliberarea
din nchisoare ("Fenomenologia spiritului de GWF Hegel istorisit de Constantin Noica", 1962),
crile filozofului dispreau imediat dup apariie, vndute pe sub mn, din librrii. Prin
publicarea "Jurnalului de la Pltini" (1983), Gabriel Liiceanu a oficializat legenda unei oaze de
libertate n spaiul unui regim perceput ca desvrit controlat de ochii i urechile Securitii.
Noica credea sincer c, dac va reui s creeze o elit, aceasta se va impune n structurile de
conducere a societii i va "schimba la fa Romnia". Idealismul lui Noica a fost abil speculat.
n cazul su, i s-au avut n vedere profilul moral i convingerile filozofice, efectele directe ale
valorii sale intrinseci n formarea unor pesonaliti, care s determine evoluii social-politice cu
sens i semnificaii istorice.
Noica zice: N-am nici o ndoial c omenirea va ti s se redreseze, chiar dac nu va reui n
secolul al XXI-lea. Grav este c oamenii nu au ncredere n propriul lor viitor i c triesc n
infinitatea proast: n infinitul inventivitii, n cel al buntii, n infinitul consumului. () nu
m ndoiesc c secolul al XXII-lea va fi unul bun pentru omenire, dup ce secolul al XXI-lea va
fi unul de purgatoriu.