Managementul resurselor financiare

Banii sunt motorul care pune in miscare activitatile sportive,indiferent

de nivelul competitional. Aproape toate problemele manageriale au
dreptul numitor comun banii sau lipsa lor.
Programele sportive desfasurate de organizatiile sportive sunt supuse
presiunilor economice in orice mediu de activitate.
In cazul antrenorilor sportivi care lucreaza in clinici de medicina
sportiva independente, nevoia unei practici este chiar mai acuta ,
deoarece functionarea lor este de regula, mai grav afectata la un viraj
economic negativ.
Efectele unui slab management financiar devin sinergice cand
ansamblul resurselor lasa de dorit. In mediul educational, suma de
bani cu care opereaza antrenorul in cadrul unui program sportiv
variaza mult in functie de nivelul competitional in care sunt angajate
echipele institutiei respective.
Scopul acestui capitol este de a-i ajuta pe antrenorii sportivi sa
gestioneze mai bine resursele financiare ale institutiilor lor, pornind
de la teoria si practica diverselor tehnici de bugetare, aprovizionare si
control al inventariatului.
Desi aceste trei teme sunt prezentate ca procese distincte si separate,
ele sunt strans relationate in cadrul unei retele de planificare
financiara.
Desi aspectele discutate sunt aplicabile aproape tuturor mediilor de
activitate, trebuie sa se inteleaga ca in anumite tipuri de organizatii,
de exemplu, interprindeti mici, este nevoie de o planificare financiara
mult mai extinsa decat poate sugera aceasta lucrare.
Antrenorii sportivi care se afla la conducerea unor clinici de mecicina
sportiva particulare, trebuie sa solicite asistenta unor specialisti in
management, avocati si experti contabili.
Stabilirea bugetului
Bugetarea resurselor financiare este un proces pe care conducatorii

de organizatii il incredinteaza spre executie sefilor de programe.

Antrenorii sportivi si alti responsabili cu planificarea si prestarea de
servicii sportive, trebuie sa isi dezvolte capacitatea de planifica si
implementa bugete, astfel incat serviciile solicitate sa fie acordate
eficient si la timp, iar alocarea resurselor financiare sa fie conforma
planurilor strategice atat ale institutiei, cat si al programelor sportive.
Bugetul este un plan de coordonare a resurselor si consumurilor.
Bugetul serveste ca instrument de estimare a cheltuielilor si platilor
de-a lungul unei perioade de timp.
Dincolo de utilitatea in practica, ca factor limitativ al cheltuirii
resurselor si ca instrument de predictie privind sanatatea unui
program sportiv, bugetul este o expresie cantitativa a planului de
management al antrenorului sportiv.
Ca atare el reprezinta atat un plan strategic pentru modul in care va
functiona programul sportiv de-a lungul unei perioade de timp, cat si
un plan operational de executie a bugetului in vederea atingerii
scopului propus.
Desi multi practicieni se gandesc la un buget ca la o sarcina
circumscrisa unei foarte scurte perioade de timp la un anumit
moment al anului, un antrenor prevazator trebuie sa considere
bugetul un proces continuu de stabilire a prioritatilor, planificare,
documentare si evaluare a obiectivelor in cadrul programului sportiv
si sa transleze aceste obiective in planuri concrete de cheltuire a
resurselor puse la dispozitie.
Intrucat competitiile sportive se intind pe toate cele 12 luni si cum noi
programe, de toate tipurile, vin sa se adauge responsabilitatilor
antrenorului sportiv, procesul de bugetare solicita o atentie continua
de recunoastere a starii de fapt si de evaluare permanenta in vederea
urmatorului ciclu bugetar.
Jonnes si Trentin au sugerat ca bugetul trebuie utilizat ca un prim
instrument de planificare si control al programului, intrucat ajuta sa
se faca distinctia intre conceptul de bugetare si cel de previziune.
Previziunea este procesul de anticipare a conditiilor viitoare, pe baza a
diverse statistici si a unui indicator care descriu situatia din trecut si
din prezent. De regula, de previziune se ocupa doar cateva persoane

din conducerea unei organizatii.

Bugetarea este insa un fel de planificare,de aceea,ea se bazeaza pe
intrari de la baza unui program sportiv.
Un buget eficient va strange date despre utilizarea resurselor
financiare de la toti angajatii, indeplinind astfel in mod documentat
nevoile programului si nu doar alocand fondurile in virtutia
obijnuintei.
Tipuri de bugete
Majoritatea planificarilor de buget pentru programele sportive se
bazeaza pe trei modele:
-plafonurile de cheltuieli
-reducerea cheltuielilor si
- cu baza zero.
A) Plafonurile de cheltuieli
Modelul plafonului de cheltuieli este metoda de bugetare cea mai des
folosita de catre directorii programelor sportive din cadrul institutiilor
de invatamant.
Metoda presupune justificarea doar a cheltulelilor care depasesc pe
cele ale ciclului bugetar anterior. Cresterile de buget sunt cele mai
adesea, legate de rata inflatiei, aspect problematic si pentru
programele sportive deoarece preturile pentru bunurile si serviciile de
sanatate au crescut mai repede decat inflatia.
Directorii programelor sportive care folosesc aceasta metoda au
posibilitatea sa echilibreze resursele financiare si cheltuielile pe cate
doi pana la trei ani,dar de regula,nu pot depasi aceste perioade din
cauza diferentei dintre rata inflatiei si costul bunurilor si serviciilor
oferite.
B) Reducerea cheltuielilor
Al doilea model obisnuit de bugetare este cel al reducerii
cheltuielilor,utilizat de regula, in institutiile aflate in criza financiara.
Cand se aplica acest model,sefii de departamente sunt solicitati sa isi

reduca bugetele pentru a amenaja fondurile institutiei.

Aceasta metoda de bugetare solicita cel mai mult imaginatia si
creativitatea,comparativ cu celelalte metode. Cum resursele
financiare au tendinta de a fi reduse periodic in cazul majoritatii
activitatilor sportive, un antrenor prudent trebuie sa identifice acele
bunuri si servicii care ar putea fi suprimate fara un impact grav asupra
programului.
Astfel, daca se produce vreo criza financiara, antrenorul va fi pregatit.
C) Bugetarea cu baza zero
Bugetarea cu baza zero este o metoda administrativa care cere
directorilor de unitati sa justifice fiecare cheltuiala fara raportare la
modelele de cheltuieli anterioare. Este o metoda care impune ca
necesitatile propriu-zise ale programului sa fie documentate cu cea
mai mare atentie. Desi acest lucru solicita un efort mai mare din
partea antrenorului sportiv, bugetarea cu baza zero poate fi un
instrument excelent pentru dezvoltarea prioritatilor in cadrul unui
program sportiv.
Bugetarea cu baza zero pretinde antrenorului sportiv sa evalueze
fiecare subfunctie a programului sportiv desfasurat si sa o clasifice in
conformitate cu importanta ei pentru indeplinirea misiunii globale.
Directorul sportiv trebuie sa motiveze fiecare pozitie inclusa in cererea
de finantare, explicand de ce este necesara cheltuiala si ce alternative
sunt la finantarea ei.
Bugetarea fixa
Este un proces adecvat pentru programele sportive desfasurate in
medii stabile din punct de vedere financiar. Antrenorul trebuie sa
planifice atat cheltuielile cat si venitul programului daca exista in
fiecare luna, pentru a determina costurile si veniturile totale ale
programului de-a lungul anului fiscal.
Acest lucru este util deoarece poate ajuta antrenorul sa determine
care va fi influxul probabil de bani ale executiei bugetare, in diverse
momente de-a lungul anului.
Este rar aplicata in scoli datorita faptului ca aici programele sportive
nu sunt orientate spre obtinerea de venituri.

Bugetarea variabila
Din pacate, antrenorul care coordoneaza activitatile din cadrul unui
program sportiv va putea rareori sa prevada exact balanta lunara de
venituri si chetuieli.
Conform sistemului de bugetare variabila, cheltuielile
corespunzatoare unei perioade de timp date, sunt ajustate in functie
de veniturile obtinute in aceasi perioada.
Bugetarea forfetara
Cand organizatiile de parinti ofera antrenorului o suna de bani fixa, si
autoritatea de a o cheltui dupa cum crede el ca e mai bine, programul
sportiv opereaza intr-un sistem de bugetare forfetara.
Majoritatea antrenorilor care aplica bugetarea forfetara agreeaza
sistemul deoarece le da libertatea de a cheltui banii pentru ceea ce
considera ei ca este cel mai necesar.
Bugetarea forfetara impune ca antrenorul sa fie tras la raspundere
pentru deciziile sale.
Bugetarea forfetara poate opera fie in cadrul unui plafon de
cheltuieli,fie in conditiile reducerii cheltuielilor.
Bugetarea pozitie cu pozitie
Bugetarea pozitie cu pozitie permite organizatiei de parinti sa
mentina cu control strict asupra desfasurarii unui program
sportiv,deoarece banii planificati pentru o pozitie nu vor putea fi
cheltuiti pentru alta pozitie fara aprobare.
Bugetarea pe activitati
Functiile unui program sportiv sunt divizate in activitati distincte,
carora li se aloca fondurile adecvate, necesare desfasurarii lor.
Cheltuielile pentru fiecare dintre aceste activitati pot fi calculate si
folosite pentru determinarea bugetului general.
Planificarea bugetului
Bugetarea in primul an al unui program sportiv este mai dificila
deoarece lipsesc modelele anterioare de cheltuieli.

Bugetarea pentru investitiile de capital este mai dificila decat pentru

consumabile,date fiind cheltuielile implicate.
Evaluarea bugetului reprezinta o activitate importanta desi, deseori
neglijata care ii sprijina pe antrenori sa adopte decizi mai corecte
asupra modului in care se vor cheltui resursele programului.
Aprovizionarea este procesul prin care se implementeaza bugetul.
Cele mai importante sase faze in achizitionarea reperelor sportive
includ referatul de necesitate, cererea de oferta, negocierea,
comanda, receptia si executia platii.
Antrenorii trebuie sa cunoasca in orice moment starea inventafiatului
de materiale si aparatura, pentru a putea acorda la timp serviciile
sportive solicitate.