Aplauze pentru divorţ

„A scăpat săracul. S-a chinuit cincisprezece ani cu ea. Păi nu se mai putea trăi cu un asemenea
om! A răbdat cât a răbdat, dar până la urmă a trebuit să ia o hotărâre. Aşa că a divorţat. Îi cerea
socoteală pentru orice. Ţipa la el şi-l făcea de două parale. Aducea toţi banii acasă, dar ea,
morişca şi streşina care picură, nu era niciodată mulţumită. Am auzit eu că, atunci când venea de
la serviciu, obosit, bietul om, îşi punea şorţul şi făcea mâncare şi apoi spăla, că ea, mare doamnă,
avea mereu migrene. Şi să nu-ţi vină să crezi: el, minunea asta de om, îi lua săptămânal flori
proaspete şi o preţuia ca pe regina Britaniei. Era în stare să-i aducă o grădină întreagă cu flori
cadou. „Era un romantic de milioane”, mărturisea o vecină de-a lui de la etajul trei. „Chiar dacă a
mai călcat strâmb cu alte femei, era un om de mare sensibilitate. Nu trebuia să-şi găsească, bietul
om, o compensare? Felicitări că a găsit puterea să divorţeze!”
„Era o doamnă nobilă”, mărturisea un bărbat de vizavi.
„Ziceai că întreaga eleganţă şi tot farmecul feminin erau făcute pentru stimata noastră vecină. Nu
pricep de ce s-a căsătorit cu un om acru şi întunecat, ca o zi cu eclipsă. Fără rafinament şi politeţe,
fără cuvinte de respect şi fără niciun pic de mândrie pentru comoara de lângă el; bărbatul ăsta al
doamnei de mare onoare era mai degrabă un sclav. Un tiran. Nu ştia să vorbească decât răstit. Nu
avea decât porunci pentru ea. Şi ce dacă e doctor? Trebuie să tai în carne vie, fără motiv pe propria
nevastă? Bine i-a făcut! Nici nu putea găsi o altă soluţie decât... divorţul! Un altul a ştiut s-o
aprecieze la adevărata ei valoare. Bravo ei! Un final de teroare bine rezolvat.”
Şi pe scara blocului C 13, scara A, s-a stârnit o adevărată dezbatere până la incendii verbale, căci
vecinii, de o curiozitate maladivă, situându-se pe poziţii diferite, au început să se înfurce între ei.
Mai ales că cei doi tineri în elanul divorţului, alimentau pe rând, când pe un vecin, când pe altul, cu
ştiri fierbinţi şi uluitoare. Asta da, emisiune! Şi încă pe viu!

Opinia publică de proximitate

Orice divorţ împarte lumea în două: pro ea şi pro el. Toţi cei care îi cunosc încep un comentariu
furibund întorcând pe toate feţele prăbuşirea căsniciei celor doi şi căutând să-şi consolideze poziţii
prin argumente partizane faţă de bărbat (Ce om de treabă!) sau faţă de soţia lui (Ce femeie
răbdătoare!), sau cu reversurile lor, dar fără să cunoască adevăratele cauze. Un veritabil tribunal cu
avocatul apărării şi avocatul acuzării. Întrucât se păstrează distanţa cunoaşterii de la sursă, nu se
urmăreşte reconcilierea celor doi, pentru că i-ar lipsi de obiect pe cei care comentează drama. Ceea
ce este important pentru ei e faptul că se hrăneşte curiozitatea, dar mai este ceva.
Cei care iau apărarea sau îl condamnă pe unul dintre partenerii intraţi în divorţ susţin un punct de
vedere cu care operează în propriile familii. Ei îşi definesc căsnicia lor chiar prin supoziţiile şi
comentariile făcute la adresa altora. Ceea ce aprobă sau dezaprobă la alţii, atunci când se angajează
cu propriile opinii, de fapt aprobă sau dezaprobă în propriile familii. Implicit, prin reacţiile lor, atrag
atenţia partenerului lor că, dacă nu intră în normalul gândit şi conceput de ei, se poate întâmpla
aceeaşi istorie a despărţirii ca a celor care sunt sub lupa examinării nemiloase.
Cei care se implică mai activ în a-i aproba sau a-i dezaproba pe actorii divorţului şi care iau
contact cu ei o fac fie din afinitate sau prietenie, fie din antipatie sau răzbunare (cândva au avut un
diferend), fie din motivul sincer de a ajuta în reconcilierea celor doi. De fapt, partea cea mai
implicată activ face parte din lotul rudelor apropiate, care îşi apără cu străşnicie favoritul. Aici lupta
se duce pe viaţă şi pe moarte. Nu se discută doar prezentul situaţiei, ci rudele, care cunosc bine
istoria celor doi, se aruncă asupra tuturor greşelilor celui pe care îl condamnă din cuplu eşuat şi vor
să obţină o excomunicare din cercul lor cu cea mai mare doză de ruşine. De altfel, nu puţine dintre
dramele divorţurilor se înregistrează ca urmare a modului neinspirat al părinţilor şi al rudelor care
bruiază cu existenţa lor controversată cuplul care încasează prăbuşirea. Toţi cei care sunt pe
margine şi opinează partinic în cazul nefericit al cuplului, transmit ideea că cei doi nu sunt făcuţi să
mai rămână împreună. Un nefast potenţial de opinie şi pentru alte cupluri în proces de rupere.
Cumva, să se prăbuşească mai multe steaguri ale vieţii conjugale în bernă. Şi e mai mult decât trist.

Ce ne spune... rădăcina lucrurilor?

Toată lumea se înghesuie să analizeze faptele, să interpreteze fenomenul exploziei maritale, să
critice şi să dea sentinţe. Cauzele reale nu sunt în atenţie şi nici nu constituie curiozitatea
comentatorilor de ştiri de scandal. Când se discută motivele, se identifică fapte cauzatoare de divorţ,
dar nu şi aspecte care vin de dincolo de cortina fenomenologică, dincolo de vizualizarea
evenimentelor tangibile. Doar aici se poate vedea adevărata cauză, în zona tainică şi umbrită a
personalităţii celor doi. Şi, atunci, de ce atâta agitaţie şi uzură, şi consum verbal, dacă tot nu
accedem spre rădăcina lucrurilor? Cât de legitime sunt imixtiunile în viaţa celor doi dezbinaţi, dacă
tot nu cunoaştem adevăratele rosturi?
Câţi dintre curioşi cunosc dacă cei doi, atunci când s-au căsătorit, au fost maturi în alegere şi dacă
timpul căsătoriei a fost copt?
Câţi cunosc capacitatea lor de a comunica şi de a-şi rezolva conflictele?
Câţi dintre cei care aţâţă focul despărţirii cunosc modul cum cei doi se acceptă pe ei înşişi şi dacă
mai au probleme nerezolvate dinainte de a spune „da” la ofiţerul stării civile?
Câţi dintre cei care pun gaz pe foc cunosc gradul de implicare a părinţilor celor doi ruinaţi şi dacă
aşteptările lor sunt legitime?
 Câţi dintre cei şuşotitori cunosc aspiraţiile celor doi şi capacitatea de a procesa idealurile odată
propuse?
Câţi dintre bârfitori cunosc direct caracterul celor doi şi viaţa lor spirituală, ca să poată spune un
cuvânt întemeiat?
Dacă m-aţi auzit, mai are cineva de spus ceva!

Ştire de ultimă oră

Surpriză de proporţii! Cei doi s-au împăcat! Tot blocul C 13 a aflat aproape instantaneu. Nu se

poate! Strică toată argumentaţia construită cu grijă şi inteligenţă de colocatarii falşilor procesomani.

Analiştii maritali rămân fără obiectul discuţiei. O altă veste năucitoare: cei doi nici măcar n-au dat

divorţ! Cum se poate aşa ceva? Chiar ei au spus când la unul, când la altul. Bombă finală! Dar şi

derută totală: cei doi au jucat o farsă ca să-i lecuiască pe gunoierii de scandal şi bârfe căutate cu

patimă. Moarte aplauzelor pentru divorţ!.