Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Farmacoterapie Modul II Analgezice PDF
Farmacoterapie Modul II Analgezice PDF
ANALGEZICE ANTIPIRETICE
(si AINS)
Fiziopatologia termoreglarii
Homeostazia termica
Tulburarile termoreglarii
hipotermia (prin racire excesiva, intoxicatii)
hipertermia (prin incalzire excesiva); forme: soc caloric, soc solar.
Febra (pirexia)
Reprezinta:
cresterea temperaturii corpului datorita functionarii centrilor
termoreglatori la un nivel superior celui normal fiziologic
(dar cu pastrarea echilibrului dintre termogeneza si
termoliza)
reactie nespecifica de aparare a organismului fata de un
agent nociv
pericol pentru desfasurarea normala a proceselor biologice
(aparat cardiovascular, SNC) cand este prea mare
infectioasa
de resorbtie
de deshidratare
toxica (proteine, pirogeni, substante chimice)
Mecanism de producere
Febra:
se datoreste modificarii patologice a mecanismului termoreglator
poate fi provocata de infectii sau alte procese patologice (leziuni
tisulare, tulburari imunologice, unele neoplazii)
este un mecanism chimic fiind datorata unor substante pirogene
(exo sau endogene).
pirogenii bacterieni (structura polizaharidica) sau alti pirogeni exogeni
patrunsi in organism elibereaza din tesuturi (indeosebi din leucocite si din
celulele sintemului mononuclear fagocitar) un pirogen endogen
(Interleukina-1, IL-1) care actioneaza la nivelul hipotalamusului. Aici induce
formarea si eliberarea de prostaglandine (PGE2) care deregleaza centrul
termoreglator, in consecinta producand cresterea temperaturii
DEFINITIE
Analgezicele-antipiretice sunt medicamente care
diminua sau suprima durerea si combat febra.
Sunt un grup de medicamente cu structura chimica
variata care au drept caracteristica asocierea in
proportie diferita a urmatoarelor actiuni principale:
analgezica, antipiretica si antiinflamatoare.
Clasificare
In functie de structura chimica
Derivati de acid salicilic
Acid acetilsalicilic
acetilsalicilat de lizina
salicilamida
diflunisal
benorilat (esterul ac. acetilsalicilic cu paracetamol)
Derivati de pirazolona
fenazona
aminofenazona
noraminofenazona (metamizol)
propifenazona
salipirina ??
Derivati de p-aminofenol
fenacetina
paracetamol (acetaminofen)
Farmacodinamie
actiunile farmacodinamice principale (utile in
terapeutica), de intensitate variabila in functie de
grupa chimica, sunt:
analgezica
antipiretica
antiinflamatoare
antispastica (pe musculatura neteda,
musculotropa)
nu au actiune sedativa sau euforizanta
Actiunea analgezica
este de intensitate moderata (intensitate slabmedie), inferioara analgezicelor opioide
in conditii de farmacodinamie clinica sunt eficace
in special fata de durerile somatice, indeosebi de
natura inflamatoare (ex. in bolile reumatismale),
ca si in cazul unor dureri viscerale (cefalee,
dismenoree, dureri postoperatorii)
durerea pornita de la viscerele cavitare este mai
putin influentata de acest tip de medicamente
prezinta avantajul lipsei pericolului de
farmacodependenta
Mecanism de actiune
periferic analgezic si antiinflamator prin inhibarea
biosintezei de prostaglandine (PG) implicate in
nociceptie si inflamatie, inhiband enzima cu rol
important in formarea lor, ciclooxigenaza
PG au rol hiperalgeziant, sensibilizand terminatiile
nociceptive la actiunea substantelor algogene (bradikinina,
5-HT)
prostaglandinele (PGE2 si PGI2) cresc sensibilitatea
terminatiilor nervoase nociceptive (nociceptorilor) precum si
eliberarea de substanta P, provocand hiperalgezie
Mecanism de actiune
readuc la normal nivelul functional ridicat al centrilor
termoreglatori (vasodilatatie periferica, sudoratie etc)
la nivel celular si molecular, inhibarea biosintezei de PGE2
cu efect de ridicare a nivelului functional al centrului
termoreglator hipotalamic;
Farmacotoxicologie
Nu produc euforie, toleranta, farmacodependenta,
toxicomanie, deprimare respiratorie
Sensibilizarea si reactiile alergice sunt incrucisate in
grupele analgezicelor-antipiretice si AINS
Efectele secundare sunt specifice fiecarei grupe
chimice
Farmacoterapie
Indicatii
a. Indicatii pentru actiunea analgezica (potentata de actiunea
antiinflamatoare):
ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE
(AINS)
Baze fiziopatologice
Inflamatia este un proces biologic complex reprezentat
de fenomene homeostatice de reactie a organismului fata
de agresiuni de origine neimunitara (fizice, chimice,
infectioase) sau imunitara (autoimunitate, alergie, etc.)
Considerat cel mai vechi aspect al raspunsului imun
(d.p.d.v. filogenetic) este o reactie de aparare, esentiala
pentru supravietuirea organismului (in prezenta agentilor
patogeni si a leziunilor tisulare) dar, in unele cazuri,
scapata de sub un control riguros, devine un fenomen
patologic, o adevarata boala
Farmacocinetica
diversitatea chimica a AINS are drept consecinta o
gama larga de caracteristici farmacocinetice
totusi, din acest punct de vedere, AINS poseda
unele proprietati generale comune:
aproape toti compusii sunt acizi organici slabi
cele mai multe sunt bine absorbite digestiv iar
alimentele nu se le modifica substantial
biodisponibilitatea
cele mai multe AINS sunt metabolizate hepatic in
proportie ridicata, excretia renala fiind cea mai
importanta cale de eliminare
toate AINS pot fi gasite in lichidul sinovial dupa
administrari repetate
digestive
disconfort gastric
greturi, voma, diaree
ulcer gastro- duodenal
hemoragie digestiva
din acest p.d.v. AINS se pot clasifica:
Farmacoterapie
AINS reprezinta medicatia utila in grade variate in
tratamentul tuturor afectiunilor reumatismale
(inflamatorii, degenerative, articulare, extraarticulare)
S-au dovedit utile, de asemenea, in dureri
postoperatorii, dureri neoplazice
Recomandari si preacutii
sunt de preferat AINS cu riscul cel mai mic pentru
tratamentul initial, la dozele cele mai mici
nu se utilizeaza asocieri de AINS
inhibitorii selectivi de COX-2 nu se folosesc de rutina
(in poliartrita reumatoida, artroze), ci numai cand sunt
clar indicati (bolnavi cu risc crescut de RA gastrointestinale)
ANALGEZICE
OPIOIDE
BAZE FIZIOPATOLOGICE
n transmiterea i perceperea impulsurilor
nociceptive, n algezie i analgezie sunt
implicate dou mari categorii de sisteme:
Sistemul opioid endogen (analgezic) n corelaie
cu sistemul substanei P (algezic) i peptidele
antiopioide
Sistemul monoaminergic spinal (adrenergic i
serotoninergic)
NEUROMODULATORII
(NEUROMEDIATORI CU FUNCII MODULATOARE)
Sunt numii opioide endogene, sunt neuropeptide active biologic
aparinnd la patru tipuri:
RECEPTORII OPIOIZI
Tipuri de receptori:
Miu (1-3), kappa (k1-2), delta (1-2), (specifici
pentru opioide)
Sigma () (nespecifici)
Kappa (k)
Analgezie supraspinal i spinal, mioz, sedare, diurez, disforie,
efecte psihotomimetice
Delta ()
analgezie supraspinal i spinal, comportament de nvare
recompens, hipotensiune midriaz, disforie, efecte psihotomimetice
Sintetice:
FARMACOCINETIC
Absorbia:
Pe ci parenterale (injectabile) este nalt (s.c., i.m.) i foarte
nalt spinal (epidural, intratecal)
Pe ci naturale (p.o. sublingual, transnazal i transcutanat)
este n funcie de gradul de lipofilie al analgezicelor.
De ex. morfina, fiind n categoria analgezicelor opioide cu lipofilia cea
mai mic se absoarbe p.o. lent i neregulat astfel c raportul dozelor
eficace p.o./s.c este de 60/10 mg (potena relativ este subunitar,
cca 20%).
n consecin, pentru morfin calea p.o. este rezervat preparatelor
retard, adresate durerii cronice
FARMACODINAMIE
SNC
Aciune analgezic
Inhibiie cu sedare i somnolen, poteneaz aciunea analgezic;
diminu capacitatea de concentrare, munca intelectual i fizic;
Deprimarea centrului respirator bulbar (scderea sensibilitii
centrului la CO2), semnificativ pentru agonitii miu (2)
Deprimarea centrului tusei, efect antitusiv util
Stimularea centrului vomei (din aria postrema)
Aparat respirator
Ochi
Aparat digestiv
Aparat genital
Aparat cardiovascular
FARMACOTOXICOLOGIE
Potenial de farmacodependen (toxicomanogen) ridicat la
agonitii 1
Cile implicate n toxicomanie
Cile opoid-ergice (1)
Cile dopaminergice ale plcerii: opioizii
Efecte secundare
Antidot:
Antagonitii miu (nalorfin, naloxon, naltrexon) care combat
deprimarea respiratorie
Farmacoterapie si farmacografie
Indicatii
cai de administrare:
AUTACOIZI SI ANTAGONISTI AI
ACESTORA
I. HISTAMINA SI ANTIHISTAMINICELE
1. HISTAMINA
unul dintre cei mai importanti mediatori ai
alergiei si inflamatiei, avand si functie de
neuromediator.
amina biogena prezenta intr-o varietate de
tesuturi animale si vegetale (histos=tesut).
molecula hidrofila larg raspandita in regnul
animal, virusuri, bacterii, plante (urzica).
Factori imunologici
Reactia Ag-Ac IgE
de tip I
Citokine IL-1, IL-3, IL-8
-Subst P
Factori chimici
Factori fizici
Morfina
Endorfine
D-tubocurarina
Subst 48/80
Dextran
Polimixina B
Substante de
contrast
Caldura
Frig
Lumina solara
Traumatisme
Grataj
Arsuri
H1-localizare
Endoteliu vascular
Creier
Retina
Ficat
Limfocite
Muschi netezi
mastocite
H1
(activitati mediate)
Contractia musculaturii
netede
cresterea permeabilitatii
vasculare
prurit
generarea de PG
H2-localizare
Mucoasa gastrica
Miocard
Creier
Adipocite
Bazofile
Musculatura neteda
vasculara
H2
(activitati mediate)
cresterea secretiei
gastrice acide
cresterea secretiei de
mucus in caile aeriene
inhibarea eliberarii de
histamina din bazofile
H3-localizare
SNC
Tract gastrointestinal
Aparat respirator
Aparat cardiovascular
H3
(activitati mediate)
inhibarea sintezei de
histamina
inhibarea
neurotransmisiei sinaptice
(modularea NA, DA)
Socul histaminic
apare la administrarea de doze mari de
histamina:
scaderea presiunii arteriale (progresiva si
profunda),
tahicardie,
bronhoconstrictie,
tulburari gastro-intestinale (cobaiul este foarte
sensibil)
2. ANTIHISTAMINICELE
Sunt antagonisti competitivi ai histaminei
care blocheaza receptorii histaminergici
(datorita asemanarii structurale cu
histamina) impiedicand fixarea acesteia pe
receptori.
Corespunzator primelor doua tipuri de
receptori histaminergici, exista doua grupe de
antihistaminice H1 si H2.
Antihistaminicele H1
Antihistaminicele H1 (antihistaminicele clasice)
sunt compusi de sinteza care blocheaza
receptorii histaminergici de tip H1, impiedicand
aparitia efectelor caracteristice ale histaminei.
Structura chimica a antihistaminicelor blocante
H1 cuprinde si gruparea etilamino (libera sau
incadrata intr-un ciclu) prezenta si in molecula
histaminei.
Farmacodinamie
Antihistaminicele H1 au doua tipuri de efecte:
Efecte corelate cu blocarea receptorilor H1
Efecte necorelate cu blocarea receptorilor H1
(efecte proprii)
Anestezie locala:
unii antagonisti H1 au efect anestezic local, stabilizand
membranele excitabile neuronale prin blocarea canalelor
de sodiu ca si procaina si lidocaina.
Sunt si analgezice, sugerand astfel implicarea cailor
centrale histaminergice in nociceptie
Sedarea:
majoritatea antihistaminicelor din prima
generatie au efect sedativ, ceea ce face ca unele
dintre acestea (difenhidramina, prometazina) sa
fie utilizate pentru favorizarea aparitiei somnului,
fiind numite si antihistaminice de noapte.
Acestea potenteaza efectul deprimant central al
bauturilor alcoolice, tranchilizantelor.
nu se recomanda in tratament ambulator in
timpul zilei, la soferi sau la cei care care
manipuleaza masini.
Actiunea antivomitiva:
Unii antagonisti H1 (difenhidramina,
prometazina) previn raul de miscare (sunt putin
eficace curativ intr-o situatie deja prezenta).
Au si actiune antivomitiva deoarece receptorii H1
sunt implicati in patogenia raului de miscare si a
vomei.
Farmacoterapie Indicatii
prevenirea sau tratamentul simptomelor reactiilor
alergice din rinitele si conjunctivitele alergice din cadrul
febrei de fan, polinozei, situatii cand rinoreea, lacrimarea,
pruritul ocular dispar si se atenueaza tusea si stranutul.
Dermatozele alergice, indeosebi in urticaria acuta
controleaza pruritul, fiind eficace in dermatita atopica si
de contact (desi glucocorticoizii topici sunt mai valorosi)
Intepaturi de insecte, atingerea unor plante, fenomenele
histaminice provocate de medicamentele histaminoeliberatoare
Prevenirea raului de miscare, trebuie administrate cu o
ora inainte de a se produce
Farmacotoxicologie
Sedarea
efectul cu cea mai mare incidenta la antagonistii H1
de prima generatie, dar care nu mai este prezent la
cei din generatia a 2-a.
Uneori acest efect este dorit alteori poate interfera
nedorit activitatile zilnice ale pacientului.
Mai putin comune sunt excitatia si convulsiile la
copii, hipotensiunea posturala si reactii alergice in
special dupa aplicarea topica.
Alte efecte adverse asupra sistemului nervos:
activarea focarului epileptogen, euforie, iritabilitate,
tremor.
Aritmii cardiace
supradozare cu blocantii H1mai noi, in special
astemizol, terfenadina care pot fi cauzate si de
interactiunea cu inhibitorii enzimatici.
Rar pot provoca o aritmie grava, tahicardia
ventriculara polimorfa (torsada varfurilor).
Clorfenoxamina
efecte sedative marcate, miorelaxant central,
antiparkinsonian.
Contraindicat in glaucom, adenom de prostata,
conducatori auto.
Se vor evita bauturile alcoolice si asocierea cu alte
deprimante centrale.
Cloropiramina
actiune sedativa relativ redusa (antihistaminic de zi).
Terfenadina
Se absoarbe rapid dupa administrare orala
(nefiind afectata de alimente).
Cand se asociaza cu un inhibitor enzimatic se
acumuleaza in ser si tesutul cardiac ceea ce
poate contribui la aparitia unor aritmii
ventriculare caracteristice- torsada varfurilor.
se recomanda in rinite alergice, urticarie,
dermite alergice cand suprima prompt
simptomele induse de histamine.
este lipsita de efecte sedative si anticolinergice
la dozele terapeutice uzuale
Cetirizina
se absoarbe rapid din tractul gastrointestinal, se
metabolizeaza putin;
se administreaza o doza pe zi in rinita alergica,
urticarie cronica idiopatica, intepaturi de insecte
Loratadina
este bine absorbita oral
eliminarea nu este semnificativ scazuta la
subiectii cu lezare renala
se administreaza o doza pe zi in rinita sezoniera
alergica, dermatozele alergice
nu are efect sedativ, nu s-au raportat efecte
adverse cardiace.
Alte antihistaminice: azelastina, elastina,
levocabastina, acrivastina.
PROCESE FIZIOLOGICE
Dispozitie
Somn
Activitate sexuala
Apetit
Temperatura corpului
Durere
Voma
PROCESE PATOLOGICE
Alergii
Inflamatii
Migrena
a. Agonisti serotoninici
Reprezentanti sumatriptan, naratriptan, zilmitriptan,
rizatriptan (triptani)
agonisti selectivi ai autoreceptorilor presinaptici 5-HT1 cu
restabilirea fluxului sanguin intracranian normal si
diminuarea fenomenelor inflamatorii de care este
responsabila 5-HT
reprezinta medicatia majora in crizele rebele de migrena.
Avantajul terapeutic este reprezentat de combaterea
fenomenelor de greata si voma
CI- Cardiopatie ischemica si antecedente de infarct
miocardic acut (IMA), datorita potentialului de a produce
spasm coronarian
Interactiuni NU se asociaza cu antimigrenoase din ergot
din cauza potentarii vasoconstrictiei si aparitiei accidentelor
ischemice
b. Antagonisti serotoninici
(antiserotoninice)
Antagonizeaza specific actiunile serotoninei
la nivel de receptori.
Tratamentul profilactic al migrenei, pentru
blocarea efectelor periferice ale serotoninei
in boli alergice si ca antiemetice
(antivomitive).
Reprezentanti: metisergida, ciproheptadina,
oxetoron, ondansetron, s.a.
III. Kininele
substante cu structura polipeptidica care se
formeaza in sange si tesuturi din precursori
inactivi (kininogene) sub influenta unor enzime
endogene (activatori). Rol fiziopatologic: durere,
inflamatie.
Kalidinogenaza enzima proteolitica ce produce
formarea unei kinine kalidina (din precursorul
kalidinogen), cu efect vasodilatator
Indicatii:
vasodilatator periferic in tulburari circulatorii si
periferice (stadii initiale).
Adm. exclusiv i.m.
Angiotensina
Polipeptid care se formeaza dintr-o globulina
plasmatica angiotensinogen sub influenta
reninei si a enzimei de conversie:
Renina:
enzima proteolitica biosintetizata si eliberata de
aparatul juxtaglomerular renal
catalizeaza transformarea angiotensinogenului in
angiotensina I inactiva
ECA
Enzima de conversie a angiotensinei I (=kinaza II,
prezinta pe suprafata endoteliului vascular)
catalizeaza transformarea rapida a angiotensinei
I in angiotensinei II.
Angiotensina II:
cel mai puternic vasoconstrictor endogen
Activeaza receptorii specifici AT-1 si
provoaca:
vasoconstrictie
stimularea eliberarii de catecolamine,
stimularea sintezei de aldosteron,
modularea secretiei de renina prin feed-back
negativ,
antreneaza cresterea celulara in peretii arteriali si ai
ventriculului stang, cu tendinta la hipertrofie
(remodelare)
1. Angiotensinamida:
- vasoconstrictor mai puternic ca NA;
- antihipotensiv indicat in colaps, soc cardiogen
Antiangiotensinele sunt:
fie inhibitori ai formarii angiotensinei (captopril)
fie antagonisti competitivi ai acesteia la nivel de
receptori
utilizate ca antihipertensive
Mecanism de actiune
IECA inhiba specific enzima de conversie a
angiotensinei (ECA), impiedicand astfel
transformarea angiotensinei I (decapeptid) in
angiotensina II (octapeptid activ
vasoconstrictor).
chilomicroni,
lipoproteine cu densitate foarte scazuta(VLDL)
lipoproteine cu densitate scazuta (LDL)
lipoproteine cu densitate intermediara (IDL)
lipoproteine cu densitate crescuta (HDL).
Definitie:
Medicamentele hipolipemiante
(normolipemiante) sunt substante care scad
nivelul plasmatic al diferitelor fractiui
lipoproteice, combat ateroscleroza si reduc
mortalitatea prin boala coronariana.
B. Acidul nicotinic
compus cu activitate hipolipidemianta
semnificativa dar cu utilizarea limitata ca urmare
a tolerabilitatii clinice scazute la majoritatea
pacientilor.
vitamina hidrosolubila, care, adm. in doze mari,
inhiba puternic lipoliza in tesutul adipos,
producand reducerea sintezei hepatice de VLDL
si LDL, scazand apoi atat concentratia plasmatica
a trigliceridelor, cat si cea a colesterolului. ene.
efecte edverse: fenomene vasomotorii, iritatie
gastro-intestinala, hepatotoxicitate, cresterea
glicemiei si acid uric etc
C. Fibratii
Reprezentanti: clofibrat, fenofibrat, benzafibrat,
ciprofibrat, gemfibrozil
scad in principal nivelul plasmatic al trigliceridelor
prin stimularea activitatii lipoprotein lipazei (enzima
responsabila de hidroliza trigliceridelor din
chilomicroni si VLDL, grabind astfel indepartarea
acestor lipoproteine din plasma.
efectul hipocolesterolemiant modest.
se administreaza p.o. cu 30 min inaintea mesei
Interact: prin deplasarea de pe locurile de legare pe
proteinele plasmatice fibratii potenteaza efectul
farmacologic al anticoagulantelor cumarinice,
sulfamidelor antidiabetice si fenitoinei.
MEDICAMENTE ANTIGUTOASE
Guta:
boala metabolica datorita tulburarii metabolismului
nucleoproteinelor, fie cu formare exagerata de acid
uric, fie cu eliminare insuficienta a acestuia.
caracterizata prin crize de artrita acuta cu un exces
de acid uric in sange si depunerea cristalelor de acid
uric in articulatii, cu declansarea reactiei inflamatorii.
Clinic :
Criza de guta (accesul acut);
Guta cronica
B. Medicamente hipouricemiante
a. Agenti uricoinhibitori: inhiba formarea acidului uric in organism:
alopurinol si acid orotic;
1. Alopurinol
compus de sinteza analog al hipoxantinei (precursor al acidului uric) al
carui efect hipouricemiant se datoreaza inhibarii xantinoxidazei
b. Compusi uricozurici (uricoeliminatori): cresc eliminarea urinara a acidului
uric prin inhibarea reabsorbtiei sale in tubul proximal renal
Reprezentanti: probenecid, sulfinpiazona, benzbromazona
c. Uricolitice:
1. Uratoxidaza
preparata din Aspergillus flavus, enzima proteolitica care reduce in mod
rapid si prelungit uricemia, prin transformarea acidului uric in alantoina
solubila, usor de eliminat urinar.
se utilizeaza in tratamentul de urgenta al hiperuricemiei severe din
hemopatii maligne tratate cu citostatice, guta severa.
Ptologie virala
INTRODUCERE
1930 virus simian, Africa Centrala
1959 virus mutant HIV1
Ipoteze
Congo (primul caz) tardiv demonstrat din
probele de sange conservat
New York City caz neobisnuit Pneumocystis
carinii (subiect 49 ani, deces)
1977
Medic danez Grethe Rask moare de SIDA
contractata n Africa.
prostituat (San Francisco), d natere la primul
din cei trei copii (mai trziu diagnosticat cu SIDA,
mama decedeaza in 1987).
1978
deces la subiect expui la boal n GuineeaBissau, n 1966 (HIV-2).
EPIDEMIOLOGIE
1981 comunitatea medicala recunoaste SIDA - entitate
distincta
Descrisa la un grup de homosexuali (SUA)
Deficit imunitar
Penumonia PCP (5 cazuri)
Sarcom Kaposi
Posibilitati de transmitere
Contact sexual (anal, vaginal)
Contact cu sange sau produse de sange
contaminat
Comportamente cu risk
Sex ano-rectal
Utilizarea acelor contaminate cu sange de catre cei
care folosesc droguri injectabile, hemofilici
Heterosexuali si de la femei fertile catre copii lor in
crestere (transmisie verticala)
1996
tari dezvoltate (stabilizare),
tarile subdezvolate
1990-2000 UK
nr. dg HIV prin transmitere heteroxexuala > nr. dg
celor depistate intre homosexuali
SCOP
Manifestari clinice si epidemiolgie
Strategii terapeutice rerefitoare la inhibarea
virusului
Managementul infectiilor oportuniste asociate cu
HIV
ETIOLOGIE
Lentivirine (retrovirus)
HIV1 - MA-J (maine), N (new), O (outlier),
HIV2 -6 linii filogenetice A-E
Forme recombinate circulante
Zoonoze-maimute (SIV virusul deficientei
simiene)
SIV-cpz-similaritate HIV-1
Multipare
Hepatita B, Haemophylus influenzae, vaccin anatirabic
Transfuzii multiple
Hemodializa cronica
Transmisia HIV
Transmitere sexuala anala si vaginala (sperma secretie
cervicala)
01-3% sex ano-rectal/contact sexual
01-02% sexul vaginal/contact sexual
Sexul oral date controversate
Preventia
Prezervative
Reducerea comportamentului cu risc inalt
(promiscuitatii)
Tratamentul bolilor cu transmitere sexuale
Abstinenta incurajata intre adolescenti
Vaccinuri antiHIV, microbicide vaginale topice ar
putea limita infectia
Transmiterea parenterala
Expunerea la sange contaminat:
Transplant de de organ (1% din rapoarte)
Transfuzii, (1/493.000)
Ace contaminate, injectii iv (principala cauza de transmitere (25
% cazuri SUA)
Transmisia verticala
In timpul sau in apropierea nasterii
Risc: 25% in lipsa hranirii la san si terapie
antivirala
Factori de risc
PATOGENEZA
Strategiile terapeutice reprezinta puncte din timpul
replicarii HIV
Gp160 permite HIV sa se fixeze pe receptorii CD4 (T
helper, monocite, macrofage, microglii)
Gp120, - cuplarea intiala a virusului cu celula
GP41
Prezentare clinica
Sindrom retroviral acut, boala de tip
mononucleozic
Simptome: 2 saptamani
15% cazuri spitalizare
Incarcare virala mare, prognostic rezervat
CD4 evolutie in curs
26% 4500-13000copii/ml
mortalitate 10%
Simptomatologie adulti
Febra
faringita, mialgii, rush maculopapular pe trunchi
Pierdere in greutate
Meningita aseptica
Diare, greata, varsaturi
Simptomatologie copii
Asimptomatici
Limfadenopatie
hepatomegalie
Splenomegalie
Crestere deficitara
Pierdere in greutate
Greutate scazuta la nastere fara
explicatii
Febra de origine neprecizata
Anemie
Functie mononucleara alterata
Nivel CD4 mult diferit fata de
adulti
TRATAMENT FARMACOLOGIC
1997
principii ce servesc drept ghid
Trialuri clinice
Opinii stiintifice
TRATAMENT
Este recomandat pentru toate persoanele
infectate cu HIV
CD4
ARN plasmatic HIV indiferent de numaratoarea
de CD4
Posibilitati
Inhibarea replicarii virale
Vaccinarea (nu exista strategii optime de
vaccinare)
Restaurarea sistmului imun cu
imunomodulatoare (Il-2CD4)
Agenti antiretrovirali
Inhibarea intrarii
Inhibitori de revers transcriptazza (derivati bazate pe purina si
pirimidina)
Nucleotide NRTI
Non-NRTI
Nevirapin
Efavirenz
Inhibitori de proteaza
Indanavir
lopinavir
alternativa
Inhibitori de proteaz
prima alegere
alternativa
Lopinavir/ritonavir +
lamivudina+zidovudina
Amprenavir/ritonavir +
lamivudina + zidovudina
(stavudina)
Atanazavir +
lamivudina+zidovudina
Lopinavir/ritonavir +
emtricitabina+zidovudina
TRIPLA TERAPIE
Abaclavir + lamivudina+ zidovudin
Interactiuni
Tipuri de interactiuni
Scaderea concentratiei de medicament
Amprenavir, efavirenz, nevirapin si tipranavir inductori enzimatici
Delavirdine si inhibitorii de proteaza-inhibitori
enzimatici
Ritonavir inhibitor cit P450 3A, utilizat ca
stimulator famacocinetic pentru alte IP
Lopinavir coformulat cu ritonavir
TRATAMENTUL IN SARCINA
Adresarea problemelor specifice
Prevenirea transmisiei verticale
PROFILAXIA POSTEXPUNERE
Se adrseaza lucratorilor din sanatate
Este un regim triplu cu 2 NRTI si un IP la
expunerile transcutane semnificative
Regim dublu 2 NRTI pentru expuneri mucoase si
cutanate
Durata optima minimum 4 saptamani cu initiere
la 1-2 ore de la expunere
Complicatiie infectioase
Consecinta replicarii HIV - nr celulelor CD4
Infectiile oportuniste (IO) consecinta
deprimarii sistemului imunitar
Majoritatea IO sunt produse de
microorganisme comune in mediu
Riscul de contractare a unei IO
direct dependent de numaratoarea de CD4
ex persoanele cu 50 celule/microl, risc de 6 ori mai mare
decat cele cu mai mult de 200 celule CD4/microl
Infectii fungice
Pneumonia cu Pneumocystis carinii (PCP)
Cea mai comuna cauza de morbiditate si
mortalitate
Debut insidios
Tuse seaca
Disnee de efort, incapacitate de inspir profund
Imunosupresie marcata
TRATAMENT
Prima alegere:
cotrimoxazol in doza mare
oral in cazuri usoare,
iv in cazuri severe
Alternativa:
boala usoara
Trimetoprim
oral 10/15 mg/zi in doua doze + dapsona 100 mg/zi
Boala severa:
Clindamicin
600 mg de 4 ori/zi iv
Si primaquina 4 mg/kg zi
Pentamidina
4mg/kg/zi/iv,
600 mg nebulizata in primele 3 zile
Atovaquone
oral 750 mg de 2 ori/zi
Terapie adjuvanta:
prednisolon
75 mg/zi/5 zile
50 mg/zi/5 zile,
25 mg/zi/5 zile
Profilaxie:
Cotrimoxazol
960 mg/zi de 3 ori/saptamana
Pentamidina
nebulizat 30 mg/luna,
sau 150 mg la 2 saptamani
Dapsona
100 mg/zi
Candidoza orofaringiana
Placi albe pe mucoasa orala
Placi eritematoase
Cheilita angulara
Disfagie si odinofagie
TRATAMENT
Local
Nistatin suspensie sau
Acadele - amfotericina combinat cu gel cu miconazol
sau itraconazol
200 mg 1-2 ori/zi
Criptococoza
Cryptococcus neoformans
Infectie diiseminata cu implicare meningeala
Febra
Cefalee far afotofobie sau redoarea cefei
TRATAMENT
Amfotericina B iv
cu flucitozina
100 mg/kg/zi oral sau iv
Durata 2 saptamani
Se continua fluconazol
400 mg/zi/oral timp de 10 saptamani
Infectii cu protozoare
Toxoplasmoza Toxoplasma gondii
Boala a SNC
Febra
Confuzii
Cefalee
Convulsii
TRATAMENT
Prima alegere
Sulfadiazina, pirimetamina, acid folinic
Alternativa
clinidamicina, pirimetamina, atovacon si
eventual claritromicina doxiciclina
Criptosporidioza
Cryptosporidium parvum
indivizi normali diaree
Imunocompromisi,
infectii presistente cu durerii abdominale
scadere in greutate
diaree severa
TRATAMENT
Control cu suplimente nutritive
Hidratare adecvata
Loperamid 16 mg zi
Codeina doza maxime, si chiar morfina
Antibiotice: rezultate nesatisfacatoare
Utilizarea octreotdidului in nutritie parenterala este
controversata
Terapia optima rol functia imunologica cu terapie
antiretrovirala
Infectii bacteriene
Penumonia recurenta (streptococus),
Boala diareica (Salmonela, Shigella
Campilobacter)
Tratament:
Similar indivizilor normali
Infectiile cu micobaterii
Micobacteriile
Risc crescut de reactivare a bolii latente
Imbolnavire de novo cu TB
Progresie rapida a bolii clinice TB
Progresie rapida a bolii HIV
TRATAMENT
Ghidurie conventionale pentru pacientii
imunitate normala
Profilaxia secundara si primara este
controversata
Febra
Hepato-splenomegalie
Scadere in greutate
diaree
TRTAMENT
Azitromicina si etambutol, rifabutin
Chinolone, amikacina
Control simptomatic:
Corticoizi
Infectii virale
Cytomegalus virus
90% - homosexuali
Imunosupresie reactivare
Retina si tractul gastrointetsinal mai susceptibile
Vedere incetosata, scotoame
Retinita netratata- orbire
TRATAMENT
Gancicovir
prin cateter venos central timp de o ora
Foscarnet
in caz de esec cu gancilovir
Cidofovir
saptamanal timp de 2 saptamani
Oligonucletide antisens
fomivirsen intravitros si un prodrog al gamciclovirului care se
numeste valganciclovir
Neoplazii
Sarcom Kaposi
Cea mai frecventa neoplazie la pacientii cu HIV
Se datoreaza unei infectii cu virusul herpetic
uman 8 (HHV 8).
Leziuni cutanate cu papule violacee unice sau
multiple
cazuri severe edeme, ulceratii si infectii
TRATAMENT
Leziuni usoare
Lezuni majore
Cazuri dificile
Etoposid si Paclitaxel
Limfoame
Cel mai frecvent limfom cu celule B inalt diferentiate
Pot afecta orice organ dar specific pentru SIDA este
afectare SNC care este rarisim al apacienti non HiV
TRATAMENT:
cicofosfamida, Doxorubicina, vincristina si prednisolon
Prognostic:
rezervat
Manifestari neurologice
Encefalopatia HIV
complexul dementei SIDA datorat infectiei direct
a SNC cu HIV
Se caracterizeaza prin disfunctii cognitive
profunde si amnezie
TRATAMENT
terapie NRTI si Abacavir care penetreaza in SNC
BALANTA BENEFICI/RISC
Interactiuni - CO orale sau injectabile
Ingrijirea pacientilor
SIDA tulburare multisistemica
Managementul copiilor difera mult de al adultiilor
Toate persoanele infectate trebuie sa:
Primieasca informatii adecvate care sa le permita
propriile decizii de sanatate
Toti pacientii trebuie monitoriztai regulat
Trebuie sa primeasca consilierea adecavata in ceea ce
priveste prevenirea transmisiei si reinfectiei
P - Polipharmacy
A Adverse drug reactions
N New drugs
D Drug interactions
A - Adherence
Bibbliografie:
Di Piro si col.: Pharmacotherapy. Editura McGraw-Hill, Med. Div. New
York, 2005.
Goodman-Gilman: The pharmacological basis of therapeutics. Editura
McGraw-Hill, Med. Div. New York, 2001.
Hall G.D., Reiss B.S.: Appleton and Langes Review of Pharmacy. Sixth
ed., 2003.
Rang HP, Dale MM, Ritter JM, Flower RJ, Pharmacology, Churchill ,
Livingstone, Elsevier, 2007
*Acest material se adreseaza rezidentilor in specialitatea farmacie clinica si reprezinta o selectie din bibliografia anexata