ROMANUL TRADITIONAL CONTEMPORAN

-dupa cel de-al doilea razboi mondial

MOROMETII
de Marin Preda
- demonstratie
Ca si Liviu Rebreanu sau Ioan Slavici, Marin Preda debuteaza cu o serie de
nuvele, urmand ca subiectele lor sa fie dezvoltate in ample creatii numite si romane.
Romanul ce domina deceniul al VI-lea al secolului XX este incontestabil
Morometii. Primal volum apare in 1955 urmand ca la 12 ani distanta sa fie publicat
si volumul al II-lea.
Viata la tara a reprezentat o tema favorita a romancierilor romani, o
caracteristica a romanului traditional romanesc. Marin Preda, plecand de la aceasta
tema familiara creeaza propria lui imagine despre satul romanesc din campia Dunarii.
De altfel opera debuteaza cu fixarea temporala si spatiala a actiunii: In Campia
Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al doilea Razboi Mundial.timpul era
rabdator cu oamenii. Primele enunturi revin si asupra timpului, devenid cuvantul
cheie al primului volum. Se desprinde de aici o simbolica destramare a lumii zugravite
in roman plasata sub imperiul timpului, imagine marcata si in finalul primului volum :
timpul nu mai avea rabdare.
Primul volum prezinta familia si gospodaria taraneasca reprezentate de familia
Morometilor (de altfel trei sferturi din volum insista asupra acestora), viata unui sat
din Campia Dunarii in vara anului 1937: peste trei ani izbucnea cel de-al doilea
Razboi Mondial). Prima parte se petrece de sambata seara pana duminica noaptea
intre care distingem secvente seminificative: cina morometilor, taierea salcamului,
intalnirea duminicala din Poiana lui Iocan, hora, ce-a de-a doua parte se deruleaza pe
parcursul a doua saptamani incepand cu plecarea lui Achim cu oile, la Bucuresti,
ultima parte incepe cu secerisul si se finalizeaza cu fuga feciorilor lui Moromete.
Cina Morometilor, secventa plasata la inceputul romanului creeaza o imagine a
familiei taranesti. Asezarea la masa dominata de pozitia privilegiata a tatalui, Ilie
Moromete, pe prag, arata un tip de mentalitate conservatoare, punandu-se accent pe
autoritatea tatalui; de asemenea cei trei fii ai lui Moromete din prima casatorie (Nila,
Achim si Paraschiv) cat mai aproape de usa prefigureaza fuga acestora din finalul
primului volum.

Taierea salcamului, un alt moment important are o dubla semnificatie. Prima

este strict materiala, concreta, venita din nevoia de bani a familiei care trebuie sa faca
fata taxelor. Cealalta insemnatate este simbolica, in culturile arhaice salcamul
reprezentand axul lumii (axis mundi), stalpul de sustinere a lumii. Odata taiat
salcamul, se destrama armonia existenta in sat, dar si in familia Moromete.
Intalnirea duminicala din poiana lui Iocan reprezinta un eveniment important in
viata satului. Oamenii, imbracati in haine de sarbatoare, proaspat rasi, discuta
problemele din sat, dar citesc si ziarul. Regizorul si actorul principal este Moromete,
pe care toti il asteapta cu nerabdare.
Volumul al II-lea prezinta viata rurala incepand de la Reforma Agrara din 1945
pana la finalul deceniului al saselea. Daca in primul volum interesul cadea asupra lui
Ilie Moromete, in cel de-al doilea volum imaginea acestuia este lipsita de glorie,
autoritatea lui in sat scade, iar membrii
2
familiei il parasesc. Acum. Satul se afla intr-o continua schimgbare, imbracat intr-o
haina socialista care sufoca vechile mentalitati.
Compozitional, romanul cuprinde doua volume organizate in capitole. Primul
volum urmareste familia Morometilor utilizand o naratiune lenta, dar si tehnica
decupajului (vezi secventele importante). Cel de-al doilea volum utilizeaza insa o
tehnic reprezentativa, realizata printr-o selectionare a evenimentelor, cu intoarceri in
timp.(accentul se muta asupra fiului lui Moromete,Niculae)
Personajul principal este Ilie Moromete, exponent al unei lumi in destramare,
cel din urma taran cu o conceptie traditionala.Originalitatea acestui tip de taran
creat de Marin Preda porneste de la atitudinea lui fata de pamant. Daca Ion al lui
Rebreanu e darnic de a dobandi pamant, deci de-a dobandi demnitate sociala si umana,
Moromete un trebuie decat sa-l pastreze, acest lucru reprezentand garantia unitatii
familiei. Urmarit in special in primul volum, personajul traieste marea drama a
destramarii familiei si asista in cel de-al doilea volum la disparitia satului traditional
romanesc.
Romanul Morometii contine un numar mare de personaje: principale (fam.
Moromete), secundare (Maria, sora lui Moromete), Tugurlan, Iocan, Jupuitu, Tudor,
Balasu, etc.) si episodice(Irina Botoghina).
Perspectiva narativa este obiectiva in mare parte ca in romanul traditional, insa
este completata si prin existenta personajelor reflector (martori ai unor evenimente pe
care le relateaza ulterior altora facand comentarii. Moromete este un personaj reflectar
in primul volum.povestind familiei calatoria sa la munte pentru a vinde cerealele), iar

Niculae este personaj reflector in cel de-al doilea volum ; exista insa si personajul
informator , potrivit lui Nicolae Manolescu , fiul lui Parizianu in vol II, rolul lui este
doar de a povestii nu si de a comenta evenimentele
Imaginea satului romanesc reprezinta pentru Marin Preda si o descriere
amanuntita a obiceiurilor si traditiilor acestuia: jocul calusului, bocetul,
secerisul,fluieratul fetelor la poarta .
Stilul se remarca prin limpezime, naturalete, precizie, oralitate (locutiuni,
expresii, forme populare, etc.), lipsa podoabelor artistice, imbinarea stilului direct cu
cel indirect, utilizarea stilului indirect-liber.
Morometii reprezinta unul dintre romanele valoroase create dupa cel de-al
doilea Razboi Mondial.
ILIE MOROMETE
- caracterizare

Ilie Moromete, personajul principal al romanului Morometii semnat de Marin

Preda, este unul dintre cele mai reusite tipuri de taran din literatura romana.
Spre deosebire de proza lui Slavici si cea a lui Rebreanu unde taranul are un
suflet rudimentar obsedat de acumulare in ordine materiala (Eugen Simion),
personajul creat de Preda are : o viata psihologica normala, apta pentru a deveni erou
de proza moderna (G. Calinescu).
Ilie Moromete este un pater familias ratacit in perioada contemporana. El este
conducatorul gospodariei pentru care isi asuma responsabilitatea. Nimic un se
intampla aici fara incuviintarea lui, fiecarui membru al familiei desemnandu-i
sarcinile.
Locul lui este in pridvor, spatiu aparte, de unde Moromete ii supravegheaza pe
cei trei fii, dar si activitatea partii feminine.
La masa (secventa cinei): Statea parca deasupra tuturora, lui revenindu-i locul
cel mai inalt, pragul, de pe care el stapanea cu privirea pe fiecare, semn de
autoritate.
Puterea lui nu are la baza forta fzica, ci pe aceea intelectuala pe care el o
dovedeste si in relatie cu membrii familiei (episodul cinei sau cel al taierii salcamului)
si in relatie cu satul (Poiana lui Iocan) avand ca arma ironia. Prin aceeasi forta are
capacitatea de a-si ascunde intentiile (disimulare) lasandu-le sa se inteleaga fara a le
spune supunandu-si interlocutorii la adevarate teste (plata foncirii, dialogul cu Balosu,
despre taierea salcamului). Umorul si ironia sunt arme cu care el isi arata
superioritatea morala prin promovarea adevaratelor valori umane. Le ofera astfel o

lectie fiilor mai mari dornici sa faca bani (ii trimite la munte sa vanda cereale desi stia
ca pretul scazuse).
Blandetea timpului despre care se vorbeste la inceputul romanului este in
deplina concordanta cu mentalitatea patriarhala ce-l stapaneste pe Moromete. El
traieste dupa coordonatele unui timp interior, caci este iubitor de liniste, de armonie,
predispus catre contemplatie: Moromete avea uneori obiceiul. de a se retrage pe
undeva prin gradina sau prin spatele casei si de a vorbi singur.
Ilie Moromete incearca sa se bucure din plin de aceasta lume in care crede cu
tarie prin discutii aprinse despre politica, despre evenimentele din sat, duminica
dimineata in Poiana lui Iocan. Gestul lui de a amana intalnirea de la fierarie se
identifica cu exercitarea libertatii de exprimare intr-o vreme a dialogului, a
democratiei incipiente (vezi disputele din poiana cu prietenul lui Cocosila). Ceilalti
membri ai familiei nu-i inteleg gandurile, Catrina sotia lui reprosandu-i: esti mort
dupa sedere si dupa tutun!
Cuvantul la Moromete devine un instrument magic, caci modul in care-l
rosteste ii captiveaza pe ceilalti. Pana si din calatoria la munte Moromete face un
spectacol:tatal avea ciudatul dar de a vedea lucruri care lor le scapau. Adesea
Moromete se plangea ca nu are cu cine discuta, semn al singuratatii care atentioneaza
o fisura in comunicare.
Lumea in care traieste Moromete da semne de destramare sub influenta
necesitatii economice. Fiii lui Moromete, adeptii unei noi mentalitati inchinate banului
totul trebuie vandut si sa se faca bani, in opozitie cu tatal sunt dornici de a face
avere. Se infrunta aici doua mentalitati cu neputinta de impacat: cea traditionala a
tatalui si cea moderna a fiilor. Conflictul se va adanci inspre finalul primului volum
cand cei trei fii se revolta si fug de acasa.
Eroul nu se poate impotrivi vremurilor noi si din cauza taxelor cade si el in zona
necesitatilor economice, primul pas-taierea salcamului, mai apoi vanzarea lotului de
pamant. Dramatismul situatiei este resimtit acut de Moromete: gandurile un mai
capatau glas si se chinuia zadarnic sa le smulga de acolo sa le faca limpezi.
Daca la inceput avea glasul linistit acum.: glasul lui devenea tulbure si
insingurat, lupta pentru apararea vechilor lui bucurii se sfarsea. Procesul de
introvertire se va adanci in volumul al II-lea, in care monologul interior ia locul
diagolului.
Sentimental vinovatiei destramarii familiei il bantuie, personajul sufera de o
paternitate ranita. Si de toate acestea nu ezita a declara pe patul de moarte :
domnule, eu intotdeauna am avut o fire independenta.
Portretizat in miscare prin acumularea detaliilor Moromete este caracterizat din
perspectiva obiectiva prin vorbire, gestita, mimica, comportament. Analiza interioara,
prezentarea jocului gandurilor lui Moromete fac din acesta un personaj memorabil,
inconfundabil in literatura romana.